BusinessMagazin

Blog

  • Daniela Irimia, performance coach & business partner, Vision Consulting: Bunăstarea angajaţilor – cum transformă programele de wellbeing organizaţiile?

    În era agitată a lumii moderne, organizaţiile îşi îndreaptă atenţia către bunăstarea angajaţilor, înţelegând că aceasta nu este doar o responsabilitate morală, ci şi o investiţie strategică în succesul pe termen lung. Programele de wellbeing pentru angajaţi devin tot mai populare, oferind o varietate de beneficii care depăşesc graniţele tradiţionale ale beneficiilor de angajare.

     

    Cererea pentru workshopuri online, accesibile tuturor oamenilor din organizaţiile mari, a crescut constant, în ultimii doi ani, ceea ce a dus şi la diversificarea tematicilor abordate în astfel de programe de wellbeing.

    De la webinarii despre dezvoltarea inteligenţei emoţionale şi cele pentru gestionarea eficientă a stresului facilitate de psihologi cu experienţă la workshopurile de comunicare, parenting sau educaţie financiară, toate aceste programe aduc beneficii semnificative participanţilor.

    Creşterea productivităţii şi performanţei este unul dintre elementele ce derivă din programele de wellbeing, care se axează pe îmbunătăţirea sănătăţii fizice şi mentale a angajaţilor. Prin promovarea unui stil de viaţă sănătos şi oferirea de resurse pentru gestionarea stresului şi a echilibrului între viaţa profesională şi cea personală, organizaţiile observă o creştere semnificativă a nivelului de energie şi a concentrării angajaţilor. Acest lucru se traduce direct într-o creştere a productivităţii şi performanţei individuale şi de echipă.

    În plus, programele de wellbeing sunt esenţiale în diminuarea absenteismului, deoarece angajaţii se bucură de un nivel de sănătate mai bun şi obţin mai uşor echilibrul între viaţa persona­lă şi cea profesională. Mai mult decât atât, astfel de programe încurajează crearea unui mediu de lucru pozitiv, contribuind la consolidarea relaţiilor între colegi şi la reducerea conflictelor la locul de muncă.

    În contextul în care munca de acasă a devenit ceva normal pentru multe organizaţii, workshopurile online devin şi momente bune de conectare între angajaţii din echipe diferite, fără a fi în cadrul şedinţelor formale.

    Un alt beneficiu al programelor de wellbeing se leagă de îmbunătăţirea angajamentului şi retenţiei angajaţilor. Oamenii care simt că organizaţia lor investeşte în bunăstarea lor se angajează mai profund în activităţile zilnice. Programele de wellbeing oferă un sentiment de recunoaştere şi sprijin, ceea ce creşte nivelul de satisfacţie al angajaţilor. Am mai observat în programele noastre de wellbeing şi o îmbunătăţire în ceea ce priveşte nivelul de implicare şi sentimentul de apartenenţă în echipele care primesc constat acces la workshopuri dedicate lor personal.

    În consecinţă, organizaţiile care implementează astfel de programe observă o creştere a retenţiei angajaţilor, reducând costurile asociate recrutării şi formării constante a noilor membri ai echipei.

    Pe de altă parte, acest tip de programe au impact în ce priveşte fidelizarea talentelor şi atragerea noilor angajaţi. O cultură a bunăstării devine un avantaj competitiv în atragerea şi reţinerea talentelor. Angajaţii sunt mai predispuşi să se alăture organizaţiilor care le oferă programe de wellbeing, înţelegând că angajatorul lor este preocupat de sănătatea şi fericirea lor. Acest aspect devine un punct important în procesul de recrutare şi poate determina candidaţii de calibru să aleagă o anumită companie în detrimentul alteia. Oamenii care simt că au parte de susţinere emoţională din partea angajatorului, îşi vor trata jobul ca pe o activitate care îi aduce beneficii multiple, nu doar bani.

    Nu în ultimul rând, acest tip de programe ajută la îmbunătăţirea imaginii organizaţionale. Companiile care inves­tesc în bunăstarea angajaţilor construiesc o reputaţie pozitivă în rândul angajaţilor actuali şi al potenţialilor candidaţi. Această imagine solidă se extinde şi către clienţi şi parteneri de afaceri, consolidând relaţiile şi susţinând creşterea sustenabilă a companiei.

