Blog

  • Pentru colecţionare

    Printre cele mai spectaculoase creaţii prezentate în ultima vreme de producătorii de bijuterii şi ceasuri de lux se numără o combinaţie a celor două produse sub forma ceasului cu brăţară rigidă, scrie The New York Times. Deşi acesta nu este o noutate, producătorii îşi îndreaptă iar atenţia către el pentru a atrage colecţionare şi a-şi creşte astfel vânzările. Ceasurile cu pietre preţioase şi brăţară rigidă le permit creatorilor să-şi dea frâu liber imaginaţiei în materie de combinaţii de pietre şi metale cu care pot astfel ispiti potenţialele cumpărătoare. Printre lansările din ultimii ani se numără gama ”Perlée Toi et Moi” de la Van Cleef & Arpels, la care cadranele ceasurilor pot fi ascunse de un căpăcel special rămânând vizibilă doar brăţara rigidă, o versiune nouă de Cartier Baignoire, modelul Serpenti Aeterna de la Bulgari, cu brăţară în formă de şarpe sau Grand Lady Kalla de la Vacheron Constantin.

  • Virusul care imită banca ta şi nu poate fi dezinstalat. Prima ameninţare Android cu IA generativă

    Cercetătorii ESET avertizează asupra PromptSpy, un virus Android care se deghizează în aplicaţie bancară.

    Malware-ul imită serviciile JPMorgan Chase pentru a inspira încredere victimelor. Este primul virus Android care foloseşte inteligenţă artificială în timp real, potrivit ESET, citat de Cybersecurity360.it.

    Odată descărcat, virusul lansează automat o pagină web. Aceasta se prezintă fraudulos ca un serviciu al băncii JPMorgan Chase, sub numele „MorganArg”. Exploatează autoritatea mărcii bancare pentru a câştiga încrederea utilizatorului.

    Dropperul solicită apoi victimei permisiunea de a instala aplicaţii din surse necunoscute. Odată acordată, instalează automat virusul, completând lanţul de infecţie.

    PromptSpy preia controlul complet al dispozitivului. Un modul VNC permite atacatorilor să vadă şi să controleze ecranul de la distanţă. Poate face capturi de ecran, înregistra videoclipuri şi colecta date de pe ecranul de blocare, inclusiv coduri PIN şi parole.

    Comunicaţiile cu serverul atacatorilor sunt criptate AES, îngreunând detectarea.

    Virusul suprapune elemente invizibile peste ecran. Orice tentativă de dezinstalare este blocată. PromptSpy foloseşte modelul Gemini al Google pentru a interpreta interfaţa telefonului în timp real. Trimite modelului structura ecranului şi primeşte instrucţiuni despre cum să acţioneze. Se adaptează la orice dispozitiv, fără a necesita actualizări de cod.

    „Utilizarea IA generative permite atacatorilor să se adapteze la orice dispozitiv, layout sau versiune de sistem de operare”, avertizează cercetătorul ESET Lukas Stefanko. Dacă această abordare ar deveni larg răspândită, ne-am putea confrunta cu malware capabile să-şi modifice comportamentul în timp real, adaptându-se la schimbările din mediul de operare.

    PromptSpy nu este disponibil pe Google Play. Instalaţi aplicaţii doar din surse oficiale, transmit cei de la ESET.

    Google Play Protect detectează versiunile cunoscute ale virusului şi este activ implicit pe dispozitivele Android.

  • Fan Courier, cu afaceri de 1,5 mld. lei, continuă expansiunea: „Dezvoltarea se va realiza atât prin deschiderea de noi huburi internaţionale, cât şi prin intrarea pe pieţe noi“

    ♦ În perioada 2021–2025, investiţiile companiei au depăşit 130 mil. de euro. Fondurile au fost direcţionate către extinderea reţelei de lockere FANbox, dezvoltarea tehnologică, modernizarea şi extinderea flotei ♦ A continuat expansiunea şi în Republica Moldova, unde a ajuns la un hub central la Chişinău, plus alte 10 pe întreg teritoriul ţării şi afaceri de 6,5 mil. euro.

    FAN Courier, liderul pieţei lo­cale de curi­erat, controlată de Felix Pătrăşcanu şi de fraţii Adrian şi Neculai Mihai, cu afaceri de 1,5 mld. lei anul trecut, continuă expansiunea atât pe piaţa locală cât şi la nivel regional, după ce a acoperit cu huburi Republica Moldova, potrivit oficia­lilor companiei.

    „Pentru noi, anul 2026 reprezintă o etapă strategică importantă, mar­ca­tă de accelerarea pro­cesului de extin­dere regională în Europa. Această dez­voltare se va realiza atât prin des­chi­derea de noi huburi internaţio­nale, cât şi prin intrarea pe pieţe noi, consolidând astfel pozi­ţionarea com­pa­niei ca jucător regional relevant în domeniul logistic şi al serviciilor de curierat“, a spus pentru ZF Adriana Manu, marketing & communications director al FAN Courier, care şi-a crescut cu 11% afacerile anul trecut.

