BusinessMagazin

Blog

  • Inapoi la ghiseu!

    Bancherii si-au facut iluzii vreo cativa ani ca Internetul va ajunge o unealta de marketing atat de buna incat va vinde in locul lor. Insa acum visele s-au risipit.

    Cruda realitate: clientii bancilor nu vor sa-si planifice viitorul financiar manuind un mouse si privind un ecran, ci vor sa vina, ca si pana acum, in sucursale. Numai ca odata intrati, ei trebuie sa se multumeasca cu metodele si tehnologiile actuale ale bancilor, in mare parte invechite si neeficiente, tocmai din cauza ca investitiile – cand au fost – au mers in directia eli-minarii functionarului de la ghiseu. Concluzia specialistilor? E nevoie de investitii masive, urgent. Culmea e ca tot in tehnologie.

    „Intrasem pentru cateva minute intr-o banca, pentru ca prietena mea voia sa faca o tranzactie simpla. M-am asezat pe un fotoliu ca sa pierd vremea si intr-un interval de trei minute m-au abordat cinci-sase persoane, intrebandu-ma daca pot sa ma ajute cu ceva. Mi-a fost clar ca ceva s-a schimbat in strategia acelei banci“, a povestit pentru BUSINESS Magazin Daniel Lessner, specialist al companiei de analiza a pietei financiare Datamonitor. Instruirea personalului in probleme de marketing este numai una din noile tendinte pe care bancile ar trebui sa le adopte cat mai repede, spun specialistii. Ei recomanda bancherilor si alte cateva reguli de aur: instalati sisteme moderne de comunicatii, demolati „buncarele“ de sticla dintre functionari si clienti si vorbiti-le oamenilor pe limba lor. S-ar putea sa fiti surprinsi de rezultate!

    „Multi bancheri se asteptau ca Internetul sa devina un canal atat de utilizat de clienti incat sa faca inutile o buna parte din sucursalele fizice“, a spus Daniel Lessner. „Incepusera deja sa se gandeasca sa inchida din ele si sa economiseasca astfel o multime de bani“. In schimb, au descoperit nu numai ca nu trebuie sa le inchida, ci ca este urgent sa investeasca masiv pentru a le aduce la standardele cerute de piata extrem de competitiva de astazi.

    „Un studiu recent a aratat ca numai 23% din utilizatorii de Internet din Marea Britanie au intrat online ca sa completeze chestionarele necesare pentru obtinerea unui credit imobiliar“, spune Jordi Ferrer, sales business development manager pe zona EMEA (Europa, Orientul Mijlociu si Africa) al companiei producatoare de echipamente si tehnologie pentru retele de computere Cisco Systems. „Oamenilor le place sa stea de vorba cu oamenii. Chiar daca pe Internet e mai ieftin si mai rapid, clientii renunta la avantajele acestea pentru ca vor sa vorbeasca cu cineva fata in fata atunci cand pregatesc o operatiune bancara complexa.“

    Modernizarea sucursalelor bancare este o tendinta clara in toata Europa. Statisticile din ultimii doi-trei ani arata ca ritmul de crestere al numarului de filiale care intra in proces de reinnoire creste cu aproape 10% in fiecare an, iar pana in 2005 in Europa au fost modernizate aproximativ 35.000 de sucursale bancare, conform datelor detinute de Datamonitor. Prin modernizarea sucursalelor, analistii din industria bancara inteleg actualizarea sistemelor de hardware, software si servicii, a infrastructurii de comunicatii, introducerea de noi metode de marketing si de dispozitive electronice mo-derne (de exemplu, ecrane cu plasma).

    Si in Romania exista multe banci care investesc in noile tehnologii, mai ales in telefonia IP (n.r. – Internet Protocol, un set de reguli pe baza caruia functioneaza Internetul), a spus Jordi Ferrer. „Lucram cu 80% din bancile din Romania. Proiectele sunt pe retele informatice, pe implementare de IP, si sunt in continua dezvoltare.“ 

    Este evidenta tendinta de modernizare a bancilor din Romania, afirma la randu-i Cristian Popescu, account manager pentru clientii din zona enterprise la Cisco Romania. „In piata bancara produsele si serviciile financiare se pot replica relativ usor, asa ca diferenta se face in felul cum tratezi clientii. Degeaba o banca are oferta buna, daca oamenii trebuie sa astepte doua ore la coada.“ 

    Astfel, bancile investesc in comunicatii, in telefonie IP, in sisteme care fac informatia accesibila in conditii de siguranta. Iar pentru anul acesta, perspectiva privatizarii BCR si CEC va agita apele in piata bancara si va creste si mai mult competitivitatea intre banci, a adaugat Popescu. 

    Tendinta de modernizare se poate observa si la nivelul Europei de Est, unde multe sucursale sunt in proces de deschidere, spune Jordi Ferrer, Cisco sales business development manager pe zona EMEA. „Bancile straine cumpara banci din Europa de Est, iar acesta e un avantaj, pentru ca sucursalele nou-deschise sunt aduse la nivelul tehnologiei de ultima ora.“ Paradoxal, tarile din aceasta regiune a Europei beneficiaza tocmai pentru ca anterior nu au existat prea multe retele de comunicatii, si cam tot ceea ce se instaleaza acum este de ultima ora.

