Ciocnirea lumilor este considerata de multi cea mai cenzurata, mai inconfortabila si mai controversata carte din istoria editarilor moderne. Desi comunitatea stiintifica oficiala a incercat fie s-o ignore, fie s-o acopere de oprobriu, cartea, publicata pentru intaia oara la Macmillan Company, in 1950, continua sa starneasca interes, consternare, adeziuni sau respingeri fierbinti, fiind tradusa, editata (uneori trunchiat) si reeditata in numeroase randuri. In acest sens, traducerea publicata recent la editura Lucman ofera publicului romanesc sansa unei intalniri culturale de gradul zero cu un volum pe care il putem respinge, in teoriile sale fundamentale, dar pe care, in nici un caz, nu avem voie sa-l ignoram. Autorul lui, Immanuel Velikovsky, a fost un neuropsihiatru respectabil, cu izbanzi in cariera medicala, dar care, datorita pasiunii (si dotarii sale exceptionale in domeniul lingvisticii) a aterizat in studiul limbilor moarte si, de aici, in cel al astrologiei. Cum a fost posibil acest traseu aparent aberant? Citind, de cele mai multe ori in original, carti fundamentale ale culturii universale (de la Biblie la Talmud, de la Kalevala la Ma-habharata, trecand prin textele homerice clasice sau cele asirobabiloniene), savantul a ajuns, pornind de la indicii nevazute pana la el de nimeni altcineva, adnotand volumele si facand laborioase comparatii, sa schiteze niste concluzii astronomice care au dat vertij tuturor celor cu competente atestate in domeniu. Simplificand metoda de deductie, iata, spre exemplu, una dintre pistele urmate de indraznetul om de stiinta de origine rusa. In mitologia greaca, zeita Atena s-a nascut din teasta lui Zeus (Jupiter, in spatiul roman). Pornind de aici, si coroborand constatarea cu informatii provenind din vechiul Egipt, Mexic sau Israel, autorul o identifica pe Atena cu Venus (desprinsa, deci, din Jupiter si devenita cometa). In nici un document anterior mileniului II i.Hr., nu se facea vreo referire la Venus, dupa care ea apare subit si incepe sa populeze textele antice. Prin urmare, Venus n-a existat dintotdeauna de cand oamenii scruteaza cerul. Cand s-a instalat pe firmament, desprinsa din Jupiter, ea s-a pornit intr-o vijelioasa cursa prin sistemul solar si a ajuns in preajma Pamantului, provocand, in doua reprize (1495 si 687 i.Hr.), adevarate rasturnari climatice violente, cutremure, inundatii si chiar schimbari ale axei terestre. Toate acestea – fenomene consemnate in batranele scripte (vezi bunaoara Exodul, din Vechiul Testament). Carambolajele ciudatei comete continua, se loveste de Marte, deplaseza orbita selenara, si se situeaza, apoi, intre Mercur si Terra, incepandu-si cariera de planeta linistita. Sigur, deductiile pot parea nazdravane, dar ele se articuleaza logic si pot fi decriptate, prin codul Velikovsky, in textele stravechi. Carl Sagan, citindu-i cartea si fiind uimit de profuziunea de coincidente semnalate, spunea: Mi se pare stupefianta concentrarea de legende adunate de Velikovsky. Daca doar 20% dintre aceste concordante sunt reale, inseamna ca oamenii de atunci chiar aveau ceva de semnalat. Immanuel Velikovsky, Ciocnirea lumilor, col. Misterele Universului, Editura Lucman, Bucuresti, 2005
Leave a Reply