Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Succes intra in piata. Ce sanse are in fata multinationalelor?

    In doar cateva luni, magazinul pitestean cunoscut pana acum sub
    numele Pic isi va redeschide portile, dar sigla va fi schimbata.
    Cumparatorii vor merge la Succes, iar magazinul se va alatura
    retelei controlate de omul de afaceri gorjean Nicolae Sarcina.
    Lantul are acum peste 150 de supermarketuri in noua judete din
    tara, cateva zeci fiind deschise in ultimii ani, intr-o perioada in
    care majoritatea comerciantilor au suferit aprig de pe urma
    scaderii consumului si au fost nevoiti sa puna lacatul pe usile
    magazinelor. Avantajele retelei care ataca segmentul hipermarket
    sunt ca inchiriaza un spatiu existent si poate invata din greselile
    celorlalti comercianti. In 2009, conform informatiilor de pe
    site-ul companiei Succes Nic Com, reteaua numara 120 de magazine.
    Potrivit datelor de la Registrul Comertului, cifra de afaceri a
    companiei a fost, in 2009, de 44,4 milioane de euro, cu un profit
    de 0,8 milioane de euro.

    Cu aceste cifre, firma urca pe primul loc in clasamentul
    romanilor cu afaceri in segmentul supermarketurilor, o zona in care
    retelele autohtone n-au castigat prea mult teren. Daca in domeniul
    bricolajului Dedeman si Ambient se lupta umar la umar cu
    multinationalele, in sfera super si hipermarketurilor mai multe
    sunt exemplele de afaceri care au esuat. Primul si cel mai
    rasunator exemplu a fost falimentul Univers’all, retea dezvoltata
    de Bogdan Petrovici, in urma cu sase ani, cand comertul crestea
    puternic. Apoi, vreme de cativa ani, romanii au prins elan si s-au
    lansat, adeseori cu prea multa incredere, in proiecte ambitioase de
    extindere. Reteaua Pic, de pilda, cu magazine dezvoltate “dupa
    chipul si asemanarea Carrefour”, ajunsese la cinci spatii de tip
    hipermarket. Afacerea controlata de pitestenii Cornel si Ilie
    Penescu a intrat insa in insolventa, iar magazinele au fost inchise
    in 2009-2010.

    Administratorul judiciar al societatii Pic a incheiat un
    contract de inchiriere pentru magazinul din Pitesti, iar
    reprezentantii Succes au declarat pentru Ziarul Financiar ca sunt
    interesati de toate spatiile operate detinute de retea.

    Intr-un registru similar s-a inscris si evolutia altor retaileri
    romani, ca Ethos sau Spar. Singurul rival de calibru pentru
    lanturile straine este in acest moment Mercadia, o afacere
    controlata de Dinu Patriciu, care opereaza in acest moment trei
    tipuri de magazine: Mic.ro, Macro si miniMax Discount. Patriciu
    este de departe cel mai agresiv investitor in comert in acest
    moment, lantul Mic.ro avand la jumatatea anului peste 600 de
    magazine de proximitate, in conditiile in care primul a fost
    deschis in primavara anului trecut. Conform declaratiilor
    anterioare ale lui Patriciu, cifra de afaceri generata de Mercadia
    in acest an ar putea ajunge la 1 miliard de euro.

    Desigur, reteaua Succes este dintr-o alta categorie, aceea a
    micilor firme care au crescut organic. Dincolo de disparitia siglei
    Pic – un proces cat se poate de natural intr-o piata cu o
    concurenta acerba – intrarea retelei Succes pe teritoriul marilor
    afaceri din retail are o valenta importanta: afacerile autohtone
    ridica pretentii la o felie tot mai consistenta din comert.

  • Lupta apriga la rafturile cu tigari

    E mare lucru ca s-au ieftinit unele tigari, mai ales ca de sapte
    ani incoace s-au scumpit intr-una. Kent, de pilda, costa in toamna
    lui 2004 doar 3,7 lei, iar acum a ajuns la 11 lei (varianta
    Nanoteck). Preturile in crestere ale tigarilor i-au dat batai de
    cap pana si guvernatorului Bancii Nationale Mugur Isarescu, pentru
    ca au incurcat chiar tinte de inflatie: tigarile au fost
    campioanele scumpirilor in 2009, preturile pachetelor crescand cu
    circa 50% in numai un an. Drept este ca lungul sir de mariri de
    pret din ultimii ani a fost provocat in principal de evolutia
    accizei, care impreuna cu taxele reprezinta in jur de 85% din ce
    plateste un fumator pe un pachet de tigari.

    Acciza insa nu mai este si pricina miscarilor de preturi din
    luna iulie. Anul acesta trei valuri de scumpiri au lovit bugetul
    fumatorilor. In ianuarie si in aprilie cate 30 de bani au fost
    adaugati la pretul fiecarui pachet. La jumatatea anului, filialele
    locale ale British American Tobacco (BAT) si Philip Morris (PM) au
    plusat cu inca 40 de bani. Cel de-al treilea producator, Japan
    Tobacco International (JTI) insa a decis sa nu scumpeasca toate
    tigaretele din portofoliu, astfel incat Winchester, Monte Carlo,
    Ronson si More si-au pastrat preturile neschimbate, iar pachetul de
    Winston s-a scumpit cu doar 10 bani. Pentru fumatorii acestor
    marci, vestea a fost cat se poate de buna.

