BusinessMagazin

Blog

  • Ghid de functionare

    • Atunci cand iesiti din tara, telefonul este „preluat“ de o alta retea, a unui operator care este partener cu cel de acasa.
    • Convorbirile dumneavoastra sunt rezolvate de reteaua operatorului strain, care se interconecteaza cu reteaua de la care primiti sau catre care efectuati apelul.
    • Operatorul strain il taxeaza pe operatorul de acasa pentru fiecare apel pe care il dati sau primiti, operatorul roman urmand sa-si recupereze banii, plus o marja de profit, de pe factura urmatoare, daca sunteti abonat, sau din credit, daca sunteti client pre-pay.

  • Orange a lansat 3G mai mult de nevoie

    Clientilor romani ai Orange, lansarea serviciilor 3G de saptamana trecuta le aduce videotelefonia si o viteza mai mare de transfer a datelor. Cum se explica insa graba Orange de a lansa serviciile de generatia a treia inainte de a asigura acoperirea nationala EDGE, conform planurilor initiale?

     

    Avem acoperire EDGE  in 35 de orase din Romania, iar pana in prima jumatate din 2006 vom avea acoperire nationala, va fi la acelasi nivel cu acoperirea retelei. Apoi vom lansa 3G.“ Astfel suna o declaratie facuta de Richard Moat, executivul Orange, la inceputul lui ianuarie 2006. La sase luni distanta, rata de penetrare a EDGE este de aproximativ 40% din totalul populatiei Romaniei.

     

    Desi inca departe de previziunile initiale, Orange a lansat saptamana trecuta reteaua de generatia a treia, amanandu-si promisiunea extinderii complete a EDGE pentru sfarsitul semestrului trei. Logica acestei mutari: acoperirea 3G in principalele orase, suprapusa peste zonele aflate sub umbrela EDGE, va permite clientilor sa foloseasca serviciile de trafic in banda larga chiar si atunci cand ies din ariile urbane. (EDGE este considerata poarta de intrare pentru vitezele broadband, echivalentul 2,75G). Ce i-a determinat pe cei de la Orange sa-si revizuiasca planurile?

     

    Un posibil raspuns l-a oferit vicepresedintele IGCTI, Gabriel Mocanu, care a atras atentia asupra clauzelor din caietul de sarcini asumat de operator la cumpararea licentei 3G, acum doi ani. Potrivit acestora, operatorul francez este obligat sa isi dezvolte reteaua in Bucuresti si minim alte 10 orase pana la sfarsitul lui 2006, precum si sa asigure disponibilitatea serviciilor 3G pentru 120 km de drum european. In cazul in care Orange nu-si respecta angajamentele, sanctiunile pot ajunge chiar pana la pierderea licentei, pentru care operatorul a platit 35 mil. dolari.

     

    Din aceasta perspectiva, Orange este nevoita sa lupte pe doua fronturi: consolidarea amprentei nationale EDGE si constructia retelei 3G. Upgrade-ul antenelor GPRS la nivel EDGE poate fi insa facuta cu costuri relativ mici fata de tehnologia 3G, care presupune instalarea unor alte emitatoare decat cele folosite pana acum. Potrivit estimarilor oficiale, constructia retelei 3G pentru 20 de orase va costa Orange 23 de milioane de euro pana la sfarsitul anului.

     

    In aceasta prima faza, serviciile 3G sunt disponibile doar pentru doua orase: Bucuresti si Timisoara, urmand ca luna viitoare sa se alature Brasovul si Clujul. Oficialii Orange au declarat ca si-au propus ca pana la sfarsitul anului pe lista oraselor 3G sa figureze 20 de nume. Pentru comparatie, lista rivalului Vodafone include acum 22 de orase. De altfel, dinamica extinderii retelei 3G a fost semnificativ diferita in cazul Vodafone, care si-a lansat serviciile bazate pe aceasta tehnologie in 8 orase simultan, in aprilie 2005. La alte doua intervale de jumatate de an, au mai fost acoperite cate alte 7 noi orase.

     

    Un alt fapt care vine sa sprijine ideea ca lansarea a fost facuta in mare graba, ar fi acela ca acordul de interconectare pentru apelurile video intre cei doi operatori va fi semnat doar „in cursul acestei veri“, dupa cum spune Marian Velicu, VP Strategie, Reglementare si Afaceri Publice la Vodafone Romania. Planul tarifar prezentat de Orange contine deja pretul pe care il vor plati abonatii pentru apelurile video cu alte retele nationale (0,30$), fara ca Orange sa-si poata calcula de pe acum costurile.

     

    Pe de alta parte, serviciile 3G ale Orange sunt disponibile tuturor clientilor, abonati sau utilizatori de cartele prepaid, serviciile putand fi folosite „la bucata“. Operatorul isi largeste astfel piata pentru serviciile de generatia a treia cu cei 2/3 din totalul utilizatorilor de servicii de telefonie mobila care folosesc cartele preplatite. Singura conditie este acum posesia unui telefon compatibil.

     

    Pana la sfarsitul anului, Moat anticipeaza un numar de 250.000 de utilizatori ai retelelor broadband, in conditiile in care acum 100.000 de persoane folosesc EDGE. Lansarea, lipsita de fastul pionierilor de la Vodafone, nu a colorat in portocaliu toate panourile publicitare.

     

    Nu pe strada isi va cauta Orange clientii, ci in birouri. Veniturile din traficul de date provine in prezent in proportie de 70% de la clientii business. Iar din cate spune Thierry Millet, directorul comercial al Orange Romania, si pe viitor cresterile cele mai mari sunt asteptate sa vina tot din aceasta zona.

  • FARMACEUTICE: Se fac cartile pentru cresterea vanzarilor la generice

    Pe plan mondial, producatorii de medicamente generice sunt sub lumina reflectoarelor. Vanzarile de generice vor avea in urmatorii ani un ritm de crestere mai mare decat piata totala de farmaceutice. In Romania, principalele companii isi pregatesc acum cartile.

