Ca romanul, impartial

Mai ales ca ministrul Sebastian Vladescu si-a laudat ulterior Codul, proclamand chiar ca abia asteapta sa devina intreprinzator intr-o tara cu un regim fiscal asa de prietenos ca Romania. Optimismul lui Vladescu n-a facut insa prozeliti. In primul rand, criticata a fost filozofia fiscala a neutralitatii complete a statului fata de toate sectoarele economice, promovata de actualul guvern pe motiv ca trebuie respectate principiile liberei concurente asa cum sunt ele intelese la Bruxelles.

Impozitarea microintreprinderilor cu 16% pe profit, abolirea facilitatilor fiscale pentru programatori, pentru cooperatia agricola sau pensiunile turistice au atras protestele intreprinzatorilor vizati, cu argumentul ca nici economia romaneasca, nici afacerile din IT, agricultura sau turism nu merg asa de bine incat sa nu mai aiba nevoie de nici un stimulent din partea statului. In plus, fata de afirmatia lui Vladescu ca statul nu poate si nu vrea sa favorizeze vreun domeniu in dauna altuia, contraargumentul imediat tine de faptul ca inclusiv actualii guvernanti au promis de-a lungul vremii o strategie fiscala cu bataie mai lunga, axata pe sustinerea speciala a sectoarelor unde Romania se poate dovedi cel mai competitiva dupa aderarea la UE.

Din nefericire, discutia ofera insa un teren vast pentru demagogie preelectorala, iar aceasta e de asteptat sa covarseasca argumentatia analistilor sau a patronatelor. Vicepremierul George Copos s-a folosit cu abilitate de pretextul microintreprinderilor impozitate cu 16% ca sa-si dea demisia dintr-un guvern pe care oricum ar fi trebuit sa-l paraseasca din cauza problemelor sale penale. Cat despre dezbaterea in Parlament a Codului fiscal, desi Vladescu si-a exprimat speranta ca documentul va iesi nemodificat din mainile alesilor, sunt foarte putine sanse ca oamenii coalitiei si ai opozitiei sa nu profite de prilej spre a-si arata solidaritatea cu electoratul impovarat de taxe.

In al doilea rand, Codul fiscal a fost criticat pentru ca nu confirma viziunea liberala de presupus pentru un guvern de centru-dreapta: impozitarea suplimentara a proprietatilor imobiliare si a autovehiculelor, dar mai ales a castigurilor de pe piata de capital ridica problema mai veche a modului cum guvernul intelege sa incurajeze clasa de mijloc si institutiile specifice economiei de piata (recte bursa). Replica fireasca ar fi aici ca statul are nevoie de bani mai multi la buget, fiindca are proiecte publice multe de finantat si fonduri europene de cofinantat, astfel incat e normal sa impoziteze in plus zonele unde se fac si se afla cei mai multi bani in Romania. Numai ca nici Vladescu, nici guvernul lui n-au dat o astfel de replica – dimpotriva, pentru mai toate categoriile de taxe majorate, estimarea Finantelor privind veniturile la buget a fost destul de modesta, lasand sa se inteleaga mai curand ca interesul autoritatilor a tinut mai curand de respectarea ordinii abstracte a lucrurilor (unificarea mecanica la 16%) decat de un pragmatism fiscal adevarat.