    Pentru competitori, decizia este insa o veritabila declaratie de
    razboi. Raspunsurile BAT si Philip Morris au fost prompte si ataca
    aceleasi zone pe care JTI a inceput duelul: segmentele de pret
    economic si mediu.

    JTI si BAT nu s-au atins de zona tigaretelor premium, care se
    vand cu peste 11 lei. Strategia aleasa de Philip Morris este ceva
    mai complicata: a ieftinit unele marci, iar pe altele le-a scumpit.
    Initial, preturile a trei variante de Virginia Slims – Premium,
    Menthol si Lilas – au crescut cu 10 bani, in timp ce toate
    celelalte feluri din acelasi brand au scazut. Acum insa, orice fel
    de Virginia Slims costa tot atat, adica 12,5 lei. La ultima
    scumpire Winston si-a pastrat pretul de 11 lei si nu a tinut pasul
    cu cei 40 de bani, cu cat s-au scumpit marcile direct concurente –
    Chesterfield, L&M, Lucky Strike si Pall Mall.

    De fapt, reactia Philip Morris a fost mai ferma, prin scaderea
    preturilor in cazul unor tipuri de L&M cu 70 – 90 de bani; la
    10,6 lei, pret mai mic decat cel al tigaretelor Winston. Si unele
    variante de Pall Mall sunt sub 11 lei.

    Gilda Lazar, corporate affairs director la JTI Romania, spune ca
    “fiind vorba despre strategia de business, nu putem face publice
    detaliile deciziei de crestere a preturilor”. Reprezentantii
    companiilor concurente nu au oferit, pana la ora inchiderii
    editiei, niciun comentariu pe marginea subiectului.

    10, 20 sau 40 de bani nu sunt o mare suma. Insa inmultiti cu mii
    sau zeci de mii de pachete, banutii capata o cu totul alta
    greutate; in cateva luni, costurile “de lupta” pot ajunge la zeci
    de milioane de euro. Companiile evita de regula astfel de dispute,
    pentru ca sunt paguboase. Profitabilitatea scade, iar acest subiect
    ii intereseaza cel mai tare pe actionari. Un alt factor care
    erodeaza adanc rezultatele financiare ale companiilor este piata
    neagra. Anul trecut a fost unul care a complicat slujbele
    strategilor din industria tutunului, mai ales dupa ce in primele
    luni vanzarile ilicite ajunsesera la un nivel record, de peste 36%
    din volumul pietei, conform datelor companiei de cercetare de piata
    Novel. 2011 a adus insa vesti bune, vanzarile ilicite scazand sub
    15% din piata. Efectul direct: producatorii si-au vazut incasarile
    crescand.

  • Gustul vechiului Pepsi difera de cel care sta acum pe rafturile magazinelor

    Pepsi deruleaza o campanie prin care face apel la savoarea
    anilor ’70-’80, proiect care nu vizeaza insa in principal
    consumatorii ale caror amintiri se leaga de acea perioada, ci pe
    cei mai tineri.
    Elementul central al este sticla, a carei executie creativa a fost
    facuta la finalul anului trecut, inspirata de sticlele in care era
    imbuteliata bautura racoritoare a acelor vremuri. Desi seamana
    bine, diferente exista: “ambalajul pe care l-am lansat acum este
    mai usor; sticlele sunt nereturnabile”, explica Clej. In plus, pe
    toate produsele de acum sunt tiparite coduri de bare, care nu
    existau in urma cu 40 de ani. Bautura din sticla insa, este
    identica cu cea din vremurile de demult, iar reprezentantul Pepsi
    spune ca singura diferenta fata de bauturile care se vand acum este
    cantitatea de zahar.

    Campania ar putea fi reluata si in anii urmatori, dat fiind ca a
    fost adunat un numar mare de povesti pentru a stabili un punct de
    plecare si o idee central. Pentru realizarea spotului publicitar,
    au fost folosite filmari din acea vreme, care nu puteau fi
    recreate. “Platforma de comunicare este un context capturat de
    30-40 de ani”. Iar imaginile reunesc poze sepia din arhive
    personale care dezvaluie crampeie din viata de atunci. De fapt,
    nostalgia fata de experientele acelor perioade, a capatat deseori o
    forma cat se poate de concreta: “<Ce se intampla cu vechea
    sticla de Pepsi?> au intrebat foarte multi oameni de-a lungul
    anilor”, spune reprezentantul companiei. Asa ca in toamna trecuta
    s-au hotarat sa pregateasca pentru 2011 o campanie care sa aduca in
    lumina reflectoarelor vechiul Pepsi. Pe scurt, vechiul Pepsi era
    mai dulce decat cel care se vinde acum.

