BusinessMagazin

Blog

  • Euro 2024. Ce meciuri se joacă sâmbătă: Ungaria-Elveţia, Spania-Croaţia şi Italia-Albania. Cum arată meciul economiilor

    Fanii sportului rege se vor bucura de o confruntare de calibru încă din faza grupelor, în contextul în care Spania şi Italia se întâlnesc în grupa B şi vor juca meciul din grupe în data de 20 iunie. Ambele echipe vin cu unele dintre cele mai valoroase loturi de la UEFA EURO 2024 şi sunt motivate să câştige.

    Italienii vin în Germania pentru a-şi apăra titlul după ce au câştigat EURO 2020 învingând Anglia la loviturile de departajare. De cealaltă parte, spaniolii sunt pregătiţi să îşi ia revanşa, întrucât la campionatul european organizat în 2021 „Furia Roja” a fost eliminată în semifinale chiar de „Squadra Azzurra”, adică de Italia. Meciul de atunci a fost decis la loviturile de departajare.

    Spania este singura echipă în afară de Germania care a câştigat de trei ori Campionatul European de Fotbal, în 1964, 2008, respectiv 2012, în timp ce în 1984 a ajuns până în finală.

    Pe lângă ediţia trecută, Italia a mai câştigat competiţia încă o dată, în 1968, când a fost şi gazda EURO. Squadra Azzurra a mai ajuns de două ori în finală, în 2000 şi 2012.

    Italia are al şaptelea cel mai valoros lot din competiţie, în valoare totală de peste 750 de milioane de euro, însă cel mai scump jucător, mijlocaşul Nicolo Barella de la Inter Milan, era încă accidentat în timpul meciurilor amicale de la începutul lunii iunie. Printre jucătorii de urmărit din lotul italienilor mai sunt Alessandro Bastoni şi Federico Dimarco de la Inter Milan sau Federico Chiesa de la Juventus.

    De cealaltă parte, Spania vine cu al patrulea cel mai scump lot de la EURO 2024, în valoare de 1 miliard de euro, un lot în care cei mai valoroşi jucători sunt mijlocaşul Rodri de la Manchester City, în valoare de 120 de milioane de euro, respectiv mijlocaşul Pedri, de la FC Barcelona, cotat la 80 de milioane de euro. Un nume de urmărit este Lamine Yamal, care la doar 16 ani joacă la FC Barcelona şi este cotat la 75 de milioane de euro.

    Chiar dacă Italia şi Spania sunt printre favoritele de la EURO 2024, grupa B este completată de Croaţia şi Albania, iar Croaţia este cunoscută ca fiind o nucă tare. La ultimul campionat european, Croaţia a ajuns în optimi, acolo unde a fost eliminată de Spania într-unul dintre cele mai spectaculoase meciuri, care s-a terminat cu scorul de 3 la 3 în timpul regulamentar, respectiv 5-3 pentru iberici în prelungiri. Totodată, acesta ar putea fi ultimul EURO pentru veteranul croat Luka Modric de la Real Madrid.

    SPANIOLII continuă să investească în România. Sunt peste 2.000 de firme cu capital majoritar spaniol în piaţa locală, iar cei mai mari investitori vin din energie, imobiliare şi construcţii. Deşi în ultimii ani unii jucători şi-au restrâns investiţiile, precum dezvoltatorul imobiliar Gran Via, alte companii cu capital majoritar spaniol au continuat să investească. Unul dintre cele mai mari nume este grupul Inditext, care deţine brandurile Zara, Masimo Dutti sau Bershka. Un alt nume cunoscut este grupul bancar BBVA, care controlează banca Garanti BBVA.

    Croaţii, unul dintre cei mai dinamici jucători de pe piaţa din România este InterCapital Asset Management, cel mai mare administrator independent de investiţii din Croaţia. Recent, InterCapital Asset Management a reuşit prima listare a unui ETF străin la Bursa de Valori Bucureşti, o mutare care a atras interesul investitorilor locali. ETF-ul urmăreşte indicele BET-TRN, care include 20 de companii româneşti.