    Insa cum anume trebuie sa se schimbe o banca pentru ca, atunci cand un om ii trece pragul, sa fie tentat sa devina client? In primul rand, „buncarele de sticla trebuie sa dispara“, spune Ferrer. „Nu poti comunica normal cu cineva printr-o suprafata de sticla groasa de 2 centimetri“. Apoi, bancile trebuie sa invete sa vina cu idei originale pentru a-i „ademeni“ pe clienti sa intre, dar si sa foloseasca timpul pe care ei il petrec asteptand pentru a le prezenta mai amanuntit oferta proprie. Totusi, „nu e suficient sa inlaturi geamurile dintre functionari si clienti“, este de parere Cristian Popescu, account manager pentru clientii enterprise la Cisco Romania. „Degeaba stau fata in fata daca angajatul nu stie sau nu poate sa-l ajute pe client. Trebuie sa le dai angajatilor suficient acces la informatie si putere de decizie. Oamenii apreciaza cand problemele lor se rezolva la un singur ghiseu.“

    Si poate ca n-ar fi rau deloc ca bancile sa inceapa sa invete de la supermarketuri. Pe ecranele cu cristale lichide ce-i inconjoara pe clienti in timp ce stau la coada se pot afisa nu numai reclame si oferte speciale, ci si informatii si sfaturi utile, pe care oamenii le apreciaza foarte mult.

    O banca din Statele Unite a deschis in interiorul sucursalei o cafenea si o curatatorie de haine, povesteste Jordi Ferrer. „Ghiseele bancii au fost impinse undeva in spatele salii.“ Alt exemplu vine din Spania, unde banca Caixa Galicia a amplasat intrarea in una din sucursale prin mijlocul unei galerii de arta digitala. „Oamenii intra, se uita la imagini, si apoi intra si in banca“, explica Jose Manuel Valino, director de tehnologie al Caixa Galicia, care a cheltuit 12 milioane de euro intre aprilie si noiembrie 2004 pentru modernizarea infrastructurii de comunicatii a sucursalelor sale. Caixa Galicia a ales o solutie tehnica care permite accesul la telefonie IP (telefonie prin Internet), servicii de videotelefonie si alte servicii de comunicatii si management al informatiei interne despre care Valino spune ca „au imbunatatit vizibil activitatea bancii“. Timpul necesar pentru desfasurarea activitatii in interiorul sucursalelor a scazut cu 14%, iar gradul de ocupare al functionarilor a scazut, per total, cu aproximativ 5%, spune oficialul bancii spaniole. 

    „Am ales sa nu scadem suma de bani investita anual in telecomunicatii, asa cum au facut alte banci afectate de cresterea cheltuielilor“, spune Valino. Investitiile in telecom reprezinta cam 25% din costurile pentru tehnologia informatiei, iar acestea, la randul lor, sunt cam 14% din totalul cheltuielilor anuale la Caixa Galicia, a spus oficialul spaniol.  Aceste investitii nu reprezinta un efort extraordinar, daca ceea ce primesti in schimb nu iti aduce costuri suplimentare foarte mari, spune Valino. „In industria bancara e simplu sa investesti, dar e foarte greu sa cheltuiesti“, a spus el, dand exemplul unui ecran cu cristale lichide, care poate fi inclus in bugetul de investitii cu usurinta, dar daca se defecteaza dupa 6 luni alocarea de fonduri pentru reparatii va fi destul de complicata. Deocamdata, Caixa Galicia este multumita de reteaua IP implementata, iar planurile pentru viitorul apropiat includ instalarea unui call center si a unui sistem de supraveghere video, ambele conectate la reteaua IP. 

    Comunicatiile prin IP reprezinta o modalitate sigura de a reduce cheltuielile de functionare ale oricarei banci. „IP-ul este un limbaj prin care toate echipamentele electro-nice vorbesc intre ele. Prin tehnologia IP, bancile pot foarte usor sa ofere servicii care provin de la terti“, spune Jordi Ferrer, sales business development manager al Cisco Systems. Si asta e si directia in care trebuie sa se indrepte bancile, pentru ca nu poti fi cel mai bun in toate domeniile, spune el. „Spre comparatie, producatorii de automobile fabricau la inceput toate componentele: geamurile, cauciucurile, volanul etc. Eu cred ca daca nu te pricepi sa faci ceva foarte bine, atunci mai bine nu-l faci. Este foarte posibil ca altcineva sa-l faca mai bine si mai ieftin decat tine.“

    Principalul avantaj al unei retele de telefonie IP pentru o banca este costul variabil, spune oficialul Cisco. Bancile platesc atat cat consuma. Iar pretul convorbirilor este foarte scazut, pentru ca vocea se transmite prin Internet, la fel de usor ca si un e-mail, de exemplu. In plus, daca bancile vor sa mareasca largimea de banda a conexiunii la Internet, acest lucru se face foarte usor, „peste noapte“, spune Ferrer. „Este clar ca in aceasta perioada asistam la o revolutie a largimii de banda. Oamenii primesc dublu sau mai mult de-atat in schimbul acelorasi bani.“ Si in cazul acesta functioneaza legea lui Moore, despre dublarea capacitatii in timp ce costurile raman la fel sau scad. „De exemplu, eu am in acest laptop mai multa putere de procesare decat a avut NASA cand a trimis primii oameni pe Luna. Acelasi lucru se intampla acum cu largimea de banda a cone-xiunilor la Internet.“ 

    Iar economiile par sa nu se opreasca aici. Intr-un caz obisnuit, o banca are intinse prin sediul sau retele paralele de cabluri pentru servicii precum telefonie, Internet, sistem de alarma anti-incendiu, de alarma pentru detectarea intrusilor etc. „Sistemul de cabluri arata cam ca o farfurie imensa cu spaghetti. Re-teaua IP rezolva asta, pentru ca poate indeplini toate aceste servicii printr-un singur set de cabluri, cu economii substantiale de bani“, spune Ferrer. Intr-un caz tipic de instalare de cabluri intr-o cladire noua, constructorul economiseste circa 30% din costurile totale cu intinderea de cabluri daca alege o retea IP, sustine el.

