BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Romania, data de FMI ca exemplu de “perseverenta politica si sociala” in fata crizei

    Un studiu facut de FMI in randul a 29 de tari care au luat
    credite de la Fond in perioada crizei, din 2008 incoace, arata ca
    finantarea respectiva a fost benefica pentru ele, intrucat le-a
    ajutat sa treaca peste socul crizei si sa evite o prabusire si mai
    accentuata a cererii interne si a importurilor. In majoritatea
    tarilor respective, finantele publice au fost cresterea economica
    se intoarce acum, constata FMI.

    “Pentru tarile care au apelat la sprijinul FMI inca din 2008-2009,
    problema era stabilizarea economiei si evitarea unor ajustari
    excesive de cheltuieli din cauza crizei ori a unor fluctuatii
    valutare daunatoare”, afirma James Roaf, intr-un interviu pentru
    publicatia institutiei, IMF Survey. Cele care au luat credite in
    2010-2011 aveau insa probleme profunde structurale, care le blocau
    accesul pe pietele financiare, explica Roaf.

    Romania a facut parte din primul val de state care au solicitat
    credit de la FMI in epoca de criza, din 2008 pana la jumatatea lui
    2009, alaturi de Letonia, Ungaria, Ucraina sau Serbia, in timp ce
    Grecia sau Irlanda au facut parte din valul ulterior.

    Roaf sustine ca studiul a aratat ca ponderea cheltuielilor sociale
    in totalul cheltuielilor a crescut in loc sa scada in aproape toate
    tarile cu programe convenite cu FMI. “In toate tarile, cei saraci
    sufera cel mai mult. Am lucrat cu guvernele pentru a proteja si
    chiar a creste cheltuielile sociale, spre a apara grupurile sociale
    cele mai vulnerabile”, declara expertul FMI.

    Mai mult, constata studiul, cheltuielile sociale au crescut cel mai
    mult tocmai acolo unde ponderea era cea mai mica inainte de
    incheierea acordurilor cu FMI.

    James Roaf atrage atentia ca, pentru tarile din Europa Centrala si
    de Est unde programele din 2008-2009 au expirat sau expira in acest
    an, cel mai important e sa evite “oboseala reformelor” si sa aplice
    in continuare politici pentru redresarea economiei si cresterea
    ocuparii populatiei.

    “Mare parte din cresterea economica inainte de criza in Europa
    Centrala si de Est era alimentata de majorarea exagerata a
    creditelor. Lipsite acum de creditele care stimulau consumul,
    tarile din zona trebuie sa se orienteze spre exporturi ca motor al
    cresterii viitoare”, afirma Roaf.

  • Salupa lui Franks si Titanicul lui Gitenstein

    In afara de celebra gluma cu pacientul stabilizat, dar care nu
    s-a sculat inca din pat, Jeffrey Franks a mai facut una, la aceeasi
    intalnire din ianuarie cu sindicatele si patronatele. Ea a parut
    insa atat de ermetica, incat numai unul dintre patronii prezenti a
    zis ca a inteles-o: cea cu pozele simbolice – in prima aparea un
    mineralier rasturnat, a doua cu un mineralier ruginit, dar inca in
    functiune si a treia cu o salupa ultraperformanta, dar foarte mica.
    Prima voia sa fie economia Romaniei acum doi ani, a doua – cea de
    acum, iar a treia – economia romaneasca a viitorului. Gluma, a
    povestit acelasi patron, n-a fost gustata de sindicalistii
    prezenti, care a comentat ca nu vom mai incapea toti intr-o salupa
    atat de mica.

    Mineralierul a devenit apoi, in talmacirea ambasadorului Mark
    Gitenstein, un Titanic pe care navigatorii isi rearanjeaza
    sezlongurile – in cazul citat de el, in loc ca statul sa
    privatizeze total sau partial companiile din energie, un sector
    care are nevoie de investitii de 10 miliarde de dolari, vrea sa
    rearanjeze peisajul, creand cei doi campioni energetici, Electra si
    Hidroenergetica. Remarca lui Gitenstein venea la scurta vreme dupa
    ce FMI ceruse (iar Guvernul isi asumase) liberalizarea preturilor
    la gazelor si a energiei, ceea ce le-a prilejuit reprezentantilor
    Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania sa protesteze contra
    imixtiunii FMI in politicile statului roman si sa spuna ca Romania
    are un grad suficient de deschidere a pietei energiei. I-a
    contrazis insa, mai nou, Comisia Europeana, care a cerut Romaniei
    oficial, saptamana trecuta, sa liberalizeze preturile la
    energie.

    Ce au comun toate acestea? Un singur lucru, dar decisiv:
    politica fiscala a statului. Pe de o parte e vorba de capacitatea
    statului de a-si finanta cheltuielile, in conditiile in care
    resursele atrase la buget, venituri fiscale si nefiscale, au ramas
    cu cea mai mica pondere in PIB din UE, conform datelor prezentate
    de Consiliul Fiscal (32,4% in 2009), iar ponderea in total a
    veniturilor fiscale (impozite si contributii sociale) era tot in
    2009 cu 12% mai mica decat media UE, respectiv 27,1%, situand
    Romania pe penultimul loc din UE. De cealalta parte e vorba de
    cheltuieli, care sunt nu numai dezechilibrate (ponderea
    cheltuieilor sociale in totalul veniturilor, de 33% in 2009, situa
    Romania exact dupa tarile PIGS – Grecia, Irlanda, Spania si
    Portugalia; in 2010, ponderea a coborat totusi la 28%), dar si
    ineficiente: desi Romania a avut in perioada 2006-2009 cea mai mare
    alocare pentru investitii publice din UE, ca procent din PIB si din
    veniturile bugetare, calitatea infrastructurii, reflectata in
    perceptia investitorilor si in clasamente receptate de ei, de genul
    World Competitiveness Report, a ramas inferioara celei din tari
    unde s-a cheltuit mai putin, precum Polonia, Ungaria si
    Bulgaria.

