BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Fitch despre bancile romanesti: creditele neperformante vor atinge un varf de 14-16% spre finele lui 2011

    Aceasta stratificare se reflecta atat in calitatea finantarii,
    cat si in diferenta de credite acordate in valuta (cele din a doua
    categorie au acordat mai multe credite in valuta), de calitate a
    activelor si in general de nivel al dezvoltarii economice din
    tarile respective, arata Fitch, intr-un comentariu publicat
    joi.

    Fitch se asteapta ca nivelul creditelor neperformante sa-si atinga
    maximul in Romania, Bulgaria si Croatia spre finele anului 2011,
    pentru ca in Slovenia si Ungaria acest maxim sa fie atins mai
    tarziu, “probabil abia in 2012”. In tarile din aceasta categorie,
    ponderea creditelor restante se afla aproape de 10% sau peste si
    este inca in crestere, desi cu un ritm mai redus decat in
    2009-2010.

    In ce priveste celelalte tari, nivelul maxim al creditelor
    neperformante pare sa fi fost deja atins in a doua parte a anului
    trecut – prima jumatate a anului curent in Polonia, Cehia si
    Slovacia, iar provizioanele deja mai scazute sustin o performanta
    mai buna a bancilor respective.

    Agentia de rating constata ca prevalenta creditelor in valuta in
    regiune n-a scazut aproape deloc si, in ciuda unor restrictii
    impuse de autoritati, se mentine inalta in Croatia, Ungaria,
    Romania si Bulgaria.

    In privinta capitalizarii, agentia se asteapta ca, in virtutea unor
    schimbari de strategie ale grupurilor-mama, sa aiba loc in regiune
    cateva vanzari de banci, fara efecte negative la scara sistemului,
    in special in Polonia (unde grupurile-mama straine au unele
    vulnerabilitati), Bulgaria si Romania (daca bancile grecesti decid
    sa plece) si Slovenia (unde ponderea actionarilor straini este inca
    redusa).

    Bancile din Europa Centrala si de Est, inclusiv subsidiarele
    bancilor grecesti din Romania si Bulgaria, “au o expunere directa
    redusa fata de Grecia si restul tarilor periferice ale zonei euro”,
    insa expunerea lor indirecta fata de o escaladare a crizei din zona
    euro “este considerabila”, apreciaza Fitch.

    Aceasta expunere indirecta se leaga de o posibila incetinire a
    cresterii in pietele principale ale zonei euro (destinatia de baza
    a exporturilor estice), de limitarea finantarilor pentru
    subsidiarele estice daca grupurile-mama intampina probleme si de o
    potentiala depreciere a monedelor estice (in special zlotul polonez
    si forintul ungar) in raport cu francul elvetian, daca euro se
    depreciaza in continuare.

    CE SE INTAMPLA IN ROMANIA

    Pentru Romania, Fitch citeaza un raport din iunie al FMI unde se
    arata ca subsidiarele romanesti ale grupurilor grecesti sunt mai
    bine capitalizate decat media sistemului, lichiditatea lor e la
    nivelul sistemului si nu exista indicii ale unor retrageri
    semnificative de depozite, iar sustinerea si supravegherea BNR
    reduc riscurile asociate unei crize in zona euro.

    Nici chiar in cazul unei intrari in incapacitate de plata a Greciei
    sau a unei banci din Grecia, finantarile pentru subsidiarele
    romanesti sau bulgaresti nu vor fi reduse si nu vor aparea
    retrageri de depozite, apreciaza Fitch.

    La finele lui aprilie, ponderea creditelor neperformante era de 13%
    din totalul imprumuturilor, fata de 11,9% la finele lui 2010 si
    7,9% la sfarsitul lui 2009. Imprumuturile clasificate ca
    indoielnice si pierderi conform standardelor BNR atingeau 22,4%
    (20,8% la sfarsitul lui 2010, 15,8% la sfarsitul lui 2009).
    “Stabilizarea si imbunatatirea calitatii activelor este principala
    provocare pentru bancile romanesti”, considera Fitch, care se
    asteapta ca ponderea imprumuturilor neperformante sa atinga un
    maxim de 14-16% spre finele anului, pondere mai ridicata decat in
    majoritatea tarilor vecine comparabile.

    Creditarea in Romania este inca dominata de imprumuturile in valuta
    – 64% din creditele pentru populatie si 60% din cele pentru
    companii la sfarsitul primului trimestru. Creditarea a scazut in
    2009 si 2010, singura categorie unde s-au semnalat cresteri fiind
    imprumuturile ipotecare (cu 18% in 2010, calculat in euro).
    Politica stimulativa a BNR si ameliorarea activitatii economice ar
    urma sa duca insa in acest an la o crestere reala a creditarii.

  • Asteptari mari de la oferta Petrom

    Rezultatul ofertei, cea mai mare din istoria Bursei de la
    Bucuresti, este esential pentru piata de capital, dar si pentru
    Guvern, care s-a angajat fata de FMI sa mai vanda pe bursa in
    urmatorii doi ani cate 15% din Transelectrica si Transgaz, dar si
    sa listeze Romgaz, Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Daca
    vanzarea actiunilor OMV Petrom merge bine, vor veni si celelalte.
    Insa, daca nu va merge bine, piata poate sa-si ia gandul de la alte
    listari.