    Italia este în top cinci investitori străini din România, iar în ultimii ani aceşti investitori au făcut mutări importante. În prezent, UniCredit Bank România fuzionează cu Alpha Bank pentru a crea împreună a treia cea mai mare bancă din piaţa locală, în timp ce altă bancă, Intesa Sanpaolo, cumpără First Bank de la fondul de investiţii J.C. Flowers. Pe alt sector, grupul industrial Beltrame a cumpărat în 2022 activele funcţionale ale COS Târgo­vişte, având un plan important de investiţii.

    Economia Albanieieste una care are nevoie în continuare de investiţii şi dezvoltare, în contextul în care aproape jumătate din populaţia activă a ţării munceşte în agricultură, un sector care reprezintă doar o cincime din PIB. Cei mai mari parteneri comerciali ai Albaniei sunt Italia, Grecia, Turcia, Germania şi China. Albania exportă textile, încălţăminte şi metale, în timp ce importă produse alimentare, echipamente, componente, textile, minerale şi metale.

    Economia Ungarieiîncepe să îşi revină din recesiunea prelungită de anul trecut, însă revenirea se bazează în continuare mai mult pe consum şi mai puţin pe industrie sau alte sectoare. În acelaşi timp, numărul de locuri de muncă disponibile este mai redus în prima parte din 2024 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Totuşi, agricultura a reuşit să livreze rezultate pozitive şi în 2023, după seceta din 2022, având perspective bune în anul 2024.

    Elveţienii sunt unii dintre cei mai mari investitori străini din România, fiind prezenţi pe plan local prin companii precum Ameropa, care deţine Azomureş, cel mai mare producător de îngrăşăminte din România, dar şi alte nume importante precum Holcim, Artemis, Novartis sau Sika. De cealaltă parte, compania elveţiană Clariant a înregistrat unul dintre cele mai mari eşecuri din economia românească din ultimii ani, întrucât a închis în 2023 fabrica de bioetanol pe care au deschis-o în 2022 în Podari, judeţul Dolj, în urma unei investiţii de 140 mil. euro.

  • Răzbunarea omului care a încercat să îşi vândă ideea de afacere de peste 1000 de ori, dar toată lumea a râs de el. Acum, afacerea făcută de el valorează miliarde

    Respingerile pot fi deprimante, dar pentru unii oameni pot reprezenta motivaţia de a excela în anumite domenii. Mulţi dintre cei mai de succes oameni de afaceri ai lumii au eşuat în mod repetat înainte de pune bazele unor companii de milioane de dolari. Colonelul Harland David Sanders, fondatorul KFC, este unul dintre exemple.

    Colonelul Sanders de la Kentucky Fried Chicken a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. El a călătorit în Statele Unite ale Americii căutând pe cineva care să îi cumpere reţeta de pui prăjit, iar după ce, în cele din urmă, a obţinut o înţelegere de afaceri în Utah, Kentucky Fried Chicken s-a născut. KFC este în prezent una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante.

    Sanders s-a născut în Henryville, Indiana, în 1890. Şase ani mai târziu, tatăl său a murit, iar mama sa a fost obligată să se angajeze pentru a-şi întreţine familia. La şase ani, Harland a devenit responsabil de fraţii săi mai mici, aspect care includea şi gătitul. În următorii 30 de ani, a avut o serie de locuri de muncă. Înainte de a deveni un colonel renumit la nivel mondial, Sanders a abandonat şcoala, în clasa a şasea, a lucrat la o fermă, a fost îngrijitor de catâri în armată, fochist de locomotivă, lucrător la drumuri, avocat aspirant, vânzător de asigurări,vânzător de cauciucuri, obstetrician amator, candidat politic fără succes, operator de benzinărie, administrator de hotel şi, în cele din urmă, patron de restaurant.

    A realizat că poate să construiască o afacere pe seama reţetelor sale în 1930, când avea 40 de ani şi era angajatul unei benzinării din Corbin, Kentucky. A  început să gătească acolo pentru călătorii înfometaţi care se opreau pentru benzină. Nu avea încă un restaurant, aşa că ei mâncau direct pe o masă pe care o adusese el în benzinărie. A inventat atunci “înlocuitorul pentru masa de acasă” şi a început să vândă sub acest concept mese complete pentru familiile ocupate. Numea afacerea “Masa de duminică, şapte zile pe săptămână.”