    Editia limitata a bauturii racoritoare cu cea mai veche istorie
    pe piata romaneasca se va vinde prin spatii Horeca, mai cu seama
    terase si spatii de pe litoral. Locuri alese insa pe spranceana:
    doar 10-15% din numarul universul de spatii cu care lucreaza
    imbuteliatorul marcilor Pepsi, Prigat si Roua. Si asta pentru ca
    este important ca sticla, “care este canalul media principal, mai
    mult decat spoturile TV, trebuie sa ramana pe masa, iar servirea
    trebuie facuta, de preferat, fara pai”, spune Clej.

  • Cealalta lectie a crizei – reducerea stocurilor

    In perioada de glorie a consumului rafturile se goleau fara ca
    retailerii sa aiba prea mare bataie de cap. “Inainte de criza,
    comerciantii aveau marje mai mari decat acum; isi permiteau sa aiba
    stocuri”, argumenteaza Gorkem Tursucu, director general al firmei
    de consultanta Architected Business Solution (ABS). Mai mult,
    retelele gaseau cu usurinta capital, dar acum fondurile nu mai sunt
    la fel de usor accesibile, iar banii sunt mai scumpi.

    In cazul sarbatorilor de Paste, de pilda, cantitatile de marfuri
    comandate de reteaua de magazine Cora au fost mai mici decat in
    alti ani. “Pentru produsele cu record de vanzari in perioade
    specifice, volumele de marfuri angajate erau mai mari”, declara
    Larisa Matasaru, manager de achizitii in cadrul Cora. Tot ea spune
    ca “anul acesta compania acorda mai multa atentie cash-flow-ului”,
    motiv pentru care si stocurile sunt mai mici. Andi Dascal, director
    general in cadrul Prodvinalco, crede ca focusul mai mare pe
    fluxurile de capital este unul dintre efectele crizei. “Inainte nu
    eram atenti la stocuri. Nici noi, nici distribuitorii sau
    magazinele. Acum insa toata lumea se uita la stocuri, la
    cash-flow.”

    Unul dintre indicatorii principali folositi in analiza evolutiei
    stocurilor este cel referitor la viteza de rotatie a acestora prin
    cifra de afaceri, declara Adrian Comaneci, senior project manager
    in cadrul companiei Contrast Management Consulting (CMC). De
    exemplu, o rotatie a stocurilor de 45 de zile pentru un comerciant
    inseamna ca acesta tine in stoc o cantitate medie de produse
    echivalenta cu 45 de zile de vânzare medie anuala, spune Comaneci.
    El spune ca in acest moment nu exista informatii oficiale privind
    evolutia exacta a stocurilor pentru 2010 si 2011, insa pot fi
    observate cateva tendinte interesante daca analizam situatiile
    financiare oficiale pentru perioada 2005 – 2009 ale celor mai
    importanti 15 retaileri moderni din România.

    Astfel, in perioada 2005 – 2009, durata medie de rotatie a
    stocurilor pentru Top 15 a ramas relativ constanta, variind in
    intervalul 24,7 zile – 26,6 zile. “Acest lucru este interesant
    deoarece, in general, firmele aflate in dezvoltare accelerata tind
    sa-si creasca stocurile in asteptarea unor vânzari din ce in ce mai
    mari”, spune Comaneci.

    Pe de alta parte, este vizibil si faptul ca retelele de tip cash
    & carry (Metro, Selgros) si de discount (Lidl/Plus, Penny,
    Profi, Minimax/Macro) au reusit sa mentina pe tot parcursul 2005 –
    2009 o rotatie a stocurilor sub media pietei. Diferentele sunt si
    mai mari fata de hipermarketuri (ca Real, Carrefour, Auchan sau
    Cora) si supermarketuri (ca Billa si Mega Image), “ceea ce denota
    un management al stocurilor mai performant”, puncteaza
    reprezentantul CMC.

    In 2009 insa, fata de 2005, managementul stocurilor in cazul
    super si hipermarketurilor s-a imbunatatit considerabil. La
    sfarsitul lui 2009, marfurile se vindeau intr-un timp mai scurt cu
    4,5 zile in cazul hipermarketurilor, adica in 28,4 zile. In cazul
    supermarketurilor, durata medie de rotatie a stocurilor a fost in
    urma cu doi ani de 28,3 zile, in scadere cu doua zile si jumatate
    fata de 2005. “La prima vedere, aceste eficientizari nu par foarte
    importante”, spune Comaneci, care precizeaza ca impactul financiar
    echivaleaza cu o reducere a valorii medii a stocurilor cu 40 de
    milioane de euro in cazul hipermarketurilor si 3,7 milioane de euro
    in cazul supermarketurilor.

  • Cosmeticele in Romania – frumusete dupa buget

    Anul trecut, consumul in Romania a scazut cu peste 5%.
    Producatorii si retailerii de cosmetice au fost insa dintre cei
    care au tras media in sus, dat fiind ca vanzarile lor fie au
    crescut usor, fie s-au mentinut pe linia de plutire, fie au scazut
    – insa mai putin decat consumul. Oamenii nu renunta atat de usor la
    produsele cosmetice, crede Erik Hageleit, seful Beiersdorf Romania,
    care detine in portofoliu brandurile Nivea, Eucerin, 8×4 si
    Atrix.