    De altfel, compania a făcut încă de la fina­lu­l anului 2021 primul pas spre extinderea regională, când şi-a extins operaţiunile printr-o investiţie directă dincolo de Prut, pe piaţa din Republica Moldova. Planul era să devină liderul pieţei de curierat din Republica Moldova, unde a men­ţi­nut strategia în ciuda conflictului din Ucraina, declanşat în 2022. Investi­ţiile pentru construirea şi dezvoltarea reţelei în Republica Moldova s-au ridicat în primii doi ani la 5 milioane euro. În prezent, are un hub central la Chişinău, plus alte 10 pe întreg te­ri­toriul, potrivit oficialilor. FAN Cou­rier mai are birouri, prin parteneri, în Ungaria, Polonia dar şi Grecia.

    În acelaşi timp şi pe piaţa locală au fost reali­zate investiţii semnifica­tive, peste 130 mil. euro în perioada 2021–2025. Fondurile au fost direc­ţio­na­te, în principal, către extinderea re­ţelei de locke­re FANbox, dez­vol­tarea tehnologică şi consolidarea in­fra­struc­turii IT, modernizarea şi ex­tin­derea flotei, traininguri şi progra­me de dez­voltare profesională pen­tru an­gajaţi, extinderea şi moder­niza­rea huburilor şi a infrastructurii lo­gistice.

    „Acest efort investiţional susţinut a permis creşterea capacităţii opera­ţio­nale, îmbunătăţirea calităţii servi­ciilor şi adaptarea rapidă la dinamica pieţei de e-commerce, contribuind toto­dată la consolidarea poziţiei com­paniei pe piaţa locală şi la pregătirea pentru extinderea regională“.

    Pentru piaţa locală, pentru anul acesta compania a bugetat investiţii de 35-40 milioane de euro. Strategia de alocare a capitalului reflectă prio­ri­tă­ţile operaţionale şi direcţiile de dezvol­tare pe termen mediu şi lung. Aproxi­mativ 50% din buget va fi di­recţionat către extinderea reţelei de lockere FANbox.

    Această investiţie răspunde atât creşterii accelerate a volumelor generate de comerţul online, cât şi nevoii de soluţii flexibile, eficiente şi sustenabile pentru livră­rile last-mile.

    „Va mai fi alocat buget şi pentru dezvoltarea şi modernizarea flotei – cu accent pe eficienţă operaţională, optimizarea costurilor şi reducerea amprentei de carbon, modernizarea HUB-urilor – pentru a creşte capaci­tatea de procesare, a reduce timpii de tranzit şi a integra tehnologii automa­tizate şi continuarea proiectelor de digitalizare, care vizează optimizarea proceselor interne, îmbunătăţirea experienţei clienţilor şi integrarea de soluţii IT avansate“

    Acest program investiţional va avea un impact direct şi asupra pieţei muncii, prin crearea de noi locuri de muncă, atât în zona operaţională (HUB-uri, flotă, reţea de lockere), cât şi în zona de suport: IT, analiză de date, management de proiect şi dezvoltare internaţională, potrivit ei.

    Piaţa de curierat este una din pu­ţi­nele care a avut un avans accelerat în ultimii ani în special datorită dez­voltării comerţului online. Această creştere s-a văzut încă din pandemie, când multe firme şi-au mutat afacerile online. Ultimele date arată că întreaga piaţă de curierat a crescut anul trecut cu două cifre, până la 8 miliarde de lei

    Deşi veniturile curierilor au fost mai mari în 2024, profitul net al companiilor de curierat a scăzut uşor, cu 2%, la 290 mil. lei, faţă de anul anterior.

    Anul trecut, FAN Courier a deschis un nou hub la Bacău, după ce a închiriat 4.800 de mp în ELI Parks, un pas care a marcat expansiunea in regiunea Moldove, dar a făcut investiţii şi în Bucureşti şi Deva.

    Mai mult, în 2024, FAN Courier a ajuns la final cu extinderea depozitului din Ştefăneştii de Jos, unde are şi sediul, o investiţie care s-a ridicat la 30 de milioane de euro şi a dublat capacitatea depozitului din Constanţa, în urma unei investiţii de 7-8 milioane de euro. La Iaşi a mai adăugat încă un punct de lucru şi a investit într-o bandă de sortare la Arad, unde alocase anterior peste 4 milioane de euro în primul hub internaţional dedicat exclusiv e-commerce-ului.

    FAN Courier este o companie antreprenorială românească, fondată în 1998 de Felix Pătrăşcanu şi de fraţii Adrian şi Neculai Mihai, care au început businessul cu maşinile Dacia personale.

     

  • Analiza de luni. Airbnb, colacul de salvare al oraşelor mici şi mina de aur a marilor centre urbane. Închiriatul apartamentelor în regim hotelier a devenit o afacere tot mai profitabilă, în timp ce fiscalizarea e o preferinţă personală. Au devenit cutiile cu chei simbolul unei pieţe care scapă tot mai mult de sub control?

    Bucureştiul se înscrie în top 50 cele mai bune oraşe din Europa în care să închiriezi un apartament Airbnb. Cu peste 5.300 de proprietăţi listate pe platforma de rezervări, proprietarii din Bucureşti pot ajunge şi la un venit anual de 14.600 de euro ♦ Tariful mediu de cazare pe zi este aproape dublu pentru apartamentele din Mamaia, de circa 102 euro, decât cele din Bucureşti, unde tariful mediu e de 58 de euro.