    Într-un final, a reuşit să îşi deschidă propriul restaurant, dar când a împlinit 65 de ani, o nouă autostradă i-a “furat” clienţii care tranzitau şoseaua lângă care se afla restaurantul său. Tot ce îi mai rămăsese era o reţetă secretă de pui prăjit

    Sanders a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. A reuşit în cele din urmă şi, în 1955, încrezător în calitatea puiului său prăjit, s-a dedicat dezvoltării unui sistem de francize prin care să răspândească reţeta. În mai puţin de zece ani, mai mult de 600 de francize KFC erau răspândite în Statele Unite ale Americii.

    După ce faima lui a crescut, guvernatorul american Ruby Laffoon l-a numit Colonel al statului Kentucky, drept recunoaştere pentru contribuţia adusă bucătăriei statului. În 1964, şi-a vândut partea din companie unui grup de investitori în schimbul a două milioane de dolari. Până la moartea sa din 1980, Colonelul a călătorit în jurul lumii pentru a vizita restaurantele deschise sub brandul KFC.

     

  • G7, avertisment dur: Sprijinul acordat de China Rusiei „permite” războiul acesteia în Ucraina

    Avertismentul dur, lansat la finalul summit-ului anual al Grupului celor Şapte (G7) din Italia, vine în contextul în care Statele Unite îşi intensifică eforturile diplomatice pentru a convinge Europa să adopte o poziţie mai dură faţă de China în legătură cu rolul acesteia în sprijinirea complexului militar-industrial al Rusiei.

    „Sprijinul continuu al Chinei pentru baza industrială de apărare a Rusiei permite Rusiei să îşi menţină războiul ilegal din Ucraina şi are implicaţii semnificative şi extinse în materie de securitate”, au declarat liderii G7 într-un comunicat citat de CNN.

    „Facem apel la China să înceteze transferul de materiale cu dublă utilizare, inclusiv componente şi echipamente de armament, care sunt intrări pentru sectorul de apărare al Rusiei.”

    Liderii au ameninţat, de asemenea, cu noi acţiuni, inclusiv sancţiuni, pentru a pedepsi entităţile chineze despre care spun că ajută Rusia să eludeze embargourile occidentale.

    „Vom continua să luăm măsuri împotriva entităţilor din China şi din ţări terţe care sprijină material maşina de război a Rusiei, inclusiv instituţii financiare, în conformitate cu sistemele noastre juridice, şi alte entităţi din China care facilitează achiziţionarea de către Rusia de articole pentru baza sa industrială de apărare”, se arată în declaraţia comună, care promite „măsuri restrictive pentru a preveni abuzurile şi a restricţiona accesul la sistemele noastre financiare”.

    Oficialii americani au acuzat China că ajută Rusia să extindă producţia militară, inclusiv prin exporturi precum semiconductori, materiale şi maşini-unelte despre care spun că permit Moscovei să crească producţia de tancuri, muniţii şi vehicule blindate.

    Beijingul a respins acuzaţiile, afirmând că nu a furnizat arme niciuneia dintre părţi şi că menţine controale stricte ale exporturilor de bunuri cu dublă utilizare.

    Statele Unite şi Uniunea Europeană au aplicat deja sancţiuni companiilor chineze, iar săptămâna aceasta, SUA au impus noi sancţiuni împotriva firmelor cu sediul în China care furnizează semiconductori Rusiei.

    „China nu furnizează arme, ci capacitatea de a produce aceste arme şi tehnologia disponibilă pentru a face acest lucru”, a declarat joi preşedintele SUA, Joe Biden, în cadrul summitului. „Aşa că, de fapt, ajută Rusia”.