     

    Peste 180 de noi produse in numai doi ani. Aceasta este artileria grea cu care Sandoz, divizia specializata a gigantului elvetian Novartis, ataca pozitia de prim producator de generice (medicamente care utilizeaza substante active a caror perioada de protectie a expirat) de pe piata romaneasca. O pozitie disputata in acest moment de Zentiva si Ranbaxy. In toamna anului trecut, cehii de la Zentiva au preluat cel mai mare producator de medicamente din Romania – Sicomed, in vreme ce indienii de la Ranbaxy Laboratories au cumparat acum mai bine de doua luni 96,7% din actiunile Terapia. Dupa anuntarea achizitiilor, noii proprietari s-au concentrat pe dezvoltarea fortei de vanzari, pregatirea lansarii de noi produse, in paralel cu restructurarea portofoliilor. Iar urmatorii doi-trei ani par decisivi in pozitionarea pe piata. Potrivit reprezentantilor companiilor farmaceutice, in acest an, precum si in 2007 si 2008, vor expira patentele mai multor medicamente inregistrate pe piata romaneasca. Ca urmare, producatorii de generice vor putea sa lanseze o sumedenie de produse, care sa inlocuiasca medicamentele originale, la preturi de cateva ori mai mici.

     

    Iar diferenta dintre primii trei jucatori o va face viteza cu care acestia isi vor actualiza liniile de produse. „Portofoliile sunt similare, produsele in pregatire de asemenea, totul tine de timing“, spune Iztok Sever, presedintele Sandoz Romania. Cu alte cuvinte, rapiditatea cu care fiecare dintre cele trei companii va introduce noi produse pe piata va rasturna si determina ierarhiile.  Sandoz se bazeaza pe cresterea portofoliului. Reprezentantii companiei afirma ca au depus la Agentia Nationala a Medicamentului – organismul care autorizeaza lansarea pe piata a produselor medicamentoase – cereri de inregistrare pentru 121 de produse. Acestea sunt deja in procedura de autorizare, alte 63 de produse fiind planificate pentru 2006.

     

    Si Zentiva a anuntat ca va lansa 20 de noi produse in urmatorii trei ani, dupa ce a lansat zece in acest an. In schimb, compania ceha s-a concentrat puternic pe dezvoltarea fortei de vanzari. Zentiva a pornit o campanie puternica de angajari pentru departamentul comercial, care a ajuns la peste 250 de oameni, cu peste 100 mai multi decat aveau Zentiva Romania si Sicomed inainte de a-si integra operatiunile.

     

    O strategie similara a adoptat si Ranbaxy. Imediat dupa ce s-a anuntat preluarea Terapia, Dragos Damian, directorul comercial al producatorului clujean, spunea ca echipa cumulata a celor doua companii va fi chiar mai mare decat cea a Zentiva. Dar indienii vor avea un interes special pentru a dezvolta noi produse la Cluj-Napoca. Odata cu fabrica de medicamente, Ranbaxy a achizitionat si un centru de studii de bioechivalenta (studii care arata ca un produs generic are aceleasi rezultate ca si originalul). Fara un astfel de studiu nici un medicament nu poate intra pe piata UE.

     

    In fapt, miscarile din Romania sunt doar o reactie la evenimentele de pe piata mondiala, la nivel international estimandu-se ca ponderea vanzarilor de medicamente generice va creste in detrimentul celor originale, protejate de patent. Pe de-o parte, autoritatile incearca sa diminueze costurile pentru sanatate, dat fiind ca genericele sunt de cateva ori mai ieftine decat produsul original. In acelasi timp, numarul de molecule noi descoperite care sa se transforme in noi medicamente inovatoare scade an de an.

     

    In 2005, piata farmaceutica mondiala s-a ridicat, potrivit firmei de analiza IMS Health, la 602 mld. dolari, in crestere cu 7% fata de anul precedent. Iar specialistii IMS apreciaza ca avansul vanzarilor de generice va fi in anii urmatori cu doua cifre, in timp ce piata totala de medicamente va creste cu 5-8% anual pana in 2010. Aceeasi tendinta este deja vizibila si in Romania. Anul trecut, vanzarile de generice au crescut cu 31% in valoare – si mult mai mult in volum, dat fiind ca e vorba de produse mai ieftine – potrivit lui Sever, de la Sandoz. Anul trecut, piata totala de produse farmaceutice din Romania a fost de 1,27 mld. euro, cu 18% mai mult decat in 2004. Produsele generice detin mai putin de jumatate din totalul pietei, dar se estimeaza ca in anii urmatori cresterea pe segmentul medicamentelor fara patent o va depasi pe cea generala a pietei.

     

    Pe de alta parte, nici cresterea pietei totale, estimata la 15-20% anual in urmatorii cinci ani, nu este de lepadat. „Pana in 2010, piata se va dubla“, estimeaza Iztok Sever, avertizand ca Sandoz vrea sa creasca mai repede decat piata.

     

    Zentiva mizeaza pe o crestere sensibil mai mare decat a pietei. Anul trecut, vanzarile Sicomed cumulate cu ale reprezentantei Zentiva s-au ridicat la circa 63 mil. euro. Potrivit Marianei Wencz, country manager Zentiva Romania, in 2006 se preconizeaza vanzari consolidate de aproximativ 100 mil. euro, o crestere cu mai mult de 50%. La fel si Terapia. Dupa evolutia din primul trimestru, compania clujeana si-a majorat estimarile privind vanzarile din 2006, de la 100 de milioane de dolari la 110 milioane de dolari, cu 40% peste valoarea de anul trecut.

     

    Dar jocurile pentru piata romaneasca sunt deocamdata departe de a fi facute, iar cartile se impart tot pe plan international. Acolo unde tot mai multi giganti ai industriei farmaceutice isi intorc privirile catre producatorii de generice, iar achizitiile se succed cu repeziciune. Aceasta evolutie vine dupa ani de zile in care marii producatori au fost atrasi mai degraba de firmele de biotehnologie si cercetari medicale, care le puteau aduce noi molecule, care sa se transforme in block-bustere. Grupul elvetian Novartis – al patrulea producator de medicamente din lume – si-a reunit productia de generice sub umbrela Sandoz, care este al doilea producator mondial de profil, dupa compania israeliana Teva, cu vanzari de 4,7 mld. dolari in 2005. Zentiva nu are – inca – o anvergura internationala, fiind insa unul dintre cei mai mari producatori de medicamente din Europa Centrala si de Est. Dar lucrurile s-ar putea schimba in scurt timp, dat fiind ca, de cateva luni, cel mai important actionar al firmei cehe este grupul francez Sanofi-Aventis, una dintre primele zece companii de farmaceutice din lume. Francezii au preluat la sfarsitul lui martie aproape 25% din capitalul Zentiva. Directorul executiv al companiei cehe, Jiri Michal, spunea recent ca va discuta cu reprezentantii grupului posibilitatea realizarii unor produse generice in parteneriat.

