Condiţiile imposibile puse de Udrea au darul să scutească PMP de umilinţa de a fi refuzat la negocierile pentru “dreapta unită”, din moment ce refuzul vine anticipat de la PMP, dar în acelaşi timp suflă şi în pânzele PNL-PDL, care au nevoie să se poziţioneze clar ca alternativă atât la “dreapta băsistă”, cât şi la PSD, pentru a evita astfel soarta ARD din 2012 (foto), care a fost respinsă de electorat tocmai pentru că a fost percepută drept o încercare de asigurare a continuităţii regimului PDL-Băsescu.
Deocamdată, PNL şi PDL încearcă, la fel ca şi PSD, să împingă cât mai mult către toamnă desemnarea unui candidat comun la prezidenţiale, din moment ce Vasile Blaga a anunţat că momentul deciziei privind fuziunea celor două partide va avea loc “cel mai târziu la 1 septembrie”. Scorul la prezidenţiale al candidatului PMP, Cristian Diaconescu, şi eficienţa susţinerii de către PMP a celui mai bine plasat candidat al dreptei în turul al doilea vor decide însă care va fi rolul după alegeri al partidului condus de Elena Udrea – adică dacă PMP, ca reprezentant declarat al unui electorat al lui Traian Băsescu estimat de tabăra acestuia la 15-20%, va putea să-şi joace rolul de arbitru al puterii până în 2016 sau chiar să participe la o formulă de guvernare până atunci.
Ne amintim, în acest sens, că proiectul partidului “Albă-ca-Zăpada”, imaginat de consilierul Sebastian Lăzăroiu şi a cărui ultimă încarnare este PMP, avea ca reper partidul ceh TOP 09, format în 2009 de un grup de politicieni desprinşi din partidul creştin-democrat. Cu o platformă care insista pe anticorupţie şi înnoirea dreptei, TOP 09 a intrat în parlament la alegerile din 2010, obţinând aproape 17% din voturi. Rezultatul a propulsat noul partid pe locul al treilea în parlament şi l-a situat în postura de arbitru al puterii: TOP 09 s-a aliat cu fostul partid de guvernământ de dreapta, civic-democraţii, căruia i-a permis astfel să asigure continuitatea puterii, chit că alegerile fuseseră câştigate de socialişti.
Leave a Reply