  • ”Dezastrul din acordarea autorizaţiilor de construcţie în Bucureşti înfrânează dezvoltarea firmelor”

    Adrian Mihai, CEO şi unul dintre acţionarii FAN Courier, liderul pieţei de curierat, spune că pe agenda primarului Capitalei ar trebui să fie ca temă şi rezolvarea modului în care autorizaţiile de construcţie se acordă. 
    „O temă foarte importantă pentru noi este legată de autorizaţiile de construcţie, unde în Bucureşti este dezastru. Îmi doresc foarte mult să se mişte lucrurile în direcţia aceasta. De când depui cererea şi până obţii autorizaţia, dacă o faci în trei ani, este un lucru îmbucurător, ceea ce nu e bine. Acest lucru ne frânează dezvoltarea, multe companii au banii, au terenul, au tot ce el trebuie şi nu pot să o facă pentru că autorizaţiile se mişcă foarte greu”, crede antreprenorul. 
    ZF a întrebat oameni de afaceri şi manageri din toate colţurile ţării şi a strâns câteva idei care pot sta mai departe la o mai bună organizare, dar şi dezvoltare economică a localităţilor din România şi implicit a mediului de business, care angajează oameni şi plătesc taxe şi impozite locale. De la dezvoltarea de drumuri mai bune, până la a fi o “voce” în faţa aparatului central, antreprenorii şi executivii au aşteptări tot mai mari de la administraţiile locale.
     
    Cititi mai multe aici
     
    https://www.zf.ro/companii/ce-vrea-mediul-de-afaceri-de-la-noii-primari-20-de-idei-pentru-cei-22403878
     
     

  • Banii nu au culoare politică: Cei mai mari CEO ai Americii se înghesuie din nou să-l susţină pe Trump. Văzând şansa unei victorii a fostului preşedinte, liderii de afaceri de top se bat pentru un loc la masa puterii

    Atunci când Donald Trump a câştigat preşedinţia în 2016, liderii de afaceri au venit în număr mare să se întâlnească cu el, în speranţa de a-i atenua politicile comerciale şi retorica populistă, încurajând în acelaşi timp agenda sa de dereglementare şi de impozitare favorabilă mediului de afaceri, scrie WSJ. 

    Aceştia se înghesuie să se întâlnească din nou cu el. De când Trump şi-a învins ultimul mare duşman primar al Partidului Republican, mai multe nume mari din lumea finanţelor s-au aliniat în spatele său. Săptămâna aceasta, o serie de directori executivi l-au ascultat cu atenţie în timp ce promitea mai multe reduceri de taxe şi îşi acoperea unele dintre cele mai dure promisiuni privind imigraţia.

    Directorii spun că dorinţa lor de a-l asculta pe Trump provine din frustrarea faţă de preşedintele Biden, din conştientizarea din ce în ce mai mare a faptului că Trump ar putea câştiga şi din dorinţa de a modela agenda republicanului înainte de alegeri – mai degrabă decât să se agite pentru a face acest lucru după. Mulţi dintre cei care s-au distanţat de Trump în urma revoltei din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliu, provocată de susţinătorii fostului preşedinte, şi-au îndulcit criticile.

    Chiar şi directori executivi precum Jamie Dimon de la JPMorgan Chase şi Brian Moynihan de la Bank of America, care în mod obişnuit evită să facă declaraţii de susţinere, au dat semne de apropiere faţă de politicile lui Trump sau au vorbit despre cele ale lui Biden.

    Dimon, Moynihan, directorul general al Citi, Jane Fraser, şi Charlie Scharf, de la Wells Fargo, au fost prezenţi joi la reuniunea Business Roundtable, unde Trump s-a adresat grupului. Trump le-a spus că, în calitate de preşedinte, va fi mai bun decât Biden în ceea ce priveşte taxele şi economia. El a spus că rata impozitului pe profit ar trebui să fie de 20%, la un moment dat susţinând că ar putea coborî până la 15%, ţinta iniţială a campaniei sale, potrivit unei persoane care a fost prezentă.

    Dimon şi-a surprins colegii de la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveţia, la începutul anului, când a declarat într-o apariţie televizată că Trump are “oarecum dreptate” în unele privinţe, cum ar fi comerţul şi imigraţia.

    Moynihan, mai discret decât Dimon, a criticat politicile lui Biden ca fiind rele pentru afaceri, pe baza unor discuţii cu clienţii băncii. El le-a spus oamenilor că clienţii băncii, mulţi dintre ei din mijlocul ţării, se plâng de politicile lui Biden, în special în ceea ce priveşte acordarea de autorizaţii pentru proiecte energetice şi încheierea de tranzacţii.