    Pe de alta parte, rezultatul ofertei OMV Petrom va arata si care
    este perceptia investitorilor straini privind Romania. Daca acestia
    vor veni cu 400-500 de milioane de euro ca sa subscrie transa de
    actiuni care le este alocata, inseamna ca au incredere in
    potentialul de crestere a companiei, a sectorului energetic din
    Romania, dar si in revenirea economiei locale per ansamblu,
    deoarece fondurile de investitii nu se uita doar la cat de
    profitabila este compania in sine si la cat ii sunt evaluate
    actiunile, ci si la contextul economic. Cu cat economia este mai
    stabila, cu atat ei sunt dispusi sa ofere un pret mai mare, pentru
    ca riscul pe care si-l asuma cand investesc e mai mic. “Ne dorim o
    participare cat mai cuprinzatoare din partea investitorilor
    institutionali romani si straini. Avem toate ingredientele necesare
    in acest sens: imaginea si performantele companiei, situatia
    macroeconomica stabila a Romaniei, valoarea semnificativa a
    pachetului oferit. Intentii de participare la oferta exista si ne
    asteptam sa inregistram mii de subscrieri”, declara saptamana
    trecuta Ioana Tanase, directorul general al firmei de brokeraj EFG
    Eurobank Securities, unul dintre membrii consortiului care
    intermediaza oferta. Din consortiu, care este condus de banca de
    investitii Renaissance Capital din Rusia, mai fac parte BT
    Securities, una dintre cele mai mari firme de brokeraj de retail de
    pe piata, si Romcapital.

    Saptamana trecuta, intermediarii ofertei, conducerea OMV Petrom
    si reprezentanti ai statului au mers in road show la Londra si in
    alte mari centre financiare europene ca sa prezinte compania
    fondurilor straine de investitii. La nivel local insa, oferta este
    aproape invizibila. In ciuda optimismului afisat de intermediari,
    in afara de cei cateva mii de investitori care au mai ramas pe
    Bursa dupa prabusirea din 2008, putini romani stiu ca statul vinde
    actiuni Petrom pe Bursa si ca oricine poate cumpara. Si mai putini
    sunt cei care inteleg mecanismul de desfasurare a ofertei, care nu
    se aseamana cu niciuna dintre ofertele anterioare, precum cele ale
    Transelectrica sau Transgaz.

    Astfel, chiar daca fondurile straine vor cumpra actiunile, iar
    statul isi va incasa banii, oferta Petrom risca sa rateze
    obiectivul secundar, acela de a atrage cat mai multi romani pe
    Bursa. O bursa cu mai putin de 10.000 de investitori activi este
    subdezvoltata dupa orice standarde, iar pentru atragerea micilor
    investitori sunt necesare oferte mari ale unor companii foarte
    cunoscute, spun specialistii care activeaza pe piata. Exemplul
    polonez este cel mai bun in acest sens. In 2004, cand Polonia a
    listat la bursa cea mai mare banca, PKO, mii de polonezi stateau la
    coada la sucursalele bancii ca sa cumpere actiuni. Fiecare oferta
    publica a statului polonez a atras de atunci alte zeci de mii de
    investitori noi pe piata de capital.

    Petrom este probabil cea mai cunoscuta companie romaneasca. Toti
    romanii care au masina au alimentat cel putin o data la Petrom sau
    stiu despre existenta brandului. Astfel, vanzarea de actiuni de
    catre stat ar fi fost o ocazie unica pentru ca mii de romani sa
    poata fi atrasi pe bursa, prin cumpararea de actiuni Petrom. “Daca
    statul si intermediarii ar fi vrut sa atraga interesul romanilor
    pentru oferta Petrom, ar fi trebuit ca oferta sa aiba o campanie de
    promovare puternica. Cred ca si campania de promovare a handbalului
    este mai vizibila decat cea a ofertei Petrom”, spune Mihai Chisu,
    broker la IFB Finwest. Nici macar pe site-ul Bursei de Valori
    Bucuresti (BVB) nu exista vreun banner publicitar pentru oferta
    Petrom.

  • Ridica-ma la cer: unde duce ascensiunea de neoprit a francului elvetian

    Pana unde mai suie francul? In ultimele trei luni, moneda
    elvetiana s-a intarit cu aproape 11% fata de euro si dolar,
    ajungand joia trecuta la nivelurile incredibile de 1,15 franci/euro
    si 0,81 franci/dolar. Pentru cine nu-si mai aminteste, in 2008
    cursurile erau de 1,6 franci/euro si 1,2 franci/dolar. Iar in
    ultimele saptamani, absolut toate stirile au fost in favoarea
    aprecierii: indecizia liderilor europeni privind soarta Greciei,
    cresterea randamentelor pentru obligatiunile italiene, riscul ca
    guvernul SUA sa nu poata obtine o crestere a plafonului de
    indatorare.

    Nu e un secret ca francul elvetian, alaturi de dolarul
    australian, cel neozeelandez si canadian sau yenul japonez
    functioneaza, impreuna cu aurul, ca active de refugiu pentru
    capitalurile migratoare, care cauta si sa se protejeze de
    posibilele pierderi din plasamentele in alte active, dar si sa
    capete randamente mai bune. “E de asteptat o vara lunga si
    fierbinte pentru periferia Europei, in care puseele de aversiune de
    risc si de apreciere a francului elvetian vor fi un lucru comun”,
    comenteaza Chris Turner, analist la ING Bank, care deocamdata
    ramane singura banca straina importanta ce prevede pentru decembrie
    un curs de 1,1 franci/euro, in lipsa unei interventii relevante a
    Bancii Nationale a Elvetiei.

    Analistii altor banci au in vedere insa o corectie de curs in
    urmatoarele luni, pe masura linistirii situatiei in zona euro si
    SUA: pentru decembrie, grupul Erste estimeaza un curs de 1,25
    franci/euro, la fel ca si Citigroup si Raiffeisen, in timp ce
    Credit Agricole vede posibil chiar un nivel de 1,35.