    “Intr-adevar, clientii s-au reorientat spre produse de baza,
    fara proprietati deosebite, precum efect de stralucire sau de
    fermitate. Acest lucru s-a intamplat pentru ca a crescut si
    sensibilitatea la pret. Produsele de baza sunt si mai ieftine.”
    Pentru a sustine si a impulsiona consumul, jucatorii de pe aceasta
    piata au apelat puternic la campaniile bazate pe pret. La fel ca in
    cazul altor industrii, si in cazul cosmeticelor pretul este unul
    dintre principalele argumente de achizitie.

    In acest context, cuvantul de ordine in 2010 pentru consumatori
    a fost prudenta, iar vanarea de chilipiruri a devenit o obisnuinta.
    Retailerii au reactionat si au apelat tot mai mult la reduceri,
    promotii si oferte. In cazul Oriflame, peste 95% din cele 600 de
    produse afisate in fiecare catalog sunt la oferta, la reduceri sau
    la promotii. In rafturile magazinelor, situatia nu a fost diferita.
    Comerciantii au apelat la cele mai puternice arme care sa ii atraga
    pe clienti in magazine si sa ii determine sa cumpere.

    “Am anticipat o scadere a consumului, de aceea am mizat pe
    produse mai ieftine. Romanii continua sa cumpere, insa cauta
    produse mai ieftine”, spunea in urma cu cateva luni Razvan
    Diratian, directorul comercial al Avon Romania & Moldova,
    companie care a reusit anul trecut sa isi majoreze atat cifra de
    afaceri, cat si profitul. Diratian crede ca situatia va continua si
    in acest an, in conditiile in care criza nu s-a incheiat, desi
    economia a iesit din recesiune.

    Seful Avon mai afirma in urma cu cateva luni ca este foarte greu
    de spus daca 2011 va fi mai bun decat 2010; in opinia sa criza nu
    s-a incheiat, dat fiind ca inca exista aceeasi reticenta a
    clientilor in a cumpara produsele foarte scumpe. Romanii isi doresc
    produse mai ieftine.

    Odata cu criza, si Erik Hageleit a observat o mai mare
    sensibilitate la pret. Totusi Beiersdorf nu a redus preturile. A
    apelat insa la mai multe promotii: “Aveam promotii si inainte, insa
    acum avem ceva mai multe”. La una dintre primele sale iesiri in
    presa, desi se afla la carma Beiersdorf Romania de patru ani,
    Hageleit spune insa ca pe o piata unde pretul este argumentul
    suprem de achizitie, brandul continua sa joace un rol crucial pe
    segmentul cosmeticelor, unde marcile private, mai atractive prin
    pret, nu reusesc sa castige teren in fata numelor mari: “Brandul
    este foarte important la romani atunci cand vine vorba de produse
    cosmetice. Marcile private detin o cota mica de piata pe acest
    segment si va fi la fel si pe viitor. Romanii vor produse noi,
    inovatoare, insa vor branduri pe care sa le stie”. Hageleit crede
    ca si pe viitor marcile private vor putea castiga cateva procente,
    dar nu mult: “Sunt lucruri pe care doar brandurile le pot face”. El
    mai spune ca piata locala de produse cosmetice ar putea creste usor
    in a doua jumatate din acest an, insa nu se poate spune clar daca
    la nivelul intregului an se va obtine crestere.

  • Lactate grecesti, made in Romania

    Poate parea un paradox la prima vedere. Intr-o zi in care
    framantarile provocate de planul de austeritate al guvernului de la
    Atena tineau prima pagina a stirilor in toata lumea, grupul grecesc
    Olympus anunta inaugurarea unei investitii de 55 de milioane de
    euro intr-o fabrica nou-nouta din Brasov. Insa Dimitrios Sarantis,
    presedintele grupului, spune ca “mediul privat evolueaza mult mai
    bine decat statul”. In plus, planurile de investitii au fost
    stabilite cu multa vreme inainte ca semnalele din piata sa franeze
    elanul de expansiune. Fabrica, a carei constructie a inceput in
    2009, a demarat deja productia de iaurturi (Oly, Olympus), iar in
    circa doua saptamani de pe linii vor iesi si cutii de lapte. Iar
    din toamna va porni si productia de branzeturi, da asigurari Ilias
    Pliatsiakas, deputy managing director al companiei, care este de
    trei ani in tara si pe parcursul intregii conferinte de presa a
    vorbit romaneste.

