BusinessMagazin

Blog

  • Batalia electorala se muta online

    La chemarea tobosarului, taranii se adunau pe vremuri in centrul satului si aflau cele mai noi informatii despre domnie, taxe si biruri direct din gura reprezentantului puterii politice. In zilele noastre, nicio campanie electorala dintr-o tara dezvoltata nu poate fi conceputa fara a lua in considerare postarea unor filme publicitare pe website-uri ca www.youtube.com, sau fara angajarea unui blogger profesionist, care sa sustina un jurnal online credibil, in numele candidatului.

     

    Fata de acum 150 de ani, politicienii au la dispozitie multe alte instrumente de comunicare si, la alegerile viitoare din Romania sau din alta parte, rolul new media va creste substantial. Simplele website-uri nu mai sunt suficiente, acum ele trebuie adapatate la noile tehnologii disponibile.

     

    In Statele Unite ale Americii, Internetul ofera candidatilor la fotoliul de la Casa Alba o platforma excelenta pentru mai multe activitati importante. Primarul New York-ului, Rudolph Giuliani, un posibil candidat al republicanilor pentru alegerile prezidensiale din 2008, si-a concentrat prezenta pe Internet la adresa www.joinrudy2008.com. Acolo isi prezinta programul politic, publica luarile de pozitie in format audio-video despre diferite probleme importante, reda testimonialele audio ale sustinatorilor, strange fonduri, ofera platforma de coagulare a grupurilor de suporteri si vinde suveniruri fanilor. Contracandidatul sau din Partidul Democrat, Barack Obama, detine in plus si un blog oficial si e mai orientat spre implicarea sustinatorilor. Pe site-ul sau, www.barackobama.com, cei interesati gasesc metodele pentru a intra in legatura cu alti fani din America, pentru a organiza evenimente de sprijin, pentru a deveni voluntari si pentru a-si crea propriul blog de sustinere. Obama cauta sa-si transforme votantii din spectatori pasivi in membri activi.

     

    Pentru un candidat, principalul avantaj adus de Internet este posibilitatea de a comunica cu un numar foarte mare de oameni la costuri nesemnificative. Acelasi lucru este insa valabil si pentru contracandidatii lui, asa ca adevaratul cAstigator este cel care stie sa foloseasca cel mai bine noile instrumente de comunicare. Pe youtube.com, cel mai vizionat film despre favoritul alegerilor prezidentiale din aprilie 2007 din Franta, Nicolas Sarkozy, este o productie intitulata „Adevarul despre Sarkozy”, in care acesta este acuzat de populism, demagogie, ultraliberalism si incitare la violenta. Filmul a fost vizionat de aproape 250.000 de ori. Si in cazul presedinteului anerican Bush, cea mai votata productie se intituleaza „Este Bush idiot?” si a fost descarcata de peste 700.000 de ori. Ce se stie despre cei care au postat acele imagini? Aproape nimic, doar un pseudonim – ayokassam in cazul lui Sarkozy, care nu ajuta deloc. Nu exista nicio metoda prin care adversarii unui candidat sa fie impiedicati sa posteze mesaje negative acolo, daca acestea respecta regulile elementare ale site-ului.

     

    Youtube.com poate fi folosit si in beneficiul candidatilor, care isi posteaza propriile creatii electorale video, sperand ca vor fi suficient de atractive pentru a fi descarcate de cAt mai multi vizitatori. In strainatate, acest lucru se intAmpla de mult, insa moda de abia a ajuns si in Romania. Primul care a preluat-o a fost Gigi Becali. Un sustinator al acestuia a postat un film de noua minute, „Becali! De ce presedinte?”, realizat semi-profesionist, in care prezinta donatiile acestuia pentru cei afectati de inundatii. La cautarea „Becali”, filmul se plaseaza pe pozitia 38, dupa alte productii mai critice la adresa lui. Pe site-uri gen youtube.com sau video.yahoo.com este o democratie perfecta, in care doar utilizatorii decid, prin notele acordate, ce filme sunt interesante de vazut si care nu. Pentru a avea succes, stafful politicienilor nu are decAt sa se adapteze cerintelor new media: reclamele postate trebuie facute inteligent, sa atraga atentia prin umor sau prin mesajul socant. Comunitatea online nu accepta sa raspAndeasca gratuit un mesaj prin bloguri, forumuri sau e-mail-uri decAt daca este foarte bine facut. Secretul succesului este implicarea cititorilor. Acestia trebuie incurajati sa se transforme din utilizatori in creatori sau distribuitori ai mesajelor. Ei pot fi invitati sa-si realizeze propriile bloguri de sustinere a candidatului, sa comenteze, sa se grupeze in asociatii si sa interactioneze. Politicienii romani nu au ratat ocazia de a folosi noile tehnici de comunicare cu ocazia referendumului pentru demiterea presedintelui. Site-ul lui Basescu, neactualizat de la alegerile din anul 2004, a fost refacut imediat dupa suspendarea presedintelui de catre parlament si Imbunatatit continuu In timpul campaniei electorale pentru referendum. In forma lui finala el cuprindea inclusiv o galerie de imagini si filme, jocuri pentru sustinatori si testimoniale de la diferite personalitati publice. Conceput si ca mijloc de comunicare extrem de eficient cu romanii din diaspora, site-ul a prezentat si lista sectiilor de votare din strainatate. Vizitatorii site-ului au fost Incurajati sa contribuie la campania lui Basescu prin realizarea de postere electorale, prezentate apoi Intr-o galerie electronica, prin trimiterea de felicitari on-line sau tiparite de pe site si prin deschiderea unui forum de discutii. A fost publicat si un cont bancar unde se puteau face donatii pentru sprijinirea campaniei presedintelui. Jurnalul de campanie sustinut de Basescu pe site nu poate fi considerat un blog pentru ca nu a permis vizitatorilor sa posteze comentarii. In plus, GMP a realizat si spotul video „Voteaza” – construit pe ideea ca „Exista ceva mai rau decat oamenii rai. Indiferenta oamenilor buni”. Spotul, care a convins oamenii sa participe la votul din 19 mai, se gaseste pe situl www.basescu.ro  si pe YouTube.