     

    Chiar daca pare un jucator mai putin important, Ranbaxy vine tare din urma. Indienii sunt deja printre primii zece producatori mondiali de generice, propunandu-si sa intre in primii cinci pana in 2012, atat prin crestere organica, cat si prin achizitii. De altfel, reprezentantii companiei au recunoscut ca sunt interesati de alte achizitii inclusiv in Romania, fara a da insa mai multe detalii.

     

    Dar jocul celor trei actori principali poate fi dat peste cap de alte companii.  Producatorul de oncologice Sindan, achizitionat de grupul islandez Actavis, a fost considerat pana acum un jucator specializat pe un singur segment de piata – produsele pentru tratarea cancerului. Actavis – care este unul din primii cinci producatori mondiali de generice – nu avea pana acum in portofoliu produse oncologice si nici nu era prezent pe piata romaneasca.

     

    In schimb, in urma acestei achizitii, va putea profita de platforma Sindan pentru a-si construi o pozitie puternica in Romania. Pe de alta parte, al treilea producator autohton de medicamente, Antibiotice Iasi, ar urma sa fie privatizat in acest an. Este de asteptat ca si cumparatorul sa se lupte pentru un loc la masa celor mari. Pana se vor stabiliza pozitiile, urmeaza lupte grele pe portofolii, intrarea pe listele de medicamente compensate, preturi, cercetare si chiar oameni de vanzari.  Invingatorul va obtine o felie mai mare dintr-o piata care este in crestere sustinuta. La fel ca intr-un joc de carti, va castiga cel care are mai multe atuuri.

  • TOP TREI

    Terapia-Ranbaxy

    COTA DE PIATA: 4,5%

    VANZARI IN ROMANIA: circa 75 mil. euro*

     

    Zentiva-Sicomed

    COTA DE PIATA: 5,9%

    VANZARI IN ROMANIA: 63 mil. euro

     

    Sandoz

    COTA DE PIATA: 3,3%

    VANZARI IN ROMANIA: 41,2 mil. euro

     

    cifrele sunt valabile pentru 2005;

    *include si activitatea de distributie

  • BUSINESS EXTERN: Duetul care conduce banii americanilor

    Unul a ajuns la apogeul bogatiei si prestigiului ca dealmaker pe Wall Street. Celalalt e un superstar universitar, sclipitor, dar cumva timid si mai relaxat in pantaloni bermude decat in costum. Acum se gasesc amandoi, umar la umar, in fata unui dificil test.

     

    Cei doi au misiunea de a ghida economia SUA de la perioada cu crestere rapida si credite ieftine la cea cu dobanzi mai mari, piete fragile si un dolar in cadere. Henry M. Paulson Jr., directorul executiv de la Goldman Sachs si optiunea presedintelui Bush ca viitor secretar al Trezoreriei, este asteptat sa-si ia in primire functia intr-un moment cand pietele financiare globale sunt dintr-odata mai volatile si investitorii mai reticenti in fata riscului. Ben S. Bernanke, fostul profesor de economie de la Princeton care a devenit presedinte al Rezervei Federale pe 1 februarie, a incasat deja botezul focului cand Fed a trebuit sa decida cand anume sa opreasca cresterea ratelor dobanzilor de interventie.

     

    Doar cu cateva saptamani in urma, unii analisti s-au plans ca lui Bernanke ii lipseste „barbatia“ sau cel putin „fata“ de luptator cu inflatia. Mai incoace, investitorii au fost ingrijorati de o ipoteza diferita: Bernanke ar putea fi prea dur si ar putea impinge ratele dobanzilor mai sus decat ar fi crezut ei, ceea ce poate incetini sau chiar inversa boom-ul de investitii din ultimii ani. Paulson a provocat speculatii in privinta dolarului chiar inainte sa plece de langa Bush cu prilejul anuntului nominalizarii sale, pe 30 mai. Paulson a cerut „masuri pentru a ne mentine avantajul competitiv in lume“, o remarca anodina pe care unii investitori au interpretat-o totusi ca un indiciu pentru folosirea unui dolar mai slab pentru a face exporturile americane mai ieftine in alte tari.

     

    „Acesti doi capitani sunt nevoiti sa navigheze in niste ape foarte agitate“, spune Richard Yamarone, economist-sef la Argus Research. La prima vedere, punerea impreuna a lui Bernanke si Paulson pare ca o incercare de a recrea stralucita colaborare dintre Alan Greenspan si Robert E. Rubin din anii ‘90, cand economia si piata de capital au tasnit, ca si bugetul, de la deficit la surplus. Dar analistii spun ca atat Paulson, cat si Bernanke trebuie sa-si impuna propria credibilitate pe pietele financiare acum, cand economia este intr-o tranzitie majora. Pentru prima data in ultimii 20 de ani, inflatia e pe un trend crescator mai degraba decat pe unul descrescator. Preturile la energie raman la maxime istorice. Dobanzile de referinta pe termen lung – combustibil, cand sunt scazute, al pietei rezidentiale sunt acum in crestere. Intre timp, economia are de luptat cu deficite structurale care nu vor disparea fara schimbari majore in sistemul de taxe si cel de cheltuieli, si Fed-ul s-ar putea gasi in razboi cu administratia Bush daca deficitul bugetar ramane la nivel inalt.

     

    Poate cel mai important, totusi, investitorii din toata lumea au devenit mai nelinistiti in privinta imenselor deficite comerciale ale SUA si a datoriei sale externe in expansiune. Asta impinge in jos valoarea dolarului, un trend care ar ajuta la reducerea dezechilibrelor comerciale, dar care, de asemenea, creste temerile cu privire la o prabusire si mai dureroasa a monedei americane. Mare parte din incertitudine vine de la o schimbare la Fed si la alte banci centrale. Dupa ce au tinut sus cresterea economica prin mentinerea dobanzii de interventie la niveluri mult sub cele normale, bancile centrale le trag acum de sub picioare scaunelul banilor ieftini. Bernanke a ajuns la Fed cand politica monetara era deja intr-un punct sensibil. Ridicand dobanzile de interventie pe termen scurt sub conducerea lui Greenspan timp de doi ani, oficialii Fed stiau ca se apropie de punctul in care trebuia sa se opreasca.