    Conform unui studiu Gartner din noiembrie 2004, retelele care se bazeaza pe IP reprezinta o tehnologie in stadiul de „adolescenta“. „Adolescenta este cea mai dulce faza a unei tehnologii“, spune Ferrer. „A iesit din stadiul de laborator, este folosita pe piata si va creste in viitor.“ Perspectivele par sa fie intr-adevar bune: conform Gartner, tehnologia are in prezent o rata de penetrare a pietei de maximum 5 procente, ceea ce arata ca mai este destul loc pentru dezvoltare. 

    Aplicatiile la care o banca are acces dupa ce a implementat o retea IP sunt practic nelimitate. Daca telefoanele din call-center sunt conectate la baza de date cu clienti, un functionar poate sa stie cum se numeste clientul care suna inainte sa raspunda la telefon. Astfel s-ar reduce mult numarul clientilor care inchid telefonul in timp ce sunt pusi sa astepte, iar functionarii ar cunoaste imediat care este situatia completa a fiecarui client in parte, atunci cand vorbesc cu el. „Daca stiu dinainte cine suna, pot sa raspund mai repede unui client mai important si pot sa evit sa cheltui 5 euro ca sa rezolv un telefon dat de un client care nu are in cont decat 20 de euro“, explica Jordi Ferrer. In plus, dupa incheierea convorbirii, functionarii pot sa inscrie o nota explicativa in baza de date, in dreptul clientului care a facut apelul, ceea ce va contribui la rezolvarea mai rapida pe viitor a problemelor respectivei persoane.

    Si tot tehnologia IP ar putea face posibil un astfel de scenariu. Dupa ce clientul a tastat codul PIN la un bancomat, pe ecran nu i se mai afiseaza reclama standard de tipul „Vrei sa-ti deschizi un cont? Suna aici“. Mai intai softul analizeaza situatia parti-culara a persoanei (folosind baza de date cu clienti), dupa care ii afiseaza o reclama la un serviciu de care este mai probabil sa aiba nevoie. Daca aveti deja un credit imobiliar, nu o sa va imbie sa va mai faceti unul.

    Mai mult, instalarea retelei IP faciliteaza „conversatiile“ dintre diferitele sisteme electronice deja prezente intr-o banca, cum ar fi instalatia de alarma in caz de incendiu, televiziunea cu circuit inchis sau senzorii de miscare pentru detectarea intrusilor. Astfel, in cazul in care se da alarma de incendiu, computerul poate opri automat curentul electric pentru a evita scurtcircuitele sau electrocutarile accidentale. Iar unul din cele mai interesante aspecte este ca, prin IP, sistemele de supraveghere sunt mai usor de urmarit. „Ati vazut probabil cum arata un perete plin de monitoare in camera agentilor de paza a unei cladiri. Credeti ca omul acela care se uita la monitoare chiar le vede pe toate, in acelasi timp? Este imposibil, creierul uman nu e capabil de asa ceva“, spune Jordi Ferrer. Ca sa nu mai vorbim de timpul necesar pentru cautarea unui anumit moment inregistrat cu cateva ore inainte pe caseta.

    In schimb, daca informatia ar fi inregistrata digital si analizata astfel incat agentului de paza sa ii fie atrasa atentia numai in cazul in care computerul descopera ceva neobisnuit, atunci viata paznicilor ar deveni dintr-o data mult mai usoara. In zona EMEA, Cisco are 86 de cladiri si 1.600 de usi de acces, care sunt supravegheate de numai doi oameni. Compania israeliana Nice, partener Cisco, a dezvoltat un software care identifica prezenta oamenilor sau a obiectelor si este capabil sa indice comportamente suspecte (cum ar fi prezenta unui intrus langa un bancomat sau o geanta abandonata), dar si sa numere, pentru scopuri de marketing, cate persoane intra si cate ies dintr-o banca de-a lungul unei zile. Nu in ultimul rand, analizarea acestui gen de informatii poate duce la scurtarea timpului de asteptare la ghisee. Fondata in 1986, Nice se ocupa cu inregistrarea, analizarea si managementul datelor multimedia si are o cifra de afaceri de 250 de milioane de dolari pe an. Nice are 15.000 de clienti in peste 100 de tari, printre care cele mai importante 10 banci din lume, spune Cameron MacQuarrie, responsabilul pentru Marea Britanie al companiei.

    Softul celor de la Nice este capabil sa inregistreze si conversatiile dintre un client si ofiterul de credit, de pilda, sau orice alt functionar al bancii, pentru ca banca sa poata sa verifice calitatea prestatiei angajatilor sai. Nu cumva incepe sa fie vorba de o atitudine de tip Big Brother? MacQuarrie recunoaste ca in Italia si Germania sistemul Nice nu a putut fi instalat deoarece legislatia interzice o astfel de aplicatie, acuzand incalcarea dreptului la intimitate a persoanelor. „Intelegem asta, dar bancile pot sa verifice calitatea serviciilor oferite numai folosind un soft ca al nostru“, sustine el. Iar Big Brother pare sa nu fie pana la urma chiar asa de „big“: softul nu inregistreaza orice conversatie din orice colt al incaperii, ci numai pe cele care au loc la ghiseele functionarilor.