    Pentru Romania, doi sunt factorii care limiteaza, la nivel
    macro, consecintele negative ale evolutiei francului in raport cu
    alte valute: cursul de schimb leu/euro – baza de calcul pentru
    cursul franc/leu – care, cu mici exceptii, a ramas relativ stabil
    in focul crizei datoriilor si ar urma sa ramana la fel dincolo de
    fluctuatiile de moment (conform analistilor consultati recent de
    BUSINESS Magazin, la finele anului ar urma sa fie cuprins undeva
    intre 4,05 si 4,20) si faptul ca sunt totusi relativ putine credite
    in franci. La finele anului trecut, la Centrala Riscurilor de Plati
    erau inregistrati 218.000 de debitori cu credite totale in
    echivalent de 237,5 mld. lei, din care restantele insemnau 15
    miliarde de lei. Din totalul creditelor luate, persoanele fizice
    datorau 82,85 mld. lei, suma in care ponderea creditelor in franci
    elvetieni era de 16,6%.

    Mai exista insa un nivel la care lucreaza povara creditelor in
    franci, povara ce nu e decat un caz particular al pacatelor legate
    de finantarea in valuta: perceptia externa. Un cerc vicios adica,
    in care atunci cand monedele nationale se depreciaza fata de franc,
    eforturile de disciplinare fiscala sau performantele economice bune
    de pana acum sunt puse in paranteza si ramane numai reflexul
    investitorilor si al analistilor de a lipi eticheta “riscant” pe o
    Europa de Est condamnata sa traga ponoasele indatorarii excesive in
    valuta.

    Un comentator al site-ului britanic Citywire isi amintea zilele
    trecute de o stire din 2010 despre o tanara unguroaica de 18 ani
    care si-a scos la licitatie virginitatea ca sa-i ajute pe parintii
    ei sa-si plateasca imprumutul ipotecar luat in franci elvetieni. De
    aici, comentatorul ingrozit ajungea la statistici care vorbesc de o
    pondere a creditelor ipotecare in valuta de peste 75% din total in
    Romania, Lituania si Croatia, respectiv o pondere a creditelor
    ipotecare in franci de 53% din total in Polonia (unde zlotul a
    pierdut fata de franc aproape 60% din valoarea din 2008, adica tot
    cam cat leul romanesc) si de 64% in Ungaria (unde forintul a
    pierdut circa 40%).

    Astfel de comentarii aduc aminte de articolele de anul trecut
    din presa internationala, unde Ungaria si Romania erau date ca
    exemple negative de tari estice unde imprumuturile in valuta “i-au
    lasat pe debitori sub povara unora din cele mai costisitoare
    credite cu dobanda variabila din lume” (New York Times). Bancile
    erau initial criticate ca relanseaza creditarea oferindu-le iarasi
    oamenilor exact acelasi tip de imprumuturi care aproape au dat
    peste cap economiile nationale, dar pe urma erau scuzate, pentru ca
    atata timp cat dobanzile la lei sau forinti au ramas considerabil
    mai mari decat la euro, era normal ca oamenii sa aleaga valuta.

  • Recolta buna si pastrarea subventiilor la caldura vor mentine inflatia anuala sub 5% – ING Bank

    Nicolaie-Alexandru Chidesciuc, economistul-sef al bancii, a
    explicat ca prognoza ING privind inflatia anuala a fost redusa
    puternic, de la 6,1% la 4,7%, pornind de la previziunea ca in
    agricultura vor fi rezultate posibil mai bune decat asteptarile,
    precum si de la decizia autoritatilor de a nu majora in acest an
    pretul gazelor, in urma acordului cu FMI. Prognoza BNR pentru
    inflatia la finele anului este 5,1%.

    Pentru luna iulie, ING se asteapta la o inflatie anuala de 5,2%, in
    conditiile unei stagnari a preturilor de consum in iulie fata de
    iunie si ale efectului de baza statistic (disparitia din calcule a
    raportarilor la preturi care nu inglobau TVA majorata din iulie
    2010).

    In iunie, ultima luna pentru care inflatia anuala s-a calculat
    raportat la preturile din urma cu un an fara TVA majorata,
    cresterea anuala a preturilor de consum a fost de 7,93%, in
    conditiile in care preturile alimentelor, care pana atunci
    impinsesera constant in sus inflatia, au scazut cu 1,3%.

    In conditiile unei recolte foarte bune in agricultura, in special
    la legume, precum si ale efectului de baza, “ne asteptam ca
    inflatia anuala sa ajunga la 3,3% in martie 2012, dar ulterior sa
    creasca spre 4,8% la finele anului”, afirma Chidesciuc. Explicatia
    tendintei de crestere a inflatiei pe termen lung se leaga de
    calendarul de liberalizare a preturilor administrate, care in ciuda
    amanarilor de pana acum va trebui totusi onorat in cele din urma,
    asa cum o cer FMI, UE si investitorii straini din sectorul de
    utilitati.

    Avand in vedere ca 2012 este an electoral, “credem ca multe
    ajustari ale preturilor reglementate vor fi amanate pentru 2013”,
    adauga Chidesciuc. Ca atare, inflatia in 2013 “ar putea fi sensibil
    mai mare si decat in 2011, si decat in 2012, chiar peste 6% la
    nivelul lunii decembrie 2013”.

    Inflatia anuala cea mai scazuta in Romania a fost consemnata in
    martie 2007 – 3,7%, gratie unei recolte agricole foarte bune si
    aprecierii leului fata de euro. Pentru 2012, analistii ING Bank
    prevad o apreciere a leului fata de euro de circa 2%.

  • Contagiunea financiara de pe urma crizei grecesti “nu este in prezent perceptibila” in Europa Centrala si de Est – Raiffeisen Capital Management

    In timp ce Grecia – si odata cu ea stabilitatea euro – se afla
    intr-un fel de lupta de supravietuire, cea mai mare parte a tarilor
    din Europa Centrala si de Est, in special Polonia si Cehia, au o
    baza economica solida. “Romania si Ucraina au reusit si ele sa-si
    amelioreze datele fundamentale in decursul ultimilor doi ani,
    astfel incat acum situatia statelor din Europa Centrala si de Est
    este in general mult mai buna decat media statelor UE, desi
    creditele in valuta continua sa reprezinte un punct slab”, afirma
    Ronald Schneider.