     

    La sfarsitul lui aprilie, Bernanke a luat prin surprindere pietele chiar daca s-a zbatut sa explice ca Fed avea nevoie sa-si pastreze optiunile deschise prin fundamentarea deciziilor pe baza datelor economice care veneau din piata, decat sa mentina politica monetara pe pilot automat. Intr-o audiere in fata comitetului reunit al Congresului, Bernanke a facut valva spunand ca Fed s-ar putea opri din cresterea nivelului dobanzilor pentru a judeca impactul cresterilor anterioare.

     

    Ce i-a surprins pe investitorii in certificate a fost adaugirea lui Bernanke: anume ca Fed ar putea sa faca o pauza chiar daca „riscurile obiectivelor sale nu sunt pe de-a-ntregul echilibrate“ – insemnand ca ar putea sa ia piciorul de pe franele monetare, cel putin pentru o perioada, chiar daca s-ar vedea semne de crestere a riscurilor inflationiste. Expertii au inceput sa-l acuze pe Bernanke ca e ezitant. „Am zis, in gluma, ca domnul Bernanke trebuie sa-si recapete barbatia monetara“, le-a spus recent Larry Kudlow, economist si gazda de talk-show, telespectatorilor sai de pe CNBC. „Le facea tuturor pe plac. Acum trebuie sa revina asupra mesajului.“

     

    Barry Ritholtz, consultant, a mers mai departe si l-a numit pe Bernanke „Neville Chamberlain-ul luptatorilor inflationisti“. „Am impresia ca domnul Bernanke facea toanele pietei de capital“, a spus Ritholtz intr-un interviu. „Nu trebuie sa iasa acum si sa-si arate barbatia si tupeul. Trebuie doar sa navigheze printr-un moment riscant in economie si trebuie sa navigheze fara greseala.“

     

    La doua zile dupa ce a anuntat perspectiva unei pauze, Bernanke a accentuat confuzia, exprimandu-si frustrarea de a nu fi fost inteles in timpul unei conversatii private cu Maria Bartiromo, corespondent al CNBC. Comentariile sale au alimentat o noua runda de tranzactii febrile pe 29 aprilie. Bernanke le-a spus mai tarziu legiuitorilor din comitetul senatorial pentru banci ca remarcele sale fata de Bartimoro fusesera „o greseala de judecata“ si ca pe viitor va comunica numai prin intermediul canalelor formale.

     

    In ciuda drumului dificil, primele luni ale lui Bernanke au fost mult mai linistite decat cele de la venirea lui Greenspan in august 1987. Investitorii, convinsi ca Greenspan nu avea abilitatile de luptator cu inflatia ale predecesorului Paul A. Volcker, au impins repede in sus dobanzile de interventie pe termen lung la certificatele de trezorerie.

     

    Randamentele pentru certificatele de trezorerie cu scadenta la zece ani au sarit de la 8,8% la peste 10% in timpul primelor doua luni ale lui Greenspan ca presedinte al Fed. Piata de capital, impovarata de incertitudini, a cazut cu 22,6% pe 19 octombrie 1987. Dimpotriva, dobanzile la certificatele de trezorerie pe zece ani au crescut modest de cand Bernanke si-a luat in primire postul, de la 4,5% la aproape 5%.

     

    Indicatorii cruciali ai asteptarilor inflationiste, diferenta de pret intre certificatele de trezorerie obisnuite si cele securizate impotriva inflatiei, nu sunt mai mari decat atunci cand Bernanke a venit in functie. Edward McKelvey, economist la Goldman Sachs, spune ca mesajul lui Bernanke a fost clar. „El trimite un mesaj chiar consistent care spune ca vom evalua cum sunt afectate proiectiile pentru viitor de datele de pana acum“, spune McKelvey.

     

    „Asta e joaca de copii comparativ cu ce a avut de facut Greenspan in primele doua sau trei luni ale mandatului sau“. Paulson ar putea ajunge el insusi in bataia focului. Ca secretar al Trezoreriei, Paulson va avea autoritate asupra politicilor guvernamentale in privinta ratelor de schimb si a valorii dolarului. E de asteptat ca Paulson sa continue politica predecesorului sau, John W. Snow, de sprijinire a unui dolar puternic, dar insistand ca valoarea sa sa fie data de fortele pietei.

     

    In practica, administratia s-a multumit sa lase dolarul sa alunece in jos ca valoare in ultimii doi ani, un trend care face exporturile americane mai ieftine si importurile mai scumpe. Snow nu a trebuit sa se lupte cu vreun accident major al monedei, dar Paulson s-ar putea sa nu mai fie atat de norocos. „Sunt putine certitudini“, spune Lou Crandall, economist-sef la Wrighston ICAP. „Merge printr-un peisaj in care dolarul e perceput cam de toata lumea ca fiind intr-o zona de risc.“

  • E greu sa te cheme Ahmed

    Azhar Usman, un musulman masiv, cu barba lunga si neagra, nascut in America, starneste o reactie aproape universala cand se imbarca la bordul unui avion in oricare aeroport: conversatiile se opresc in mijlocul propozitiei si privirea din ochii celorlalti pasageri spune „O sa murim cu totii“.

     

    Pentru Ahmed Ahmed, actor de comedie, este si mai rau. Numele lui se potriveste cu unul dintre cele folosite uneori de un aghiotant al lui Osama bin Laden. „E o perioada foarte proasta sa te cheme Ahmed acum“, spune el in timpul spectacolului sau de stand-up comedy, inainte de a descrie cum a fost tarat prin aeroportul din Las Vegas cu catuse la maini.

     

    Taleb Sahab si sotia lui spun ca si ei au fost tarati cu catuse la maini la punctul de frontiera din Port Huron, Michigan, in timp ce cele doua fiice prescolare ale lor tipau de pe bancheta din spate a masinii. Sotii Slahab au fost eliberati dupa patru ore de interogatorii, fara nici o explicatie din partea ofiterilor vamali americani.

     

    Trecerea prin aeroporturile si granitele americane a devenit mult mai dificila pentru oricine dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie. Dar musulmanii americani spun ca lor le e mai greu decat multora, cateodata fiind intampinati de un set intimidant de bariere, daca nu de-a dreptul de discriminari. Grupurile de advocacy au inceput sa eticheteze dificila situatie de a „a calatori ca musulman“ si acuza guvernul ca ignora erodarea serioasa a drepturilor civile. Luna viitoare, Uniunea Americana pentru Libertati Civile va intenta un proces din partea musulmanilor si arabilor americani care cer ca guvernul SUA sa vina cu un sistem mai bun de a supraveghea pasagerii. Intarzierile, umilintele si bruscarile periodice i-au facut pe unii musulmani americani sa evite pe cat posibil sa calatoreasca. Unii evita chiar si sa-si dea intalniri in aeroport de frica vreunei intalniri cu vreun ofiter de securitate. Cei care se aventureaza mai departe spun ca sunt tot timpul tensionati.