    “In plus, lipseste prioritizarea si lipseste coerenta
    investitiilor publice, pentru ca acestea sunt foarte fragmentate in
    functie de ciclurile politice. Ar fi excelent daca un proiect ar
    putea depasi un ciclu politic”, comenteaza Ionut Dumitru,
    presedintele Consiliului Fiscal.

    O parte de vina pentru veniturile insuficiente la buget o poarta
    contribuabilii care fac evaziune fiscala, neprinsi de stat pentru
    ca sistemul de colectare e inca slab, precum si scutirile si
    exceptarile care priveaza statul de venituri realizabile. Ionut
    Dumitru sugera la un moment dat, in acest din urma sens, ca statul
    si-ar putea mari veniturile din impozitele pe stocul de capital (pe
    avere), din aplicarea unor taxe de mediu sau din redevente mai mari
    percepute companiilor energetice, insa deocamdata subiectul
    relatiei cu acestea din urma ramane tabu pentru Guvern, care nu mai
    vrea nici macar sa comenteze, de pilda, majorarile de preturi la
    benzina.

    Cealalta parte de vina pentru veniturile mici apartine insa
    companiilor de stat, a caror ineficienta face obiectul criticilor
    insistente ale FMI inca din anii ’90. Statistica nu lasa loc de
    dubii: la sfarsitul lui 2009 erau 722 de companii cu capital
    majoritar de stat, care contribuiau doar cu 6% la cifra de afaceri
    totala din economie, dar platile restante acumulate de ele, in
    special fata de buget, insemnau 27,1% din totalul arieratelor din
    economie. Tot companiile de stat au ramas si cei mai mari datornici
    la bugetele de asigurari sociale, totalul datoriilor restante catre
    bugetul general consolidat insumand peste 2% din PIB in iunie 2010.
    In top cinci – aceiasi de pe lista de supraveghere speciala a FMI:
    CFR, Compania Nationala a Huilei, Termoelectrica, Oltchim si
    CNADR.

    Pierderile si arieratele companiilor unde statul e actionar
    majoritar reprezinta “un risc potential pe termen mediu la adresa
    sustenabilitatii fiscal-bugetare”, apreciaza Ionut Dumitru, pentru
    ca preseaza asupra bugetului: pierderile lor au fost principala
    cauza pentru care in 2009, deficitul bugetar dupa standarde
    europene a fost revizuit de la 8,3% la 8,6% si pentru care, mai
    nou, UE a cerut Romaniei sa se alinieze acestor standarde atunci
    cand raporteaza deficitul bugetar. Or, daca indisciplina financiara
    din companii duce deficitul peste tintele convenite cu FMI si UE –
    4,4% in acest an si 3% din PIB la anul – atunci statul va avea o
    problema cu finantarea pe credit. “Deficitul nu trebuie sa ajunga
    la 3% fiindca asa vrem noi, ci fiindca altfel nu te mai poti
    finanta de pe pietele externe”, spune Ionut Dumitru. Sau, in
    termenii lui Jeffrey Franks, Romania nu e SUA sau Germania, ca
    sa-si permita luxul sa creasca deficitele ca sa stimuleze economia,
    fiindca investitorii nu stau la coada ca sa cumpere obligatiuni
    romanesti, cu rating slab, ci obligatiuni americane.

    Toate cele de mai sus explica foarte clar rezistenta din mediul
    politic si din opinia publica la ceea ce i se cere Romaniei:
    privatizarile sau lichidarile de companii inseamna someri in plus,
    liberalizarile de preturi inseamna scumpirea cosului zilnic,
    reducerea cheltuielilor sociale inseamna saracirea sau emigrarea
    multora, iar cresterea eficientei investitiilor publice se traduce
    prin scaderea accesului la bani al clientelei partidelor.
    Presedintele Consiliului Fiscal nu e, deci, din cale-afara de
    optimist cand spune ca reducerea la 3% a deficitului in 2012 i se
    pare un obiectiv “provocator” sau “foarte ambitios”. Optimist se
    arata, in schimb, ministrul muncii, Ioan Botis, care a folosit (si
    el) metafora Titanicului pentru economie, afirmand fara ironie ca
    datoria Guvernului e “sa-si gaseasca regimul cel mai bun de
    inaintare” si ca “Titanicul va ajunge cu siguranta la
    destinatie”.

  • Actiunile Oltchim, un pariu riscant

    Altii, din entuziasm si exuberanta, au intrat pe maxime si au
    vazut a doua zi nu numai ca actiunile lor valorau cu 15% mai putin,
    dar nici nu aveau cui le vinde pentru ca nimeni nu mai cumpara.
    Daca la inceputul saptamanii trecute de-abia reuseai sa gasesti
    niste ordine la vanzare ca sa poti cumpara titlurile “vedeta”
    Oltchim, miercuri toata lumea cauta usa de iesire si scara de
    incendiu ca dupa un cutremur la o uzina nucleara.

    Ce s-a schimbat intre timp in companie? Raspunsul cel mai
    probabil este ca nimic, teama si zgarcenia care-i caracterizeaza pe
    cei mai multi investitori amatori si-a spus cuvantul inca o data si
    de care au profitat speculatorii cu experienta.

    Ce va fi de acum incolo ? Majoritatea brokerilor dau din umeri
    si arata cu degetul la “baietii destepti” care au cumparat mai
    multe milioane de actiuni Oltchim si au urcat pretul in piata cu
    15% cu cateva zile inainte ca Ministerul Economiei sa emita
    vestitul comunicat prin care anunta demararea procedurilor de
    privatizare a combinatului din Valcea si care evident ca nu a fost
    publicat pe Bursa pentru ca nimeni n-a considerat de cuviinta ca
    este o stire care sa influenteze actiunile Oltchim. Cum, de ce, in
    ce fel? Probabil ca nu vom afla niciodata.

    Cert este ca actiunile Oltchim raman un pariu mai mult decat
    riscant, asemanator jocului de ruleta pentru ca, din punct de
    vedere financiar, compania se gaseste intr-o situatie disperata si
    asupra ei planeaza multiple incertitudini.