    Contagiunea financiara “nu se poate intampla decat atunci cand
    tranzactiile bancare ajung la un punct mort, ceea ce in prezent
    este departe sa se intample”, considera Schneider. In ce priveste
    relatiile comerciale, “pentru majoritatea tarilor – cu exceptia
    Bulgariei, care mentine relatii economice mai stranse cu tarile
    vecine, inclusiv Grecia – Germania este de departe partenerul
    comercial cel mai important. Criza din Grecia are, prin urmare, in
    ceea ce priveste relatiile de comert exterior o influenta usor de
    gestionat”.


    Vezi aici cine sunt principalii creditori privati ai Greciei
    (GALERIE FOTO)

    Tarile din Europa de Est nu au probleme de genul celor ale Greciei,
    tara care a pierdut contactul cu piata de capital din cauza
    datoriilor, iar restrictiile bugetare si-au facut simtit efectul
    negativ asupra cresterii economice. “Avand in vedere costul scazut
    al fortei de munca, aceste tari sunt inca folosite de catre
    intreprinderile occidentale drept unitati de productie, ceea ce
    permite un aflux de capital in cadrul acestor tari”, continua
    analistul. “Cu toate acestea, daca afluxurile de capital sunt prea
    mari, aceste tari dispun de posibilitatea de a raspunde facand apel
    la propriile monede prin aprecierea monedelor nationale”. Presiunea
    de apreciere a monedelor genereaza, totusi, pe termen scurt
    probleme pentru competitivitatea si cresterea economica a acestor
    tari.

    Influenta crizei grecesti s-ar putea face simtita insa in regiune
    daca ar fi afectata cresterea economica in tarile cele mai
    puternice ale UE. In acest caz, dependenta puternica a Estului de
    schimburile comerciale cu Germania ar afecta exporturile tarilor
    din regiune si, odata cu ele, parametrii macroeconomici ai
    acestora. In acelasi timp, reprezentantul Raiffeisen Capital
    Management atrage atentia ca “Romania si Bulgaria ar putea
    reprezenta exceptii, deoarece aceste tari se confrunta cu alti
    factori de influenta, avand in vedere proximitatea lor geografica
    fata de Grecia (de exemplu, doua mari banci grecesti fiind prezente
    si active in aceste doua tari)”.

    Atata timp cat nucleul crizei nu se va extinde mai departe in zona
    euro – aducand, de exemplu, Spania in situatia de a face apel la
    Fondul de Stabilitate al zonei euro – si atata timp cat problemele
    ridicate de Grecia vor putea fi tratate intr-o maniera rationala si
    controlata, criza actuala va ramane insa fara consecinte durabile
    si dureroase pentru tarile din Europa Centrala si de Est, conchide
    Ronald Schneider.

  • De ce suntem cei mai nemultumiti de viata si cum ni s-a prabusit moralul in ultimii cinci ani

    Toamna trecuta, intr-o intalnire cu ziaristii, Lucian Croitoru
    prezenta graficele comparative cu evolutia in tarile din Est a
    indicelui increderii consumatorilor, masurat de Eurostat, unde
    Romania iesea in evidenta drept cea mai pesimista tara dintre cele
    cateva cu care e comparata cel mai frecvent (Ungaria, Polonia,
    Bulgaria, Cehia).

    Concluzia spusa atunci de consilierul guvernatorului BNR era
    partial comica, dar partial nelinistitoare, pentru ca rareori e
    adusa in discutie la noi legatura dintre moralul colectiv si
    sansele de grabire a redresarii economice (sau, dimpotriva,
    riscurile de prelungire a recesiunii). “Suntem latini si avem
    tendinta sa exageram – daca inainte de criza eram prea optimisti,
    acum suntem cu mult mai pesimisti decat alte tari din Est si din UE
    in privinta redresarii economiei”, spunea Croitoru, iar aceasta
    trage in jos perspectiva de crestere. Ulterior, premierul Boc avea
    sa dea vina pe televiziunile de stiri pentru “nihilismul” care ii
    face pe oameni sa-si depuna banii la banca in loc sa-i arunce din
    nou in consum la fel ca inainte de criza – dar aceasta e deja alta
    poveste.

    Acum, imaginea reactiilor noastre emotionale ca popor e pusa in
    lumina de o comparatie cu mult mai larga, multumita unui studiu
    realizat de BERD in colaborare cu Banca Mondiala si denumit “Life
    in Transition”, care analizeaza perceptiile oamenilor despre
    impactul crizei, satisfactia fata de propria viata, economie,
    democratie, rolul statului, atitudinea fata de minoritati, coruptie
    si multe alte aspecte ale societatii in 29 de tari din Europa de
    Est si din fosta URSS. Studiul, aparut saptamana trecuta si
    continand date culese in 2010, compara la randul sau datele din
    cele 29 de tari cu cele obtinute la precedenta editie a studiului,
    publicata in 2007 pe baza sondajelor din 2006, si in plus introduce
    in ecuatie si cinci tari occidentale (Franta, Germania, Italia,
    Suedia si Marea Britanie), folosite ca “martori” pentru a vedea in
    ce masura atitudinea fata de criza a tarilor considerate “in
    tranzitie” difera de cea a occidentalilor.