     

    „Ma surprind vorbind cu accent american ca niciodata pana acum, exagerand, pentru ca vreau sa se stie ca sunt american“, spune Maz Jobrani, un actor nascut in Iran si care a studiat la Berkley. „Cei din Orientul Mijlociu sunt la fel de speriati de al-Qaida ca toata lumea, dar noi mai trebuie sa ne temem si ca putem fi luati drept membri al-Qaida. Este o povara dubla.“ Multi musulmani americani acuza Departamentul pentru Securitate Interna si diversele sale agentii, in principal Administratia pentru Securitatea Transporturilor, ca au esuat sa dezvolte un sistem eficient pentru a supraveghea pasagerii. In particular, ei deplang lipsa mijloacelor eficace pentru cei care se gasesc din greseala pe lista federala de supraveghere – sau cei ale caror nume se potrivesc cu unele de pe acea lista – sa scape de aceasta povara.

     

    Salhab, 36 de ani, spune ca familia lui a ramas marcata de tratamentul care i s-a administrat la granita. Ofiterii, cu mainile pe arme, au inconjurat vehiculul tipand la el sa se dea jos, in timp ce alarmele vuiau, isi aminteste el.  „Daca as fi stranutat sau m-as fi uitat intr-o directie gresita, cine stie ce s-ar fi putut intampla“, crede Salhab. „M-am temut pentru viata mea“. Acum, spune el, de fiecare data cand fiica lui de patru ani vede ofiteri in uniforme intreaba daca or sa-l ia din nou. „Ce mi s-a intamplat la granita este impardonabil“, spune Salhab.

     

    O plangere inaintata Departamentului pentru Securitate Interna in ianuarie a fost urmata de primirea de catre Salhab a unei scrisori tipizate in care se scria ca guvernul analiza situatia. Nici un alt raspuns. Un numar de musulmani americani la fel de suparati de modul cum agentii federali i-au tratat pe ei si pe familiile lor cauta acum dreptatea prin tribunale. Cam opt barbati cu descendenta musulmana si araba s-au constituit parte vatamata intr-un proces intentat anul trecut de filiala ACLU din Illinois, cerand ca guvernul sa-i trateze cum se cuvine pe cetatenii americani. Procesele similare nu au adus insa mari schimbari. In general, Constitutia ii protejeaza pe toti americanii impotriva oricarei cercetari sau retineri abuzive. Dar perchezitii mult mai agresive au fost considerate rezonabile in aeroporturi si la granite mai mult decat oriunde altundeva. Procesele pun in discutie tocmai cat de elastic poate sa fie acest standard. Departamentul pentru Securitate Interna neaga ca s-ar face discriminari rasiale. Agentii nu trebuie sa-si bazeze deciziile pe o fata sau pe un nume, spune Dan Sutherland, directorul biroului pentru drepturi civile. Sutherland adauga ca departamentul era constient si inainte de unele probleme de pe lista de supraveghere.

     

    Totusi, calatoriile ii fac pe multi mulsumani sa se simta ca cetateni de rangul doi. Ahmed, actorul, calatoreste adesea purtand un tricou pe care scrie „Aveti drepturi?“ „Asta e intrebarea fundamentala a existentei mele acum“, spune el. „Avem drepturi? Eu sunt platitor de taxe, sunt un american si vreau sa fiu tratat ca atare.“ Problema a devenit atat de mult o parte a faptului in sine de a fi american musulman incat unii comici s-au rutinat in a vorbi despre ea. Ahmed si Jobrani joaca amandoi in Turneul de  Comedie „Axa Raului“. Jobrani glumeste pe seama anxietatii sale crescute cand trece prin filtrele de securitate. „Daca ceva bipaie la detectorul de metale, ma gandesc «La dracu, sunt terorist! Stiam eu!»“, spune el. Dar dincolo de glume, tratamentul la care sunt supusi ii irita. Ahmed, in varsta de 35 de ani, evita acum sa zboare cu avionul chiar in ziua spectacolului ca nu cumva sa fie impiedicat sa urce in avion. Ahmed a fost incatusat in aeroportul din Las Vegas in noiembrie 2004 si, spune el, un tanar politist de culoare s-a dat deoparte si i-a zis „Omule, acum stii cum si tu era sa fii negru in anii ‘60“. E o comparatie potrivita, crede Ahmed, amintindu-si insa ca dupa atentatul terorist din 1995 din Oklahoma City al unui fost soldat alb Timothy J. McVeigh, nu orice blond cu o tunsoare suspecta era tras deoparte.

     

    „Stiu ca trebuie sa fiu supus si umil cand ma apropii de un controlor de bilete“, spune Ahmed. „Daca arati vreo unda de negativism sau de echitate, te vor refuza, vor spune «tu nu te sui in avionul asta, nu-mi place atitudinea ta»“. Ahmed refuza sa se barbiereasca. „Am o problema ca oamenii asociaza o anume infatisare cu a fi terorist musulman“, a spus el in timpul unui interviu telefonic din orasul sau natal, Chicago. „Imaginea cuiva care incearca sa traiasca o viata religioasa, sa-si lase barba lunga, e de mai demult decat Osama bin Laden si va rezista mult dupa ce Osama bin Laden nu va mai fi.“

     

    Multi dintre cei care sunt gresit trecuti pe lista simt frustrari si manie, gasind de necrezut ca o tara atat de avansata tehnologic a fost incapabila sa intocmeasca o lista care sa faca distinctia dintre un terorist sub acoperire si un cetatean inofensiv cu un nume musulman. Avocatul Khurrum Wahid spune ca Administratia pentru Securitatea Transporturilor face de ani de zile promisiuni desarte ca va imbunatati lucrurile. „Daca numele John Smith era pe lista cu pricina, spune Wahid, va garantez ca ar fi gasit o modalitate sa verifice lista aia“.