    Brandul de angajator are mult de câştigat de pe urma investiţiilor în dezvoltarea oamenilor din organizaţie. Cine crede că AI-ul va locui o echipă bună de oameni creativi şi implicaţi se înşală…

    O organizaţie preocupată de bunăstarea angajaţilor săi nu numai că beneficiază de o forţă de muncă mai sănătoasă şi motivată, ci şi construieşte bazele unei culturi organizaţionale durabile şi de succes. Investiţia în programe de wellbeing este, aşadar, un pas strategic pentru organizaţii care doresc să prospere într-un mediu concurenţial tot mai exigent şi complex. Astfel, programele de wellbeing pentru angajaţi nu sunt doar o tendinţă, ci devin o necesitate în mediul de afaceri actual.   

  • Peste jumătate din soldul creditelor ipotecare, dar şi din creditele pentru bunuri imobiliare comerciale figurează în marile centre urbane Bucureşti, Ilfov, Cluj, Timiş şi Constanţa. Dacă adaugăm şi Iaşi şi Braşov ponderile trec de 60%

    ♦ Centrele urbane mari, care au volumele cele mai ridicate de forţă de muncă şi cele mai mari salarii, conduc atât topul judeţelor cu cele mai mari proporţii ale soldurilor creditelor ipotecare acordate de bancheri, dar şi topul judeţelor cu cele mai mari ponderi ale soldurilor creditelor pentru imobile comerciale ♦ Bucureşti – Ilfov adună peste o treime din ponderea ipotecarelor, dar şi din creditele pentru bunuri imobiliare comerciale ♦ Cumulat, peste jumătate din creditele ipotecare, dar şi din creditele pentru bunuri imobiliare comerciale sunt concentrate în Bucureşti, Ilfov, Timişoara, Constanţa şi Cluj. Iar adaugând şi Iaşi şi Braşov ponderile trec de 60% ♦ Expunerea sectorului bancar faţă de piaţa imobiliară rezidenţială se menţine semnificativă, reprezentând circa 70% din totalul creditelor populaţiei, adică în jur de 120 mld. lei.

    Împrumuturile ipotecare acor­date în Bu­cureşti şi Ilfov, cumulat, reprezintă peste 35% din totalul creditelor ipotecare, iar următoarele 3 judeţe – Cluj, Timiş şi Constanţa – cumulau 17% la sfârşitul lunii septembrie 2023, astfel că peste jumătate din soldul creditelor ipotecare din România este concentrat la românii din 5 judeţe dezvoltate, respectiv Bucureşti, Ilfov, Cluj, Timiş şi Constanţa. Iar dacă adaugăm şi Iaşi şi Braşov ponderea ipotecarelor trece de 60%, conform datelor BNR.

    Şi în cazul creditelor pentru bunuri imobiliare comerciale ponderile sunt apropiate în aceste judeţe. Creditele pentru un bunuri imobile comerciale (BIC) înseamnă credite acordate unei companii (entităţi juridice) destinate dobândirii unui bun imobil generator de venituri (existent sau în dezvoltare), sau a unui bun imobil utilizat de proprietari în scopul îndeplinirii activităţii, obiectivului sau operaţiunilor acestora (existent sau în construcţie), sau garantat de un bun imobil comercial.

    La polul opus, judeţul cu cea mai mică pondere a creditului ipotecar şi a creditului pentru imobile comerciale este Harghita.

    Centrele urbane mari, cu volumele cele mai ridicate de forţă de muncă şi cu cele mai mari salarii, conduc şi topul cu cele mai mari proporţii ale soldurilor creditelor ipotecare acordate de bancheri, dar şi topul cu cele mai mari proporţii ale soldurilor creditelor pentru imobile comerciale. Practic, concentrarea regională a împrumuturilor ipotecare urmează asimetria în dezvoltarea economică de la nivelul regiunilor, conform evaluărilor BNR. Nivelul de dezvoltare economică, numărul de companii care activează în judeţul respectiv, nivelul salariului sau numărul celor care lucrează în companii private comparativ cu cei din instituţii publice, sunt câteva elemente determinante pentru dinamica soldului împrumuturilor acordate.

    Urmărind situaţia din fiecare judeţ, se observă că ponderea creditelor ipotecare din Bucureşti în soldul total al ipotecarelor din România este de peste 30%, în timp ce în Ilfov procentul ajunge la 5%, nivelul cumulat pentru regiunea Bucureşti-Ilfov fiind de circa 35%. În Cluj ponderea creditelor ipotecare este de 6,5% din total, Timiş este la mică distanţă, cu 6,1% din ipotecarele totale, Constanţa are circa 4,4%, Iaşi are 4,5%, iar Braşov figurează cu 3,7% din totalul creditelor ipotecare.