    Un oraş mic de provincie, cu istorie în industria extractivă şi prelucrătoare, este astăzi depopulat şi cu puţine per­spective de viitor. Orşova, oraşul aflat la Cazanele Dunării, mai are doar 8.500 de locuitori în cifrele oficiale, restul au plecat pentru un trai mai bun şi mai multe oportunităţi. Ce mai au cei rămaşi?

    Turismul este colacul de salvare pentru cei care au rămas totuşi într-un oraş care nu a ţinut pasul dezvoltării economice cu alte zone ale României. O bună parte dintre lo­cui­tori se susţin din turism, un sector dez­voltat chiar şi aşa mult prea timid, care le oferă o sursă de venituri cel mult jumătate de an, cât durează sezonul turistic. Cu banii pe care îi câştigă în lunile calde, trăiesc tot anul.

    Vara este sezonul care dă impresia că oraşul nu suferă de o depopulare masivă şi prinde iar viaţă prin turiştii care vin în vacanţe la Cazanele Dunării.

    Pe lângă micile hoteluri, pensiuni şi uni­tăţi de cazare, în oraş locuitorii au început să îşi ofere apartamentele turiştilor, prin listarea lor pe platforma Airbnb.

    Un apartament de două camere situat în centrul oraşului, chiar cu vedere către Dunăre, costă 34.000 de euro, sigur că acest preţ poate creşte şi în funcţie de suprafaţă şi de renovările făcute. Întrebarea care poate apare e cine să îl mai cumpere într-un oraş în care oamenii pleacă şi prea puţini vin. Astfel, pentru apartamentele rămase libere, alter­nativa a început tot mai mult să fie listarea pe Airbnb.

    În Orşova sunt 20 de apartamente listate pe Airbnb pentru luna aprilie. Numărul acestora ar putea să crească în perioada verii, în contextul în care atunci este sezonul turistic. Preţul pentru două nopţi de cazare pleacă de la circa 450 de lei şi creşte şi până la câteva mii de lei.

    Dacă un apartament cu un tarif mediu de 50 euro are un grad de ocupare de 40%

    pe an, atunci proprietarul poate face circa 7.300 de euro pe an, însă trebuie luate în calcul şi cheltuielile pe care le are.

    În loc să vândă apartamentul, pe termen mediu şi lung pare mult mai rentabil să închirieze pe Airbnb.

    O astfel de „afacere“ a devenit tot mai rentabilă şi în multe alte oraşe ale ţării. Pentru locuitorii din oraşele mici precum Orşova, Airbnb a devenit o sursă de trai, pe când în marile oraşe, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Braşov, e o investiţie.

    Airbnb a luat un avânt puternic în ultimii ani în România, şi nu doar, iar cei care au un apartament în plus preferă să îşi listeze proprietatea pe una dintre platformele de rezervări pentru a obţine un venit în plus. Numărul apartamentelor listate pe Airbnb şi Booking a crescut într-un ritm similar cu cererea venită din partea turiştilor. Fie că e vorba de preţuri pe alocuri mai mici, fie de flexibilitatea pe care o oferă o proprietate de tip Airbnb, turiştii caută tot mai mult să rezerve un apartament în locul unei camere de hotel. Odată cu cererea a apărut şi oferta.

     

    Bucureştiul, în topul european al celor mai bune oraşe pentru Airbnb

    Bucureştiul este, poate, cel mai bun exem­­plu de cum a crescut acest trend al a­parta­men­telor Airbnb în ultimii ani. În zona cen­trală a oraşului, aproape că nu există clă­dire de locuinţe care să nu aibă la intrare cutie pentru chei cu cifru, semn că acolo se închi­riază apartamente în regim hotelier. Totuşi, astfel de apartamente sunt în tot oraşul.

    Capitala se înscrie în top 50 cele mai bune oraşe din Europa în care să închiriezi un apartament Airbnb. Cu peste 5.300 de proprietăţi listate pe platforma de re­zervări, proprietarii din Bucureşti pot ajunge şi la un venit anual de 14.600 de euro, potrivit datelor Airbtics.com.

    Capitala numără prin­tre cele mai multe pro­prie­tăţi listate dintre destinaţiile ţării ra­portat la întreg anul.

    Totuşi, în sezonul turis­tic Con­stanţa poate număra chiar mai multe apartamente pe Airbnb decât Bucureştiul.

    De altfel, tariful mediu de ca­zare pe zi este aproape dublu pentru a­partamentele din Mamaia, de circa 102 euro, decât cele din Bucureşti, unde tariful mediu e de 58 de euro.

    Constanţa şi Mamaia sunt două destinaţii turistice unde s-au con­struit clădiri întregi cu aparta­mente de închiriat pe termen scurt, aşa-numitele apartho­teluri, lucru care arată că şi investitorii pariază pe acest segment al pieţei. Totuşi, aparthoteluri au apărut şi în Bu­cureşti, Braşov şi Cluj-Napoca.

    Tocmai în Constanţa şi Bucureşti apar­tamentele Airbnb au devenit o afacere. Proprietarii nu îşi închiriază apar­tamentele doar pentru a avea un venit din care să trăiască, ci a devenit chiar o mo­dali­ta­te de a-şi investi banii. O afacere care în multe cazuri nici nu e fiscalizată şi tocmai din acest punct Airbnb a devenit o problemă.