    Dupa ce au esuat in incercarea de a comunica cu clientii exclusiv prin Internet, bancherii isi indoapa acum sediile cu tehnologie. Se vor simti insa clientii confortabil si relaxati printre ecrane cu plasma care ii vor asalta cu oferte si microfoane care le vor inregistra fiecare vorbulita?

  • Avantajele IP-ului

    Bancile investesc in comunicatii, in telefonie IP, in sisteme care fac informatia accesibila in conditii de siguranta. Retelele IP instalate in sucursalele bancare ofera: 

    • informatii suplimentare despre clienti
    • telefonie IP
    • servicii de videoconferinta
    • e-learning
    • monitorizare si supraveghere
    • control al accesului in cladire

     

  • Stare de asediu

    Intreaga industrie a securitatii informatice isi are samburele intr-o teorema „de punct fix“ care afirma ca exista programe a caror executare produce ca rezultat tocmai codul programului

    Initial, informatica era considerata o ramura a matematicii. Apoi a reusit sa se elibereze de sub tutela matematicilor si a virat spre inginerie. Nici aici nu s-a simtit grozav, asa ca si-a declarat independenta academica si tot mai adesea este considerata o stiinta de sine statatoare, care se cheama Computer Science (pe scurt, CS).

    Insa matematicienii nu s-au lasat pagubasi si au continuat sa o teoretizeze. Incercand sa afle ce anume se poate calcula si ce nu, cativa matematicieni au demonstrat ca orice poate face un computer se poate realiza folosind doar trei operatii foarte simple. De aici, au ajuns repede la o posibilitate de a reprezenta orice program ca pe un numar natural. Acum erau deja pe teren propriu, asa ca s-au jucat nestingheriti. Printre teoremele pe care le-au formulat – si, desigur, demonstrat – s-a intamplat sa fie una care le-a atras atentia si programatorilor. Mai precis, era vorba de o teorema („de punct fix“ – in termeni matematici) care afirma ca exista programe a caror executare produce ca rezultat tocmai codul programului. 

    Programatorii au luat-o ca pe o provocare. S-au straduit si chiar au reusit sa scrie astfel de programe (numite uneori „quine“, dupa numele filosofului si logicianului american W. V. Quine).  „Problema“ era insa ca acestea straluceau prin splendoarea inutilitatii lor: nu faceau altceva decat sa se reproduca! Aici intervine prima analogie cu lumea vie: daca tot se reproduc, inseamna ca pot sa se inmulteasca. Si astfel s-a nascut o noua provocare pentru programatori: sa conceapa programe care sa se inmulteasca. Ideea nu era chiar noua, fiindca scriitorii de science fiction o avusesera inca de pe la inceputurile anilor ‘70.

    David Gerrold – cunoscut mai degraba ca scenarist pentru seriale de televiziune precum „Star Trek“ si „Zona crepusculara“ – a publicat in 1972 romanul „When H.A.R.L.I.E Was One“, in care descrie un program de calculator care se „inmultea“ infectand alte programe. Programul se numea „VIRUS“ si putea fi contracarat doar de un alt program, numit „ANTIBODY“. Trei ani mai tarziu, John Brunner publica romanul „The Shockwave Rider“, in care descrie niste programe numite „worms“ (viermi) care se raspandeau prin retelele de calculatoare pentru a distruge informatii.

    Abia la inceputul anilor ‘80, Fred Cohen, un doctorand al Universitatii Southern California, si-a propus sa studieze posibilitatea de realiza programe capabile sa se inmulteasca. Pentru partea experimentala a folosit un computer VAX 11/750 echipat cu un sistem de operare Unix si cu un program auto-reproductibil pe care tot el l-a conceput. Rezultatele au fost cat se poate de concludente: in scurt timp (doar 19 secunde, dupa unele surse) toate fisierele din sistem contineau codul programului auto-reproductibil. Termenul „computer virus“ ii este atribuit insa indrumatorului tezei lui Fred, profesorul Len Adleman, care preda nu doar CS, ci si biologie moleculara.

    Definitia standard a unui virus: un program care este capabil sa „infecteze“ alte programe, modificandu-le astfel incat sa cuprinda o copie a propriului cod. Programul infectat va actiona la randul sau ca un virus. De fapt, in acceptiunea actuala, un virus este considerat doar fragmentul de cod care „paraziteaza“ un program numit „gazda“, pe care-l foloseste ca purtator. Analogia cu lumea vie este evidenta. De notat ca in limba romana pluralul folosit in biologie este „virusuri“, in vreme ce in informatica s-a incetatenit „virusi“. Din pacate, virusii au parasit curand laboratoarele academice si s-au raspandit in lumea larga. La inceput, s-au propagat prin intermediul dischetelor si a diverselor BBS-uri, „succesul“ cel mai notabil reprezentandu-l virusul „Michelangelo“, care a lovit computere din toata lumea in anul 1991. O intreaga industrie de programe antivirus s-a nascut si a inceput un joc de-a soarecele si pisica in care creatorii de virusi sunt mereu cu un pas in fata. In 1992, un „cracker“ bulgar zis „Dark Avenger“ inventeaza virusii polimorfi, care-si modifica mereu codul, astfel incat sa nu poata fi depistat de motoarele de scanare antivirus. 