    „O problemă persistentă pentru piaţa creditului ipotecar din România este reprezentată de concentrarea împrumuturilor, principalele şase centre regionale deţinând 60% din volumul creditelor ipotecare, dintre care 35% sunt concentrate în regiunea Bucureşti-Ilfov“, susţine BNR în cea mai recentă ediţie a Raportului asupra stabilităţii financiare.

    Expunerea sectorului bancar faţă de piaţa imobiliară rezidenţială se menţine semnificativă, reprezentând 68% (septembrie 2023) din totalul creditelor acordate sectorului populaţiei, de circa 173 mld. lei după primele 9 luni din 2023, adică în jur de 118 mld. lei.

    În ceea ce priveşte expunerea directă şi indirectă a băncilor faţă de sectorul imobiliar comercial, aceasta se menţine la un nivel important de 50% din totalul creditelor acordate companiilor la finalul primelor 9 luni din 2023, repectiv 93 mld. lei (19 mld. euro), conform datelor BNR.

    “Se observă şi în cazul creditelor acordate pentru bunuri imobile comerciale o concentrare a expunerilor în marile centre regionale (Bucureşti 29%, Ilfov 10%, Timişoara 7%, Constanţa 6%, Cluj 4%”, arată BNR.

  • Cine sunt cei mai mari depozitari de cereale din fiecare judeţ: Ameropa Grains, Cerealcom Dolj şi Agro Chirnogi sunt lideri în Constanţa, Dolj şi Călăraşi şi deţin 4% din capacitatea totală de depozitare a cerealelor din România

    ♦ Fermier cu 1.000 de hectare: „Silozurile sunt necesare pentru fermieri, dar capacitatea de depozitare trebuie corelată cu producţia de cereale şi eficienţa, ca investiţia să fie rentabilă. Silozurile sunt un pas spre creşterea valorii unui business.“

    România, una dintre principalele forţe agricole din UE, a produs în anul 2023 circa 23 de milioane de tone de cereale şi oleaginoase şi circa jumătate din ele vor fi exportate şi vor reveni în ţară sub formă de mălai, pâine congelată sau carne de porc. În acest context, capacitatea de depozitare a cerealelor devine importantă, deoarece poate reprezenta primul pas către creşterea valorii unui afaceri. În preajma unui siloz pot apărea ulterior o moară şi o fabrică de pâine, astfel încât lanţul de producţie şi distribuţie a cerealelor să se integreze, iar valoarea adăugată a afacerii şi a economiei să crească.

    „Silozurile sunt necesare pentru fermieri, dar capacitatea de depozitare trebuie corelată cu producţia de cereale şi eficienţa, ca investiţia să fie rentabilă. Eu am o capacitate de depozitare de 20.000 de tone, care se justifică la o fermă ca a mea“, spune Gheorghiţă Corbu, proprietarul Legam Agro, care lucrează peste 1.000 de hectare în Costanţa, pe care cultivă cereale.

    El consideră că silozurile sunt un pas spre creşterea valorii unui business, dar subliniază că este atât de volatilă piaţa cerealelor acum, încât nu mai ştii ce să faci, dacă să investeşti în silozul propriu sau să depozitezi la terţi. „Fermierii mici, care au căutat spaţii de depozitare care prestează servicii, am înţeles au avut costuri foarte mari cu închirierea anul trecut“, a precizat el.

    Astfel, din punctul său de vedere, silozurile sunt întotdeauna o soluţie de siguranţă pentru fermieri, „căci pot să depoziteze şi să vândă atunci când conjunctura sau piaţa o cer şi investiţiile pot fi făcite în silozuri de 1.000 de tone sau de 100.000 de tone; fiecare trebuie să-şi facă bine socoteala“.

     

    Cine deţine marile spaţii de depozitare din România?

    Ameropa Grains, deţinut de elveţieni, Cerealcom Dolj, al antreprenorului român Mihai Anghel, şi Agro Chirnogi, parte a grupului Maria, controlat de mai mulţi oameni de afaceri libanezi, au cele mai mari capacităţi de depozitare din judeţele în care-şi desfăşoară cea mai mare parte a activităţii, respectiv Constanţa, Dolj şi Călăraşi, arată o analiză ZF pe baza datelor de la Ministerul Agriculturii.