    O prima necunoscuta este daca Constantin Roibu, care se afla la
    carma Oltchim de 20 de ani, va reusi sa stranga fondurile necesare
    pentru a reporni sectia de petrochimie din Arpechim a carei
    inchidere provoaca pierderi anuale de sute de milioane de lei
    combinatului. Chiar daca aceasta va fi redeschisa, exista
    posibilitatea ca, din cauza datoriilor foarte mari pe care le-a
    acumulat intre timp, firma sa ramana in continuare pe pierderi.
    Numai restantele si arieratele Oltchim care trebuie platite intr-un
    an depasesc 1,1 miliarde de lei, iar compania a strans datorii
    inclusiv la banci si furnizori care totalizeaza 2,2 miliarde de
    lei.
    Statul nu vrea sa renunte la Oltchim pe gratis si a facut tot ce
    este posibil pentru a tine combinatul in viata. Oltchim da de lucru
    la mai bine de 4.000 de oameni si asigura activitatea unui intreg
    lant de firme din industria chimica.

    “Am ajuns sa caut materie prima pana in Taiwan”, spune Florin
    Pogonaru, proprietarul Prodplast Bucuresti, care-si baza productia
    de ambalaje din plastic pe materia prima venita de la Arpechim si
    Oltchim si probabil ca in situatia lui se gasesc multe firme.

    Daca se deschide sau nu se deschide Arpechim conteaza mai putin,
    miza privatizarii este mai importanta, iar jucatorii de pe Bursa
    sunt gata sa riste milioane de euro. Numai deunazi cativa
    investitori au cheltuit 4 milioane de euro pentru a cumpara 10% din
    actiunile Oltchim.

    Totusi, singurii interesati de preluarea companiei sunt in
    continuare nemtii de la PCC care au reusit sa atraga antipatii din
    partea reprezentantilor statului, cei de la care vor sa cumpere
    compania.
    Este interesanta Oltchim din perspectiva privatizarii ? Cu
    siguranta, dar privatizarea a mai fost “vanturata” prin fata
    investitorilor de vreo sase ori in ultimul deceniu si compania a
    ramas tot “nemaritata”.
    Ce poate sa faca diferenta acum este faptul ca Oltchim nu mai poate
    rezista prea mult chiar si cu sustinerea statului, iar FMI face
    presiuni pentru ca firma sa fie privatizata cat mai repede.

  • Planurile sefului proprietarilor dupa listarea FP

    Grzegorz Konieczny este cunoscut drept administratorul celui mai
    mare business romanesc si considerat privilegiat de investitori
    pentru ca are acces in boardul celor mai interesante companii
    locale. Avea 27 de ani cand a venit prima oara in Romania sa
    cumpere actiuni in companiile locale ce tocmai devenisera publice.
    “Suntem investitori in Romania in mai multe companii, cele mai
    multe actiuni fiind cumparate cand am venit pentru prima data
    pentru Franklin Templeton in Romania, in 1997”, povesteste acum
    Grzegorz Konieczny, vicepresedinte executiv si manager de
    portofoliu in cadrul fondului de investitii Franklin Templeton, cel
    care conduce operatiunile Fondului Proprietatea (FP) de la
    atribuirea contractului, in vara anului trecut. Konieczny a
    implinit anul trecut, in noiembrie, 40 de ani, iar in ianuarie 2011
    a lansat pe bursa cea mai mare afacere a Romaniei din ultimii ani,
    Fondul Proprietatea, evaluat la 3,6 miliarde de euro. “Fondul
    Proprietatea trebuie sa aduca Romania in atentia investitorilor
    externi”, spunea managerul de fond, care a fost in turneul de
    promovare timp de luna inainte de listare.

    Turneul a continuat: saptamana trecuta, pe 6 si 7 aprilie,
    Franklin Templeton si Bursa de Valori Bucuresti (BVB) au organizat
    la bursa de la Londra o serie de intalniri intre cele mai mari
    companii romanesti listate si investitori straini, in cadrul
    evenimentului “Romanian Day”, cu scopul promovarii pietei locale de
    capital si a celor mai lichide companii din piata. Conform
    declaratiilor FP, peste 40 de investitori au fost interesati de
    bursa de la Bucuresti, printre acestia numarandu-se fonduri
    mutuale, fonduri de hedging si fonduri de pensii ce activeaza in
    Europa Centrala si de Est. De la listarea FP, investitorii
    institutionali straini au ajuns la o participatie de 20,4%, la
    finele lunii martie, reiese din raportarile fondului. Valoarea
    plasamentelor nete realizate de fondurile de investitii straine se
    ridica la circa 130 milioane de euro, iar expunerea totala a
    acestora pe FP ajunge la peste 410 de milioane de euro. In
    comparatie, investitiile straine nete la Bursa in 2009 si 2010 au
    insumat 160 milioane de euro. Evenimentul de la Londra precede una
    dintre cele mai mari oferte publice de pe piata romaneasca de
    capital, vanzarea a 9,84% din Petrom, dar si ofertele de actiuni
    derulate de Transelectrica si Transgaz, programate pentru acest an.
    Inca inainte de listarea FP la bursa, la inceputul lunii ianuarie,
    Grzegorz Konieczny spunea ca este familiarizat cu cele mai multe
    probleme ale companiilor in care este actionar minoritar si ca le
    va aduce in discutie una cate una. “Am facut evaluari ale tuturor
    companiilor din portofoliu si avem deja un plan pentru fiecare pe
    termen lung, dar interesul actionarilor in legatura cu ele ne
    impune sa nu il divulgam inca. E clar ca portofoliul FP, asa cum
    este acum, nu va mai fi la fel peste 12 ani”.

    Grzegorz Konieczny a adus in discutie publica o serie din
    problemele pe care le-a descoperit in companiile din portofoliu:
    procesul cu Romgaz (unde FT a dat in judecata compania pentru ca a
    facut o donatie de 400 de milioane de euro statului din profitul
    net) – a carui prima decizie judecatoreasca a fost in favoarea
    companiei de stat – sau situatia de la Hidroelectrica, considerata
    cea mai valoroasa din portofoliul FP. Managerul FP a declarat ca
    Hidroelectrica, cel mai mare producator de electricitate local, a
    pierdut numai in 2009 intre 600 si 850 de milioane de lei (143-202
    mil. euro) din cauza contractelor directe pe care firma le are in
    derulare.