     

    Ca lider al opozitiei, Mircea Geoana (PSD) si-a reactivat blogul mai vechi, lansat in decembrie 2006. Daca pana In aprilie 2007 scrisese In total noua mesaje, In luna mai a mai adaugat alte zece, despre suspendarea presedintelui Basescu. Pentru autenticitate Geoana nu si-a Inregistrat un domeniu propriu, cum ar fi www.geoana.ro, ci a preferat solutia aleasa de multi bloggeri, cea oferita gratuit de domeniul blogspot.com. Site-ul lui Mircea Geoana ofera trimitere catre galeria personala de fotografii de pe flickr.com, catre fisierele video gazduite de google si, pentru prestigiu, link-uri catre site-urile lui John Kerry (SUA), Al Gore(SUA) si Ségolcne Royal (Franta).

     

    New media relanseaza dezbaterea politica, ajungandu-se la categoriile de public cu interes scazut pentru acest subiect: tinerii. Desi aduc avantaje evidente, cum ar fi transmiterea cu repeziciune a mesajelor critice sau crearea unor forme de interactiune Intre sustinatori, noile instrumente de comunicare aduc mai mult rau decat bine celor care nu stiu sa le foloseasca corect

  • Top 5 prezidentiabili (extern)

    Candidat

    tara – alegeri

    Filme youtube

    Blog

    Barack Obama

    SUA – noiembrie 2008

    11.100

    Da, oficial

    Hillary Clinton

    SUA – noiembrie 2008

    7.300

    Da, oficial

    Rudolph Giuliani

    SUA – noiembrie 2008

    1.630

    Da, neoficial

    Nicolas Sarkozy

    Franta – aprilie si mai 2007

    13.600

    Da, oficial

    Ségolene Royal

    Franta – aprilie si mai 2007

    8.120

    Da, oficial

     

  • Top 5 prezidentiabili (Romania)

    Candidat

    tara – alegeri

    Filme youtube

    Blog

    Traian Basescu

    Romania – 2009

    340

    Nu

    Gigi Becali

    Romania – 2009

    239

    Nu

    Adrian Nastase

    Romania – 2009

    6

    Nu

    CP Tariceanu

    Romania – 2009

    31

    Nu

    Mircea Geoana

    Romania – 2009

    13

    Da, oficial

     

  • Cand vom scrie ca ea?

    Iuliana Roibu, colega noastra de la BUSINESS Magazin, a castigat premiul Clubului Roman de Presa, la sectiunea «Jurnalism Economic», pentru articolele «Candvom trai ca ei», «Mergem la razboi» si «Miliardul invizibil»

     

    Jurnalismul nu este o profesie. Nu are proceduri, foi de pontaj sau rapoarte.  Este o joaca de cuvinte, care insemnate pe hartie sau tastate in word nasc mesaje serioase. Jurnalismnul inseamna sa dai nume unor experiente sau observatii si sa le ordonezi intr-o poveste, sa transmiti o emotie, sa spui niste fapte. Inseamna sa iti conservi curiozitatea, bucuria de a descoperi si savoarea de a povesti mai departe. Singura conditie este sa faci toate aceste lucruri cu onestitate, si atunci numele tau va deveni semnatura.

     

    In acest numar, M&A va prezinta un astfel de exemplu. Este semnatura Iulianei Roibu, colega noastra de la BUSINESS Magazin, care a castigat premiul Clubului Roman de Presa din acest an, la sectiunea «Jurnalism Economic».

     

    Este un moment pe care, poate, fiecare profesionist in domeniu il vrea in portofoliu, dar nu este neaparat pe lista ta de criterii, atunci candalegi o cariera. «Primul motiv care m-a impins spre domeniul acesta a fost contextul in care a trebuit sa decid la ce facultate vreau sa merg. La Iasi, in 1998, erau putine variante si voiam o facultate unde sa pot combina tot ce ma pasiona pe mine la vremea aceea: istoria, exprimarea usoara in scris si lecturile economice pe care abia le descoperisem. Facultatea de Jurnalism din cadrul Universitatii Al.I. Cuza abia se infiintase si la inceput am fost sceptica, dar apoi mi-am dat seama ca a fost o decizie foarte buna, care m-a impins spre un domeniu de care sper sa nu ma plictisesc in curand», spune Iuliana.

     

    Experienta Iulianei in presa a inceput in vara lui 2002, la Evenimentul zilei. Inainte mai lucrase in facultate, in doua radiouri locale, la Iasi, timp in care a facut reclame si a citit stiri. «La Evenimentul zilei am ajuns intr-un moment in care ziarul era in varf si in echipa erau foarte multi jurnalisti buni. Am lucrat pana la sfarsitul lui 2004 ca redactor in departamentul economic, apoi, dupa “micul cutremur “ cauzat de plecarea unei parti a echipei, am preluat coordonarea departamentului pana in vara lui 2005, candam decis sa vin la BUSINESS Magazin.» 

     

    Iuliana a descoperit ce te califica cel mai bine pentru jurnalism: pasiunea. «Ar fi culmea sa nu imi placa o meserie in care treaba mea este sa ma vad toata ziua cu oameni din business, sa povestesc cu ei, sa citesc presa sau studii de specialitate si apoi sa scriu… Jurnalismul, mai ales cel economic, nu prea are cum sa devina o munca plictisitoare sau rutinanta, te tine la curent cu tot ce se intampla, te lasa sa ai idei pe care poti sa le si pui in practica si te lasa sa povestesti cat vrei tu de nonconformist o poveste foarte serioasa. Acesta din urma vine din avantajul ca scriu pentru o revista .»