    Internetul insa a oferit virusilor mediul perfect de propagare, infectiile capatand dimensiuni colosale. Iar pentru ca meniul sa fie complet, alaturi de virusii propriu-zisi au aparut si alte rude apropiate: viermi, cai troieni, spioni. Si alaturi de toate, spam. Rezultatul final este ca astazi computerele noastre sunt intr-o perpetua stare de asediu.

  • Biroul digital

    Ce au in comun telefoanele mobile, computerele, laptopurile sau serverele dintr-o companie? De pilda, un nou concept: biroul digital. „Parintele“ sau, compania Intel, a considerat ca daca exista o casa digitala, atunci se poate inventa si biroul digital. Zis si facut. Biroul digital presupune existenta unei platforme comune si interconectarea mai multor computere. Dar asta e tehnologie si nu intereseaza pe toata lumea. Important este rezultatul acestei idei: toti angajatii ajung sa aiba acces instant la orice tip de informatie. O binecuvantare pentru sefi si un motiv in minus ca angajatii sa fie stresati. Plus productivitate mai mare pentru companie, deoarece unul dintre cele mai importante „active“ ale unei organizatii este informatia, printre altele din cauza ca este depozitata dezordonat iar interconectarea se face uneori dificil.

    De ce este necesar biroul digital? Pentru ca angajatii sa petreaca mai putin timp facand cercetari sau analizand uriase baze de date. Cuvantul de ordine pentru biroul digital este „instantaneu“: desi zeci de utilizatori acceseaza reteaua in acelasi timp, totul merge cu precizie, fara intarzieri, fara blocaje. Pare ireal? Pentru mii de companii din intreaga lume este mai mult decat real. Biroul digital le ajuta acum sa faca fata mai bine activitatilor unice de procesare, indiferent ca se ocupa cu productia de aparatura electrocasnica, carcase pentru computere sau incaltaminte. 

     

  • Ce ofera biroul digital

    Biroul digital este, in esenta, un mediu in care computerul devine centrul atentiei. Iar activitatile IT sunt preluate de un „creier“ numit procesor. 

    UN SISTEM IT considerat stabil, sigur, performant si usor de folosit.

    CONECTIVITATE UNIVERSALA si interoperabilitate excelenta cu o gama larga de dispozitive de comunicare, fie cu fire, fie wireless.

    MUNCA DE ECHIPA INSTANTANEE, indiferent cat de dispersati din punct de vedere geografic sunt utilizatorii.

    OBTINEREA DE INFORMATII RELEVANTE pentru fiecare angajat este mai rapida si facilitata de PC, chiar si in cazul unor baze de date cu volum foarte mare.

  • Am laptop, Internet unde gasesc?

    Site-ul realizat de americanii care opereaza portalul Internet.com se vrea o agenda a tuturor punctelor de conectare Wi-Fi din lume.

    Asta se intreaba orice om de afaceri sau manager care tocmai a coborat din avion in- tr-una din metropolele din Europa, America sau Asia. De fapt, nici turistii nu ar trebui sa evite aceste intrebari. Pentru ca Wi-Fihotspotlist.com prezinta la zi informatii despre retelele de conectare la Internet fara fir, prin unde radio (Wi-Fi) din toate orasele mari ale lumii. Exista destule conexiuni gratuite, mai ales in aeroporturi, insa pentru cele mai multe este necesara achizitionarea unor carduri de acces, de aceea trebuie sa aflati dinainte unde puteti face acest lucru si in ce locuri vi se ofera conectivitate.

    Asta daca doriti sa va cititi e-mailul, sa aflati ultimele stiri, mai ales cele de acasa si pentru a putea accesa serverul companiei pentru a putea descarca ultimele rapoarte de activitate sau prezentari interactive pentru clienti si parteneri.

    Site-ul http://wi-fihotspotslist.com, realizat de americanii care opereaza portalul Internet.com, se vrea o agenda a tuturor punctelor de conectare Wi-Fi din lume. O astfel de conexiune de mare viteza la Internet costa in general 5 euro pe ora, dar exista si carduri prepaid cu oferte mai avantajoase. In general, operatorii Wi-Fi nu ta-xeaza la traficul efectuat.

    Pagina de Internet are numai un scop informativ, de aceea informatiile sunt gratuite si nu necesita inregistrarea in vreo lista. Pentru informatii mai detaliate este bine sa accesati si site-urile furnizorilor de servicii Internet, in special pentru a afla setarile care trebuie facute la laptop pentru a accesa reteaua. Site-ul are un motor de cautare care poate localiza toate zonele de acoperire dintr-o tara, dar si zonele acoperite de Wi-Fi din orasele mari sau chiar din anumite cartiere in cazul metropolelor. Cu siguranta nu sunt prezentate toate locatiile Wi-Fi din lume, dar informatiile prezente pe site sunt suficiente pentru a va putea conecta laptopul la Internet aproape in orice capitala europeana si in orase din America, Africa, Asia si Australia. 

    La capitolul Romania de exemplu, mai este de lucru, nefiind listat decat un singur punct de acces la Internet pe unde radio, cel din Athénée Palace Hilton, pus la punct de Connex. Nu e nici o problema, reprezentantii companiilor furnizoare pot introduce aceste informatii pe site. Mai toate laptopurile de ultima generatie, in special cele realizate cu ajutorul tehnologiei Centrino sau Pentium M de la Intel, sunt dotate cu sisteme de conectare WiFi. Pentru laptopurile cumparate cu mai mult timp in urma exista cu siguranta noi adaptoare pentru a putea accesa Internetul prin unde radio.