    O situatie similara este la Nuclearelectrica, dupa cum spune
    presedintele FP: “Nuclearelectrica nu castiga in prezent cat ar
    trebui pentru ca vinde 70% din ceea ce produce pe piata
    reglementata, restul fiind comercializat la pretul pietei”.
    Potrivit datelor de la Ministerul Finantelor, maximul de
    profitabilitate atins de Nuclearelectrica in perioada 2000-2009, a
    fost de 10%, performanta inregistrata numai in doi ani, in 2006,
    respectiv in 2007. “La Nuclearelectrica, marja ar trebui sa fie de
    20-30%, dar compania ar trebui sa vanda mai mult pe piata libera.
    Din aceste motive, Hidroelectrica si Nuclearelectrica sunt
    subevaluate, sunt la 50% fata de companii similare din alte tari”,
    explica Konieczny.

    “E un proces important de schimbare care va avea loc in
    companiile romanesti de stat si nu numai o data cu listarea FP”,
    spunea inainte de ianuarie Grzegorz Konieczny, precizand ca
    Franklin Templeton va insista pentru listarea a cat mai multe
    companii din portofoliu si pentru orice ar aduce imbunatatirea
    rezultatelor financiare ale acestora.

    Managerul de fond precizeaza ca investitorii sunt interesati in
    special de valoarea reala a companiilor din portofoliul FP:
    “Potentialii investitori nu vor sa stie atat de multe detalii
    despre listarea in sine, cat mai mult despre ce valoare a
    companiilor ar putea fi deblocata, despre dividende, care sunt
    perspectivele Romaniei, care e relatia noastra cu guvernul”.
    Conform cu datele prezentate de Franklin Templeton, companiile din
    tarile in curs de dezvoltare (si care, in cele mai multe cazuri, nu
    sunt conduse eficient) nu pot creste si nu pot face profit: “Daca
    am transfera activele unei astfel de companii in alta parte,
    afacerile si profitul ar putea creste in cele mai multe cazuri de
    peste 10 ori. Sunt niste cifre imense”.

  • Romania si Croatia vor avea cea mai slaba crestere economica din Europa de Est in 2011 – FMI

    Romania ar urma sa aiba, conform previziunilor FMI, o crestere
    economica de 1,5% in acest an si 4,4% la anul, in conditiile unei
    inflatii medii de 6,1%, la fel ca anul trecut, respectiv de 3,4% in
    2012. Rata somajului va cobori in acest an de la 7,6% la 6,6% si la
    5,8% in 2011.

    Pe ansamblul regiunii, premiantii sunt Turcia si Lituania, cu o
    crestere estimata de 4,6% in 2011, urmata de Polonia (3,8%) si
    Letonia (3,3%). Bulgaria si Serbia vor avea o crestere a PIB de 3%,
    iar Ungaria cu 2,8%. In urma noastra nu va ramane decat Croatia, cu
    1,3%.

    Economia Europei (34 de tari, inclusiv Turcia) va creste cu 2% in
    acest an si cu 2,2% la anul. Singurele tari europene pentru care
    FMI vede continuare a recesiunii sunt Grecia (-3% in 2011, cu o
    redresare la 1,1% in 2011) si Portugalia (-1,5%, respectiv
    -0,5%).

    Din punctul de vedere al inflatiei medii anuale (distincta de
    inflatia decembrie-decembrie, urmarita de BNR), Romania nu e
    depasita in Europa decat de Serbia, unde preturile de consum se vor
    mari in medie cu 9,9%. La capitolul somaj insa, ar urma sa ne
    situam pe acelasi palier cu Germania, Cipru si Malta, cu un nivel
    mediu al somajului, departe de recordurile din Spania (19,4%),
    Serbia (19,6%) sau Letonia (17,2%).

    Economia zonei euro este asteptata sa creasca anul acesta cu 1,6%,
    mult sub cea a Statelor Unite (2,8%) si putin peste cea a Japoniei
    (1,4%). Germania va conduce plutonul eurozonei, dar cu o crestere a
    PIB inferioara celei de anul trecut (2,5% fata de 3,5%).

    FMI apreciaza ca in zona euro, continuarea redresarii este pusa in
    pericol de “slabiciunile persistente ale institutiilor financiare
    din multe economii avansate ale Europei si de lipsa de transparenta
    in privinta expunerii lor” (creante, datorii). Rezolvarea
    problemelor bancilor este strans legata de insanatosirea finantelor
    publice, conchide FMI, si ambele ar trebui sa fie accelerate pentru
    ca redresarea Europei dupa criza sa reuseasca.

  • Bani scurtcircuitati sau cum a fost Romania anului 2010 pentru Banca Europeana de Investitii

    Dupa recordul de 1,5 miliarde de euro din 2009, Banca Europeana
    de Investitii a redus substantial activitatile de creditare din
    Romania. Motivul: economia a facut obiectul unor masuri de
    austeritate. Mai bine de jumatate dintre cele 7,8 miliarde de euro
    imprumutate de la BEI in ultimii 20 de ani au fost atrase in
    ultimii cinci. Si totusi valoarea creditelor de anul trecut a fost
    sub orice asteptari. La finele anului trecut vicepresedintele
    Mathias Kollatz-Ahnen anticipa, intr-o discutie cu BUSINESS
    Magazin, imprumuturi a caror valoare “tinde inspre un miliard de
    euro”, bazandu-se pe marile proiecte energetice, dar si pe
    parteneriatele semnate cu institutii publice. Datele puse la
    dispozitia presei la conferinta de presa de la ince-putul lunii
    aprilie indica, surprinzator, doar 410 milioane de euro. Banii s-au
    indreptat catre patru proiecte: ferma eoliana a CEZ din Dobrogea,
    reabilitarea blocurilor din sectorul 6 al Capitalei, modernizarea
    retelei de energie electrica si constructia unui depozit
    logistic.