    Fabrica brasoveana are o importanta strategica pentru grupul
    elen, pentru ca a atras cea mai mare investitie de pana acum din
    afara granitelor grecesti. “Romania este poarta noastra de acces
    catre pietele europene”, spune Sarantis. De altfel, tinta este ca
    jumatate din lactatele produse de noua fabrica sa ia calea
    strainatatii. Acum liniile de fabricatie abia incep sa se tureze,
    urmand ca pana la finalul anului sa se ajunga la 20% din
    capacitatea totala de productie. De inca trei ani este nevoie
    pentru a se ajunge pana la 100%, iar in acel moment iaurturile si
    branzeturile “made in Romania” se vor gasi in galantarele din
    pietele vestice. Pentru aceasta, fabrica ar urma sa-si dubleze in
    circa un an si jumatate si numarul de angajati, care sunt 60 in
    prezent.

    Un alt argument care a inclinat greu balanta de a investi zeci
    de milioane de euro pe piata romaneasca tine de faptul ca grecii
    deja cunosc bine consumatorii de aici. Din 1999 ei si-au preparat
    retetele de iaurturi pe plan local, dupa ce au preluat o linie de
    procesare in Baraolt, Covasna. In plus, compania detine si un
    pachet de actiuni (23%) la Prodlacta; oficialii Olympus nu au
    comentat intentiile legate de procesatorul brasovean, argumentand
    ca este listat la Bursa.

    Al treilea atu in favoarea investitiei este legat de calitatea
    laptelui din fermele romanesti, argumenteaza Ioannis Kommatos,
    deputy managing director al companiei. Olympus are acum contracte
    semnate cu 500 de fermieri, de la cei care au doar cateva vaci si
    pana la cei care au ferme de sute de capete. “Intre 75 si 80% din
    cantitatea de lapte care intra pe poarta fabricii vine de la
    fermieri, diferenta fiind obtinuta de la centrele de colectare”,
    spune Kommatos. De vreme ce productia ar urma sa creasca,
    deopotriva si numarul fermierilor parteneri ar trebui sa sporeasca,
    dar Kommatos nu se asteapta sa intampine prea multe greutati. Mai
    cu seama ca firma are parteneriate prin care sprijina nu doar cu
    know-how, ci si financiar partenerii care doresc sa-si cumpere, de
    pilda, vaci care sa dea mai mult lapte.

    Optimismul se regaseste la fel de vizibil si in privinta
    previziunilor pentru afacerile companiei. Pentru anul in curs,
    Pliatsiakas se asteapta la o cifra de afaceri de 24-25 de milioane
    de euro, fata de 20 de milioane de euro anul trecut, cu un profit
    de circa 40.000 de euro. Iar in 2012, care va fi primul an in care
    fabrica va fi functionala vreme de 12 luni, iar compania se
    asteapta ca si cifra de afaceri sa se plaseze la 30 de milioane de
    euro. “Ne asteptam ca din 2013 ritmul de crestere anul sa fie de 15
    milioane de euro pe an, pana la nivelul de 70-80 de milioane de
    euro”, declara Pliatsiakas. Adica pana in 2017.
    La o privire mai atenta, asteptarile companiei pentru 2013
    debordeaza de optimism: plusul previzionat pentru anul respectiv
    este de 50%. Si pentru 2011 vizeaza o crestere sensibila, de circa
    un sfert fata de anul trecut.

  • De ce cumpara cei din clasa de mijloc electrocasnice scumpe

    “Inprima faza ne-am imaginat un client tinta din topul celor mai
    bogati 300 de romani. Intre timp s-a dovedit ca si oamenii din
    clasa mijlocie cumpara produse premium si de lux pe care le privesc
    ca pe o investitie, avand in vedere ca durata lor de viata ajunge
    si la 20 de ani”, spune Leo Popescu, director de vanzari la Miele
    Romania.

    In afara de produsele premium, in magazin exista si oferte
    pentru persoanele cu venituri medii, diferenta fiind data de faptul
    ca aparatele au in acest caz mai putine functii. “Pana in 2008,
    clientii intrau in showroom si cereau cel mai scump produs. Erau,
    practic, cumparatori din patura celor aproximativ 5% care pot fi
    incadrati la categoria bogatilor”, afirma Spiros Stathis, regional
    export manager Miele in Atena, precizand ca vanzarile Miele din
    primele sase luni ale acestui an au fost de 1,2 milioane de euro. O
    treime din incasarile companiei provin din vanzarea de masini de
    spalat, iar 25-28% din incasari vin din cuptoare.
    In prezent, reteaua de distribuitori Miele este formata din 24 de
    parteneri care au 37 de magazine.

    “In ce priveste extinderea retelei, cerere pentru parteneriate
    exista, dar nu oricine poate sa vanda”, afirma Popescu, avand in
    vedere ca investitia intr-un astfel de magazin este de aproximativ
    60.000 de euro, cifra care cuprinde exclusiv echipamentele si
    electrocasnicele expuse. In prezent, mai exista showroomuri Miele
    in Brasov si Arad, deschise prin parteneriate cu alte companii.
    “Suntem in discutii pentru a deschide in acest an showroomuri si in
    Constanta, Iasi si Cluj, tot prin intermediul partenerilor”, anunta
    Popescu. In medie, intr-un magazin intra in jur de 10-11 vizitatori
    pe zi in timpul saptamanii, iar sambata in jur de 15.