    Cele trei companii ce fac comerţ cu cereale şi chiar produc (Cerealcom Dolj şi Agro Chirnogi) deţin 4% din capacitatea totală de depozitare a cerealelor din România, de 29 de milioane de tone.

    Ameropa Grains, liderul pe piaţa comerţului cu cereale şi cu o cifră de afaceri de 8,5 mld. lei în 2022, se distinge prin cea mai extinsă capacitate de depozitare dintre toţi traderii mari activi la nivel local. Com­pa­nia deţine, de asemenea, cel mai mare număr de silozuri distribuite în mai multe regiuni ale ţării, nu doar în proximitatea por­tului Constanţa, cu toate că cea mai mare ca­pa­citate de depozitare o deţine în Constanţa (410.900 tone). Această poziţi­onare stra­te­gică i-a permis să gestioneze şi să preia can­tităţi mari de marfă în perioadele dificile pentru fermieri, care, deşi doreau să păstreze grâul sau porumbul, se confruntau cu lipsa si­lo­zurilor sau cu limitări ale capacităţile de de­po­zitare şi costuri ridicate pentru depo­zitarea la alţii. Totodată, în Constanţa, grupul Ameropa deţine operatorul portuar Chimpex, care dispune de o capacitate totală de depozitare de 167.000 de tone. În plus, Ameropa este acţionar majoritar în com­paniile Promat Comimpex şi Agroind Cauaceu, companii care la rândul lor fac şi comerţ cu ce­reale, şi sunt lideri în ju­deţele în care activează, respectiv Sălaj şi Bihor, în ceea ce priveşte capa­cita­tea de de­po­zitare deţinută. Agroind Cauaceu, de­ţinută 70% de Ameropa şi 30% de familia Corbuţ, spre exemplu, are o capa­cita­te de depozitare de 120.000 de tone în judeţul Bihor, potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii.

    De altfel, Constanţa, Călăraşi şi Dolj sunt printre judeţele cu cea mai mare capacitate de depozitare autorizată, de peste un milion de tone fiecare. În acest top, mai intră judeţe precum: Timiş, Ialomiţa, Teleorman, Arad şi Brăila, care sunt aproape fie de graniţa cu vestul Europei, fie au ieşire la Dunăre şi Marea Neagră. Spre exemplu, Constanţa are o capacitate de depozitare 4,1 milione de tone, iar numai prin Port rulează anual circa 25 de milioane de tone de cereale. Din cele peste 4 milioane de tone ale judeţului Constanţa, elveţienii de la Ameropa, prin Ameropa Grains şi Chimpex, controlează aproape 15%.

    Mihai Anghel, la bază inginer, este singurul antreprenor român care luptă direct cu marii traderi, exportând direct prin Cerealcom Dolj. El are şi componenta de producţie, având cereale pe circa 25.000 hectare de teren, dar şi de comerţ, vânzând propria marfă, cât şi a altora. Astfel, el a investit în silozuri şi a ajuns în 2023 la o capacitate de depozitare 405.800, la mică distanţă de cea pe care o are Ameropa Grains.

    Alţi jucători puternici pe piaţa depozitării cerealelor sunt libanezii din spatele grupului Maria, care deţin mai multe companii în România, printre care cunoscutul brand de ouă Toneli. Doar prin compania Agro Chirnogi, care activează în Călăraşi, ei deţin o capacitate de depozitare în silozuri şi baze de peste 300.000 de tone. Însă, de asemenea, Maria Group, controlează majoritar (93%), alături de Samir Abboud, om de afaceri din Siria, şi compania cu cea mai mare capacitate de depozitare din judeţul Timiş: Sifi Tim Agro. Ea are capacitate de depozitare de 173.000 de tone.

     

    Cum e organizată piaţa?

    În România există două tipuri de silozuri: cele de interior şi cele de port, iar primele înregistrează un volum de depozitare a cerealelor mai redus. Silozurile de interior, răspândite în diverse zone ale ţării, ar trebui să opereze cu o capacitate instalată de până la cinci ori pe an pentru a fi eficiente, în timp ce cele situate în porturi ar trebui să aibă un ritm de operare de peste zece ori. În prezent, cele mai mari capacităţi de stocare pentru cereale şi seminţe oleaginoase, cu acces la Dunăre, sunt deţinute de Ameropa, ADM, Cargill sau CHS, în timp ce fermierii români, în principal, dispun de silozuri adiacente fermelor, adesea amplasate în locuri de acces dificil pentru mijloacele de transport.