    O prima concluzie e ca gospodariile din aceste tari au fost
    afectate de criza in primul rand prin reducerea sau intarzierea
    salariilor si in al doilea rand prin pierderea locurilor de munca.
    Ambele fenomene au afectat tarile in tranzitie mai mult decat pe
    cele occidentale incluse in studiu, conform raspunsurilor la
    sondaj. In Romania, Letonia, Lituania, Muntenegru, Slovenia,
    Croatia, Turcia si Ucraina, mai mult de jumatate dintre respondenti
    au declarat ca un membru al familiei lor a avut salariul taiat sau
    platit cu intarziere. Daca la aceasta se adauga veniturile
    diminuate, mai ales in sud-estul Europei si in statele din Caucaz,
    de reducerea transferurilor de bani de la compatriotii plecati sa
    munceasca in strainatate, obtinem o imagine a suferintei de pe urma
    crizei de pe piata muncii care i-a afectat cel mai mult pe
    locuitorii din tarile fostei Iugoslavii, Bulgaria si Romania.

    Mai departe, surprinzator poate pentru cine crede ca la noi s-au
    taiat sau desfiintat cel mai mult ajutoarele sociale, studiul arata
    ca un numar relativ mare (in jur de 20%) dintre familiile din
    Romania au beneficiat in 2010 de o forma sau alta de ajutor de la
    stat (de la venitul minim garantat si pana la ajutorul de somaj sau
    de crestere a copilului), comparativ cu circa 10% in Polonia sau
    putin peste 10% in Belarus. De aici nu a derivat insa si o
    perceptie buna asupra performantei guvernului, considerata de
    majoritatea respondentilor romani drept mult mai proasta decat in
    sondajul din 2006; din acest punct de vedere, romanii isi vad
    guvernul mai prost si decat lituanienii si letonii, iar toate cele
    trei natii sunt cele mai critice dintre toate cele 29 de tari in
    tranzitie.

    Autorii studiului leaga aceasta de faptul ca tot cele trei natii
    (in frunte cu Romania) sunt si cele unde nivelul de satisfactie
    fata de calitatea vietii personale e la cotele cele mai scazute,
    corelat cu cifrele care arata ca recesiunea a lovit cel mai tare,
    incepand din 2009, exact Romania, Lituania si Letonia. In schimb,
    tari ca Polonia sau Azerbaidjan, unde cresterea economica s-a
    mentinut in ciuda crizei, au relevat un nivel bun al satisfactiei
    fata de propria viata si fata de performantele guvernelor.

    Din punctul de vedere al satisfactiei fata de calitatea propriei
    vieti, cea mai mare inrautatire a situatiei din 2006 pana acum a
    avut loc in Romania, cele trei tari baltice, Belarus si Slovenia,
    iar cele mai scazute rate ale fericirii (cu cel mai mic procent de
    respondenti care sunt de acord cu afirmatia “una peste alta, sunt
    multumit de viata mea”) le avem din nou in Romania, urmata de
    Ungaria. Si mai rau, Romania are o pondere mare inclusiv a
    pesimistilor, adica a celor care nu doar se declara nemultumiti de
    prezent, dar nici nu cred ca in viitor copiii lor o vor duce mai
    bine.

    Erik Berglof, economistul-sef al BERD, se declara impresionat, in
    mod diplomatic, de faptul ca, “desi peste 70% dintre cetatenii
    celor 29 de tari care sustin ca au fost afectati de criza au fost
    nevoiti sa taie din cheltuielile pentru mancare sau sanatate”,
    sistemul lor de valori nu s-a schimbat drastic, chiar daca
    increderea in democratie si in economia de piata a scazut, ca si
    cea in institutiile financiare si investitorii straini.

    Berglof afirma, lucid, ca “asteptarile diminuate pentru perioada de
    dupa criza si presiunile demografice negative vor pune noi presiuni
    pe aceste societati”, insa nu poate decat sa-si declare propriul
    optimism obligatoriu, spunand ca “pietele si democratia vin la
    pachet cu propriile lor probleme, dar ele sunt in masura sa ofere
    raspunsuri mai constructive fata de aceste presiuni decat orice
    alta alternativa plauzibila”.

  • Cresc dobanzile?

    Un analist al Danske Bank aproape s-a amuzat sa talmaceasca
    limbajul cifrat al lui Jean-Claude Trichet, seful Bancii Centrale
    Europene, astfel incat sa se inteleaga daca urmeaza sau nu o
    majorare de dobanda la euro: “monitorizare indeaproape” a evolutiei
    preturilor insemna, in discursul astfel tradus, o majorare de
    dobanda programata peste 3-4 luni; “vigilenta” insemna o majorare
    de dobanda programata cel mai probabil peste o luna, iar “vigilenta
    puternica” (strong vigilance) insemna certitudinea unei majorari de
    dobanda in cursul urmatoarei luni.

    Analistul bancii daneze voia sa gloseze astfel intr-un mod mai
    original pe marginea a ceea ce inca de la inceputul lunii iunie
    parea deja evident pentru multi comentatori, anume ca la sedinta de
    politica monetara a BCE din 7 iulie urmeaza o majorare de dobanda
    (anuntata, intr-adevar, indirect de Trichet prin termenii magici
    “vigilenta puternica”).

    Cu cat ar urma sa creasca insa dobanda la euro si de cate ori va fi
    majorata? Prognoza de inflatie a BCE in zona euro a fost modificata
    in iunie de la 2,3% la 2,6% pentru 2011, dar a fost mentinuta la
    1,7% pentru 2012, ceea ce a fost vazut de pietele financiare drept
    un indiciu ca nu e de asteptat decat o singura majorare de dobanda,
    de la actualul nivel de 1,25% pe an. Totusi, sustin economistii
    Danske (care cred ca inflatia va depasi totusi ambele tinte, urmand
    sa se situeze la 2,7% in acest an si la 2% la anul), daca episodul
    actual de slabire a cresterii economice la scara globala (zona euro
    – SUA – China) va fi doar temporar, iar din toamna economia isi va
    reveni, atunci vor reaparea si presiunile inflationiste, ceea ce
    inseamna ca “probabil pana in primele luni ale lui 2012” ar ramane
    deschisa posibilitatea unei noi majorari de dobanda. BCE a majorat
    pentru prima data in ultimii doi ani dobanda in aprilie, de la 1%
    la 1,25%. Cea mai recenta analiza consultata de noi, cea a
    Volksbank, prezice o majorare cu inca 0,25% la 7 iulie.