    Trump este fericit să le spună liderilor de afaceri în mare parte ceea ce vor să audă. În afară de mai multe reduceri de taxe, el a spus că ar fi prietenos cu inteligenţa artificială şi că ar fi uşor de reglementat, în special pentru încheierea de tranzacţii. Comisia Federală pentru Comerţ din timpul administraţiei Biden a fost printre cele mai agresive din ultimii ani, încercând să blocheze fuziunile şi să ţină în frâu companiile gigant.

    Dar politicile lui Trump în domenii precum imigraţia şi declaraţiile pe care le-a făcut şi care pun la îndoială statul de drept fac ca întreprinderile să fie precaute. Joi, el a lansat în faţa republicanilor din Camera Reprezentanţilor ideea – lipsită de detalii – a unui sistem de venituri federale cu tarife totale, suficient de mare pentru a înlocui impozitul pe venit.

  • Rafila: O reţea de centre de adicţie pentru copii, prioritate a Ministerului Sănatăţii

    „Participarea autorităţilor locale la acest proiect este esenţială şi vreau să mulţumesc domnului preşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Emil Radu Moldovan şi primarului oraşului Bistriţa, Gabriel Lazany, pentru deschiderea şi implicarea în acest proiect destinat copiilor şi adolescenţilor, dar şi familiilor lor afectate de consumul de droguri. Centrul de la Bistriţa va dispune şi de spaţii recreative, terenuri de sport şi bazin de înot”, afirmă Rafila.

    „Tratamentul, combaterea adicţiei şi reintegrarea sunt esenţiale şi stă în puterea noastră să venim în sprijinul acestor tineri”, adaugă ministrul, potrivit căruia colaborarea cu Asociaţia Zi de Bine, care a dezvoltat un model de bună practică la Spitalul de Psihiatrie din Voila, „va duce curând la realizarea unor astfel de centre şi la Bistriţa şi la Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci din judeţul Olt”.

  • ”Cu ajutorul consiliilor locale, România poate deveni un stat înfloritor, nu unul care trăieşte doar din taxe şi impozite”.

    Florin Burculescu, preşedinte, Cooperativa Ţara Mea, cea mai mare din România după numărul de membri, crede că autorităţile locale ar să creeze mici proiecte pentru comunităţile locale, să muncească împreună, să facă cooperative mici, cu necesităţi în urbe.
    “Orice puncte de producţie la nivel local sunt bune. Eu, dacă s-ar face asta, aş desfiinţa de tot ajutorul social”,  a punctat Florin Burculescu, care conduce o cooperativă cu peste 10.000 de membri. 
    El consideră că bugetele primăriilor au de câştigat din activităţi economice durabile, pe termen lung, cu cât mai mulţi angajaţi şi nu neapărat din taxe şi impozite. 
    “Aşteptăm sprijin pentru orice producţie românească, pentru toate fabricile româneşti care fac producţie. Fiecare buget local va avea de câştigat enorm dacă investeşte în producţia locală, în industria producătoare.
    Cu ajutorul consiliilor locale, România poate deveni un stat producător, înfloritor, nu unul care trăieşte doar din taxe şi impozite”. 
    Florin Burculescu crede că ajutoarele de stat pot fi o soluţie. 
    “Există sectoare şi segmente care sunt permanent într-un posibil impas, deoarece, deşi ele sunt capabile, nu se pot bugeta. Subvenţia înseamnă să am la vânzare un produs care generează venituri. Oferim nişte bani pentru a avea permanent roşii pe piaţă. Subvenţiile condiţionate ar trebui să stimuleze producţia din noiembrie până în martie. Statul câştigă bani pentru că nu mai importă din Turcia, iar fermierul câştigă investind în ceva palpabil – creşterea numărului de luni de producţie. 
    Prin subvenţii mă refer la: bani pentru echipamente – ajutor pe termen lung şi bani pentru solarii încălzite – ajutor pe termen lung”. 
    Cooperativa Ţara Mea este cea mai mare cooperativa agricolă din România şi singura cooperativă integrată, cu activităţi de la cultivarea legumelor şi creşterea animalelor până la producţia de lactate, conserve, mezeluri şi produse de băcănie, 100% româneşti.
     

