Cosmarul instalatorilor

Nakata a snceput sa faca filme la Hollywood – asa ia sfarsit seria de filme japoneze de groaza refacute de americani dupa succesul international al originalului.

Dupa ce a regizat el snsusi varianta „caucaziana“ a lui „The Ring II“, regizorul a preferat sa-l lase pe brazilianul Walter Salles sa faca „Dark Water“ („Apa sntunecata“) si si-a sndreptat atentia spre proiecte noi. „Dark Water“ nu este un film de groaza, asa cum este, de exemplu, „The Amityville Horror“. Chiar daca cele doua pelicule smpartasesc o idee similara (o fetita care a murit/a fost ucisa si care se sntoarce pentru a face necazuri celor din jur), al doilea film este o continua sperietura de prost gust, pe cand primul aproape te dezamageste prin subtilitate.

Si acesta este, sn primul rand, meritul scriitorului Koji Suzuki, considerat un fel de Stephen King al Japoniei. Tonul si subiectul filmului chiar amintesc de romanul „The Shining“ („Stralucirea“) al autorului american. Mai modest, Suzuki nu foloseste un ditamai hotel pe post de casa bantuita, ci se multumeste cu un bloc de locuinte. Aici intra sn scena sarmana Jennifer Connelly, sn rolul Dahliei Williams, mama recent divortata care trebuie sa o ia de la capat alaturi de fiica sa de sase ani, Cecilia (Ariel Gade).

Am putea spune ca Jennifer Connelly are probleme la capitolul locativ. Dupa „House of Sand and Fog“ („Casa de nisip si ceata“, 2003), sn care familia ei are un conflict juridic care scapa de sub control sn jurul casei sn care locuieste, sn „Apa sntunecata“ lucrurile stau si mai rau. Un apartament sordid, pete de apa care se latesc pe tavan, un administrator caruia nu-i pasa, pasi repezi sn apartamentul pustiu de deasupra.

Spre deosebire de originalul japonez, care poate parea prea lung, prea lent, prea plictisitor, varianta americana este mai incisiva. Regizorul nu pune accent pe teroare (desi filmul are momentele lui bune), ci pe anxietate si neliniste. Stilul diferit se vede snca din titlu: originalul se numeste „Honogurai mizu no soko kara“, adica, literal, „De acolo, din apa sntunecata“. Mai practic, regizorul Salles a scurtat titlul si a schimbat putin si personajul principal, ca sa se potriveasca mai bine cu mentalitatea nord-americana. Dahlia Williams este o femeie mult mai puternica decat Yoshimi Matsubara (Hitomi Kuroki), care pare plangareata si total depasita de situatie. In orice caz, decizia lui Walter Salles de a regiza acest remake este mai mult decat surprinzatoare.

Oricat de elegant si bine realizat, filmul nu se ridica la nivelul capodoperelor care l-au facut celebru pe brazilian. Destul de putin cunoscut publicului din Romania, Salles a facut printre altele „Diarios de motocicleta“ („Jurnal de calatorie“, 2005, nominalizat la Oscar pentru scenariu) si extraordinarele „Abril despedaçado“ („Dincolo de soare“, 2001, sn Romania doar pe caseta video) si „Central do Brasil“ („Gara centrala“, 1998, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain si actrita sn rol principal, Fernanda Montenegro).  Un sfat: daca vreti sa vedeti un film de groaza, „Apa sntunecata“ nu este cea mai buna optiune. Mai degraba „Un caz de exorcizare“ sau „Puzzle mortal 2“. Sau poate ar fi mai bine sa asteptam noile filme ale lui Nakata: „The Eye“ sau „The Entity“.

Dark Water/Apa Intunecata R: Walter Salles

Cu: Jennifer Connelly, Ariel Gade, John C. Reilly, Tim Roth,

Pete PostlethWAITE, Dougray Scott Din 4 noiembrie