     

    Asadar, ca la foarte multi din profesie, scrisul a fost cheia. Este primul lucru care te imprieteneste cu acest domeniu. Te ordoneaza, uneori iti poate fi refugiu, oricum ar fi, iti ofera cele mai mari satisfactii. «Imi place sa scriu. De fapt, mi-a intrat mie in cap, canderam in gimnaziu si extrem de timida, ca ma exprim mult mai bine in scris decat vorbind. Dupa o perioada in care am practicat chestia asta pana la extreme (si nu a fost prea bine, ca media dintre zece la lucrari sau teze si patru la oral nu era prea fericita), am continuat sa o practic in varianta moderata. Acum, faptul ca munca mea inseamna sa scriu ma bucura pentru ca fac ceva ce imi place. Iar daca din asta reusesc sa simt si cresteri din punct de vedere profesional, cu atat mai bine.

     

    Premiul l-a primit cu bucurie, pentru ca, de fapt, el sintetizeaza aprecierea celor din jur. Iar acest lucru alimenteaza pasiunea cu care dai urmatorul titlu de articol. «Premiul CRP a fost foarte neasteptat, dar a picat excelent. Doua au fost aspectele care m-au bucurat cel mai mult candl-am luat: faptul ca am mentinut traditia ca in fiecare an de candexista BUSINESS Magazin un premiu CRP sa ajunga la noi in redactie (in 2005 premiul pentru jurnalism economic a fost luat de Ioana Ursu, iar in 2006 cel pentru jurnalism IT a fost luat de Ionut Ancutescu) si faptul ca am primit multe-multe mesaje de felicitare de la oameni cu care am lucrat in ultimii ani sau de la profesori din facultate care s-au simtit mandri de mine.»

  • Magazinification

    Este un cuvant inventat – desigur, dar care descrie foarte bine un trend in dezvoltarea globala a ziarelor.

     

    Unele interventii recente pe forumuri sau pe bloguri, fie ele ale specialistilor in domeniul mass-media, fie ele ale oamenilor obisnuiti, care sunt preocupati de evolutia presei, vorbesc despre pericolele unei anume „magazinification of newspaper”/ „magazinification du journal”. Termenul nu exista ca atare nici in engleza, nici in franceza. Daca ar fi sa-l traducem in limba romana, ar trebui sa inventam si noi unul: „magazinificare”.

     

    CuvAntul este folosit, de obicei, in sens peiorativ, intrucAt se refera la o pervertire a jurnalismului de informare. „Magazinificarea” ziarelor inseamna abordarea unor strategii editoriale care avantajeaza stirile si articolele „soft” (din aria divertismentului, a timpului liber, a vietii vedetelor) in detrimentul celor „hard” (din aria politica sau economica).

     

    Acest lucru se vede cel mai bine In cazul editiilor de week-end ale ziarelor, editii care seamana tot mai mult la continut cu revistele-magazin.

     

    Si in Romania, cotidiene generaliste importante produc editii de duminica, reduse ca format si pline de articole tip reportaj, portret sau feature. „Magazinification” seamana izbitor cu „infotainment” (information&entertainment), termen folosit prima oara in 1980 pentru a semnala amestecul elementelor de divertisment in presa de informare.

     

    Un alt sens dat cuvantului „magazinification” este acela de orientare a ziarelor spre strategii de marketing privind lansarea de suplimente de tip revista. Incet-incet, ziarele au renuntat la suplimentele care faceau parte din ziar, erau tiparite pe acelasi tip de hArtie si aveau materiale serioase, de investigatie sau de analiza a unui anumit eveniment politic, economic sau social (campania electorala, de pilda) si au conceput suplimente sub forma de revista. Primele suplimente de acest fel au fost ghidurile TV.

     

    In Romania, ziarele s-au orientat si ele spre lansarea de suplimente-reviste. Toate cotidienele ofera spre sfArsitul saptamAnii cAte un ghid TV. Cel mai interesant exemplu este Jurnalul National care are in fiecare zi a saptamAnii cAte un supliment. Mai mult, Ziarul Financiar a lansat mai multe suplimente de succes – Descopera, ProMotor, Go4IT! care au devenit ulterior reviste de sine statatoare.     

     

    Pentru Jacques François, conferentiar la Université Libre de Bruxelles si la Université Catholique de Louvain, „magazinificarea” ziarelor are ca motiv principal modificarea comportamentului de lectura al cititorilor: „continutul se diversifica, mai ales la nivelul politicii de suplimente si al tabloidizarii care antreneaza amAndoua o anume «magazinificare» a ziarului care duce la cresterea spectrului cititorilor potentiali”

    (http://jacfran1.skynetblogs.be).

     

    Pentru Jenny McKay, jurnalista si cercetatoare la Media Research Institute, Stirling University, „magazinificarea” ziarelor reprezinta o concesie facuta publicitatii (The Magazines Handbook, Routledge, 2001). Adevarul este ca un supliment sub forma de revista atrage mai usor reclamele decAt pagina de politica externa a unui ziar. Este vorba pe de o parte de beneficiile aduse de hArtia de mai buna calitate, dar si de continutul „soft”, prezent in suplimente. AmAndoua atrag si cititori, si publicitate.

  • Fotografie sau reteta succesului: ilustratie…

    Cel mai dificil lucru pentru un redactor-sef este sa propuna o fotografie pentru coperta. Dar daca ar alege o caricatura, un desen sau un titlu scris pe un fond negru?

     

    Ne-am obisnuit in Romania ca o coperta de revista sa aiba in prim-plan o fotografie reusita. M&A si-a propus – in acest numar – sa sparga acest tipar si sa le prezinte cititorilor o ilustratie. Nu e o inovatie a noastra, ci o schimbare a unghiului de abordare. Revistele straine recurg adesea, pentru varietate, la ilustratii realizate de artisti plastici.