    Cu toate că ideea plat­formei a pornit tocmai de la acest lucru, ca proprie­tarii să aibă un venit în plus prin închirierea unei ca­me­re sau a unui întreg apar­tament. În scurt timp, ea s-a transformat într-o opor­tu­nitate de investiţii în multe zone turistice.

     

    O lege prea permisivă

    România, spre deosebire de multe ţări europene, are o legislaţie permisivă privind apartamentele Airbnb. Există o lege care regle­mentează activitatea proprietarilor care îşi listează apartamentele pe Airbnb. Persoa­nele fizice îşi pot clasifica apartamentul cu doar câteva acte, anume actul de proprietate, o cerere standardizată, copia actului de identitate şi acordul asociaţiei de proprietari şi acordul proprietarilor cu care persoana fizică are pereţi comuni. Mai mult, singura contribuţie pe care aceşti proprietari o plă­tesc la stat este 10% din veniturile obţinute din activitatea de închiriere pe un an.

    Şi contrar zicalei populare, unde e lege e tocmeală. În primele şase luni ale anului trecut, apar­tamentele şi camerele de închi­riat pe termen scurt, listate atât pe Airbnb, cât şi pe Booking, au înregistrat 4,1 milioane de înnoptări, po­trivit datelor de la Eurostat, care colectează datele direct de la platfor­me, fiind luate în calcul absolut toate apar­tamentele listate.

    Datele de la Eurostat sunt direct co­lec­ta­te de la platforme şi arată, de fapt, cât repre­zintă această piaţă în totalul turismului local. Spre comparaţie, în aceeaşi perioadă a anu­lui trecut unităţile clasificate din Româ­nia, fiind aici incluse hote­luri, pensiuni şi alte unităţi de cazare, au avut 5,7 milioa­ne de înnoptări, potrivit datelor Institutului Naţio­nal de Statistică, care colectează date doar de la unităţile clasificate.

    Dacă raportăm datele din cele două surse, piaţa Airbnb este la 70% din piaţa totală de turism din România. Practic, dacă am aduna ambele pieţe, atât legală, cât şi ilegală, toată piaţa de turism locală aproape că s-ar dubla, ceea ce arată de fapt amploa­rea fenome­nului Airbnb pe plan local.

     

    O problemă europeană

    În alte oraşe europene, Airbnb este o reală problemă care a condus chiar la o criză a lo­cu­inţelor. Mulţi proprietari şi-au listat aparta­mentele pe Airbnb în oraşele turistice, iar o­ferta pentru locuitorii care îşi caută chirii s-a redus semnificativ.

    Comisia Europeană a prezentat la fi­na­lul anului trecut un plan la nivelul UE desti­nat combaterii crizei locuinţelor, iar primul pas în această di­recţie este reglementa­rea închirierilor pe termen scurt care ar putea presupune un număr limitat de nopţi în care locuinţa poate fi închiriată în regim turistic.

    Astfel de măsuri au fost deja adoptate la nivelul unor oraşe din Europa precum Paris şi Viena, care limitează numărul zilelor în care poa­te fi un apartament închiriat. Poate cea mai restrictivă politică o are Barcelona, care şi-a propus ca până în 2028 să elimine com­plet apartamentele închiriate pe termen scurt.

     

    Nu este o problemă doar a României

    România încă nu se con­fruntă cu o criză a locu­inţelor şi Airbnb nu este o problemă care să afecteze viaţa românilor, având în ve­dere că încă nu este o desti­naţie turistică care să poată atrage un turism de masă. Totuşi, operatorii din piaţa hotelieră au acuzat încă de la începuturile trendului Airbnb în piaţă că o astfel de activitate reprezintă o concu­renţă neloială pentru hotelierii care nu doar că se conformează legilor în vigoare şi contri­buie la bugetul de stat prin plata taxelor şi im­pozitelor, dar oferă şi un nivel al standar­delor care vine după sine cu costuri în plus.

    Pentru a deschide un hotel este nevoie de circa 14 avize şi certificate, de o sumă im­portantă de bani care se ridică chiar şi la zeci de milioane de euro, plus investiţiile anuale care trebuie realizate pentru a păstra un nivel de calitate. Acestora li se adaugă cos­turile operaţionale, cu forţa de muncă, cură­ţenia, alimentaţia publică şi ce facilităţi mai oferă hotelul respectiv. Pe lângă acestea, există diverse controale periodice pe care hotelierii le primesc de la instituţiile statului pentru a se asigura că proprie­tarii respectă legile în vigoare. Mai mult, hotelierii plătesc circa 30% din veniturile totale încasate către taxe şi impozite.

    Totuşi, problema fiscaliză­rii nu există doar în Româ­nia, multe oraşe europene precum Madrid, Praga, Nisa sau altele au apartamente Airbnb care trec pe sub radarul autorităţilor.

     

    O ecuaţie tot mai greu de rezolvat

    În Bucureşti, Constanţa şi Braşov, cele mai turistice zone din ţară, Airbnb ar putea deveni o reală problemă care să afecteze piaţa imobiliară, însă până atunci fenomenul este o problemă din perspectiva evaziunii fiscale. Totuşi, problema este, în special, în rândul celor care au mai multe apartamente şi au făcut din această activitate un real business şi nu mai e considerat doar un câştig din care să trăiască proprietarii.