    Miele – care vinde cel mai scump frigider din Romania, combina
    frigorifica side-by-side MasterCool, de 134.000 de lei – a avut
    anul trecut afaceri de 2 milioane de euro, fata de 1,95 milioane de
    euro in 2009. Pentru 2011, asteptarile initiale vizau o cifra de
    afaceri de 2,5 milioane de euro, dar rezultatele din prima jumatate
    a anului au dus la revizuirea lor pana la 3 milioane de euro.

  • Ce planuri are Subway. Gustarea cu nume de metrou vine in Romania

    Toate lanturile de restaurante s-au concentrat pe Bucuresti. O
    strategie normala tinand cont de diferentele de trai dintre
    capitala si orasele mai mici. Si Subway va deschide primul sau
    punct in Bucuresti, dar planul companiei este mai vast de atat.

    Strategii Subway planuiesc sa deschida cate un restaurant in
    orasele de cel putin 100.000 de locuitori, planul fiind sa aiba o
    retea cu o unitate la fiecare 50.000 de romani. “La inceput ne vom
    concentra atentia pe Bucuresti si pe celelalte orase mari. Dupa
    aceea vom merge si in orase mai mici. Acesta este doar inceputul”,
    explica Martin Princ, director de dezvoltare regionala al Subway
    pentru Europa Centrala si de Est. Princ da exemplul Statelor Unite,
    unde compania exista de peste 40 de ani si unde exista un
    restaurant la fiecare 10.000 de persoane.

    Spre deosebire de competitorii sai, intrati in Romania direct
    sau printr-un singur francizor, Subway vine cu o reteta diferita:
    nu exista master francizor, americanii urmand a vinde licente
    persoanelor individuale. Conceptul Subway este dezvoltat in afara
    Statelor Unite prin intermediul unor agenti de dezvoltare
    (development agents). “Aceeasi formula o vom implementa si in
    Romania”, explica Princ. “Fiecare stat unde suntem prezenti este
    impartit in regiuni de dezvoltare. Acest lucru ne permite sa avem
    mai multi oameni pe teren care sa ofere sustinere celor care detin
    franciza.” Fiecare agent se va ocupa, asadar, doar de teritoriul ce
    i-a fost atribuit.

    Dezvoltarea din Romania va fi gestionata de compania mama
    impreuna cu doi agenti de dezvoltare. Francizatii vor fi insa cei
    care vor suporta costurile de exploatare a restaurantului, lantul
    oferind, dincolo de brand, know-how, cursuri de formare si
    asistenta. Tot francizatii vor plati cei circa 100.000 de euro
    necesari deschiderii unui restaurant; investitia nu este foarte
    mare pentru un restaurant, putand fi comparata cu cea pentru
    deschiderea unei cafenele.

    Aceasta este o reteta diferita de dezvoltare pentru o companie
    internationala care intra pe piata locala a restaurantelor. Astfel,
    dupa ce McDonald’s a fost primul care si-a facut curaj si a intrat
    direct in 1995, KFC si Burger King au venit in franciza. Primul
    nume mare de pe piata locala a fost insa Pizza Hut in 1994, cand
    cei mai multi potentiali clienti romani nu auzisera despre gigantii
    restaurantelor. Franciza Pizza Hut este detinuta de Gabriel
    Popoviciu, care detine si franciza KFC. Cele doua lanturi
    controlate de omul de afaceri Gabriel Popoviciu au ajuns in 17 ani
    la un total la 53 de restaurante. Burger King, ultimul intrat, in
    2008, a fost adus tot in franciza de Marius Nasta si Eli
    Davidai.

    Americanii care vand sandvisurile Subway au planuri mari pentru
    Romania, vrand sa ajunga in urmatorii cinci ani la 60 de unitati,
    aproape la fel de multe cate au deschis cei de la McDonald’s in 16
    ani si mai multe decat orice alt lant prezent in prezent pe piata.
    Pe plan local, McDonald’s, singurul lant international intrat
    direct pe piata, detine in prezent 63 de restaurante. McDonald’s
    are acum 32.000 de restaurante in lume.

    Subway intra insa pe piata locala la distanta de peste un
    deceniu de McDonald’s si KFC si are de recuperat teren, in
    conditiile in care cele doua lanturi au avut timp sa se extinda si
    sa patrunda in constiinta consumatorilor. Oficialii companiei
    americane spun insa ca “decizia de intrare pe noi piete este
    sistematica. Intram doar daca exista conditiile potrivite pe piata,
    iar in cazul Romaniei am ajuns, in urma cercetarilor, la concluzia
    ca acum piata este pregatita pentru sistemul nostru de
    franciza”.