     

    Am ales spre exemplificare 9 coperti ilustrate ale unor reviste americane. Ele fac parte din topul celor mai bune 40 de coperti din ultimele patru decenii. Clasamentul Magazine 40/40 a fost facut la sfarsitul anului 2005, de catre American Society of Magazine Editors (ASME) si a luat in considerare 444 de coperti trimise de 136 de reviste. Juriul a fost alcatuit din 52 de persoane: directori de reviste, editori, designeri si fotografi profesionisti, care au lucrat la acest top pe tot parcursul anului 2005. Potrivit directoarei executive a ASME, Marlene Kahan, criteriile de selectie au fost: calitate, creativitate si inovatie.

     

    Pe primele doua locuri s-au plasat doua coperti care au facut senzatie: Rolling Stone din 1981 cu o fotografie a lui John Lennon dezbracat, imbratisand-o pe Yoko Ono si Vanity Fair din 1991 cu Demi Moore insarcinata, pozand nud. Doua fotografii care au emotionat deopotriva lumea si juriul.

     

    Topul cuprinde insa noua coperti care au reusit sa produca o puternica impresie asupra membrilor juriului, desi nu au in prim-plan o fotografie.

     

    Pe locul patru in clasament se afla coperta revistei The New Yorker din 29 martie 1976. Desenul a fost realizat de unul dintre cei mai iubiti artisti americani – Saul Steinberg. Titlul este sugestiv pentru mesajul copertei: „O privire asupra lumii de dincolo de 9th Avenue”. Dincolo de rAul Hudson se pot observa cinci tari: trei aflate peste Oceanul Pacific: China, Japonia si Rusia si doua situate la granita Statelor Unite: Canada si Mexic. Washington DC este langa Mexic, Los Angeles langa un munte mic, iar orasul Las Vegas este vecin cu statul Nebraska si cu orasul Kansas City! Un regal geografic! Ironia artistului se indreapta spre „Manhattan-centrismul” new yorkezilor, spre limitele geografiei lor mentale. 

     

    Pe locul cinci in top se afla revista Esquire, din mai 1969. Coperta a fost creata de George Lois, art director. Imaginea il reprezinta pe Andy Warhol „inghitit” de o supa Campbell. Este un simbol pentru modul in care un artist poate fi „inghitit” si devorat de celebritatea sa.

     

    Locul noua este ocupat de o coperta care a creat multa vAlva in 1966. Este vorba tot de revista Esquire, care in octombrie 1966 a publicat un reportaj despre atrocitatile razboiului din Vietnam. Acel articol a avut 33.000 de cuvinte si este considerat cel mai lung material din istoria revistei. Coperta este neagra si cuprinde doar un titlu: “Oh, my God – we hit a little girl!”. Americanii considera ca acest numar din Esquire a ajutat in mod semnificativ la schimbarea perceptiei publicului asupra razboiului din Vietnam. 

     

    O alta coperta care are doar un titlu rosu pe fond negru e cea a revistei Time din 8 aprilie 1966. „Este Dumnezeu mort?” se intreaba Time. La aceasta intrebare raspund diversi teologi americani, analizand laicizarea progresiva a societatii americane din anii ’60. Aceasta este prima coperta din istoria revistei Time in care nu apare o fotografie.

     

    In top se afla si o coperta din 2001 a revistei The New Yorker, care trimite la coperta din 1976, prezentata mai sus. Harta „New Yorkistanului” a fost realizata de Maira Kalman and Rich Meyerowitz. Este un raspuns dat lui Saul Steinberg si o incercare de a realiza o noua harta mentala a New York-ului in acord cu problemele anilor 2000. De aceasta data, orasul este impartit in provincii cu nume care amintesc de Orientul Mijlociu: Taxistan, Khantstandit, Bronxistan, Al Quarantine, Youdontunderstandistan, Botoxia, Gaymenistan, Khaffeine etc.

     

    Revista Time a fost apreciata si pentru coperta din iunie 1968, „The Gun in America”, realizata de Roy Lichtenstein. Publicata la scurt timp dupa asasinarea lui Martin Luther King Jr. si a lui Robert Kennedy, coperta atragea atentia asupra necesitatii rezolvarii problemei accesului liber la arme de foc in SUA. Spre sfArsitul anului 1968, Congresul American a intarit legislatia cu privire la detinerea si folosirea armelor.

     

    O caricatura a lui George Bush a reusit sa intre in topul celor mai bune coperti. Este vorba de o revista mai putin cunoscuta in lume, The Nation, care in  noiembrie 2000, imediat dupa alegerile prezidentiale din SUA, l-a prezentat pe George Bush sub forma unei mascote, preluata din revista Mad. Numarul de revista era dedicat unei analize asupra unei posibile guvernari Bush. Pe coperta atrage atentia o insigna pe care se poate citi: “What, me worry?”

     

    Numarul din iunie 1997 al revistei Wired cuprinde un desen care are in centru simbolul Apple. Articolul central al revistei, intitulat „101 Ways to Save Apple” cauta solutii pentru salvarea companiei Apple, aflata in acel moment intr-o situatie financiara dificila. „Rugati-va” le recomanda Wired celor de la Apple.

    De atunci, insa, compania si-a revenit spectaculos datorita succesului neasteptat al iPod. 

     

    Revista Fast Company, din vara lui 1997, a avut pe coperta un desen care amintea de reclamele la detergentul Tide. Titlul „The Brand Called You” trimite cu gandul la faptul ca din anii ’90 incoace strategiile de marketing nu se mai aplica doar la produse si la vedete, ci si la oameni obisnuiti.