    La nivelul ţării, traderii mari au acaparat cea mai mare parte a capacităţii de depozitare, deoarece silozurile, bazele, halele sau silobag-urile le dau siguranţa că pot stoca şi vinde atunci când preţurile sunt favorabile. Iar, acum, într-un context în care mulţi fermieri, în special cei mici şi medii, sunt îngrijoraţi de scăderea preţurilor cerealelor – grâul şi porumbul fiind comercializate la nivelul din urmă cu cinci ani – şi chiar au ieşit în stradă să protesteze, constată că ar fi trebuit să apăse pedala pe investiţii în spaţii de depozitare. Practic, în loc să vândă imediat după recoltare sau să stocheze doar o parte din marfă în propriile lor depozite sau chiar să închirieze spaţii de la alţii, dacă puteau stoca întreaga marfă, în prezent, ar fi fost în avantajul lor. Pe de altă parte, fermierii care au ţinut stocuri cât au putut în aşteptarea creşterii preţurilor, la un moment dat au fost nevoiţi să vândă, pentru că s-au trezit că le bate la uşă scadeţa ratelor la bănci, la leasing-uri sau la input-uri, şi nu mai rezistă, după ce trei din ultimii patru ani au fost afectaţi de secetă.

    „Ar fi trebuit să apăsăm pedala de investiţii în spaţii de depozitare, dar după ce toată lumea care a stocat s-a înţepat anul trecut (anul agricol 2022 – n. red.), nu mai poţi să spui: faceţi-vă spaţii de depozitare, că veţi avea nevoie de ele. Cum să-ţi faci spaţii de depozitare când cei care au vândut pre-campanie sau în campanie au luat preţuri cu 70% mai mari decât cel care a stocat?“, spunea la începutul anului trecut Dragoş Costin Telehuz, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii. Afirmaţia sa a venit pe fondul scăderii preţurilor cerealelor după recolta din toamna anului 2022, fenomen neaşteptat, dar influenţat de războiul din Ucraina. Apoi, preţurile au fost în continuă scădere, ajungând acum să fie chiar mai mici cu 20%, respectiv 30% faţă de acum un an la grâu şi la porumb. Însă, în 2023, s-a vorbit despre necesitatea spaţiilor de depozitare prin prisma logisticii, care rămâne o provocare şi în anul curent.

    „S-ar putea să fim nevoiţi să ţinem marfa în depozite din cauza logisticii, aşa cum se stochează în America, pentru că vânzarea e una şi livrarea e alta. Ei nu speculează, ci vând pe bursă. Nu vine camionul în câmp, ci fiecare are capacitate de depozitare pe măsura producţiei. De vândut poţi să vinzi oricând, de livrat vei livra când e loc şi s-ar putea să intrăm în paradigma asta“, a menţionat Telehuz.

    Secretarul de stat a mai spus că România are o capacitate de depozitare de 29 de milioane de tone, autorizată – în realitate e puţin mai mare, numai că capacitatea de depozitare în silozuri, profesionist, este de doar 14 milioane de tone. „Restul e reprezentată de baze şi hale, în care se poate depozita pe termen scurt. Problema este distribuţia spaţiilor de stocare, pentru că majoritatea spaţiilor bune, a silozurile, nu sunt ale fermierilor, ci ale traderilor locale şi a comercianţilor mari“, a întărit el.

     

    Se mai fac şi investiţii

    Prin intermediul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR 2014-2020), unele dintre cele mai mari investiţii realizate cu fonduri europene au fost destinate construirii de silozuri, conform datelor furnizate de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR). De exemplu, GMS Cereal Boldu Cooperativă Agricolă, compusă din 11 membri, a luat de 2,5 milioane de euro pentru construirea unui siloz, a cărui valoare totală este dublă. Banat Agri Group, o altă formă asociativă care cuprinde 12 membri, a primit fonduri europene în valoare de 2,4 milioane de euro pentru extinderea spaţiilor de depozitare. Chiar şi Comvex, cel mai mare operator portuar din România, a anunţat investiţii în creşterea capacităţii de depozitare, cu 20%, la finalul anului trecut.

  • După patru sesiuni de scădere, Bursa de la Bucureşti urcă luni timid, cu 0,1%: aprecieri la OMV Petrom (1,3%), Electrica şi Hidroelectrica (0,9%). Rulajul total, 151 mil. lei

    După patru zile consecutive de scădere, Bursa de la Bucureşti a înregistrat o creştere de 0,1% în sesiunea de luni, 29 ianuarie 2023, prin prisma indicelui principal BET, dinamică determinată în principal de creşteri de 1,25% la OMV Petrom (SNP) şi 0,9% la Electrica (EL) şi Hidroelectrica (H2O), conform datelor agregate de ZF de la BVB.