     

    Doctorul Sam Hamade, 33 de ani, s-a nascut in Liban, are pasaport canadian, dar este rezident permanent in SUA si vrea sa obtina cetatenia. Hamde si-a schimbat pe cale legala numele din Osama in Sam pentru a-si linisti pacientii. In ultimii doi ani, trecand granita cu Canada, a fost retinut de cel putin sase ori. A ajuns sa planga de ciuda, povesteste el, pentru ca aceleasi lucruri i se intamplau de fiecare data – era fotografiat, amprentat si perchezitionat corporal – si de fiecare data politia spunea ca urmeaza procedura.

     

    Hamade a fost indrumat sa faca plangere. A facut mai multe, dar n-a primit nici un raspuns:  „E un cosmar“.

  • Ca romanul, impartial

    Aerul glumet si destins cu care ministrul finantelor a prezentat Codul fiscal adoptat saptamana trecuta de Guvern ar fi trebuit, probabil, sa fie inteles drept o incercare de potolire a ingrijorarilor din mediul de afaceri, din randul analistilor ori al politicienilor.

     

    Mai ales ca ministrul Sebastian Vladescu si-a laudat ulterior Codul, proclamand chiar ca abia asteapta sa devina intreprinzator intr-o tara cu un regim fiscal asa de prietenos ca Romania. Optimismul lui Vladescu n-a facut insa prozeliti. In primul rand, criticata a fost filozofia fiscala a neutralitatii complete a statului fata de toate sectoarele economice, promovata de actualul guvern pe motiv ca trebuie respectate principiile liberei concurente asa cum sunt ele intelese la Bruxelles.

     

    Impozitarea microintreprinderilor cu 16% pe profit, abolirea facilitatilor fiscale pentru programatori, pentru cooperatia agricola sau pensiunile turistice au atras protestele intreprinzatorilor vizati, cu argumentul ca nici economia romaneasca, nici afacerile din IT, agricultura sau turism nu merg asa de bine incat sa nu mai aiba nevoie de nici un stimulent din partea statului. In plus, fata de afirmatia lui Vladescu ca statul nu poate si nu vrea sa favorizeze vreun domeniu in dauna altuia, contraargumentul imediat tine de faptul ca inclusiv actualii guvernanti au promis de-a lungul vremii o strategie fiscala cu bataie mai lunga, axata pe sustinerea speciala a sectoarelor unde Romania se poate dovedi cel mai competitiva dupa aderarea la UE.

     

    Din nefericire, discutia ofera insa un teren vast pentru demagogie preelectorala, iar aceasta e de asteptat sa covarseasca argumentatia analistilor sau a patronatelor. Vicepremierul George Copos s-a folosit cu abilitate de pretextul microintreprinderilor impozitate cu 16% ca sa-si dea demisia dintr-un guvern pe care oricum ar fi trebuit sa-l paraseasca din cauza problemelor sale penale. Cat despre dezbaterea in Parlament a Codului fiscal, desi Vladescu si-a exprimat speranta ca documentul va iesi nemodificat din mainile alesilor, sunt foarte putine sanse ca oamenii coalitiei si ai opozitiei sa nu profite de prilej spre a-si arata solidaritatea cu electoratul impovarat de taxe.

     

    In al doilea rand, Codul fiscal a fost criticat pentru ca nu confirma viziunea liberala de presupus pentru un guvern de centru-dreapta: impozitarea suplimentara a proprietatilor imobiliare si a autovehiculelor, dar mai ales a castigurilor de pe piata de capital ridica problema mai veche a modului cum guvernul intelege sa incurajeze clasa de mijloc si institutiile specifice economiei de piata (recte bursa). Replica fireasca ar fi aici ca statul are nevoie de bani mai multi la buget, fiindca are proiecte publice multe de finantat si fonduri europene de cofinantat, astfel incat e normal sa impoziteze in plus zonele unde se fac si se afla cei mai multi bani in Romania. Numai ca nici Vladescu, nici guvernul lui n-au dat o astfel de replica – dimpotriva, pentru mai toate categoriile de taxe majorate, estimarea Finantelor privind veniturile la buget a fost destul de modesta, lasand sa se inteleaga mai curand ca interesul autoritatilor a tinut mai curand de respectarea ordinii abstracte a lucrurilor (unificarea mecanica la 16%) decat de un pragmatism fiscal adevarat.

  • Un ac pentru umflatura pietei

    Banca centrala si-a lamurit inca o data, saptamana trecuta, punctul de vedere in privinta intentiilor sale referitoare la o piata a creditului privat care continua sa creasca sustinut. Viceguvernatorul Florin Georgescu a prezentat arsenalul cu care BNR vrea sa franeze indatorarea exagerata a populatiei, pornind de la rata dobanzii (arma folosita deja si lasata deocamdata deoparte cel putin pentru urmatoarele luni) si continuand cu masurile administrative vizand bancile, de la ridicarea pragului pentru rezervele minime obligatorii si pana la restrictii directe la acordarea creditelor.

     

    Precizarile lui Georgescu au fost interpretate drept o pregatire a terenului pentru o noua inasprire a conditiilor de creditare, de data aceasta orientata pe imprumuturile ipotecare, dupa ce guvernatorul Isarescu si economistul-sef Valentin Lazea avertizasera ca preturile pe piata imobiliara din Romania se umfla artificial in perspectiva aderarii la UE si ca exista riscul unei prabusiri periculoase a pietei. Bancherii, in frunte cu Radu Ghetea de la Asociatia Romana Bancilor, au reactionat previzibil, afirmand ca e normal ca piata imobiliara sa creasca acum pe credit si ca nu e nevoie de restrictii noi, atata vreme cat si asa conditiile de creditare sunt aspre. A existat si interpretarea ca oficialii BNR n-au facut decat sa duca mai departe o discutie pur teoretica despre supraevaluarea activelor imobiliare in Europa, in SUA sau in Japonia.

     

    Care e adevarul? Desi acelasi Florin Georgescu a tinut sa linisteasca spiritele, afirmand ca nu e treaba BNR sa reglementeze piata imobiliara, consilierul guvernatorului, Adrian Vasilescu, le-a nelinistit la loc, avansand posibilitatea ca garantarea unui credit cu imobile sa fie ingradita (bancile sa ceara, de pilda, ipotecarea a doua proprietati in loc de una sau poate un avans mai mare). Cea mai interesanta afirmatie a lui Vasilescu priveste insa ideea ca BNR sa ia masuri care sa duca la „o evaluare corecta“ a ipotecilor, astfel incat acestea sa fie inscrise la pretul normal, „nu la cel umflat de piata“. Mai ramane ca banca centrala sa si explice cum anume va face asta, atata vreme cat functionarea oricarei piete si formarea preturilor inseamna exact umflarea si dezumflarea in functie de jocul cererii si al ofertei.