  • O chestiune de brainstorming

    Pentru departamentele de comunicare din cadrul unei companii, planuirea atenta a unui eveniment de lansare sau de promovare de produse si servicii se poate dovedi o munca destul de dificila. Atat de dificila, incat majoritatea ajung la concluzia ca este mai bine sa mearga pe stilul traditional, cu care toata lumea este deja obisnuita. Si totusi, cateva exemple contrazic aceasta afirmatie si demonstreaza ca un brainstorming poate da o alta fata unui eveniment aparent banal.

     

    Pe invitatie scria scurt “Detectiv N95: A recherche du temps gagne”. Despre ce era vorba aveam sa aflu putin mai tarziu, cand, intr-o sala din cinematograful Hollywood Multiplex din cadrul Bucuresti Mall, ascultam cuminte explicatiile celor de la Nokia cu privire la ce ne astepta in cadrul evenimentului de prezentare a telefonului mobil N95.

     

    Totul a inceput cu un plic, o harta a Bucurestiului, trei markere colorate si un telefon N95. In plic aveam cateva indicii despre o masina pe care trebuia sa o descoperim in parcarea Mall-ului. Cu ajutorul acestora am determinat modelul, culoarea si, in urma unor calcule simple si deductii, numarul de inmatriculare. Am realizat ca urma sa fie vorba despre un “treasure hunt” prin capitala, prin care descopeream cateva dintre cele mai importante functii ale noului telefon mobil Nokia.

     

    Prin urmare, am plecat in cautarea masinii cu pricina, un Ford Mondeo argintiu in cazul meu, care, dupa cum spuneam, ne astepta impreuna cu       un sofer, in parcare. Dupa descoperire, am fotografiat automobilul cu camera de 5 megapixeli a telefonului mobil, si, conform regulamentului am trimis-o prin MMS la un anumit numar de telefon, astfel incat sa putem primi prima locatie din Bucuresti unde trebuia sa ajungem. Aici a intervenit GPS-ul incorporat in N95, care ne-a ghidat cat de cat spre locatia cu pricina, traseu care trebuia de altfel colorat si pe harta pe care am avut-o la dispozitie.

     

    Am ajuns la un casino pe Calea Victoriei, dar nu fara a ne confrunta cu traficul de pe strazile bucurestene din oricare zi obisnuita. Acolo, a doua parte a misiunii prevedea un joc de Blackjack, nu inainte de a inregistra cu ajutorul reportofonului incorporat in N95 indicatiile dealerului privind jocul de carti. Miza era dublarea numarului de jetoane primite din oficiu sau obtinerea Blackjack sau 21 inainte de terminarea respectivelor jetoane, cazuri in care aveam ca sarcina, din nou sa facem o fotografie si sa plecam spre urmatoarea locatie.

     

    Din casino, am ajuns in Herastrau, la carturi, unde trebuia sa filmam cinci ture de pista – clipuri video pe care ulterior le-am uploadat pe Flickr de pe telefonul mobil – si sa rezolvam o problema de matematica mai mult sau mai putin dificila – nu va faceti impresia ca erau niste limite sau integrale, dar pentru un jurnalist matematica nu a fost niciodata punctul forte…Apoi, am intrat intr-un videocall pentru a anunta finalizarea misiunii.

     

    Dupa toata aceasta experienta, nu am putut sa nu ma intreb cat s-a lucrat la planuirea unui astfel de eveniment si, mai mult de atat, cam cat de creativa trebuie sa fie o companie atunci candare un nou produs sau serviciu de lansat, indiferent ca prezentarea are loc in fata presei sau a partenerilor de afaceri. Si, de aici, a aparut natural si intrebarea “matematica” vis-a-vis de bugetele pe care le au la dispozitie companiile pentru astfel de evenimente.

     

    Se pare ca totul incepe cu o sedinta de brainstorming in cadrul departamentului de comunicare al companiei, cu aproximativ o luna inainte de data stabilita pentru eveniment. Se da produsul sau serviciul supus prezentarii si se cere un eveniment care trebuie sa se plieze cat mai bine obiectului comunicarii. In general, majoritatea companiilor aleg varianta “comoda”, de a face aceste evenimente in stilul deja traditional – intr-o sala de hotel, unde au loc cateva prezentari monotone si totul culmineaza cu o mapa de presa mai subtire, care presupune numeroase intrebari si lamuriri ulterioare. Bugetul nu este unul foarte costisitor – vorbim aici de cateva mii de euro, iar scopul companiei este atins.

     

    Insa, nu numai Nokia a ajuns la concluzia ca exista o necesitate pentru lansari iesite din tiparul traditional, astfel incat, cu toate ca nu aduc castiguri cuantificabile pentru companie, sa reprezinte o metoda mai eficienta de comunicare. Normal, daca evenimentul are ca scop anuntarea rezultatelor financiare, este clar ca este nevoie de un cadru formal, dar in cazul in care vorbim de produse sau servicii noi, creativitatea poate genera un numar foate mare de idei.

     

    Una dintre principalele case de avocatura a organizat anul trecut un test drive pe pista din Baneasa cu masini precum Ferrari sau Porsche pentru principalii clienti, eveniment care, masurat in termeni piaristici, a generat efectul de publicitate de tip “word of mouth” pentru respectiva casa de avocatura, ceea ce a reprezentat de fapt si scopul companiei.

     

    Ideea a ajuns si in departamentul de comunicare al operatorului de telefonie mobila Cosmote, fiind sursa de inspiratie pentru un eveniment propriu pe care compania l-a desfasurat la finalul anului trecut. Contextul? Cosmote urma sa anunte extinderea acoperirii retelei la nivel national, iar brainstorming-ul despre care va vorbeam a generat intr-o plimbare cu elicopterul deasupra mai multor zone si atractii principale din Bucuresti.