    Drept comparatie, in anul de dinainte, doar cel mai mare
    contract de finantare semnat de BEI cu fabrica Ford de la Craiova
    pentru investitii in utilaje si tehnologii “verzi” avea aceeasi
    valoare cat cea a imprumuturilor din 2010 la un loc. “Volumul
    noilor imprumuturi semnate anul trecut a fost mai mic, dar ceea ce
    trebuie luat in considerare este ca un nivel adecvat pentru o tara
    precum Romania este de 800-1.000 de milioane de euro”, explica acum
    Ahnen. Momentul de cadere vine, ce-i drept, dupa doi ani in care
    pragul amintit de vicepresedinte a fost depasit, insa spune multe
    despre redresarea economica a Romaniei.

    “Daca vom putea dezvolta un numar suficient de proiecte,
    obiectivul iesirii din recesiune nu este unul indraznet.” Potrivit
    oficialilor BEI, institutia negociaza pentru anul in curs contracte
    in zona transportului public, a reabilitarii centralelor
    energetice, proiecte de eficientizare a energiei cladirilor, dar si
    cofinantari ale bancilor pentru segmentul de institutii mici si
    mijlocii. In plan secundar, bani europeni pot atrage si proiectele
    industriale.

    Daca ne uitam la Romania in comparatie cu alte state ale
    Uniunii, e clar ca Romania se gaseste in jumatatea de jos in
    ierarhia creditarii, insa pe viitor cei de la BEI spun ca situatia
    se va ameliora.

    Mai exact, pentru 2011, bancherii europeni tintesc revenirea la
    pragul de 800 de milioane de euro, iar optimismul lor are unele
    fundamente. Mai intai, contractul de 75 de milioane de euro semnat
    de curand cu Banca Comerciala Romana destinat finantarii
    proiectelor dezvoltate de IMM-uri, a doua transa a imprumutului
    pentru IMM-uri in valoare totala de 150 milioane euro, incheiat
    intre BEI si BCR in 2009. Apoi platile efectuate de BEI in contul
    imprumuturilor acordate au crescut in 2010 la 870 de milioane de
    euro, in comparatie cu cele 469 de milioane de euro din 2009.

    Pe plan european, tendintele indica o crestere a creditarii
    pentru actiuni pentru protectia mediului, BEI finantand proiecte de
    19 miliarde de euro, circa o treime din valoarea totala a
    imprumuturilor acordate pe plan european. Iar cresterea
    finantarilor din Romania va depinde de masura in care tara noastra
    se va inscrie sau nu pe acest trend.

  • De ce sunt increzatori managerii in revenirea economica

    “Pe masura ce temerile privind recesiunea se estompeaza,
    optimismul revine in randul mediului romanesc de afaceri” – aceasta
    este nota optimista in care incepe prezentarea editiei de anul
    acesta al raportului Global CEO Survey pentru Romania, realizat de
    PricewaterhouseCoopers. De mult timp managerii nu au mai fost atat
    de increzatori in viitorul imediat – 43% dintre directorii de
    companii chestionati se asteapta sa inregistreze o crestere a
    veniturilor in urmatoarele 12 luni. Aceste rezultate sunt peste
    media raspunsurilor la nivelul intregii Uniunii Europene, unde
    asteptari similare au doar 40% dintre executivi. Este probabil o
    tendinta la nivel de regiune, avand in vedere ca si directorii din
    Europa Centrala si de Est par sa renunte la sentimentul de panica –
    53% cred ca de acum intr-un an afacerile pe care le conduc vor
    raporta venituri mai mari.


    Pe termen mai lung, sefii companiilor din Romania sunt chiar mai
    optimisti – 70% au declarat ca sunt foarte increzatori in
    potentialul companiilor lor de majorare a veniturilor in urmatorii
    trei ani. Procentul este semnificativ mai mare decat cel aratat de
    directorii de companii din pietele mai mature din Uniunea
    Europeana, respectiv 47%. In mod remarcabil, dupa cum subliniaza
    autorii studiului, directorii de companii din Romania par sa
    impartaseasca optimismul managerilor din pietele emergente foarte
    dinamice, asa cum este China, acolo unde 72% dintre directorii
    generali si-au exprimat un nivel ridicat de incredere in
    perspectivele de crestere a veniturilor companiilor lor in
    urmatorii trei ani.

    “Directorii de companii au reinceput sa-si faca planuri pentru o
    perioada de crestere economica, mai degraba decat sa se concentreze
    pe supravietuirea in recesiune. Preocuparile legate de reducerea
    datoriilor si a costurilor au fost trecute in plan secund, in vreme
    ce accentul cade acum pe intarirea pozitiei pe piata, pe
    dezvoltarea de noi produse care sa raspunda schimbarilor din
    comportamentul consumatorilor, pe managementul talentelor cheie”,
    apreciaza Vasile Iuga, country managing partner la
    PricewaterhouseCoopers Romania.

    In ceea ce priveste identificarea surselor potentiale de
    crestere, 50% dintre directorii de companii din Romania au declarat
    faptul ca dezvoltarea de noi produse si servicii reprezinta
    principala oportunitate de crestere in urmatoarele 12 luni. Si
    aici, viziunea directorilor romani se apropie mai degraba de cea a
    omologilor din China (46%), in timp ce media inregistrata la
    nivelul Uniunii Europene este de 29%. “In ciuda recesiunii, Romania
    este departe de a fi devenit o piata supraaglomerata. Exista in
    continuare foarte multe segmente de piata inca insuficient
    dezvoltate, iar, in general, tara sufera mai degraba de un deficit
    de oferta decat de un exces de cerere, fapt evidentiat in
    persistenta unui nivel ridicat al inflatiei”, a explicat Vasile
    Iuga.