    Pentru oraşe precum Orşova, unde turismul a rămas ultima şansă, închirierea apartamentului poate să le asigure un nivel de trai mai bun într-un oraş care pare să nu le mai ofere nicio altă oportunitate.

    Cu aceste două exemple – Bucureşti şi Orşova – o întrebare, probabil fără răspuns, este dacă Airbnb este sau nu bun.

     

     

  • Trump: Operaţiunea SUA împotriva Iranului se desfăşoară „mai rapid decât era programată”

    Trump afirmă că operaţiunile militare împotriva Iranului sunt „înaintea programului”.

    El a făcut aceste declaraţii într-un interviu acordat duminică postului CNBC.

    Conform The Atlantic, Trump a spus şi că Iranul vrea să discute şi a fost de acord să discute.

    „Majoritatea acelor oameni au dispărut. Unii dintre oamenii cu care aveam de-a face au dispărut, pentru că a fost o mare… a fost o mare lovitură. Oamenii de acolo strigă pe străzi de fericire, dar, în acelaşi timp, cad o mulţime de bombe. Oamenii de acolo strigă pe străzi de fericire, dar, în acelaşi timp, cad o mulţime de bombe”, a spus Trump despre Iran, conform The Atlantic.

    Pentru Fox News, Trump a declarat că 48 de lideri iranieni au fost eliminaţi în acelaşi moment.

  • România revine pe harta ţărilor cu cele mai multe proiecte eoliene finalizate anul trecut şi ia coroana pentru cea mai mare turbină montată în 2025 la nivel european

    Cel mai nou raport al Wind Europe, organi­zaţia europeană care reprezintă interesele jucătorilor din in­dustria eoliană, arată un salt important al industriei eoliene locale, după ani întregi de îngheţ.

    Circa 19,1 GW de capacitate nouă în parcuri eoliene a fost mon­tată anul trecut la nivel european, UE 27 având un nivel de 15,1 GW, arată datele din raportul pentru 2025 realizat de Wind Europe, cea mai importantă organizaţie la nivel european dedicată industriei eoliene.

    România figurează în raportul Wind Europe cu o capacitate nouă de 330 MW, un salt binevenit după aproape un deceniu de îngheţ. Tot datele Wind Europe arată că anul trecut ponderea energiei eoliene în mixul energetic local a ajuns la 11%. Cu această nouă capacitate, eolienele au ajuns în România la finalul anului 2025 la 3.480 MW, capacitate care nu coincide întru totul cu rapoartele Transelectrica.

    „Cele mai puternice turbine eoliene terestre au fost instalate în România, cu o putere medie de 6,6 MW, urmată îndeaproape de Finlanda (6,5 MW) şi Suedia (6,4 MW)“, se mai arată în raportul menţionat. „Se preconizează că puterea eoliană terestră din România va ajunge la 2,6 GW până în 2030, aducând capacitatea totală la 6 GW. Aceasta ar fi sub obiectivul setat prin Planul Naţional pentru 2030, de 7,6 GW.“

    Cel mai mare producător de energie eoliană sunt grecii de la PPC Renewables care direct sau prin intermediul unor firme controlate în totalitate deţin aproape 1,1 GW de capacitate, potrivit datelor Translectrica referitoare la parcurile eoliene dispecerizabile. Grecii au preluat prin intermediul unor achiziţii firmele care gestionează parcul eolian Fântânele-Cogealac, de 600 MW, pus în funcţiune în 2012 în urma unei investiţii de 1,2 mld. euro realizate de la cehii de la CEZ. Nici până acum parcul de 600 MW nu a fost depăşit ca şi capacitate.

    Pe locul doi în topul celor mai mari gestionari de portofolii de energie eoliană sunt portughezii de la EDPR, cu o capacitate de 471 MW. EDPR sunt veterani ai pieţei de energie eoliană din România, investiţiile lor fiind făcute în primul val pe care l-a experimentat România în perioada 2009-2014.

    Pe locul trei sunt austriecii de la Verbund, cu un portofoliu de 226 MW, puşi la fel în funcţiune în primul val de energie eoliană.

    Între cei mai mari patru deţinători de portofolii de parcuri eoliene este oficial şi Ingka Investments Renewable Energy România, companie din grupul Ingka, proprietarul IKEA. Potrivit datelor de pe site-ul Transelelectrica, Ingka are un portofoliu de 165 MW de energie eoliană, toate proiectele care figurează acum oficial pe numele său fiind deţinute anul trecut prin intermediul companiei EWIND, deţinută de Ingka. Cel mai mare parc eolian care face parte din portofoliul Ingka are o capacitate de 123 MW.

    În total, cele patru firme menţionate deţin 1.961 MW de capacitate, adică aproape 64% din energia eoliană a României. Iar partea interesantă este că toţi aceşti jucători au anunţat planuri de creştere în cel de-al doilea val de energie verde.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Taxe locale. Noi modificări în Codul fiscal în privinţa taxelor locale: clădirile vechi vor fi impozitate mai puţin

    Guvernul a modificat la finele săptămânii trecute prevederile Codului fiscal referitoare la impozitele locale, introducând o serie de excepţii privind cuantumul acestor impozite. Noile prevederi lasă administraţiei locale posibilitatea de a reduce cotele adiţionale la impozitele şi taxele locale.

    Prevederile se regăsesc şi în ordonanţa de urgenţă privind reforma administraţiei locale, adoptată săptămâna trecută, dar au fost trecute şi în legea 227/2015 a Codului fiscal.