    La polul opus, au scăzut Transelectrica (minus 3,2%), TeraPlast (minus 2,1%) şi One United Properties (minus 1,1%). Din rândul celor 20 de companii din prima ligă bursieră, opt au fost pe plus, 11 pe minus, iar operatorul bursier BVB nu a avut nicio dinamică. BET a avut la început de şedinţă şi 0,9% creştere.

    Lichiditatea totală s-a ridicat la 151,2 mil. lei, fiind peste media de anul trecut de 100 mil. lei pe zi. Cele mai tranzacţionate companii au fost Hidroelectrica (20 mil. lei), Romgaz (5,5 mil. lei) şi Banca Transilvania (5,5 mil. lei). De asemenea, în sistemul bursei a fost înregistrată şi o tranzacţie specială de 84,2 mil. lei cu 0,15% din Hidroelectrica.

    Din rândul indicilor bursieri, BET-FI, indicele SIF-urilor şi al FP, a fost pe minus de 0,16%, iar indicele BET-BK, de referinţă pentru administratorii de fonduri şi indicele BETAeRO au avut minus 0,19%. Cea mai mare creştere a fost înregistrată de BET-NG, indicele companiilor din energie, plus 0,53%.

     

  • Şucu, despre protestul fanilor rapidişti la meciul cu Dinamo

    Acţionarul majoritar al Rapidului, Dan Şucu, consideră că la meciul Dinamo – Rapid 1-2, disputat sâmbătă, pe Arena Naţională din capitală, suporterii giuleşteni au experimentat ”o situaţie care nu ar trebui sa se întâmple niciodată: refuzul unui club de a vinde bilete suporterilor echipei adverse, chiar dacă trei sferturi din stadion este neocupat”.

    ”Nu este prima dată cand se întâmplă, dar în cazul echipei Dinamo decizia pe care dânşii au luat-o are şi o componentă juridică inacceptabilă. În mod normal, o firmă (un club de fotbal este şi el o societate comercială) este condusă de acţionari sau de directori delegaţi de către acţionari. În jargon, se spune că o firmă este condusă <de cel care semnează dispoziţiile de plată>”, a arătat Şucu pe pagina de Facebook a clubului Rapid..

    ”Dinamo, însă, este un club în insolvenţă. În insolvenţă, dispoziţiile de plată sunt semnate de către Administratorul Judiciar, ce acţionează în numele creditorilor. În clipa în care clubul refuză să încaseze peste 25.000 de euro dintr-un eveniment, îl pune pe acest administrator judiciar într-o poziţie de incompatibilitate, iar pe judecătorul care supraveghează procesul de insolvenţă, într-o situaţie absolut jenantă. Repet, acest club, deocamdată, până la ieşirea din insolvenţă, este condus de creditori, nu de acţionari.”

    ”Practic, declarau public că n-au nevoie de fani, că n-au nevoie de spectatori, că preferă să cheltuie bani publici, adică ai noştri, ai contribuabililor, decât să se străduiască să genereze venituri proprii. Toate aceste acţiuni sunt inacceptabile şi fac foarte mult rău fotbalului românesc. Da, galeria noastră a luat o decizie cât se poate de corectă, aceea de a protesta, iar protestul lor a fost bine organizat şi foarte mediatizat. Noi, însă, nu putem să protestăm la nesfârşit! Trebuie să începem să şi progresăm! Toată lumea se aşteaptă de la Rapid, care este perceput ca un club cu valori constructive, să ia atitudine şi să găsească o soluţie la această problemă pur distructivă. Mesajul meu este simplu: în club, împreună cu galeria, vom căuta, în cel mai scurt timp, soluţii pentru a remedia această anormalitate, pentru a ne asigura că suporterii noştri vor putea întotdeauna să participe la meciuri, să-şi poată susţine echipa iubită, pe Rapid”, se mai arată în postarea lui Dan Şucu de pe pagina de Facebook a clubului giuleştean.

  • România, pe ultimul loc în Uniunea Europeană la educaţia online

    România este la coada clasamentului Uniunii Europene care măsoară ponderea celor care au urmat cursuri online în anul 2023, arată datele de la Eurostat, oficiul european de statistică.