    In ceea ce priveste expansiunea geografica, raspunsurile arata
    ca directorii de companii sunt dispusi sa-si dezvolte operatiunile
    in alte tari, dar sunt in general precauti in aceasta privinta,
    considerand ca cele mai bune perspective de crestere sunt pe
    pietele mai apropiate, indeosebi pe piata comuna europeana.

  • Pariul de un miliard facut de BNR: unde vor merge banii eliberati din rezervele bancilor?

    La o dezbatere din februarie despre IMM, guvernatorul BNR
    spunea, cu o virulenta neasteptata (si neremarcata in presa), ca ar
    fi “foarte bucuros” sa nu ajunga in situatia guvernatorului Bancii
    Angliei, Mervyn King, “care, intr-un discurs in fata membrilor
    Parlamentului in iulie 2010, a catalogat atitudinea bancilor fata
    de companiile mici si mijlocii ca fiind <sfasietoare>,
    precizand, in acelasi timp, ca este mai greu sa cladesti o afacere
    adevarata decat sa faci tranzactii dintr-un birou din Londra”.
    Contextul afirmatiei lui Mugur Isarescu era un indemn adresat
    bancilor de a lucra cu IMM-urile, pornind de la constatarea ca spre
    deosebire de creditarea populatiei, care nu mai poate avansa in
    ritmuri foarte rapide, finantarea IMM este un domeniu care are
    potential mare de crestere, iar “bancile trebuie sa constientizeze
    acest potential de crestere si sa inteleaga ca, sustinând sectorul
    IMM, asigura tocmai dezvoltarea viitoare a propriilor afaceri”.

    |n toate buletinele de conjunctura si sondajele in randul
    bancilor si al companiilor, publicate de BNR in ultimele luni,
    intr-o forma sau alta reiese acelasi lucru – cererea solvabila de
    credit si increderea bancilor de a acorda finantari a crescut
    aproape exclusiv in randul companiilor mari si mai mult pe termen
    scurt, in timp ce riscul asociat IMM a crescut, iar de incredere se
    bucura doar companiile din energie si industrie, la polul opus
    fiind constructiile. Multiple voci din mediul de afaceri au
    reclamat din iunie incoace (adica de cand BNR a oprit sirul
    scaderilor de dobanda, odata cu inasprirea politicii fiscale si
    cresterea TVA) ca banca centrala refuza sa ajute economia, stand cu
    dobanda la 6,25%, in loc s-o scada spre a stimula bancile sa dea
    credite.

    La momentul actual, toti analistii sunt de acord ca o noua
    reducere a dobanzii de politica monetara ar fi fost imposibila,
    dupa ce inflatia a urcat in februarie peste asteptari, la 7,6%, iar
    unele banci (Raiffeisen) ii prevad o crestere in continuare pana la
    8,5%, in conditiile in care materiile prime se scumpesc pe plan
    extern, iar in aprilie intra in vigoare noi scumpiri la energia
    electrica si gaze. Acesta e contextul in care BNR a decis sa scada
    rata rezervelor minime obligatorii (RMO) ale bancilor pentru
    pasivele in valuta de la 25% la 20%, ceea ce inseamna ca dupa 24
    aprilie se vor pune la dispozitia sistemului bancar circa 1,3 mld.
    euro, conform Raiffeisen Bank.

    Ce se va intampla cu acesti bani? BCR, in general cea mai
    optimista banca, interpreteaza masura direct drept “o incercare de
    sprijinire a cresterii economice”. Eugen Sinca, analist al BCR,
    considera ca “sectorul bancar ar putea folosi lichiditatea
    suplimentara in valuta pentru cofinantarea unor proiecte publice de
    infrastructura pe termen lung sau pentru achizitionarea de titluri
    de stat in valuta emise pe piata locala”. Un alt efect benefic ar
    fi reducerea datoriei externe private, dupa {inca, avand in vedere
    ca astfel bancile pot rambursa credite luate in anii anteriori,
    ceea ce este tot o premisa pentru reluarea creditarii. Nicolae
    Covrig, analist al Raiffeisen Bank, adauga pe lista efectelor si
    faptul ca majorarea lichiditatii in valuta din sistem ar putea
    ajuta leul sa-si consolideze castigurile din cursul ultimei luni
    (iar daca ne uitam la evolutia de saptamana trecuta, acest efect se
    vede mai curand ca o stabilizare, nu ca o apreciere in continuare a
    leului).

    Nicolae Alexandru Chidesciuc, economistul-sef al ING Bank
    Romania, pune in schimb accent pe partea goala a paharului: nevoia
    de finantare a bugetului, tinand cont ca Ministerul Finantelor se
    confrunta in iulie cu scadenta unor titluri de 2,5 miliarde de
    euro. Daca la aceasta se adauga alti doi factori – lansarea noului
    program Prima Casa (unde reducerea RMO ar putea atrage pur si
    simplu o noua crestere a creditelor in valuta pentru populatie) si
    relaxarea termenilor acordului de la Viena din 2009 care cerea
    bancilor un anumit plafon de expunere pe Romania – Chidesciuc
    considera ca reducerea RMO ar fi de fapt doar o ilustrare la nivel
    monetar a unor dezechilibre din economie. Evident, fiecare analist
    are partea lui de indreptatire; BNR a facut insa ce putea si ce
    trebuia sa faca, iar mingea e de-acum doar in curtea bancilor.

  • Temerea lui Basescu: au nevoie bancile din UE ca statele sa “bage in ele” inca 250 mld. euro?

    Cum bine stim de anul trecut, testele care doreau sa masoare
    rezistenta bancilor europene la socurile unei noi crize financiare
    au fost un esec. Din doua motive: unul, pentru ca au avut la baza
    criterii prea blande, cu estimari care chiar in momentul cand se
    aplicau la test erau depasite (in rau) de realitatea din teren sau
    de previziunile mai recente, iar celalalt, pentru ca de la tara la
    tara a fost tratata diferit problema creantelor detinute de banci,
    minimalizand in special ponderea in portofolii a obligatiunilor
    emise de tarile cu probleme (Grecia, Spania, Portugalia). Asa se
    explica faptul ca Spania, care a abordat cu strictete testul, a
    avut si cele mai multe banci cazute la test. In total, cinci
    nefericite “cajas” spaniole si doar doua banci cu anvergura mai
    mare (Hypo Real Estate si ATE Bank) au picat testul, adica nu s-au
    incadrat in plafonul minim (6%) de adecvare a capitalului de rang I
    – principalul instrument de masura a puterii financiare a unei
    banci, care exprima capacitatea ei de a absorbi eventuale
    pierderi.