    Noile reguli se aplică din anul fiscal 2026 şi aduc trei schimbări majore: reduceri de impozite pentru persoanele cu handicap grav şi accentuat, actualizarea modului de impozitare a clădirilor vechi şi posibilitatea autorităţilor locale de a reduce unele taxe în 2026.

    Potrivit Ministerului Finanţelor măsurile urmăresc să scadă presiunea fiscală asupra persoanelor vulnerabile, să coreleze impozitele cu valoarea reală a proprietăţilor, să ofere mai multă flexibilitate autorităţilor locale, să faciliteze accesul la activităţi sportive, precum şi să stimuleze renovarea clădirilor vechi, contribuind la creşterea calităţii vieţii şi la incluziunea socială.

     

    Reduceri de impozit pentru persoanele cu handicap

    Proiectul de act normativ prevede:

    Reducerea cu 50% a impozitului pe clădirea de domiciliu pentru persoanele cu handicap grav şi pentru reprezentanţii legali care au în îngrijire persoane cu handicap grav.

    ♦ Reducerea cu 25% a impozitului pe clădirea de domiciliu pentru persoanele cu handicap accentuat şi pentru reprezentanţii legali ai acestora.

    ♦ Aplicarea aceloraşi cote de reducere (50%, respectiv 25%) pentru terenul aferent clădirii de domiciliu.

    ♦ Reducerea cu 50% sau 25% a impozitului pentru un singur mijloc de transport (sub 2000 cmc), în funcţie de gradul de handicap.

    Astfel, familiile vizate vor plăti mai puţin la impozitul pe casă, teren şi maşină, reducând cheltuielile anuale fixe. Reducerile se acordă pe baza documentelor depuse la direcţia locală de taxe şi impozite.

     

    Proiectul mai prevede:

    ♦ Reducerea valorii impozabile cu 15% pentru clădirile cu o vechime între 50 şi 100 de ani.

    ♦ Reducerea valorii impozabile cu 25% pentru clădirile cu o vechime de peste 100 de ani.

    ♦ În cazul efectuării unor lucrări de renovare majoră care conduc la creşterea valorii clădirii cu minimum 50%, anul terminării construcţiei se actualizează din punct de vedere fiscal, asigurând un tratament echilibrat şi coerent.

    ♦ Pentru anul 2026, autorităţile locale pot revizui, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a noilor prevederi, hotărârile privind cotele adiţionale la impozitele şi taxele locale, în sensul reducerii acestora.

    ♦ Sumele achitate în plus de contribuabili (noile majorări de taxe locale s-au aplicat de la 1 ianuarie) vor fi regularizate sau restituite.

     

     

  • Semnal negativ din agricultură: după mai mulţi ani în care numărul de insolvenţe a scăzut, 2026 ar putea aduce un nou record negativ: „Agrobusinessul este în colaps total“

    Anul 2025 a adus în domeniul agricul­turii, silvi­culturii şi pescuitului 250 de com­panii intrate în insol­venţă, cel mai scăzut număr din ultimii cinci ani şi unul dintre cele mai reduse din ultimul dece­niu, conform datelor de la Registrul Comerţului. Anul 2026 însă ar putea aduce o nouă creştere a numărului de insolvenţă, mai ales în agricultură, după ce mai multe firme au cerut începerea acestei proceduri sau intrarea în concordat preventiv.

    Cea mai recentă companie care a cerut in­tra­rea în concordat preventiv este Proagro din Boto­şani, deţinută de Cătălin Marian Livadariu din Do­rohoi, care se ocupă de producţia şi depozi­ta­rea de cereale. Compania a avut o cifră de afaceri de 93 mil. lei în 2024. Reprezen­tanţii companiei explicau pentru ZF că decizia a venit pe fondul scumpirii inpu­tu­rilor, de la îngrăşăminte până la moto­rină, în timp ce preţurile la cereale sunt la nivelul de acum şapte ani. Recent, alte companii din agricultură au anun­ţat că au probleme finan­ciare. Agricultorul din Bacău şi-a cerut intrarea în insolvenţă, iar Planta­gro-Com din Vaslui în con­cordat preventiv, ambe­le active în producţia agri­colă. Firmele Agricul­to­rul, Panimon şi Agroteh­no­grup, din grupul Agri­cultorul controlat de Mihai Ilie, au depus dosare la Tri­bu­nalul Bacău pentru deschiderea procedu­rii de insolvenţă. Agricultorul este unul dintre cei mai importanţi traderi de cereale şi distribuitori de materii prime agricole din zona Moldovei, dar are şi procesare prin Panimon. Împreună, cele trei com­panii au avut în 2024 o cifră de afaceri cumula­tă de peste 830 de mili­oane de lei (170 mil. euro).

    Pe de altă parte, Plantagro-Com, o companie cu o cifră de afaceri de 381 milioane de lei (112 mil. euro) în 2024, controlată de Constantin Nechifor şi Ni­co­lae Daniel Şerban. Compania Planta­gro-Com deja a intrat în insolvenţă. Compania a fost fondată în anul 2001 şi are mai multe activităţi, inclusiv trading de cereale, furnizare de inputuri şi produc­ţia de cereale. Plantagro-Com este a doua cea mai mare firmă din judeţul Vaslui, după Vanbet.