    Astfel, doar 10% dintre utilizatorii de internet cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani din România au făcut un curs online sau au folosit materiale de învăţare online în 2023, în creştere cu un punct procentual faţă de anul precedent.

    Rezultatele obţinute de România în acest clasament sunt surprinzătoare dacă ne uităm la creşterea ponderii utilizatorilor de internet din 2010 până în 2023. Astfel, datele Eurostat arată că în România s-a dublat ponderea utilizatorilor de internet raportată în 2010 (36%) faţă de cea din 2023, de 89%, deci o creştere de 53 de puncte procentuale în 13 ani.

    La nivelul Uniunii Europene 30% dintre utilizatorii de internet cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani au raportat în 2023 că au făcut un curs online sau au folosit materiale de învăţare online în cele trei luni anterioare sondajului. Această valoare este în creştere cu puncte procentuale (pp) faţă de 2022 (28%).

    Dintre toţi membrii UE, Olanda are cea mai mare pondere (54%) dintre utilizatorii de internet care fac un curs online sau folosesc materiale de învăţare online, urmată de Finlanda (53%), Suedia (48%), Spania (47%) şi Estonia (45%).

    La polul opus al clasamentului, urmarea de cursuri online sau utilizarea materialelor de învăţare online nu a fost foarte frecventă în România (10%), Cipru (16%), Bulgaria şi Grecia (ambele cu 17%) şi Polonia (18%).

    În general, participarea la educaţia online în 2023 a crescut comparativ cu 2022. Ponderea persoanelor care fac cursuri online sau care folosesc materiale de învăţare online a crescut în majoritatea ţărilor UE, cea mai mare creştere fiind înregistrată în Olanda (plus 12 pp), Suedia ( plus 7 pp) şi Malta, Estonia şi Croaţia (toate trei cu creştere de 5 pp). Scăderi au fost observate în Grecia (-12 pp), Cipru (-5 pp), Austria şi Slovenia (ambele cu -2 pp). Un alt aspect important de menţionat este că România are cea mai mică rată a utilizatorilor de internet care au interacţionat cu autorităţile publice, de 14% în 2023, pe când media europeană este de 54%.

  • Imprimeria Naţională a lansat o consultare de piaţă privind emiterea cărţilor electronice de identitate, cu ţinta de a obţine „oferte financiare preliminare” şi estimări privind un „termen de livrare realist”. „Sistemul trebuie să acomodeze minim 25 de milioane de carduri”

    Compania Naţională Imprimeria Naţională a lansat un proces de consultare al pieţei în legătură cu procesul de emitere a cardurilor electronice de identitate, care are ca obiectiv, printre altele „identificarea unui termen de livrare realist şiobţinerea unor oferte financiare preliminare”, potrivit datelor din platforma e-licitatie.ro.

    Conform datelor din document, sistemul ar trebui să gestioneze un număr de cel puţin 25 de milioane de cărţi electronice de identitate.

    „Sistemul trebuie să fie dimensionat corespunzător, astfel încât să acomodeze  un volum de minim 25.000.000 carduri şi să permită eventuale upgrade-uri suplimentare, în cazul în care numărul de carduri estimat este depăşit. De asemenea, sistemul trebuie să asigure inclusiv managementul cardurilor emise în cadrul proiectului-pilot derulat la nivelul Beneficiarului. (…) Furnizorul va asigura mentenanţa, garanţia şi suportul sistemului pentru o perioadă de minim 120 luni de la punerea în funcţiune. Pentru infrastructura hardware, perioada minimă de garanţie solicitată va fi de asemenea de minim 60 luni de la livrarea şi punerea în funcţiune”, se arată în documentul publicat de Imprimeria Naţională.

    România se află în întârziere la nivelul UE în ce priveşte emiterea cărţilor electronice de identitate. Un proiect pilot a fost demarat în Cluj Napoca, care a presupus emiterea a mai puţin de 20.000 de documente. Proiectul ar fi trebuit să fie extins la nivel naţional în 2023, dar acesta s-a blocat pe fondul contestării unor licitaţii organizate de Imprimeria Naţională.

    Ministerul Afacerilor Interne Cătălin Predoiu a declarat la începutul lunii ianuarie că „speră” ca la finele anului 2024 să fie implementat acest proiect, dacă „toţi furnizorii” implicaţi „îşi fac treaba”.

  • Proiect european de peste 16 mil. lei pentru reabilitarea energetică a Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca

    Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, aflat în administratea Consiliului Judeţean Cluj, a accesat un proiect european de 16,2 mil. lei (3,3 mil. euro), TVA inclus, finanţat din fonduri europene nerambursabile prin Programul Regional Nord-Vest 2021-2027, ce vizează reabilitarea energetică a corpului A de clădire.