  • STUDIU DE CAZ

    Terapia – 1.000%

    Advent a obtinut de zece ori mai mult decat a investit in Terapia

     

    Producatorul de medicamente din Cluj-Napoca a fost cumparat in 2003 de compania americana de investitii Advent International si a fost vanduta trei ani mai tarziu firmei indiene Ranbaxy Laboratories.

     

    FONDURI: Fondul de investitii Advent Central & Eastern Europe II, administrat de Advent, a cumparat in 2003 Terapia, care era detinuta in principal tot de fonduri de investitii.

     

    INVESTITIE INITIALA: Advent a platit circa 45 milioane de dolari pentru preluarea unui pachet de peste 95% din actiunile Terapia.

     

    VALOAREA EXITULUI: Ranbaxy a oferit 324 de milioane de dolari pentru pachetul Advent din capitalul producatorului clujean de medicamente. Comparand valorile, Advent a obtinut, in mai putin de trei ani, de sapte ori mai mult pentru Terapia. Dat fiind ca achizitia a fost finantata si din credite bancare, potrivit unor surse din piata randamentul investitiei Advent se apropie de 1.000%.

    Sicomed – 600%

    Randamentul fondurilor de investitii care au detinut 51% din Sicomed pana in toamna anului trecut

     

    Cel mai mare producator roman de medicamente a fost vandut anul trecut de fondurile de investitii ale Global Finance si GED Capital companiei cehe Zentiva.

     

    FONDURI: GED si Global Finance detineau in proportii egale vehiculul de investitii Venoma Holdings, care a fost achizitionat de Zentiva.

     

    INVESTITIE INITIALA: Potrivit GED, suma totala investita in Sicomed de compania spaniola a fost de 6,7 milioane de euro. Dat fiind ca si Global Finance a investit o suma similara, rezulta ca valoarea totala a investitiei fondurilor de venture capital a fost de circa 13,4 milioane de euro.

     

    VALOAREA EXITULUI: Fiecare dintre cele doua companii de administrare a obtinut circa 40 de milioane de euro.

    Brewery Holdings – 420%

    Atat au obtinut actionarii companiei in patru ani

     

    Brewery Holdings a fost creata de fondurile de investitii administrate de Advent si Jupiter Asset Management in 1996 pentru a cumpara un producator regional de bere din Romania. La acea vreme, piata berii din Romania era foarte fragmentata, cu multi producatori regionali, niciunul neavand o cota mai mare de 5% din piata totala. Dupa ce Brewery Holdings a achizitionat fabrica din Ciuc, mai multi competitori straini ca Interbrew, Brau Union sau South African Breweries (SAB) au intrat pe piata, grabind consolidarea. Fondurile de investitii au mai atras in 1998 un alt investitor (Meinl Bank) si si-au intensificat extinderea, cumparand inca doi producatori regionali de bere – Grivita si Haber. In 2000, Brewery Holdings ajunsese la o cota de piata de 20%, iar capacitatea de productie era de sase ori mai mare decat in 1996.

     

    In acelasi an, Advent si Jupiter au scos compania la licitatie, cumparatorul fiind desemnat concernul austriac Brau Union, numarul doi pe piata romaneasca. Austriecii (care in 2000 aveau o cota de 18% din piata) au fost preluati ulterior de Heineken.

     

    FONDURI: Firma a fost creata in 1996 de fondurile administrate de Advent si Jupiter. In 1998, in actionariat a intrat Meinl Bank, care si-a vandut apoi pachetul catre Oresa Ventures.

     

    INVESTITIA INITIALA: 28 mil. dolari, suma suplimentata ulterior pentru a finanta achizitiile.

     

    VALOAREA EXITULUI: Brau Union a platit 154 de milioane de dolari pentru a cumpara Brewery Holdings, miscare in urma careia si-a dublat cota de piata. Potrivit European Venture Capital Association (EVCA), acest pret a reprezentat pentru Advent o multiplicare de 4,2 ori a investitiei sale.

    Flanco – 1.200%

    Oresa Ventures a inregistrat un randament record in afacerea Flanco

     

    Compania suedeza de investitii Oresa Ventures a realizat prima sa investitie in Romania, cumparand pachetul majoritar al retailerului de electrocasnice Flanco.

     

    FONDURI: Oresa Ventures a intrat in afacerea Flanco cu un milion de euro in august 1997. In toamna lui 1999, Oresa a participat la o operatiune de majorare a capitalului, impreuna cu un alt fond de investitii – Danube Fund.

     

    INVESTITIE INITIALA: Pe langa milionul alocat pentru intrarea in afacere, Oresa a mai participat cu 1,1 mil. euro la majorarea de capital.

     

    VALOAREA EXITULUI: Anul trecut, actionarii Flanco au ajuns la un acord cu compania IT Flamingo, care va prelua retailerul de electrocasnice, intr-o tranzactie ce presupune schimb de actiuni si o plata cash. Potrivit celor doua companii, Oresa va incasa 65% din aproape 20 milioane de euro cash – circa 13 mil. euro – si 19,5% din actiunile Flamingo – la capitalizarea actuala, inca 11 milioane de euro.

    Credisson – 1.000%

    Oresa a obtinut din vanzarea Credisson de peste zece ori mai mult decat suma investita initial

     

    In primavara lui 2003, activitatea de creditare a Flanco a fost desprinsa, formandu-se firma de consumer finance Credisson. Compania a fost cumparata doi ani mai tarziu de Cetelem, divizia de credite de consum a gigantului francez BNP Paribas.

     

    FONDURI: Oresa Ventures a fondat firma impreuna cu ceilalti actionari ai Flanco.

     

    INVESTITIE INITIALA: Circa 3,5 milioane de euro, potrivit companiei.

     

    VALOAREA EXITULUI: Cetelem a platit aproximativ 40 de milioane de euro, pentru preluarea integrala a Credisson.

    Astral – peste 400%

    Randamentul obtinut de AIG New Europe Fund din investitia in Astral Telecom

     

    Povestea Astral a inceput in 1992 la Cluj-Napoca, cand mai multi oameni de afaceri clujeni au pus bazele unei firme de cablu TV. In timp, antreprenorii au asimilat alti furnizori de cablu si de servicii Internet. In 2000, fondul de investitii AIG New Europe Fund cumpara 25% din Astral pentru 20 de milioane de dolari.