  • Securea a căzut la Apple: Gigantul american va fi primul grup big tech acuzat după noua legislaţie digitală europeană. Ce nu respectă iPhone-urile şi cum încalcă drepturile posesorilor

    Bruxelles-ul este pe cale să acuze Apple pentru că ar fi înăbuşit concurenţa în magazinul său de aplicaţii mobile, aceasta fiind prima dată când autorităţile de reglementare ale UE au folosit noile norme digitale pentru a viza un mare grup tehnologic, scrie FT. 

    Comisia Europeană a stabilit că producătorul iPhone nu respectă obligaţiile de a permite dezvoltatorilor de aplicaţii să “îndrepte” utilizatorii către oferte din afara App Store fără a le impune taxe, potrivit a trei persoane care cunosc îndeaproape ancheta.

    Acuzaţiile ar fi primele aduse împotriva unei companii de tehnologie în temeiul Legii privind pieţele digitale, o legislaţie istorică menită să oblige puternicii “gardieni online” să îşi deschidă afacerile către concurenţă în UE.

    Comisia, braţul executiv al UE, a declarat în martie că investighează Apple, precum şi Alphabet şi Meta, în temeiul competenţelor acordate de DMA. Un anunţ cu privire la acuzaţiile împotriva Apple era aşteptat în următoarele săptămâni, au declarat două persoane care au cunoştinţă de acest caz.

    Aceste persoane au declarat că autorităţile de reglementare au făcut doar constatări preliminare, iar Apple ar putea lua în continuare măsuri pentru a-şi corecta practicile, ceea ce ar putea apoi să determine autorităţile de reglementare să reevalueze orice decizie finală. Ei au adăugat că momentul oricărui anunţ ar putea, de asemenea, să se schimbe.

     

  • Povestea miliardarului arogant care mergea desculţ, bea tequila, fuma marijuana şi avea aspiraţii de a trăi veşnic ce a construi. El a creat o companie de 47 de miliarde, iar acum are miliarde datorie

    Cea mai mare firmă de închiriere de spaţii de birouri din New York şi Londra, WeWork, a solicitat recent protecţie în faliment de la acei proprietari de clădiri care adorau cândva conceptul a ceea ce promitea să fie cel mai distractiv loc unde să munceşti. Dincolo de contextul pieţei şi de erorile specifice unui business, povestea WeWork este cea a unui antreprenor cu ambiţii prea mari şi, după cum scrie BBC, pare a fi mai mult o parabolă decât o istorie de afaceri.

    We Work este o poveste despre un ego monstruos, ambiţii uriaşe şi un public credul. Adam Neumann era înalt, chipeş, mergea desculţ, bea tequila, fuma marijuana şi avea aspiraţii de a trăi veşnic, de a deveni primul trilionar din lume şi de a-şi extinde compania până pe Marte. Toate acestea par acum la o distanţă considerabilă de realitatea modestă. Totul a început cu o idee solidă, dovedită, perfect adaptată la timpurile sale: un spaţiu de lucru pentru cei care doreau mai mult decât o cafenea, dar mai puţin decât un birou.

    Când WeWork a fost înfiinţată în 2010, condiţiile erau perfecte: clădirile comerciale rămăseseră goale pe măsură ce criza financiară făcuse chiar şi unele dintre cele mai mari afaceri să dea faliment. Proprietarii de clădiri erau disperaţi. Existau o mulţime de angajaţi concediaţi care încercau să-şi reconstruiască carierele şi, datorită tehnologiei mobile, puteau lucra de oriunde. Ratele dobânzilor foarte scăzute însemnau că puteai să împrumuţi bani pentru extindere ieftin. Şi investitorii cu FOMO (frica de a rata ceva) erau pregătiţi să plătească aproape orice, în caz că ar rata următorul Amazon, Google sau Facebook.

    Adăugând o notă de divertisment în cocktailul acestui business – servind bere gratuită şi punând muzică pentru o generaţie mai tânără care adopta noile şi estompatele graniţe între viaţa profesională şi cea personală – aveai formula pentru o companie care, pentru fanii săi, părea mai mult ca un curent decât o afacere. În centrul acestei poveşti se afla Neumann.