     

    “Odata ce am cazut de acord ca ideea de acoperire ar fi cel mai bine ilustrata prin survolarea capitalei intr-un elicopter, am trecut si la construirea evenimentului cu mare grija la detalii si la calcularea bugetului”, povesteste Tereza Valcan, corporate affairs manager in cadrul Cosmote si persoana responsabila de acest tip de evenimente de promovare a noilor servicii.

     

    Creativitatea s-a declinat in cele mai mici detalii precum invitatia care consta intr-un elicopter in miniatura indicandlocatia si ora la care urma sa aiba loc aceasta misiune “undercover”, cum a fost numita; sau transportul pana la elicopter care s-a facut cu un autobuz special, folosit in general numai in aeroporturi. Conferinta de lansare a avut loc intr-o sala a Scolii Superioare de Aviatie Civila Baneasa, mancarea a fost servita in casolete specifice celor de la bordul avioanelor, iar zborul cu elicopterul a durat aproximativ 45 de minute.

     

    “La final, candam tras linie si am inceput sa adun, costurile s-au ridicat la aproximativ 15.000 de euro, adica peste media bugetului necesar organizarii unui eveniment in format clasic”, mai spune Tereza Valcan.

    E mult, e putin? S-ar putea spune ca mult, insa elicopterul a adus cresterea cu 30 de puncte procentuale a perceptiei pozitive a utilizatorilor de telefonie mobila din Romania asupra acoperirii la nivel national a serviciilor operatorului.

  • Ilustratia in linie dreapta

    Desenul este una dintre primele forme de comunicare. Dincolo de mirajul unor tehnici inovatoare, conturul unui desen a continuat sa defineasca bine si complet mesajul. Pentru privitor, el nu are un buton care sa garanteze perfectiunea, dar are o «linie» care te conduce spre dialog. Ideile ilustrate destept iti smulg inevitabil o reactie. Asa ca, in cele ce urmeaza vei zambi pentru ca iti place ce vezi si nu pentru ca ti-a spus cineva inainte «say cheese…»

     

    De la reviste si ziare si pana la reclame, situri, coperte de albume, ilustratia este un element crucial  al comunicarii vizuale de azi. Chiar daca aparent ea poate fi incadrata intr-un A4 sau intr-un numar de pixeli, ilustratia nu are limite, pentru ca are idee. Jongleaza cu simturile noastre, ne face sa radem, ne provoaca gandurile. La mine, click-ul s-a produs cu fresca uriasa – cea mai mare din lume de altfel – realizata de Adidas cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal din iunie anul trecut. Atunci am realizat intr-adevar ca «Nothing is impossible…cu ilustratia».

     

    In Romania, ea este inca folosita din motive neinspirate: fie pentru ca nu sunt bani pentru sedinte foto complexe sau pur si simplu pentru ca e nevoie «doar» de storyboarduri. In realitate insa, ilustratia este un furnizor generos de idei si creativitate. Daca ai curajul sa intri in lumea lor fara cuvinte, te vor lasa speechless. Just picture this!…

     

    Pe noi ne-au convins, Astfel ca, M&A va prezinta in paginile urmatoare ilustratorii romani de prima linie…

     

    Cum vad publicitarii ilustratia

     

    Magnific human touch – Serban Alexandrescu, Director de creatie Headvertising

    Ilustratia e un mod magnific de a evoca expresiv ipostaze care ar  necesita o uriasa desfasurare de forte pentru a fi realizate prin  fotografie. In plus, si chiar mult mai important, are “human touch” –  ca orice lucru manufacturat – care e adeseori un lucru foarte absent in publicitate. Ilustratia incalzeste un layout, ilustratia iti  “lumineaza” o parte din creier pe care fotografia rareori ti-o poate  atinge. De asemenea, ilustratia e si un mod foarte potrivit de a vorbi despre  lucruri prea serioase sau prea plictisitoare si inexpresive in sine. Odata ce iesi din conventia reprezentarii realiste, ti se deschid carari aproape nelimitate. In plus, personajele ilustrate scapa de “acuzatiile de casting” cele mai frecvente in cazul persoanelor care trebuie fotografiate. Grafica  e o cautiune expresiva pentru obiecte si fiinte considerate in mod normal ca fiind “de nearatat”.

     

    Mai calda mai personala hand made – Cosmin Ezaru, Senior Art Director GMP

     ”In Romania ilustratia este foarte putin folosita in publicitate. Ilustratorii sunt folositi mai mult pentru a prezenta clientului propuneri de printuri sau storyboard-uri. Dar cand“iese din agentie”, in general, ilustratia apare in printuri banale la tot felul de produse farmaceutice sau printuri stupide la te miri ce, sub forma unor desene de multe ori foarte urate. In majoritatea cazurilor ilustratia este preferata datorita costurilor mult mai mici decat o sedinta foto sau cumpararea unei fotografii din bancile de imagini. Dar exista si cazuri fericite in care ilustratia chiar se justifica. Si aici ma refer la ilustratiile instructionaliste, la cele retro si la cele ce se adreseaza copiilor, unde acest fel de imagine nu poate fi inlocuita de o fotografie. Ilustratia este mult mai calda, mai personala. Este “hand made” si acest lucru se simte. De aceea mi s-ar parea normal ca o ilustratie sa fie mai scumpa decat o fotografie, lucru pe care multi nu vor sa il inteleaga. In ziua de azi, candpe calculator “se poate face orice”, candsuntem inconjurati de o lume 3D virtuala, exacta, matematica, rece, prezenta unor elemente realizate cu un pic de stangacie este mult mai usor de receptat, decriptat si acceptat. Personal prefer o linie trasa cu creionul decat una trasata in orice program de grafica. Imi plac mai mult “Tom si Jerry” decat “Shrek”.”