    Rezultatul testului a fost ca bancile respective au fost puse sa-si
    majoreze capitalul, in total cu 3,5 miliarde de euro, ca sa
    depaseasca plafonul de 6%. Era o suma nu numai modica, ci si
    ridicola, tinand cont ca la doar cateva luni de la anuntarea
    rezultatelor, in toamna, statul irlandez fusese nevoit sa
    nationalizeze doua banci – Allied Irish Bank (AIB) si Bank of
    Ireland, sa injecteze in sistem 45 de miliarde de euro ca sa
    asigure lichiditate pe piata bancara si sa aloce 35 de miliarde de
    euro pentru salvarea sistemului bancar, din uriasul credit de 85 de
    miliarde contractat in noiembrie cu FMI. Pentru a intelege ordinul
    de marime, sa spunem ca in acest an ajung la scadenta imprumuturi
    de circa 20 de miliarde de euro facute de sase dintre cele mai mari
    banci din Irlanda.

    Asa prost cum a fost, testul de rezistenta din vara trecuta a
    folosit, macar pentru relaxarea de moment a tensiunilor de pe
    pietele financiare, dornice pe atunci de o noua victima, dupa
    Grecia. Acum insa, cand dupa caderea Irlandei in noiembrie au urmat
    pe rand asaltul persistent la adresa Portugaliei, asteptata sa
    ceara si ea un imprumut de 70 de miliarde de euro de la UE si FMI,
    retrogradarea de catre agentiile de rating a Greciei, a Portugaliei
    si a nu mai putin de 30 de banci spaniole, autoritatile europene
    vor o noua runda de teste, cu alte criterii si categorii, menite nu
    numai sa restabileasca increderea pietelor financiare, ci si sa
    releve pur si simplu cum stau bancile. Pentru ca, asa cum au spus
    multi analisti si de dincoace, si de dincolo de Atlantic, problema
    nu e numai ca statele au scos din criza si sustinut pana acum
    bancile cu bani publici, ci ca nici macar nu stiu cat anume vor mai
    trebui sa scoata din buzunar in continuare. Aceasta in conditiile
    in care, cum corect constatau luna trecuta expertii FMI, datoriile
    statelor dezvoltate vor depasi 100% din PIB in acest an pentru
    prima data de la razboi, iar cresterea lor in continuare, inclusiv
    pe seama sustinerii masive a bancilor grevate in continuare de
    active toxice, saboteaza cresterea economica, mareste somajul si
    taie fondurile pentru asistenta sociala.


    Noua runda de teste de solvabilitate pentru bancile europene,
    coordonata de Autoritatea Bancara Europeana (EBA), va viza circa 88
    de banci (fata de 91 la testele derulate anul trecut), reprezentand
    peste 60% din activele bancare la nivelul UE. Pana la sfarsitul lui
    aprilie, bancile vor furniza datele catre EBA, in mai se vor face
    evaluarile comparative, iar in prima parte a lunii iunie vor fi
    publicate rezultatele preliminare. Concret, evaluarea va incerca sa
    determine daca bancile europene au un capital suficient de solid
    pentru a rezista unor socuri economice mai dure decat cele luate in
    calcul anul trecut.

    EBA va pleca de la previziunile de evolutie a PIB din prognoza de
    toamna (2010) a Comisiei Europene, folosind un scenariu dupa care
    PIB va scadea cu 4% fata de previziunile CE pe ansamblul regiunii,
    ceea ce s-ar traduce printr-o scadere a economiei cu 0,4% in UE in
    acest an si o stagnare in 2012. Grecia ar urma sa aiba o scadere
    economica de 4% in acest an, Portugalia de 3%, somajul pe ansamblul
    Uniunii ar creste la 10% in 2011 si la 10,5% in 2012, cu un varf in
    Spania (22,4%) si altele in Irlanda si Grecia (aproape 16%).
    Inflatia este presupusa sa fie mai mica decat estimarea CE din
    toamna cu 0,1% in acest an si cu 0,5% in 2012, iar preturile
    locuintelor sunt proiectate sa scada cu 3,8% in 2011 si cu 11,6% la
    anul. Si pentru pietele de actiuni se are in vedere o prabusire cu
    14% pe ansamblul UE.

    EBA sustine ca fiecare tara ar trebui sa aiba un plan de rezerva
    pentru recapitalizarea bancilor aflate in pericol, plan pus la
    punct inca dinainte de anuntarea rezultatelor testului, iar bancile
    care pica testul vor avea un termen limita pana la care trebuie sa
    se recapitalizeze. Evident, aceasta nu inseamna neaparat injectie
    de bani publici, ci si vanzari de active, restructurari de
    activitate sau chiar recursul la fuziuni si achizitii. O mare parte
    din efortul de consolidare a capitalului va presupune insa tot
    umflarea datoriei publice, judecand dupa concluziile agentiei
    Standard & Poor’s, care a facut pe cont propriu un studiu
    detaliat de rezistenta financiara pentru banci reprezentand 70% din
    activele sistemului european.

    Conform S&P, o recesiune severa ar putea face bancile europene
    sa aiba nevoie de capital suplimentar de 200-250 de miliarde de
    euro, ceea ce ar determina o crestere cu 20% a datoriilor
    guvernamentale in urmatorii cinci ani. Plafonul de capital de rang
    I luat in calcul de S&P este de 7% din totalul activelor. Nicio
    surpriza ca, potrivit studiului, bancile din Grecia, Irlanda,
    Spania si Portugalia ar urma sa fie cele mai vulnerabile la un
    scenariu sumbru precum cel al S&P. Vestea buna e ca S&P
    subliniaza ca nu crede ca un astfel se scenariu are sanse de
    materializare si ca, asa cum spun cei de la agentie, “analiza
    noastra de impact asupra a 400 de entitati care beneficiaza de
    rating indica faptul ca regiunea in ansamblu, desi afectata, va fi
    capabila sa suporte socul si sa-si revina din punct de vedere
    economic”. Prin urmare, cele 200-250 de miliarde sunt o ipoteza, ba
    inca una in care nici S&P nu crede. Suficient insa ca sa dea
    fiori oricui o ia in calcul.