    La noi, BNR a mentinut saptamana trecuta neschimbata dobanda de
    politica monetara, la 6,25% pe an, considerand ca “riscurile
    asociate perspectivei inflatiei continua sa fie semnificative”, din
    aceleasi motive principale ca si pana acum: preturile
    internationale la energie si alimente, incertitudinile privind
    liberalizarea preturilor interne la utilitati (e vorba de
    eliminarea subventiilor la incalzire si de scumpirea
    transporturilor, indeosebi a celor pe calea ferata) si miscarile de
    pe pietele financiare in contextul crizei datoriilor suverane
    (adica riscul ca bancile occidentale sa gaseasca mai greu si mai
    scump finantare, ceea ce ar antrena cresteri ulterioare de dobanzi
    pentru restul economiei). In acordul cu FMI exista prevederea ca
    daca inflatia in Romania depaseste un anumit plafon, atunci au loc
    consultari cu Fondul pentru o eventuala reorientare a politicii
    monetare; aceasta explica de ce atat John Lipsky, directorul in
    exercitiu al Fondului, cat si Jeffrey Franks, seful misiunii FMI,
    au sugerat ca ar fi nevoie de o inasprire a politicii monetare in
    lunile urmatoare. Ce forma ar putea lua aceasta inasprire?

    In scrisoarea de intentie catre FMI, semnata de ministrul
    finantelor si de guvernatorul BNR, autoritatile apreciaza ca undeva
    in lunile urmatoare inflatia va atinge punctul care ar declansa
    consultari cu Fondul si estimeaza un maxim al inflatiei de 8,5% la
    jumatatea anului, urmat de o scadere spre 5% la sfarsitul anului.
    In aceste conditii, pentru a atinge tinta de inflatie din 2012, BNR
    arata ca “va trece la o politica monetara mai restrictiva”, in
    special printr-o administrare mai buna a lichiditatii, astfel incat
    ratele dobanzilor pe piata monetara sa se apropie de dobanda de
    politica monetara” (este vorba de faptul ca grija BNR de a furniza
    mereu suficienta lichiditate pe piata, care a reusit in cele din
    urma sa impinga bancile sa coboare si ele dobanzile la creditele
    acordate in economie, a facut ca dobanzile interbancare sa ajunga
    mai mici decat dobanda de politica monetara a BNR).

    Cat priveste dobanda BNR, cu exceptia analistilor ING Bank, care nu
    exclud o majorare a acesteia inainte de sfarsitul anului daca
    anticipatiile inflationiste pentru 2012 se mentin ridicate, aproape
    nimeni nu crede posibila o modificare pana la sfarsitul anului.
    Unul dintre motive este faptul ca semnele din economie nu arata
    bine pentru trimestrul al doilea si posibil nici pentru al treilea,
    iar creditarea, in ciuda datelor care arata o redresare a cererii
    de credit atat pentru populatie, cat si pentru companii, nu are
    inca forta sa creasca suficient, astfel incat ar fi absurd ca BNR
    sa sufoce si tendintele pozitive firave de acum.

    “Desi in prezent se manifesta semne timide ale revenirii
    activitatii de creditare, creditul neguvernamental real ramane
    negativ in termeni anuali. Atat productia industriala, cat si
    exporturile au incetinit in luna aprilie, in timp ce indicatorii
    relevanti pentru evolutia cererii interne se mentin in teritoriul
    negativ”, remarca Eugen Sinca, analist al BCR. Celalalt motiv tine
    de dorinta bancii centrale de a-si pastra in continuare arme in
    tolba pentru anul electoral 2012: “BNR ar putea mentine dobanda de
    politica monetara neschimbata pe tot parcursul anului 2011, urmand
    ca din primul trimestru al anului 2012 sa inceapa un ciclu de
    intarire graduala a politicii monetare, pentru contrabalansarea
    unor posibile derapaje fiscale inaintea alegerilor si pentru a
    readuce inflatia in interiorul intervalului tintit”, afirma
    Sinca.

  • Erste: Pretul aurului va creste la 2.000 de dolari in urmatoarele 12 luni

    “De la publicarea primului nostru raport privind aurul in urma
    cu cinci ani, pretul aurului a crescut cu 140%. Estimarea
    expertilor din urma cu trei ani, care indica un pret pe termen lung
    de 2.300 de dolari, ar putea fi considerata chiar prea
    conservatoare acum”, apreciaza Ronald Stöferle, analistul pentru
    aur al Erste Group. “Ne asteptam ca pretul aurului sa creasca cel
    putin pana la nivelul maxim de pana acum, ajustat la inflatie, de
    2.300 dolari/uncie (din 1980), la incheierea etapei de crestere
    exuberanta a pietei”, a estimat Stöferle.

    Aurul are de castigat de pe urma crizei nerezolvate a datoriilor,
    in conditiile in care majoritatea creantelor nu au fost anulate sau
    rambursate, iar ratele reale ale dobanzii vor ramane la un nivel
    scazut, ceea ce asigura un mediu bun pentru aur. Exista doar cateva
    moduri de a scapa din capcana datoriilor: cresterea datoriilor, in
    maniera facuta de Statele Unite dupa al Doilea Razboi Mondial, sau
    alternativa reducerii drastice a cheltuielilor si a consolidarii
    rigide a bugetului, asa cum au facut tarile scandinave in anii
    1990. Unele dintre cele mai dureroase optiuni sunt reprezentate de
    cresteri masive ale impozitelor, crearea inflatiei, deprecierea
    monedei sau, in ultima instanta, falimentul unei tari. “Ne asteptam
    ca aurul sa castige in toate aceste scenarii”, afirma Stöferle.