     

    Instrument executie – Ema Prisca, Director de Creatie Graffiti BBDO

     “Primul sens al notiunii de ilustratie, primul pentru ca e cel mai uzitat, defineste un instrument. Orice propunere creativa fie ca e vorba de print, spot, on line etc ajunge in fata clientului sub forma de ilustratie. Ilustratia da viata ideii, dezabstractizeaza gandul creativ. Al doilea sens al ilustratiei se refera la un tip de executie. Sunt idei care obtin un maximum de relevanta si de impact daca sunt executate ca ilustratie. Daca vrei sa construiesti o lume fabuloasa pentru un brand de haine de copii, ajungi repede la concluzia ca ilustratia este maniera cea mai potrivita in care poti sa o faci. Ilustratia si fotografia, ca moduri de a materializa un gand creativ, au roluri diferite. Ele nu sunt sinonime, asa cum am observat ca e tentata multa lume a le considera (“n-avem bani de poza, deci facem o ilustratie”)“

     

    Expresiva interpretabila – Andrei “Trick” Robu, Chief Graphic Designer  Leo Burnett

    “Ilustratia e folosita de obicei candnu exista buget sau alte resurse  pentru o fotografie complexa, ori daca pune in valoare mai bine ideea pe care incerci s-o surprinzi si pe care nu o poti regasi intotdeauna in realitate.  E predominanta in packaging si folosita in faza initiala de prezentare a ideii (storyboards).

    Fata de fotografie, ilustratia reuseste sa dea forma fantasticului. Iti da libertatea de a contura imagini, personaje, scenarii, pe care nicaieri altundeva, in afara de imaginatia ta, nu le poti gasi pentru a le imortaliza cu o fotografie. Mai mult decat atat, ilustratia poate fi mult mai expresiva si interpretabila, asemenea unui tablou. De cele mai multe ori, insa, fotografia se poate apropia foarte tare de performantele ilustratiei.”

     

    Imagine stylish – Liviu David, Director de Creatie Next Advertising

    ”Ilustratorul cu care lucram face mai tot timpul storyboard-uri, shooting board-uri, mood board-uri si schite pentru presentation board-uri. Ilustratie in reclame nu prea am folosit, pentru ca nu s-a potrivit ca idee la ce faceam. In lumea asta a fotografiilor stas de pe getty, ilustratia din start imprima un anumit stil, care trebuie sa se justifice in context si sa se potriveasca personalitatii produsului respectiv. Daca stii ce vrei si alegi ilustratorul potrivit, cu ilustratia poti obtine mai ieftin si mai usor o imagine stylish decat cu fotografia.”

  • Matei BRANEA

    Face ilustratie de…

    Am inceput sa desenez din liceu. Ilustratie comerciala fac din 2000.

     

    Putem vorbi de stiluri in ilustratie?

    Desigur. Ca in orice zona artistica exista stiluri si in ilustratie. Ele depind de tehnica folosita si de abordarea personala a autorului.

     

    Stilul de care se simte mai apropiat

    Eu sunt pe zona alternativa/cartoon. Asta nu inseamna neaparat funny. Inseamna ca nu fac desene realiste sau Disney.

     

    Amprenta personala vs brief

    De obicei, candsunt contractat pentru o lucrare se tine cont de cum desenez si asta se si doreste. Eu nu emulez alte stiluri decat cele pe care le am si le dezvolt in mod natural. Daca tema sau stilul dorit nu se pupa cu stilul si structura mea, nu accept jobul.

     

    “Adaptarea la brief” – compromis sau provocare de metamorfozare a stilului personal

    Ambele. Trebuie sa fii megastar ca sa zici: “asta e desenu’, ziceti mersi ca vi l-am facut, vine maine cineva dupa lingouri.” Daca reusesti sa te adaptezi e bine ca inseamna ca esti versatil, daca reusesti sa iti pastrezi integritatea artistica si morala esti si mai bine 🙂

     

    Satisfactii pe care ti le aduce aceasta cariera

    Faptul ca pot sa fac ce imi place si ca uneori se intampla sa primesc bani pentru asta. Dar cea mai mare satisfactie o am candreusesc sa ii fac pe altii sa rada la desenele mele sau sa vrea sa le pastreze. Iz the best!

     

    Ilustratia in raport cu alte arte vizuale

    Eu consider ca puterea ilustratiei sta in posibilitatea de a face freeze frame intr-o poveste si a arata tot story-ul, cu ce a fost inainte si dupa fotograma aleasa deodata. Seamana cu fotografia, dar poate sa faca mai multe trik-uri. E la fel ca diferenta intre animatie si film.

     

    Rolul ilustratiei in crearea unei reclame

    Unele reclame se preteaza la ilustratie prin subiect, altele prin abordare. In final depinde de agentie daca vor poza sau desen. Parerea mea e ca o sa vedem din ce in ce mai multa ilustratie in reclame. Lumea se obisnuieste cu pozele si atunci agati ochiul cu desenul. Urmeaza hibrizii…

     

    www.branea.ro

     

    Varsta: 30 de ani

    Studii: A absolvit „Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza” si facultatea de film si televiziune din cadrul UNATC Bucuresti.

     

    Animatie 2D (filmografie selectiva)

    – Grafica (animata) pentru emisiunea  „Marca Inregistrata” – PROTV/TVR1 – (2003,2004,2005)

    – Invidia – videoclip Planeta Moldova, Lida si Kolea, Prikoke, Gandacii – animatii in colaborare cu Planeta Moldova (2004)

    – Noaptea Devoratorilor de Publicitate – spot Tv (2004)

    – Panselute – videoclip Grupul Sanitar (2003)

    – Heaven – film de animatie 2D, realizat pentru spectacolul de dans contemporan Paradis in serie / Serial Paradise in coregrafia lui Cosmin Manolescu (2003)

    – Sketch – film de animatie, creion pe calc, productie UNATC (2000)

    – OMULAN – 7 episoade, The Boyscout’s Reward, John Smit’s Awakening, The Mistery of Moon Samurai (1999-2002 – www.cartoons.ro)