  • Profesorul de viata

    Cand lumea incepe sa-ti fuga de sub picioare, reinventarea personala e cea mai clara dovada de adaptabilitate, dar si cea mai eficienta metoda de supravietuire. In acest context, a aparut, cat se poate de previzibil, o indeletnicire care exploateaza nevoia oamenilor de a-si lepada „pielea“ veche.

    Cand totul in jurul tau urmeaza un trend ascendent, iar tu ramai in urma, primul pas pe care trebuie sa-l faci e sa te intrebi ce anume te opreste sa obtii ceea ce iti doresti chiar acum?“, spune Felicia Dulea, marketing & development director la Coaching Institute, companie nascuta din dorinta Codecs de a-si largi oferta educationala printr-o colaborare cu Future Achievement International.

    In strainatate, oamenii si-au gasit pe cineva care sa le spuna ce anume isi doresc, de ce nu se implineste si cum se pot „realiza“. E vorba de asa-numitul life coach (sau antrenor personal), care se afla undeva intre psihoterapeut si antrenor. Life coaching-ul speculeaza un principiu elementar: eficienta in viata profesionala este strans legata de viata personala. Scopul antrenorului personal este de a-ti arunca un colac de salvare, ajutandu-te sa indepartezi orice blocaje care te impiedica sa-ti atingi obiectivele profesionale; el nu face decat sa-si indrume invatacelul cum sa descopere ce anume sta in calea succesului.

    Introspectia, tehnica intrebarilor, jocurile de rol, feedback, evaluarile, toate fac parte din arsenalul coach-ului de profesie. Pana la urma, relatia antrenor-client consta intr-un parteneriat, in care, la fel ca si antrenorul de pe banca tehnica a unei echipe de fotbal, „instructorul de viata“ planifica impreuna cu clientul strategii, discuta cum sa castige un meci si cum sa fie cel mai bun. Numai ca, fata de fotbal, adversarul celui care apeleaza la antrenorul de viata  e chiar el insusi, iar scopul partidei e sa devii mai bun decat erai. 

    Chiar daca formula pare cunoscuta din alte domenii, psihoterapia fiind – de altfel – si cel mai apropiat, exista totusi diferente majore: in urma intalnirilor cu instructorul personal de viata clientul ajunge sa isi do-reasca o schimbare, dobandeste noi abilitati si isi imbogateste cunostintele despre sine. Pe scurt, in vreme ce psihoterapia urmareste recuperarea, o tranzitie de la o stare disfunctionala la una functionala, coaching-ul urmareste descoperirea pur si simplu, o trecere de la functional la optim, punand accentul pe o abordare orientata spre viitor.  Iar faptul ca, desi o ora de personal coaching porneste de la 150 $ in SUA, iar in Europa costa intre 100 si 350 de euro, in ultimii trei ani numarul persoanelor care au intrat in acest domeniu s-a dublat constant arata ca reteta e una de succes. 

    In Romania,  acest domeniu se afla inca in fasa. „E mai greu la inceput, deoarece oamenii nu stiu la ce sa se astepte, dat fiind faptul ca asa-numitul «life coach» nu este nici profesor, nici trai-ner, nici prieten, nici terapeut“, mai spune Felicia Dulea. Prima impresie ar fi ca din lipsa de timp, interes sau bani majoritatea romanilor isi cauta singuri propria schema de succes. Pe de alta parte Virgil Ricu, fondatorul Chiron Consulting – una dintre putinele firme care ofera life coaching – sustine ca piata romaneasca nu este inca formata pentru asa ceva: „Nevoia implicita este foarte mare dar, dupa toate probabilitatile, drumul pana la stadiul de nevoie explicita este inca destul de lung“, spune Ricu. Faptul ca furnizorii autohtoni de astfel de servicii pot fi numarati pe degete spune totul despre receptivitatea romanilor.

    Cu toate ca mediul de afaceri a explodat in ultimii ani, iar „jucatorii din aceasta zona sunt cei mai expusi presiunii de a obtine rezultate in scurt timp, ceea ce le afecteaza intr-o proportie corespunzatoare viata personala“, considera Ricu, managerii autohtoni nu se inghesuie inca sa apeleze la antrenorii personali. Totusi, cei care au indraznit sa scoata din buzunar 750 de euro pentru un program complet de coaching la Chiron Consulting, care  dureaza sase luni si consta in 25 de sesiuni individuale a cate 50 de minute, au fost ma-nageri de vanzari, marketing manageri, analisti financiari sau specialisti in resurse umane. Acestia au reusit sa descopere unul dintre cele mai mari avantaje ale acestui tip de consiliere si anume faptul ca nu se pierde timpul cu vizite la un cabinet situat in partea opusa a orasului. Discutiile cu instructorul personal pot avea loc la biroul celui interesat, prin telefon sau online, fara ca rezultatul sa aiba de suferit.

    La randul sau, Andy Szekely, coach si fondator al companiei de consultanta AS Training, e convins ca life coaching-ul va ajunge in curand la maturitate in tara noastra, ca urmare a preluarii modelelor utilizate pe larg in Occident. Deocamdata, observa el, oamenii companiilor straine care activeaza in Romania sunt mult mai receptivi la acest sistem modern de lucru. Iar explicatia nu e greu de gasit: schimbarile culturale majore la care sunt supusi isi spun cuvantul. Szekely e, insa, optimist in ceea ce priveste evolutia coachingului personal in tara noastra: „Indiferent de cine va da tonul, in cele din urma romanii vor intelege ca personal coaching-ul e cea mai la indemana si in acelasi timp eficienta metoda de a-si dezvolta punctele tari, calitatile si talentele“. 