  • Viitorul comertului online: triplu in trei ani

    Romanii vor scoate din buzunar anul acesta pentru cumparaturi
    online in jur de 350 de milioane de euro, suma de peste zece ori
    mai mare decat in 2005, cand afacerea comertului pe internet era
    estimata la doar aproximativ 30 de milioane de euro. Ritmul de
    crestere a fost surprinzator, cu rate chiar si de 100% de la an la
    an sau de cel putin cateva zeci de procente in ultimii ani,
    indiferent de criza, dar piata a ramas totusi la un nivel destul de
    mic prin comparatie cu cel din alte tari din regiune. In Cehia,
    spre exemplu, este vorba deja despre o industrie de 1,3 miliarde de
    euro, in conditiile unei populatii la jumatate fata de cea din
    Romania, pe cand in Polonia cumparaturile pe internet ajung chiar
    si la trei miliarde de euro.

    “Comertul online local poate evolua rapid in urmatorii cativa
    ani, chiar pana la valoarea de un miliard de euro, dar nu in
    situatia actuala, ci doar in urma unor investitii si masuri de
    crestere a increderii consumatorilor”, spune Marius Ghenea,
    presedintele Asociatiei Magazinelor Online din Romania (ARMO) si al
    Fit Distribution, companie care detine magazine precum PCFun.ro sau
    PCGarage.ro, cu ocazia evenimentului “Comertul online, castigator
    in criza” organizat de BUSINESS Magazin in parteneriat cu
    Raiffeisen Bank, Visa Europe, Netopia System si ePayment. “Nu vor
    mai fi dublari ale pietei, cum se intampla in 2005-2006, dar
    estimez cresteri de 40-50% pe an”, a mai spus omul de afaceri.

    Inainte de toate, trebuie spus ca prin comert online, cel mai
    adesea se intelege comertul cu plata prin card bancar sau, in
    general, de tip electronic, in timp ce produsele si serviciile
    comandate de pe internet, dar achitate la livrare, intra in
    categoria comertului obisnuit. Nu este insa in mod neaparat asa,
    perceptie care trebuie schimbata in ochii consumatorilor. Plata
    prin card bancar in magazinele online este doar o componenta a
    comertului pe internet care a insumat anul trecut tranzactii in
    valoare de 130 de milioane de euro. “Anul acesta platile cu cardul
    vor ajunge la 160 de milioane de euro, iar din 2012 cred ca depasim
    pragul de 200 de milioane de euro”, apreciaza Daniel Nicolescu,
    directorul executiv al integratorului de plati online ePayment.

    Peste 83% dintre romanii care cumpara de pe internet au in
    general retineri din cauza problemelor de securitate la care se
    expun in momentul in care introduc datele de pe card, potrivit unui
    sondaj realizat de compania de cercetare Gfk Romania pentru
    ePayment. “Oamenii intra pe site-uri, se informeaza, dar achizitia
    propriu-zisa are loc in mediul offline din lipsa de incredere”,
    puncteaza Cristian Herghelegiu, managerul de dezvoltare al
    companiei. “Temerile lor sunt insa neintemeiate. Tranzactiile
    online sunt cat se poate de sigure”, continua executivul, cu
    argumentul ca anul trecut rata tentativelor de frauda a fost de
    doar 0,24% din totalul tranzactiilor, adica putin sub 5.000 de
    plati in valoare totala de 900.000 de euro, si ca este in scadere
    de la an la an.

    Perceptia consumatorilor nu este insa chiar atat de usor de
    schimbat, mai ales ca in continuare exista multi romani care
    folosesc cardul bancar doar o data pe luna, pentru a retrage de la
    bancomat salariul proaspat incasat. Dincolo de procesatorii de
    plati si emitentii de carduri precum Visa sau MasterCard, este de
    asemenea nevoie si de implicarea bancilor pentru promovarea
    platilor cu cardul drept o metoda sigura de plata. “Din 12,5
    milioane de carduri existente in piata, doar 150.000 sunt activate
    in sistemul 3D Secure, care ofera securitate maxima clientilor care
    fac plati cu cardul, si doar 1.000 de comercianti accepta asemenea
    tranzactii”, a declarat Catalin Cretu, directorul general pentru
    Romania al Visa Europe, in cadrul prezentarii sustinute la
    evenimentul “Comertul online, castigator in criza”. Site-urile care
    vand cupoane de reduceri au avut insa o contributie importanta in
    ultima perioada la cresterea numarului de consumatori dispusi sa
    plateasca cu cardul, actionand ca un potential catalizator pentru
    industrie, dupa spusele lui Antonio Eram, directorul executiv al
    Netopia Sistem. “Consumatori care poate nu plateau deloc cu cardul
    inainte au facut tranzactii chiar si pentru un leu”, remarca si
    Roberto Lazarov, fondatorul FunDeal.ro.

  • Noile strategii ale retailerilor de incaltaminte

    Carrie Bradshaw, personajul principal din serialul “Sex and the
    City” avea sute de perechi de pantofi si este una dintre
    simbolurile favorite ale vanzatorilor din domeniu. Insa femei
    pasionate de pantofi si dispuse sa cheltuie averi pentru asta sunt
    putine, mai ales in Romania, unde bugetul mediu anual pentru
    achizitiile de incaltaminte este de 160 de lei (38 de euro), dupa
    cum arata o analiza a BUSINESS Magazin care are la baza un raport
    al companiei de cercetare de piata Euromonitor. Desi suma poate
    parea derizorie, in conditiile in care pretul unei perechi de
    pantofi pe segmentul medium si medium-high abia incepe de la
    aceasta suma, exista mii de perechi de pantofi care costa mai putin
    de zece euro si care formeaza o alta piata.