    El a sosit la New York în 2001 după ce a crescut într-un kibbutz din Israel. A urmat o şcoală de afaceri şi, în timpul studiilor, a avut mai multe idei strălucite, inclusiv ideea unui  pantof cu toc pliabil pentru femei şi o companie care producea pantaloni cu genunchiere pentru bebeluşi. Dar în 2008, pentru a economisi costuri, a închiriat jumătate din propriul său spaţiu de birouri şi apoi el şi un prieten l-au convins pe proprietar să împartă câteva etaje dintr-o clădire goală şi să le închirieze. Această afacere s-a numit Greendesk şi se diferenţia prin faptul că servea cafea gratuită şi sărbătorea stilul de viaţă comunal de tip kibbutz.

    Tinerii freelanceri au venit în număr mare în acest spaţiu, iar Neumann a realizat că ideea sa era bună. Inspirân­du-se din strategia lui Jeff Bezos, compania a crescut rapid cu ajutorul unui dezvoltator imobiliar prietenos care a investit 15 milioane de lire sterline pentru o cotă de 33%.

    A schimbat numele acesteia în „WeWork” şi roţile au început să se pună în mişcare. Investitorii s-au îngrămădit, inclusiv unul dintre cei mai mari investitori tehnologici din lume, Softbank, făcând ca valoarea companiei să crească la
    38 miliarde de lire sterline în următorii şapte ani. Neumann a impresionat audienţele şi investitorii cu viziunea sa, a continuat să se extindă în peste 20 de ţări, a cumpărat un jet Gulfstream şi l-a angajat pe P Diddy pentru petrecerea de birou. Cu toate acestea, compania pierdea 200.000 de lire sterline pe oră.

    Deşi mulţi indică pandemia şi creşterea recentă a ratelor dobânzilor ca fiind factorii care au dus la declinul WeWork, acesta a început mult mai înainte, subliniază jurnaliştii de la BBC. Oamenii au început să pună întrebări inconfortabile despre de ce o companie care închiria spaţii de birouri era evaluată ca o companie de tehnologie. În 2017, Wall Street Journal a spus că firma era „hrănită cu pulbere de zâna Silicon Valley”.

    De fapt, WeWork juca un joc care s-a dovedit periculos de multe ori: cumpăra spaţii de birouri cu chirie pe termen lung în locaţii de top şi spera să găsească suficienţi chiriaşi cu chirie pe termen scurt pentru a-şi acoperi propriile cheltuieli, plus un profit. Dar probabil că abia atunci când Neumann decide să vândă acţiuni într-o ofertă publică iniţială (IPO) în 2019, mirajul a început să se risipească. Documentele depuse la autorităţi au dezvăluit pierderi mai mari decât se credea şi o relaţie ciudată între finanţele companiei şi cele ale lui Neumann. IPO-ul a eşuat. Valoarea WeWork a scăzut cu 40 de miliarde de dolari în câteva luni, iar Neumann a demisionat ca director general puţin timp după aceea. Şase luni mai târziu, a venit pandemia şi peisajul muncii partajate a suferit o schimbare dramatică. În cele din urmă, Neumann a reuşit destul de bine să-şi dezmembreze propriile finanţe din cele ale companiei pe care a fondat-o.

    WeWork valorează în prezent aproximativ 50 de milioane de dolari – iar Neumann însuşi a plecat cu peste un miliard de dolari – de peste 20 de ori mai mult decât valoarea actuală a companiei. El a mers însă chiar mai departe de atât: are investiţii în zeci de companii şi recent a obţinut un sprijin de 350 de milioane de dolari de la o altă firmă importantă de capital de risc, Andreessen Horowitz.  Pierderile masive ale companiei şi afacerile interne au fost bine documentate de media – inclusiv în serialul de televiziune Apple TV intitulat „WeCrashed”, în care au jucat Anne Hathaway şi Jared Leto în rolurile lui Rebekah şi Adam Neumann.

    Serialul a inclus mai multe scene care ilustrau obiceiurile de petrecere ale carismaticului cofondator în timp ce dezvolta simbolul „coolului de birou” dintr-o proprietate din New York City. Potenţialii investitori au pus întrebări dintre finanţele personale ale lui Neumann şi WeWork, precum şi decizia sa de a extinde WeWork în domenii care îi erau personal interesante, cum ar fi o afacere de parcuri de surf. Pe măsură ce anticipaţia unui depozit de faliment a apărut, Neumann a declarat că prăbuşirea WeWork este „dezamăgitoare”: „A fost dificil pentru mine să urmăresc de la margine începând din 2019 cum WeWork nu a reuşit să profite de un produs mai relevant astăzi decât oricând. Cred că, cu strategia şi echipa potrivite, o reorganizare va permite WeWork să iasă cu succes la lumină”.