    In India si China, o atractie mai mare pentru aur, combinata cu
    cresterea veniturilor disponibile, “va avea cu siguranta un efect
    pozitiv asupra cererii pentru aur”. Pana in 2020, pietele emergente
    vor genera 50% din PIB global, in crestere de la 19% in 2000.

    Scumpirea metalului galben nu inseamna insa si ca ar urma bule
    speculative pe piata aurului, considera analistii Erste. Cererea
    investitorilor reprezenta doar 4,8% din totalul cererii in anul
    2000, dar ponderea lor a crescut la aproape 40% anul trecut. “Ne
    putem astepta ca investitorii institutionali sa domine urmatoarea
    etapa. In principal, companiile de asigurari si fondurile de pensii
    ar trebui sa isi majoreze plasamentele in aur, data fiind corelarea
    redusa sau chiar negativa cu actiuni si in special cu
    obligatiuni.”

    “Exista o corelare clara intre pretul aurului si nivelul de
    incredere. Un pret in scadere al aurului ar fi astfel corelat cu
    cresterea sau cel putin stabilizarea nivelului de incredere. Credem
    ca increderea pierduta in ultimii ani nu va fi recuperata prea
    curand si ca, prin urmare, aurul inca prezinta un excelent profil
    risc/randament”, conchide Stöferle, care e de parere ca investitia
    in aur ar trebui sa reprezinte 5-10% din portofoliul fiecarui
    investitor.

    In ceea ce priveste revenirea la standardul aur, ea nu este
    realista in momentul de fata, apreciaza analistul austriac. “Dar
    totusi discutiile in acest sens s-au reluat. Presiunea trebuie sa
    mai creasca inainte de a se ajunge la masuri concrete”, a declarat
    Stöferle.

  • Cresterea economica se va incetini anul acesta in zona euro – Raiffeisen

    Pe de o parte, motorul zonei euro, format din tari precum
    Germania si Austria, a recuperat deja pierderile din 2009. “Pentru
    2011, ne asteptam la o rata de crestere de 3,3% pentru Austria si
    de 3,6% pentru Germania”, spune Peter Brezinschek, analistul sef al
    Raiffeisen Bank International AG. “Pe de alta parte, Portugalia si
    Grecia raman in recesiune, scaderea de peste 3% a economiei Greciei
    fiind cea mai mare din intreaga zona euro”.

    In mai, nivelul inflatiei anuale in zona euro era de 2,7%,
    semnificativ peste prognoza de 2% a Bancii Centrale Europene. Cu
    toate acestea, Brezinschek considera ca inflatia nu a atins inca
    punctul de maxim si ar putea urca pana la 3% in iulie. “Dar aceasta
    crestere prognozata nu este cauzata de vreo crestere generala a
    preturilor pentru toate bunurile si serviciile; mai degraba, ea
    reflecta cresterea preturilor energiei si alimentelor. Ne asteptam
    ca ratele inflatiei sa isi revina in a doua jumatate a
    anului.”

    Din moment ce inflatia nu va atinge punctul de maxim decat in
    lunile de vara, Brezinschek se asteapta ca rata dobanzii Bancii
    Centrale Europene sa ajunga in iulie la 1,5%. Tinta pentru aceasta
    prima faza a majorarilor pare sa fie 2%.

    Cu o injectie de fonduri UE/FMI si o noua orientare a Greciei catre
    aspectele structurale si de crestere, situatia ar trebui sa se
    detensioneze temporar, incepand din a doua jumatate a anului.
    “Totusi, aceasta presupune ca guvernul grec va adopta noi masuri de
    reforma si va aplica programul de privatizare. Posibilitatea insa
    ca ajutorul UE/FMI sa nu isi atinga scopul din cauza unei lipse a
    vointei de a face reforma in Grecia, precum si faptul ca tara nu
    isi va mai putea indeplini obligatiile de plata nu sunt un risc
    neglijabil”, apreciaza Brezinschek.

    Helge Rechberger, specialist in pietele de actiuni, se asteapta ca
    evolutia evenimentelor din urmatoarele cateva saptamani sa depinda
    de masura in care guvernul grec reuseste sa depaseasca obstacolele.
    Analistul considera ca depasirea votului de incredere in
    Parlamentul grec este doar unul dintre pasii care trebuie facuti si
    nu ar trebui privita cu optimism exagerat. “Desi consideram
    pozitive atat tendinta profiturilor companiilor cat si evaluarile,
    ramanem precauti in ceea ce priveste evolutia pietelor de actiuni
    in zona euro in urmatoarele cateva luni”, spune Rechberger.

    Rechberger se asteapta ca trecerea Greciei peste perioada de criza
    si rezultatele trimestrului al doilea sa incurajeze investitiile in
    actiuni si obligatiuni emise de companii, intrucat perspectivele
    pentru profit raman peste medie, iar evaluarile sunt favorabile. El
    se asteapta ca performanta mai slaba a pietelor emergente sa se
    apropie de sfarsit in cursul trimestrului al treilea, principalele
    domenii in revenire urmand sa fie IT, energia, materiile prime,
    industria si finantele.