    „Agrobusinessul este în colaps total. Indiferent că vorbim de fermieri, distri­buitori de inputuri agricole, sau traderi de cereale. Motivele iniţiale sunt multe şi acestea ulterior s-au cascadat: seceta severă şi mulţi anuală, preţuri mari la inputuri agricole, preţuri mici la cereale, vânzări în pierdere, insolventele unor jucători mari care au trimis valuri tsunami în tot ecosistemul etc. Pierderile din sistem sunt uriaşe şi imposibil de recuperat. Suplimentar, mulţi jucători investesc în active amortizabile pe termen lung sacrificându-şi cash flow-ul disponibil achitării datoriilor curente. Provocarea cea mai mare este să supravieţuieşti!“, spune Cătălin Grigoriu, fondatorul distribuitorului de inputuri agricole Moldova Farming într-un răspuns acordat ZF cu ocazia realizării anuarului Top 1000 companii din România.

    De altfel, toţi producătorii de cereale spun că preţurile au rămas la fel în ultimii ani, deşI costurile au crescut. De exemplu, datele de pe bursa paneuropeana Euronext de la Paris arată că la rapiţă preţul este de 488 euro/tonă, cu 1% mai mic decât acum cinci ani, cu 10% mai mic decât acum trei ani, la porumb 190 euro/tonă, cu 16% mai mic decât acum trei ani si 35% mai mic decât acum 3 ani, iar la grâu 192 euro/tonă, cu 22% mai mic decât acum cinci ani si cu 32% mai mic decât acum 3 ani. 

  • Afaceri de la Zero. Care este povestea Cătun, pariul unui arhitect şi al unui inginer „autodidact“, care şi-au propus să trimită case modulare fabricate în România pe pieţele din Europa de Vest

    ♦ Casele modulare sunt vândute fie ca kituri de construcţie, unde preţul porneşte de la 400 de euro pe metrul pătrat, iar cumpărătorii le asamblează singuri, fie ca proiecte la cheie, unde preţul pleacă de la 1.400 de euro pe metrul pătrat.

    Sorin Axinte, un inginer autodidact, absolvent de jurnalism, şi Florin Cobuz, arhitect, doi antreprenori care au strâns de-a lungul anilor mai multe proiecte de la zero, au creat în 2021 Cătun, întâi dintr-o nevoie personală, care s-a transformat ulterior într-un business odată cu prima casă modulară vândută. Cei doi s-au cunoscut într-o asociaţie şi au descoperit că împart aceeaşi viziune despre ideea de locuire, iar pandemia a fost imboldul, un moment în care mulţi oameni şi-au regândit modul în care locuiesc. Ideile adunate în ani s-au concretizat astfel într-un business.

    „Am descoperit că avem amândoi acelaşi vis. Discutam cu prietenii noştri de ceva vreme să ne facem un sat ca să ne retragem la bătrâneţe şi ne-am înţeles extrem de repede”, a povestit Sorin Axinte (Axu), prezent la Afaceri de la zero, un proiect susţinut de VISA.

    Cătun a venit natural, cu o semnificaţie emoţională pentru Axu, legată de locul în care se afla casa bunicilor, şi cu o propunere raţională venită din partea lui Florin Cobuz. Investiţia s-a ridicat la câteva zeci de mii de euro, bani aduşi de acasă de fiecare dintre cei doi antreprenori, dar au accesat şi o finanţare europeană care le-a adus mai multă rigoare în proiect. 

    „Cătun propune clienţilor un sistem adaptabil: poţi să-i adaugi module pentru a mări suprafaţa sau poţi să desfaci complet şi să foloseşti modulele pentru a construi altceva. Modular înseamnă să fie făcut din module, din bucăţi pe care la un moment dat să le poţi desprinde sau reaşeza într-un alt mod. Modulele de la o casă construită acum doi ani se potrivesc cu cele de la o casă pe care o construim anul ăsta.”, explică Sorin Axinte. Sistemul este conceput să fie asamblat chiar de către proprietari, fără a fi nevoie de competenţe tehnice avansate sau de utilaje grele.

    „Am glumit la un moment dat când făceam site-ul, că în mod normal ar trebui să punem şi butonul de cumpărare. Dar e o achiziţie foarte importantă şi din punct de vedere financiar şi emoţional. Şansele ca cineva să plătească şi chiar să semneze un contract fără să discute cu oamenii care urmează să-i rezolve problema sunt mici. Noi discutăm în detaliu cu potenţiali cumpărători înainte ca ei să vină cu cardul. Dar nimeni nu a venit până acum să cumpere cu sacul cu bani”.

    Cea mai mică casă are o suprafaţă de circa 30 de metri pătraţi, iar preţul este calculat la suprafaţă. Dacă cumpărătorii aleg kitul de construcţie, preţul este de la 400 de euro metrul pătrat, iar la cheie, care înseamnă proiectul gata făcut cu tot ce are nevoie, preţul porneşte de la 1.400 de euro/ mp. La o casă la cheie preţul final porneşte astfel de la 50.000 de euro plus TVA.