     

    Carte de vizită

    ►Œ Neumann a crescut într-un kibbutz din Israel şi s-a mutat în New York City în 2001, urmându-şi sora, care era Miss Teen Israel, în timp ce ea urmărea o carieră de fotomodel;

    ► Înainte de WeWork, Neumann a condus o afacere care producea salopete pentru bebeluşi cu genunchiere integrate;

    ►Ž Adam Neumann a cofondat firma de coworking WeWork în 2010; el a demisionat din funcţia de CEO în septembrie 2019, la scurt timp înainte ca compania să anuleze planificatul IPO;

    ► După eşecul IPO-ului, noua conducere a condus WeWork înspre vânzarea unora dintre activele sale, inclusiv o afacere de piscină cu valuri pe care o achiziţionase;

    ► De când a părăsit WeWork, Neumann a achiziţionat majoritatea pachetelor de acţiuni în clădiri de apartamente evaluate la aproape 1 miliard de dolari înainte de datorii:

    ►‘ Noul său startup de imobiliare rezidenţiale, Flow, a fost evaluat la peste 1 miliard de dolari de către Andreessen Horowitz în 2022.

    Radiografia unui faliment

    WeWork a declarat că a ajuns la un acord cu aproape toţi creditorii săi pentru a transforma 3 miliarde de dolari din împrumuturi şi obligaţiuni existente în acţiuni în cadrul companiei reorganizate. Legislaţia SUA permite WeWork să rezilieze în avans contractele de închiriere fără penalităţi financiare semnificative pe măsură ce încearcă să restructureze mai mult de 13 miliarde de dolari în obligaţii de închiriere. Directorul executiv al WeWork, David Tolley, a declarat că procesul se va concentra asupra „soluţionării contractelor noastre existente şi îmbunătăţirii semnificative a bilanţului nostru”. În depunerea sa de faliment la un tribunal federal din New Jersey, WeWork a solicitat renunţarea la 69 de contracte de închiriere, afirmând că raţionalizarea portofoliului său de birouri este „esenţială” pentru restructurare. Conform depunerii, compania a fost în „negocieri active” cu mai mult de 400 de proprietari de clădiri pentru a îmbunătăţi termenii contractelor de închiriere. WeWork a declarat că spaţiile sale de birouri sunt „deschise şi operaţionale” ca de obicei, iar afacerile sale internaţionale în afara SUA şi Canadei nu au fost afectate de depunerea de faliment.

    Sursa: FT

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Atenţie ce faceţi în timpul programului, companiile urmăresc fiecare mişcare: O mare bancă a concediat pe bandă pentru că angajaţii simulau că scriau la tastatură când lucrau hibrid

    Wells Fargo a concediat mai mulţi angajaţi pentru că ar fi încercat să îşi păcălească şefii să creadă că lucrează când nu lucrau, în cel mai recent exemplu de reprimare a personalului neconform în era muncii hibride, scrie FT. 

    Banca a declarat că angajaţii au fost concediaţi luna trecută, după ce a stabilit că au încercat să “creeze impresia că lucrează activ” prin “simularea unei activităţi la tastatură”, potrivit documentelor de reglementare depuse la Finra, unul dintre cei mai importanţi regulatori ai industriei valorilor mobiliare din SUA.

    Se pare că toţi angajaţii au lucrat în diviziile de investiţii şi de gestionare a averii ale băncii. Mulţi dintre ei au fost angajaţi relativ recent, în ultimii doi ani, dar cel puţin unul lucra în cadrul băncii de peste şapte ani.

    Într-o declaraţie, Wells Fargo a declarat că “îşi consideră angajaţii la cele mai înalte standarde şi nu tolerează comportamente lipsite de etică”.

    Documentele de reglementare nu au precizat ce tehnici au folosit angajaţii şi nici dacă au fost implicate calculatoare de la birou sau de acasă. Vestea concedierilor a fost raportată pentru prima dată de Bloomberg.