    – Alinuta – Indiferenta (2006)

     

    Illustration, Comics & Stuff

    – OMULAN – carte de banda desenata (Hardcomics 2003 – www.hardcomics.ro )

    – ilustratii si bd pentru fanzinul INCEPEM (www.2020.ro/fanzine),

     

    Revistele: Omagiu , RE:PUBLIK, pentru APERITIFF – ziarul festivalului (2004/2005) si alte diverse ziare si publicatii

    – OMULAN – The Big Iexpozishan, exibition at Galeria Noua/Bucharest – drawings, animation and interactive media (2002)

     

    Altele

    2002 – Membru Hardcomics

    2003 – Membru UCIN – Asociatia Filmului de Animatie

    2006 – Membru ASIFA – Asociatia Internationala a Filmului de Animatie

  • Alexandru CIUBOTARIU

    Face ilustratie de…

    De mic copil. Am inceput cu «mazgalitul».Desenam pe pereti, prin camera. Oriunde. Si asta pentru ca eram incurajat de parintii mei. Chiar imi aduc aminte ca mi-au transpus un desen al meu pe un perete. Eram copil si doar ma bucuram de desene, dar cred ca am inceput sa constientizez ca acesta poate deveni drumul meu in clasa a V-a, candm-am mutat la o clasa speciala de la liceul de Arta din Constanta. Atunci am inceput «orele de culoare»…

     

    A ales ilustratia pentru ca

    Asa a fost linia desenata…

     

    Putem vorbi de stiluri in ilustratie?

    Da. Tehnica este primul criteriu care poate defini un stil: tus, pictura, desen, colaj. La fel, putem face diferenta intre comic si realist. Si mai intervine apoi abordarea autorului, interpretarea lui personala. Sunt autori care isi definesc un stil si utilizeza aceleasi tehnici si autori care exploreaza si abordeaza si tehnic si stilistic cai diferite.

     

    Stilul de care se simte mai apropiat

    Ilustratia pentru copii. Am o afinitate pentru cartea de copii bine facuta. Am facut asa ceva si am avut sansa sa vad «live» reactia unui copil la desenele mele. Atunci am avut garantia 100% ca am facut ceva bun. In general, toate lucrurile misto mi s-au intamplat din joaca. De exemplu, pisica patrata. E un personaj pe care l-am facut pur si simplu pentru ca mi-a placut. Eu atat i-am dat: bucuria mea. Dar ea a avut si noroc si a fost apreciata de ceilalti. E dovada ca exista staruri si in lumea personajelor desenate…?

     

    Despre street art

    Este in primul rand o forma de exprimare. Ca artist, te poate ridica pentru ca iti ofera un spatiu de expunere foarte liber si generos in care poti sa surprinzi reactii din partea oamenilor: un zambet si poate chiar o completare. Trebuie sa iti asumi insa anonimatul si efemeritatea lucrarilor. La mine nu prea a functionat partea cu anonimatul. Eu am incercat sa vindec orasul, sa pansez locurile urate pentru ca sunt multe locuri care au nevoie de astfel de accente.

     

    Amprenta personala vs brief

    In general, un creativ stie ce sa ceara de la tine; poate doar sa impinga niste limite. Dar de cele mai multe ori, un ilustrator se alege in cunostinta de cauza, in functie de portofoliul lui. Mie imi place sa fac publicitate pentru ca de fiecare data propunerea a venit de la agentii si este flatant sa vezi ca oamenii iti stiu semnatura si vor sa lucreze cu tine. E o forma de apreciere. Imi doresc sa ajung la etapa in care un client vrea un personaj al meu, creat fara un brief anume…Atunci, ar fi prima confirmare clara ca personajele mele sunt un brand.

     

    Satisfactii

    Reactia oamenilor! Faptul ca ceea ce faci tu ii emotioneaza intr-un fel sau altul. Ei ajung sa te cunoasca pentru ceea ce faci, iar ceea ce faci este o bucurie si nu un efort.  

     

    Ilustratia in raport cu alte arte vizuale

    Este mai dinamica si, din punctul meu de vedere, nu are bariere. In ceea ce priveste o competitie directa cu fotografia, mi se pare ca te implica mai mult. Si ca privitor, dar mai ales ca autor. La fotografie trebuie sa surprinzi expresii, stari. La ilustratie esti responsabil pentru «viata» personajului tau, pentru ca tu l-ai creat, tu ii decizi personalitatea si cursul lui.

     

    Rolul ilustratiei in crearea unei reclame

    O personalizeaza si, implicit, o face mai vizibila.

     

     

    www.ciubi.go.ro

    http://undergroundbd.blogspot.com

     

    Porecla: Ciubi

    S-a nascut in 1979 la Constanta

    Studii: Liceul de Arta Constanta

    Facultatea de Arta “George Enescu” Iasi, sectia grafica.

     

    Lucrari, ilustratii, benzi desenate, articole publicate in peste 55 ziare si reviste in Romania, Belgia, Slovenia, Polonia, Croatia si ilustratii de carte pentru 11 carti.

     

    Patru albume personale de benzi desenate.

     

    “Strainii“1995, “La solitude de la decomposition“ 1998, “Alex la Paris“ 2001, ”Povestea despre eu” 2005, si mai multe de grup : ”Hardcomics#3“ 2004, “Hardcomics Seex”2006 , “Star wazz” 2006.

     

    Mai mult de 30 expozitii: Muzeul National de Arta Constanta 1994; Centrul Cultural Francez Iasi 2000; Centrul Studentesc Iasi 2001, The Cinema Museum Thessaloniki Grecia 2002, Craiova 2003, Espace Franquin Angouleme Franta 2004, Centrul Cultural Roman Budapesta 2006, Festivalul BD Hornu Belgia si Ambasada Romaniei din Bruxelles, Belgia 2007.

     

    Mai mult de 20 de premii