  • Biliardul ceresc

    „Ciocnirea lumilor“ este considerata de multi cea mai cenzurata, mai inconfortabila si mai controversata carte din istoria editarilor moderne.

    Desi comunitatea stiintifica „oficiala“ a incercat fie s-o ignore, fie s-o acopere de oprobriu, cartea, publicata pentru intaia oara la Macmillan Company, in 1950, continua sa starneasca interes, consternare, adeziuni sau respingeri fierbinti, fiind tradusa, editata (uneori trunchiat) si reeditata in numeroase randuri. In acest sens, traducerea publicata recent la editura Lucman ofera publicului romanesc sansa unei intalniri culturale de gradul zero cu un volum pe care il putem respinge, in teoriile sale fundamentale, dar pe care, in nici un caz, nu avem voie sa-l ignoram. 

    Autorul lui, Immanuel Velikovsky, a fost un neuropsihiatru respectabil, cu izbanzi in cariera medicala, dar care, datorita pasiunii (si dotarii sale exceptionale in domeniul lingvisticii) a „aterizat“ in studiul limbilor moarte si, de aici, in cel al astrologiei. Cum a fost posibil acest traseu aparent aberant? Citind, de cele mai multe ori in original, carti fundamentale ale culturii universale (de la Biblie la Talmud, de la Kalevala la Ma-habharata, trecand prin textele homerice clasice sau cele asirobabiloniene), savantul a ajuns, pornind de la indicii nevazute pana la el de nimeni altcineva, adnotand volumele si facand laborioase comparatii, sa schiteze niste concluzii astronomice care au dat vertij tuturor celor cu competente atestate in domeniu.

    Simplificand metoda de deductie, iata, spre exemplu, una dintre pistele urmate de indraznetul om de stiinta de origine rusa. In mitologia greaca, zeita Atena s-a nascut din teasta lui Zeus (Jupiter, in spatiul roman). Pornind de aici, si coroborand constatarea cu informatii provenind din vechiul Egipt, Mexic sau Israel, autorul o identifica pe Atena cu Venus (desprinsa, deci, din Jupiter si devenita cometa).

    In nici un document anterior mileniului II i.Hr., nu se facea vreo referire la Venus, dupa care ea apare subit si incepe sa populeze textele antice. Prin urmare, Venus n-a existat dintotdeauna de cand oamenii scruteaza cerul. Cand s-a instalat pe firmament, desprinsa din Jupiter, ea s-a pornit intr-o vijelioasa cursa prin sistemul solar si a ajuns in preajma Pamantului, provocand, in doua reprize (1495 si 687 i.Hr.), adevarate rasturnari climatice violente, cutremure, inundatii si chiar schimbari ale axei terestre. Toate acestea – fenomene consemnate in batranele scripte (vezi bunaoara Exodul, din Vechiul Testament).

    Carambolajele ciudatei comete continua, se loveste de Marte, deplaseza orbita selenara, si se situeaza, apoi, intre Mercur si Terra, incepandu-si cariera de planeta linistita. Sigur, deductiile pot parea nazdravane, dar ele se articuleaza logic si pot fi decriptate, prin codul Velikovsky, in textele stravechi. Carl Sagan, citindu-i cartea si fiind uimit de profuziunea de coincidente semnalate, spunea: „Mi se pare stupefianta concentrarea de legende adunate de Velikovsky. Daca doar 20% dintre aceste concordante sunt reale, inseamna ca oamenii de atunci chiar aveau ceva de semnalat“.

    Immanuel Velikovsky, Ciocnirea lumilor, col. Misterele Universului, Editura Lucman, Bucuresti, 2005

  • Atunci cand veacul se nastea

    • ATUNCI CAND VEACUL SE NASTEA

    Istoricul Ion Bulei si-a focalizat cercetarile personale din ultimii ani asupra unei perioade de istorie rodnice in invataminte, spectaculoasa in metamorfoze, captivanta si contagioasa in euforia ei novatoare – si anume puntea intre veacul al XIX-lea si al XX-lea. Desi titlul prezentei lucrari ne lasa sa banuim ca ne vom afla in fata unui inventar de informatii pitoresti despre viata domestica sau mondena a Romaniei dintre secole, autorul isi conduce exigentele mai departe si realizeaza sinteze sau panoramari memorabile. Iata doar una dintre ele: „procesul de modernizare era in Romania acelor timpuri mai inaintat decat in alte tari balcanice, dar in structura sociala intervin diferente mari. (…) Toata patura culta a romanilor voise sa creeze aici, la gurile Dunarii, o Belgie a Orientului. Parca pentru a uita o data pentru totdeauna un trecut de umiliri nationale“. 

    Ion Bulei, Viata cotidiana in timpul lui Carol I, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004 

    • CHRISTA VS. BLANCHE

    Nascuta in 1967 in Japonia din parinti belgieni, Amélie Nothomb a publicat 11 romane, a fost tradusa in 30 de limbi. „Antichrista“ aparut intr-un prim tiraj record (50.000 de exemplare) istoriseste relatia complexa dintre doua adolescente: Christa, dominanta, este mitomana, aroganta, sigura pe ea, in vreme ce Blanche, dominata, este discreta si singuratica. Una patrunde cu forta in viata celeilalte si ii uzurpa identitatea.