    In urma cu cinci-sase ani, cand Leonardo era liderul de
    necontestat al pietei de incaltaminte, Florin Panea, proprietarul
    afacerii, lansa proiectul Libelula – o retea alternativa de
    magazine de tip discount, cu preturi mici si foarte mici, retea
    care ar fi trebuit sa ajunga la 100 de magazine si sa acopere
    clientela care nu isi permitea sa se incalte din magazinele
    Leonardo. Cativa ani mai tarziu, dupa o criza si aflat in
    insolventa din 2009, acelasi Leonardo – cu afaceri de 78 milioane
    de euro anul trecut – s-a pozitionat pe segmentul medium-low si a
    stabilit plafonul superior al preturilor la 30 de euro.

    Bogdan Gorde, partener in cadrul Casei de Insolventa
    Transilvania, responsabila cu reorganizarea judiciara a Leonardo,
    explica la sfarsitul anul trecut faptul ca Leonardo si-a stabilizat
    businessul, reusind sa vanda zilnic circa 10.000 de perechi de
    incaltaminte si 5.300 de articole nonincaltaminte – accesorii si
    produse de marochinarie. In aceste conditii, vanzarile Leonardo se
    ridica, in medie, la 210.000 de euro pe zi, respectiv 6,51 milioane
    de euro pe luna.

    Astfel, potrivit estimarilor BUSINESS Magazin, pretul mediu de
    vanzare al unui articol din magazinele Leonardo era de 13,7 euro,
    fata de 25-26 de euro in urma cu trei ani. Cu un asemenea pret, un
    roman si-ar permite sa isi cumpere in fiecare an circa trei perechi
    de pantofi.

    Diferentele semnificative intre veniturile romanilor din zona
    rurala si cei din zona urbana permit sa existe diferente intre
    strategiile retailerilor. Astfel, alti jucatori din top cinci cei
    mai mari retaileri de pe piata de incaltaminte s-au orientat catre
    business-uri pentru persoanele cu venituri medium si medium-high.
    Exemple in acest sens sunt Otter, Benvenuti si Musette, jucatori
    situati pe pozitiile trei, patru si respectiv cinci. Primii doi
    clasati in acest top dupa cifra de afaceri sunt insa Leonardo si
    Deichmann, amandoi retaileri care se adreseaza persoanelor cu
    venituri medii si sub medie. Rezultatele financiare ale celor doi,
    de departe mai bune decat ale celorlalti jucatori, indica faptul ca
    anul trecut romanii au mizat pe pantofi ieftini, iar Leonardo si
    Deichmann au obtinut afaceri de zeci de milioane de euro prin
    vanzarea unor volume mari de produse.

    Intr-un an in care consumul a scazut cu 5,3%, romanii au fost
    tot mai sensibili la pret, care a devenit principalul argument in
    momentul achizitiei. In aceste conditii, retailerii au apelat la
    tot mai multe promotii si reduceri, dar si la produse mai ieftine,
    pentru a atrage clienti in magazine. Dan Pavel, actionarul
    majoritar al retailerului Benvenuti, spunea in urma cu cateva luni
    ca a decis sa reduca numarul produselor scumpe din magazine si sa
    mizeze pe produse cu preturi medii, dar a si introdus produse cu
    preturi mai mici, intre 154 si 199 de lei. “Pretul ramane, pentru
    romani, unul dintre principalele criterii de achizitie, iar cererea
    pentru produse scumpe a scazut considerabil”, motiva Dan Pavel
    decizia de a se adresa mai multor categorii de clienti.

    Strategia reducerilor este insa un fel de capcana, spune seful
    Otter Distribution Romania si actionarul companiei, Filip Schwartz:
    “In pofida crizei financiare, nu stam 12 luni pe an in promotii,
    pentru ca este o arma gresita, care conduce la scaderea
    credibilitatii”. Otter Distribution – care detine 30 de magazine
    Otter si patru magazine Geox – a pastrat acelasi numar de promotii
    si de doua ori pe an, cate doua luni (iulie-august si
    ianuarie-februarie), exista reduceri. “Mai exista si situatia in
    care la aducerea unui produs nou avem promotii punctuale.” Printre
    brandurile actuale din portofoliul Otter se numara Clarks, Geox,
    Ara, Gabor, Otter sau Le coq sportif. Clarks si Geox sunt primele
    doua branduri ca vanzari la nivel mondial si acestea sunt unele
    dintre putinele branduri din top 20 prezente pe piata locala,
    alaturi de Ecco si Hush Puppies.

    In pofida scaderii consumului si a sensibilitatii crescute la
    pret, comerciantii de pe piata de incaltaminte au avut un an bun in
    2010 si au estimari optimiste si pentru 2011.