    Principalele lucrări prevăzute de proiect constau în reabilitarea termică a elementelor de anvelopă a clădirii, înlocuirea instalaţiei termice interioare, dotarea cu ventiloconvectoare care vor asigura confortul termic, precum şi schimbarea corpurilor termice pentru blocul operator. Investiţia vizează şi introducerea unui nou sistem de furnizare a apei calde menajere, cu panouri solare şi acumulatoare, instalarea de panouri fotovoltaice ca sistem alternativ de producere a energiei electrice şi refacerea finisajelor interioare în zonele de intervenţie.

    ’’Ceea ce urmărim să realizăm prin intermediul acestei investiţii, pe care dorim să o demarăm în cel mai scurt timp posibil, este atât reducerea costurilor, cât şi creşterea gradului de confort al pacienţilor.’’, a declarat Alin Tişe, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, într-un comunicat de presă.

    Corpul A este destinat spitalizării continue în specialităţile cardiologie, neurologie, balneologie, reumatologie, ortopedie-traumatologie, chirurgie plastică şi reparatorie şi chirurgie generală, serviciile medicale fiind oferite unui număr mediu de 12.000 de pacienţi spitalizaţi anual pe cele 403 paturi. Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca este singurul cu acest profil din Transilvania şi unul din cele doar două unităţi medicale multidisciplinare de acest tip din ţară.

  • Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca a investit 2,2 mil. euro în realizarea a două centre de date

    Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) a investit aproximativ 2,2 mil. euro pentru realizarea a două centre de date, care să contribuie la digitalizarea universităţii. Centrele de date completează şi sunt integrate în ecosistemul UBB de tehnologia informaţiei (IT-HUBB). Acestea vor fi folosite, printre altele, pentru digitalizarea mai multor activităţi şi procese administrative ale UBB care implică relaţia cu studenţii, dar şi pentru susţinerea activităţilor didactice şi de cercetare.

    Noile centre de date cuprind, alături de echipamente şi servere de ultimă generaţie, sisteme de  stocare a datelor, sisteme de securitate şi back-up, sisteme dedicate de arhivare digitală, echipamente de reţea pentru transfer de date şi pentru management de echipamente, licenţe software pentru virtualizare, managementul virtualizării, back-up şi automatizare, potrivit unui comunicat de presă al UBB Cluj. Centrele de date au fost construite prin proiectul ’’Dotarea cu infrastructură digitală în scop didactic şi de cercetare(Digital HUBB)’’, finanţat prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), al cărui buget total este 13 mil. euro.

    Piaţa de infrastructureă pentru centrele de date din România este estimată să depăşească 50 de milioane de euro în 2024, un ritm aproape dublu de dezvoltare raportat la evoluţia pieţei din ultimii 3-4 ani, şi ar putea să treacă de 200 de milioane de euro în următorii ani.

  • Politicienii maghiari denunţă „şantajul” din partea Uniunii Europene: „Accesul la fondurile europene este folosit pentru şantaj politic”

    Ungaria a anunţat că nu va susţine eforturile Comisiei Europene de ajuta Ucraina cu un pachet de 50 de miliarde de euro pe parcusul a patru ani, denunţând un şantaj, scrie FT.

    Oficialii UE au gândit modalităţi de a „sabota” economia Ungariei dacă ţara nu va ridica dreptul de veto asupra finanţării Ucrainei la summit-ul din această săptămână.

    „Ungaria nu cedează în faţa şantajului”, a declarat János Bóka, ministrul pentru Afaceri Europene al Ungariei. „Documentul gândit de birocraţii europeni confirmă ceea ce guvernul maghiar a spus de multă vreme: accesul la fondurile europene este folosit pentru şantaj politic”.

    Astfel, într-un document confidenţial văzut de FT se dicuta despre posibilitatea suspendării fondurilor europene pentru Ungaria, dacă ţara îşi va folosi dreptul de veto.

    Liderii europeni se vor întâlni joi pentru a discuta un plan de folosi bugetul comunitar în vederea sprijinirii Ucrainei în faţa agresiunii ruse.

    Summit-ul a fost convocat deorece Viktor Orban, prim-ministrul maghiar, a blocat un pachet de ajutor pentru Ucraina în decembrie. În acelaşi timp, ajutorul american este suspendat în congres.