    Ii fura intimitatea, camera, familia si placerile cotidiene. Infruntarea e prezenta pana si in monologurile pe care Blanche le tese in toiul noptilor de insomnie. Totul incepe cu fascinatia pe care persoana puternica o exercita asupra unei fiinte neajutorate. Pana unde poate sa mearga aceasta fascinatie, un asemenea cult pentru celalalt? Pana la urma, Christa devine, pentru Blanche, Antichrista. 

    Antichrista, Amèlie Nothomb, Editura Polirom, Bucuresti, 2004


  • Deceniul dezbinarii

    In ciuda lansarilor de pe scena muzicii dance si aparitiei unor noi formatii, o doza de predictabilitate insoteste artistii care devin populari in ziua de azi. Este vorba de sursa lor de inspiratie. Iar in acest moment, totul se invarte in jurul anilor ‘80.

    De la trupele trecute in playlistul MTV, ca Franz Ferdinand si The Killers, la nume dance consacrate ca The Prodigy, toata lumea pare ca da iama prin deceniul Dallas-ului, al lui Pac-Man si al Cernobilului in cautarea inspiratiei. E foarte greu pentru o formatie din ziua de azi sa atraga atentia mass-media daca sound-ul sau nu aduce cu acela de la inceputul anilor ‘80, caracteristic unor nume „punk-funk“ ca Gang of Four sau A Certain Ratio. S-au inventat numeroase etichete pentru a categorisi acest sound (cum ar fi post-funk, no-wave si disco-punk), dar ideea din spatele sau a ramas aceeasi, si anume sa faci o muzica pe care sa poti dansa, din care sa nu lipseasca chitara. Combinand ritmurile dancefloor cu chitare punk agresive, acesti inovatori au stabilitit cursul urmat in prezent de  toate trupele de acest fel din lume. Bloc Party, care au cunoscut recent succesul in Marea Britanie, avand o piesa in topul primelor zece, sunt exemple graitoare ale mostenirii muzicale a anilor ‘80, cum sunt si Franz Ferdinand, „baietii de aur“ ai momentului. 

    In materie de muzica dance, sound-ul electro-pop prelucrat pe sintetizator caracteristic unor grupuri ca The Human League si Soft Cell este atat de la moda, incat chiar si artisti dance binecunoscuti isi doresc sa-l copieze. Primul single („Girls“) din noul album Prodigy ii arata pe membrii trupei straduindu-se sa emuleze sound-ul anilor ‘80 in voga astazi. In acest climat de retro ‘80, nici macar artistii care au creat acea muzica nu s-au multumit sa stea deoparte si sa-i lase pe tineri sa le copieze stilul. Nici nu se stinsera bine ecourile reunirii legendei pop a anilor ‘80, Duran Duran, ca Frankie Goes To Hollywood se si reunisera anul trecut pentru un concert. Prinsa in adularea anilor ‘80, lumea uita totusi un element cheie – ca, desi ne inspiram din stilul anilor ‘80 in materie de muzica, trecem cu vederea  politica din care se trag aceste stiluri. 

    Anii ‘80 au constituit deceniul dezbinarii, deceniul lui „noi“ impotriva „lor“. Pentru America, au insemnat anii Reagan; iar in Marea Britanie au fost perioada in care s-a inregistrat o greva de un an a minerilor. Tocmai acest spirit sectar s-a revarsat pe scena mu-zicala, care se mai lupta inca sa-si revina de pe urma socului cauzat de punk la sfarsitul anilor ‘70. Duran Duran, spre exemplu, reprezentau antiteza a tot ceea ce ar fi trebuit sa asculte un tanar serios caruia ii placea muzica. Existenta unor producatori ca Stock/Aitken/Waterman, care lansau exponenti ai unui pop dulce-lesinator tip Kylie si Jason, Rick Astley si Samantha Fox a condus la dezbinarea publicului. Pentru multi, ascultatul unor nume ca Duran Duran insemna sa fii impotriva regulilor nescrise ale vremii. Lumea se astepta sa asculti ceva mai potrivit unui om serios, ca de exemplu, The Smiths. 

    Preferinta pentru pop a devenit accep-tabila de marturisit pentru oamenii respectabili abia de curand, pe fondul unui climat de asa-zisa „ironie postmodernista“. Daca nu ma credeti, atunci cautati sa cititi un numar din anii ‘80 al binecunoscutul saptamanal New Musical Express si veti remarca imediat dispretul cu care orice jurnalist muzical serios privea nume ca Duran Duran. 

    Exact acest conflict le lipseste astazi celor care cauta sa reinvie spiritul anilor ‘80. Principalul membru al trupei Franz Ferdinand, Alex Kapranos, un tip cu simtul umorului, este foarte departe de gravitatea afisata de nume ca Joy Division sau A Certain Ratio sau orice alte trupe de la care se inspira. Datorita autenticitatii de care dau dovada si aspectului lor retro, Franz Ferdinand pot sta fara probleme alaturi de Gwen Stefani (foto) sau Duran Duran. Ei nu sunt mai putin mainstream, ci doar substantial mai credibili. Prin contrast, tocmai mainstream-ul si sentimentul instrainarii totale de acesta  i-au motivat pe artistii din anii ‘80 cu care aceasta trupa este asociata cel mai adesea. Oricat de interesanti si incitanti ar fi, lipsa motivatiei pe care ti-o da constiinta faptului ca faci parte dintr-o fragila minoritate muzicala, face ca formatiile ca Franz Ferdinand sa para monotone si conformiste in comparatie cu sinceritatea si convingerea trupelor care le-au inspirat.