    Evolutia economica pe ansamblul zonei euro ar trebui sa fie mai
    omogena in 2012, reflectand rezolvarea crizei datoriei suverane.
    Totusi, aplicarea masurilor necesare acestei evolutii ar putea
    genera turbulente pe parcursul anului. “Subiectul datoriilor ar
    putea sa fie din nou de interes pentru investitorii de pe pietele
    financiare, indeosebi in primavara lui 2012, atunci cand vor fi
    publicate datele referitoare la deficit si datorie, precum si noile
    planuri de buget”, considera Brezinschek.

    In ce priveste SUA, Brezinschek se asteapta sa existe o amanare
    pana in 2012 a cresterii ratei dobanzii, din cauza ingrijorarii Fed
    referitoare la cresterea economica slaba. “Cresterea masiva a
    preturilor combustibilului intre martie si mai a sugrumat, in
    trimestrul al doilea, consumul privat din Statele Unite”, observa
    analistul. Cu toate acestea, pornind de la situatia mai buna de pe
    piata muncii, analistii RBI prezic o intoarcere la rate mai inalte
    de crestere economica in Statele Unite in cea de-a doua jumatate a
    anului, ajungandu-se la o rata de crestere de 2,7% in 2011.

  • Cum au ajuns taranii sa atraga atentia creditorilor

    “Primul credit pe care l-a dat firma a fost in 1998. Erau 50 de
    dolari, bani cu care respectivul om si-a cumparat o vaca”,
    povesteste Anca Ciobanu, CEO-ul good.bee Credit, o institutie
    financiara nebancara specializata in microcreditare de investitii
    pentru zona rurala. La acea vreme, Anca Ciobanu era presedintele
    Consiliului de Administratie al companiei Dynamic Network
    Technologies Ltd, iar good.bee era un proiect al Fundatiei Soros.
    Tot atunci, incurajarea investitiilor in zona rurala prin creditare
    reprezenta un concept nou in Romania, dar si extrem de interesant
    pentru cei carora sub alta forma le era imposibil sa gaseasca
    finantare pentru a-si deschide o afacere sau pentru a extinde una
    deja existenta. “In perioada 2000-2008 am dat credite de peste 50
    de milioane de dolari. Cererea era uluitoare, mai mare decat
    potentialul nostru de creditare”, spune Ciobanu. Criza a adus o
    scadere a cererii, dupa cum era de asteptat, insa de anul acesta au
    revenit doritorii de credite, iar compania a inceput din nou sa
    finanteze in masa. Daca anul trecut au fost acordate credite in
    valoare de circa cinci milioane de euro, anul acesta aceeasi suma a
    fost inregistrata doar in primele cinci luni. Si cererile continua
    sa vina.

    Interesant nu este faptul ca oamenii de la tara au nevoie de
    bani sau ca au idei de afaceri la fel de pertinente ca ale
    antreprenorilor care au studiat la scoli de afaceri prestigioase,
    ci intregul proces care precede acordarea unui credit. Compania are
    deschise sedii in 12 orase din Romania – Bucuresti, Ploiesti,
    Constanta, Campulung Moldovenesc, Iasi, Baia Mare, Alba Iulia,
    Resita, Pitesti si Braila – si 50 de angajati. Ei promoveaza
    compania, gasesc clientii, analizeaza dosarele de credit si au
    grija ca ratele sa fie platite la timp si sa existe cat mai putine
    credite neperformante.

    Felul in care se intampla toate acestea este insa total diferit
    de practicile din banci. “Pentru a gasi clienti, mergem in satele
    si comunele din judetul in care avem sediul sau din judetele
    invecinate si intrebam daca sunt persoane care au nevoie de credit.
    Cautam zonele cele mai populate, unde se strange o mare parte din
    comunitate, cum ar fi la biserica, dupa slujba”, explica Anca
    Ciobanu. Atunci cand se strange un grup de 15-20 sau chiar mai
    multi oameni care vor credit, incepe procesul de selectie. “Formam
    un comitet din oamenii cei mai respectati ai comunitatii respective
    si cu ajutorul lor facem o asa-zisa analiza a dosarelor”, spune
    CEO-ul good.bee. Acestia sunt fie persoane cu o autoritate
    recunoscuta in satul respectiv, precum primarul, preotul sau
    medicul satului, fie persoane care se bucura de increderea
    vecinilor. Ei sunt cei care dau date despre clienti – daca mai au
    alte credite, daca au datorii sau alte venituri, daca au mai
    derulat si alte afaceri si daca, pur si simplu, sunt vazuti de
    consatenii lor ca oameni seriosi.

    Odata ce si-a dat girul, comitetul devine responsabil pentru
    comportamentul de plata al celui pe care l-au calificat drept
    solvabil. “In cazul in care un client devine rau-platnic, adica
    ajunge sa nu plateasca cel putin doua rate consecutive, intreg
    comitetul este penalizat. Asta inseamna ca pana la rezolvarea
    problemei nimeni din acea localitate nu va mai primi credit”,
    precizeaza Ciobanu.

    Din acel moment, presiunea grupului incepe sa se faca simtita
    si, in cele mai multe cazuri, clientii reintra in graficul
    platilor. “Faptul ca vorbim despre comunitati restranse este foarte
    important. Se cunosc intre ei, stiu cum sa se convinga unii pe
    altii, dar si sa se ajute atunci cand apare un eveniment nefericit
    si unul dintre ei nu mai poate plati ratele o perioada”, spune Anca
    Ciobanu. Sistemul pare sa functioneze, de vreme ce rata creditelor
    neperformante este impresionanta, de numai 0,07%. Comparativ, rata
    creditelor neperformate date de banci intreprinderilor mici si
    mijlocii este de 10%, potrivit datelor BNR. Una dintre explicatii
    ar fi ca, pe fondul unui grad redus de familiarizare cu
    instrumentele financiare, multi dintre cei care locuiesc si
    dezvolta afaceri in mediul rural se tem ca un comportament de
    rau-platnic le-ar putea aduce repercusiuni majore.