     

    FONDURI: AIG New Europe Fund, prin vehiculul Dixon Investments Overseas Limited.

     

    INVESTITIE INITIALA: 20 mil. dolari, valoare majorata ulterior pana aproape de 25 mil. dolari, AIG mentinandu-si procentul de 25% din capitalul Astral.

     

    VALOAREA EXITULUI: Anul trecut, Liberty Global (compania-mama a furnizorului de cablu UPC) a anuntat ca va plati 404,5 milioane de dolari, suma la care se adauga 12 milioane de dolari pentru datorii curente, pentru achizitia in intregime a companiei Astral. Alaturi de AIG au vandut si ceilalti actionari.

    Romportmet – 1.000%

    Randament obtinut de Broadhurst in sase ani

     

    Operatorul de servicii portuare din Galati a fost cumparat de principalul sau client – Mittal Steel. Fondul Broadhurst preluase Romportmet in 1999 cu 4-5 milioane de dolari, cand societatea inregistra pierderi insemnate. Anul trecut, concernul Mittal – proprietarul combinatului siderurgic din Galati – a hotarat sa cumpere operatorul portuar. Fostul Sidex este dependent de portul din Galati – operat de Romportmet – prin care isi asigura aprovizionarea.

     

    FONDURI: Broadhurst, administrat de compania New Century Holdings, unul din marii investitori de pe piata romaneasca.

     

    INVESTITIA INITIALA: 4-5 milioane de dolari a platit Broadhurst in 1999 pentru a prelua Romportmet.

     

    VALOAREA EXITULUI: Pentru pachetul de actiuni detinut, Broadhurst a incasat 47 de milioane de dolari. In plus, fondul a ramas cu o companie de materiale de constructii care s-a desprins intre timp din societatea de operare portuara si cu actiunile la Libra Bank detinute de Romportmet, pe care le-a transferat inainte de tranzactie unei alte companii detinute de fond.

    Orange – 400%

    Randamentul investitiei unui consortiu de fonduri condus de AIG New Europe Fund

     

    MobilRom a fost infiintata in 1996, actionar majoritar fiind grupul France Telecom, si a lansat in 1997 reteaua de telefonie mobila Dialog. In 1999, un consortiu de fonduri de investitii, condus de AIG New Europe Fund, a preluat 14,28% din actiunile companiei. Ulterior, participatia a fost majorata la 20,76%, in urma unor investitii suplimentare.

     

    FONDURI: Consortiul de investitori condus de AIG cuprindea si Polish Enterprise Fund (fond administrat de Enterprise Investors), Innova/98, Communications Venture Partners, BancBoston (care apartine acum Bank of America) Société Générale Romania Fund si Alcatel.

     

    INVESTITIA INITIALA: 120 mil. euro, din care jumatate de la AIG, au fost investiti in doua etape, pentru a ajunge la pachetul de 20,76%.

     

    VALOAREA EXITULUI: Fondurile au primit circa 408 milioane de euro de la France Telecom, suma la care se adauga dividendele incasate de-a lungul timpului.

    mobifon-connex – cca 600%

    Randamentul obtinut de fondurile de investitii care au finantat extinderea operatorului de telefonie mobila

     

    Mobifon lansa in aprilie 1997 prima retea de telefonie mobila GSM din Romania – Connex. Pachetul majoritar era detinut de o firma canadiana, Telesystem International Wireless (TIW), alti actionari fiind atunci AirTouch Canada, Posta Romana, Logic Telecom, Ana Electronics, grupul industrial ISAF si Fondul Roman de Investitii. In 1998, un consortiu de fonduri de investitii condus de JP Morgan Partners preia circa 15% din Mobifon pentru 85 milioane de dolari. Fondurile isi vand participatia catre TIW in 2004, in schimbul unei sume in numerar si al unui pachet de actiuni ale companiei canadiene.

     

    FONDURI: In consortiu erau fonduri consiliate sau administrate de Advent International, Apax Partners, Bancroft Group, Baring Communications Equity, Emporiki Venture Capital, GE Commercial Finance, GMT Communications Partners Limited si JP Morgan Partners.

     

    INVESTITIA INITIALA: 85 de milioane de dolari pentru 15,46% din capitalul Mobifon.

     

    VALOAREA EXITULUI: In 2004, fondurile incaseaza 36,6 milioane de dolari si primesc un pachet de actiuni TIW pentru participatia la Mobifon. Sumele finale pe care le-au incasat fondurile nu au fost facute publice. La momentul intrarii, Mobifon avea o valoare de 550-600 mil. dolari, in timp ce anul trecut Vodafone ar fi evaluat compania la 3,2-3,3 miliarde de dolari. Pe baza acestor valori se poate estima ca fondurile de investitii au incasat de sase ori mai mult decat au platit in 1998, fara a include si dividendele distribuite in timp.

  • Micul bumerang

    Inca de acum aproape un an, de la discursul prezidential din 10 august 2005 despre rolul nefast al intermediarilor in piata energiei, se profila un posibil scandal soldat cu demiteri de manageri, eventual chiar cu ceva anchete penale.

     

    Cel ce ar fi trebuit sa faca lumina in chestiune, ministrul economiei Codrut Seres, a amenintat periodic ca lucrurile se vor misca, fara insa ca nimic sa se intample. Pana saptamana trecuta, cand marea ancheta initiata de minister a gasit drept unici vinovati „unii directori din esaloanele doi si trei“ de la complexurile energetice Rovinari si Turceni, vinovati ca ar fi cumparat energie electrica de la furnizori privati la un pret mult mai mare decat cel platit de firmele private.

     

    Scandalul n-a iesit insa de aici, ci de la acuzatiile pesedistului Victor Ponta ca o serie de intermediari care cumpara de la stat energie si o revand mult mai scump ar apartine unor fruntasi ai PC, PNL si PD. Numele cel mai sonor vizat a fost cel al liderului PC Dan Voiculescu, a carui firma Grivco ar fi cumparat ieftin energie de la Rovinari si Turceni si ar fi revandut-o in profit – mai mult, chiar cand actualul ministru Seres ar fi avut o functie de conducere la Grivco. Seres a amenintat ca il da in judecata pe Ponta, insa acuzatiile au avut deja un prim efect spectaculos: Voiculescu a anuntat ca a cedat fiicelor sale actiunile la Grivco.