  • Robinetul fuziunilor si achizitiilor ramane deschis

    “Cu 106 tranzactii incheiate anul trecut, Romania este cea mai
    atractiva tara din regiune, urmata de Polonia (91 de M&A) si
    Ungaria (90 de M&A)”, spune Cornelia Bumbacea, partener al
    Ernst & Young Romania. In Europa Centrala si de Est, care
    cuprinde opt tari (Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Ungaria,
    Polonia, Romania, Slovacia si Slovenia), activitatea de fuziuni si
    achizitii (M&A) a scazut atat in valoare, cat si in volum in
    2010. In total, volumul tranzactiilor s-a redus anul trecut cu 22%,
    in valoare scaderea fiind mult mai mare (45%). La nivelul regiunii,
    piata de tranzactii a fost dominata anul trecut de investitori
    domestici, care au realizat mai mult de jumatate din tranzactii,
    ceea ce inseamna o crestere de 3% fata de anul anterior. Desi se
    plaseaza in top ca numar de tranzactii, valoarea pietei de M&A
    a scazut cu 14%, de la circa 2,47 miliarde de euro in 2009 la circa
    2,1 miliarde de euro. Cu toate acestea, numarul de contracte cu
    valoarea de peste 70 de milioane de euro a ramas acelasi:
    patru.

    “Din perspectiva domeniilor care au atras cel mai mare grad de
    interes, in zona de comert si vanzari de tip en-gros s-au
    inregistrat cele mai multe afaceri, adica 17, fata de 16 cu un an
    mai in urma”, spune Bumbacea. In sfera comertului, anul trecut Lidl
    a preluat 96 de magazine Plus, centrele de distributie dezvoltate,
    dar si spatiile de pe piata bulgareasca. Tot anul trecut Mercadia a
    preluat intr-o tranzactie a carei valoare nu a fost dezvaluita
    magazinele Minimax Discount, in prezent aflate in proces de
    rebranding. Minimax Discount, cu vanzari anuale de 45 de milioane
    de euro, a fost o companie romaneasca infiintata in 2003 si numara
    la momentul preluarii 31 de spatii de tip discounter in localitati
    cu peste 10.000 de locuitori. Mercadia opereaza reteaua de magazine
    Mic.ro, pariul lui Dinu Patriciu cu piata de comert. Cu investitii
    plasate intre 200 si 300 de milioane de euro pentru 2010 si 2011,
    omul de afaceri roman are cele mai ambitioase planuri de extindere
    pentru retailul autohton. Reteaua Mic.ro, de pilda, a depasit deja
    300 de spatii, iar Patriciu declara anul trecut ca pana la finalul
    anului in curs tinta este sa ajunga la 3.000 de spatii, care ar
    urma sa genereze o cifra de afaceri de peste 1,5 miliarde de euro.
    Pentru comparatie, cel mai mare comerciant de pe piata romaneasca
    este Metro Cash & Carry, care a inregistrat in 2009 o cifra de
    afaceri de 1,28 miliarde de euro.

    Totusi, in clasamentul facut dupa valoarea sumelor din
    tranzactii, sectoarele de real estate se plaseaza pe o pozitie
    fruntasa, urmat de telecomunicatii. New Europe Property Investment
    a cumparat cladirea Floreasca de la Portland Trust, intr-o afacere
    estimata la 100 de milioane de euro. O alta miscare in domeniu a
    fost cea prin care Immofinanz a preluat, pentru 40 de milioane de
    euro, Maritimo Constanta de la TriGranit.


    In sectorul energetic, crema a fost luata de Wind Power Park,
    proiectul eolian “la cheie” cumparat de Petrom in aprilie 2010,
    estimat sa intre in productie la jumatatea acestui an. Pentru acest
    proiect Petrom a alocat 100 de milioane de euro, suma incluzand
    atat achizitia (5-8 milioane de euro, potrivit estimarilor din
    piata), cat si dezvoltarea acestuia. Totusi, “valoarea
    tranzactiilor a fost dezvaluita doar in 46% dintre afaceri, o rata
    usor mai scazuta decat in anul precedent – 50%”, spune
    reprezentanta Ernst & Young. Firma de consultanta a estimat, in
    aceste conditii, ca piata de fuziuni si achizitii a scazut anul
    trecut cu 14% fata de 2009, ajungand la circa 2,47 miliarde de
    euro. Cumparatorii au fost cu precadere straini (in 51% dintre
    afaceri), situatie apropiata de cea din 2009 (53%).

    Numarul de tranzactii de peste hotare a ramas relativ mic atat
    in valoare. Anul trecut o singura companie romaneasca si-a inchis
    operatiunile din Bulgaria, iar o alta a renuntat la activitatile
    din Kazahstan. Cat priveste originea capitalurilor straine
    implicate in tranzactii, cele mai multe includ Germania (in 11
    tranzactii), Franta (7), Ungaria (5), Austria (4) si Marea Britanie
    (4).

    La o privire ceva mai critica, totusi, 2010 se dezvaluie ca un
    an in care nivelul tranzactiilor si al achizitiilor este mai redus
    decat cel din anii care l-au precedat. Mai mult, previziunile
    pentru anul in curs se plaseaza la un nivel comparabil. “Nu ne
    putem astepta la minuni, mai ales ca tranzactiile tind sa dureze
    din ce in ce mai mult. De-abia peste doi ani se poate vorbi
    intr-adevar de o revenire”, declara recent Ioana Filipescu,
    managing director al Raiffeisen Investment Romania.