Mie tot entuziasmul legat de investirea lui Barack Obama m-a facut sa ma gandesc la doua lucruri. Primul este o expresie veche, rea, nedreapta, vicleana, dar cu atat mai actuala. Cea de-a doua este un concept modern, cel al miei de fani adevarati.
Expresia veche, rea, nedreapta, vicleana, dar cu atat mai actuala este “idiotii folositori”. In general ii este atribuita lui Lenin, cu toate ca istoria nu s-a decis asupra acestui aspect; oricum, este vorba despre vesticii care s-au lasat vrajiti de marea revolutie socialista si care au dus ideile bolsevice in Occident. In timp, expresia a evoluat si acopera spectre mai largi de insi. Acestia se lasa vrajiti de o doctrina sau de o idee sau de un lider, in general idei de stanga si lideri populisti, care nu stau sa judece prea mult si care se constituie intr-o masa facila de manevra, ignorand, de cele mai multe ori, faptele, evidentele sau argumentele contrare.
Sa ne intelegem, nu are nicio legatura cu bucuria milioanelor de americani veniti la ceremonie sau cu imaginea pe care Barack Obama a avut puterea sa si-o creeze in timpul campaniei electorale; acolo a fost strict problema lor si nu se cade sa o judec. Dar, la nivel de concept, orice adunare care depaseste un anumit numar de persoane si orice abdicare de la vreun principiu care insoteste adunarea imi induce un fel de scepticism. Sanatos, i-as spune: nu-mi aduc aminte de vreun purtator de sperante populare de o asemenea anvergura care sa nu capoteze (si Romania a trait, ba chiar de mai multe ori, stari asemanatoare de entuziasm, urmate de puternice deziluzii). Strict in cazul lui Obama, nu mi se pare corect ca un propovaduitor al cumpatarii si un critic acerb al cheltuielilor si bonusurilor corporatiste sa beneficieze de o ceremonie care sa coste 160 de milioane de dolari, de trei ori mai mult decat cea a predecesorului sau si aceasta intr-o perioada de criza economica. Ca sa fiu rautacios pana la capat, as aminti ca mesianismul adevarat a costat numai cinci paini si doi pesti, iar cu cele douasprezece cosuri cu firimituri s-ar fi putut rezolva si o eventuala criza economica a vremurilor biblice.
Ideea cu cei 1.000 de fani adevarati am regasit-o la jurnalistul american Kevin Kelly si este continuarea conceptului Long Tail, dezvoltat de Chris Anderson, redactorul- sef al revistei americane Wired. Daca Long Tail va vara pe gat, alaturi de ultimul album al formatiei preferate, si alte doua CD-uri cu trupe obscure, mia de fani va asigura succesul in cazul in care sunteti un creativ, scriitor, pictor, sculptor sau muzician (sau – zambesc – editorialist?). Un fan adevarat conduce o multime de kilometri ca sa-si asculte idolul, ii viziteaza blogul de trei ori pe zi, isi cheltuie ultimul banut pentru a cumpara un roman, sta in ploaie pentru un autograf, vine la expozitii, cumpara tricouri sau cani. Daca fanul adevarat cheltuie intr-un an 100 de dolari pentru idolul sau, artistul in cauza are un venit anual de 100.000 de dolari, o suma frumusica. Sigur ca numarul 1.000 este cumva aleatoriu luat, un pictor are nevoie de numai cateva sute de fani adevarati, in timp ce un cineast de cateva mii.Reversul medaliei este ca fanii adevarati trebuie cultivati – adica trebuie sa le vorbesti, sa-i tii in priza, sa ii asculti, sa iti respecti promisiunile si sa le respecti preferintele.
Acu sa asamblam puzzle-ul cu viniluri, Obama, criza si idiotii folositori. Cumparatorii de viniluri sunt ceea ce se cheama fani adevarati – ei respecta dulceata sunetului oferit de depasitele discuri si nu numai atat. Un disc este ceva personal, o cale directa de comunicare cu artistul; fragilitatea sa impune respect si atentie in manevrare, iar pentru aceasta audiofilul este rasplatit cu un sunet de calitate maxima. Fanii adevarati pot fi mult mai multi de 1.000, daca idealul lor este suficient de generos.
Inclin sa cred ca multi dintre milioanele de oameni care au trait alaturi de Obama emotiile investirii sunt, la fel ca amatorii de discuri de vinil, fani adevarati. Au batut kilometri, au asteptat rabdatori, s-au asezat la cozi, s-au bucurat.
Acum depinde de presedintele american daca ii va mentine in stadiul de fani sau ii va transforma, ii va reduce la statusul de idioti folositori. Este vorba, desigur, de actiunile lui Obama, de modul in care va combate criza economica, de rezultatele sale, de felul in care va respecta sperantele populare. Si tot acest puzzle este cat se poate de actual si de aplicabil si in Romania. “Si atunci de ce n-ai scris direct despre Romania?”, veti intreba.
Pai in Romania nu face nimeni nimic. Nimic care sa iste respect si cu atat mai putin fani. Iar idiotii s-au separat de cei folositori. Si nimeni nu pare sa stie ce are de facut; in schimb idiotii devin din ce in ce mai fermi, iar cei folositori din ce in ce mai dezamagiti.
Leave a Reply