    Capacitatea de producţie este de circa 3-4 unităţi pe lună într-un atelier care se află în Bucureşti. „Nu e un produs de volum, cel puţin în momentul de faţă. Nu am avut motive să investim în capacitate de producţie până acum. Dar scenariul principal, dacă va fi nevoie să mărim capacitatea de producţie într-un termen dat, este să producem 30 de case într-o lună cu furnizori de servicii de prefabricate, pentru că soluţia noastră este standardizată”.

     În România, clienţii vor în mare parte proiectele la cheie şi mai puţin kiturile.  „Din ce am constatat până acum, România nu este o piaţă pentru kituri. Ce am vândut a şi fost construit de noi”. Cătun a ajuns până acum la clienţi din Prahova, Vâlcea, Bucureşti, Constanţa.

    „Scopul pentru anul acesta este să facem primul proiect în afara ţării, care să fie şi un mic bulgăre pe care să îl putem rostogoli ulterior din punct de vedere al dezvoltării pieţei”.


    ZF şi VISA susţin o nouă generaţie de antreprenori să crească prin platforma Afaceri de la zero care dă glas sutelor de proiecte de mic antreprenoriat.

    ► În România sunt 650.000 de microintreprinderi, cu afaceri cumulate de 70 mld. euro şi un profit net de 15 mld. euro în 2024. Segmentul cel mai mic din economie a creat 1 milion de locuri de muncă, nivel constant în ultimii ani.

     

  • Câţiva studenţi propun o revoluţie şi se pare că le iese: bere cehă servită în halbe fabricate în Cehia

    Cehii sunt renumiţi ca băutori înrăiţi de bere, iar berea cehească este şi ea renumită. Însă de mult timp băutura alcoolică este servită în halbe şi pahare… fabricate în Germania. Chiar de prea mult timp, cred nişte studenţi cehi care vor să reînsoţească berea cu sticla produsă în Cehia, industrie la care ţara are tradiţie.

    Din anii 1990 încoace berea cehească a fost rareori servită în halbe şi pahare fabricate în Cehia – o realitate surprinzătoare într-o ţară renumită şi pentru fabricarea sticlei. Acum, după 30 de ani, berea urmează să fie turnată din nou în „pullitry“ proiectate şi produse în Cehia, scrie Radio Praga.

    Noile „pullitry“ sunt creaţia studenţilor Academiei de Arte, Arhitectură şi Design din Praga (UMPRUM). Michal Fronek, şeful studioului de design de produs al universităţii şi unul dintre iniţiatorii proiectului, îşi propune să reconecteze renumita cultură a berii cu tradiţia îndelungată de fabricare a sticlei. Într-un interviu acordat Radio Praga Internaţional, el a explicat de ce cele două s-au îndepărtat una de alta.

    „În anii 1990, concurenţa venea din Germania. Nemţii puteau oferi modele individuale fabricilor de bere şi mărcilor de bere, iar paharele erau furnizate din Germania. Între timp, companiile cehoslovace (şi mai târziu cehe) inflexibile au dat faliment.“

    Prin „inflexibil“, Fronek se referă la producătorii de sticlă cehi care folosesc sticlă presată, mai greu de produs pentru loturi personalizate decât sticla fabricată în masă oferită de companiile germane. Drept urmare, „pullitry“ din sticlă presată a dispărut de pe piaţă, chiar dacă, potrivit lui Fronek, este cea mai potrivită pentru bere.

    „Sticla presată funcţionează mai bine pentru că este puţin mai groasă, ceea ce ajută la menţinerea berii reci mai mult timp. Şi dacă o bere trebuie să fie cu adevărat bună, nu este vorba doar de igienizare corespunzătoare, de modul în care este turnată sau chiar de modul în care este preparată. Este vorba şi de menţinerea acelei temperaturi reci ideale cât mai mult timp posibil – astfel încât să nu ajungi să termini ultimele câteva înghiţituri calde şi fără gust.“

    Fronek subliniază că proiectul nu a fost niciodată conceput ca un simplu exerciţiu pentru studenţi. Efortul de a readuce pe piaţă „pullitry“-ul din sticlă presată cehă i-a implicat şi pe Tomáš Karpíšek, fondatorul grupului de restaurante Ambiente, şi pe Jirí Trtík, directorul producătorului de sticlă Bomma.

    Studenţii au proiectat „pullitry“-ul ţinând cont de constrângerile de producţie, a explicat Fronek. La fabrica Bomma din Svetlá nad Sázavou, procesul de presare este extrem de specializat din cauza caracteristicilor pe care trebuie să le aibă paharele şi mijloacelor de producţie.

    Studenţii UMPRUM par să fi găsit echilibrul potrivit. Din aproape 20 de propuneri, partenerii proiectului au selectat două modele pentru producţie. S-au remarcat un design rotunjit şi unul mai simplu, cu o faţă stilizată. Paharele sunt produse acum pentru a fi utilizate în restaurantele şi pub-urile Ambiente, inclusiv în cunoscutul lanţ Lokál.

    „Începem acum o serie de 50.000 de pahare. Pentru o producţie de masă reală – unde un pahar de bere s-ar putea vinde cu unu sau doi euro – ar trebui să fabricăm milioane de unităţi. Dar cu proiectul actual, operăm pe o piaţă locală, unde scopul este să ieşim în evidenţă prin ceva distinctiv. Şi, din moment ce ne aflăm în Cehia, unde se produce sticla, ar fi păcat să nu avem propriile noastre pahare de bere – chiar dacă sunt puţin mai scumpe.“