BusinessMagazin

Blog

  • Salariul mediu in 2010

    Cea mai pesimista prognoza privind salariul mediu in 2010 apartine Comisiei Nationale de Prognoza. Aceasta e cu mult sub nivelul salarial asteptat de romani inca din 2007: 482 de euro, conform unui studiu CURS. Salariul mediu in UE era, inainte de aderarea tarilor central-europene, dar calculat pentru toate cele 25 de state membre, de 2.129 de euro (2002, conform Eurostat).

     

    337,1 EURO: Salariul mediu net in 2010, calculat de Comisia Nationala de Prognoza.

     

    400 EURO: Reprezentantii companiilor de resurse umane Irecson si ISG cred ca salariul mediu in 2010 va fi cel putin dublu fata de cel prezent (203 euro in august 2005).

     

    500 EURO: Estimare pentru salariul mediu in 2010 facuta de Calin Popescu Tariceanu cu putin timp inainte de alegerile din 2004.

     

    600 EURO: Estimarea apartine Andreei Tanase, consultant in resurse umane la compania AIMS, care a luat in calcul ritmul de crestere salariala din ultimii ani de peste 20%.

     

     

  • CAT VETI CASTIGA IN 2010

    Exista un capitol de negociere cu Uniunea Europeana care nu se incheie niciodata: fericirea membrilor. In 2010, romanii vor fi deja de doi-trei ani in UE – suficient ca sa vada deja o diferenta pe fluturas, desi salariile lor vor fi tot in lei romanesti. Vor fi fericiti? Depinde de asteptarile pe care le au acum si de statul de plata pe care-si vor regasi atunci numele.

     

    La un an de la aderarea din 1 mai 2004, polonezii au ajuns la concluzia ca asteptarile le-au fost depasite – in ambele sensuri. Pe de o parte, PIB-ul lor a crescut in 2004 cu 5,3%, rata somajului a scazut, iar indicele bursier a crescut, stimulat de influxul de capital strain. Pe de alta parte, si inflatia a depasit estimarile (a fost de 3,6% in 2004, alimentele scumpindu-se cu 5,2% in intervalul februarie 2004 – februarie 2005). Mai mult, inflatia a devansat cresterea salariala in sectorul industrial (1,5%), ceea ce a insemnat castiguri reale mai mici pentru polonezi. Totusi, cei mai multi polonezi se simt multumiti dupa aderare, fiind convinsi ca pe termen lung nivelul lor de trai va creste.

     

    Morala? Ai grija la ce te astepti, pentru ca in functie de asta iti negociezi fericirea de membru al Uniunii Europene.

     

    Conform unui studiu realizat anul acesta de IRSOP asupra valorilor romanesti si a celor europene, 85% din romani cred ca principalele avantaje ale aderarii sunt cresterea nivelului de trai pe termen lung, libertatea de a calatori si munci in strainatate si crearea de noi locuri de munca. Cu alte cuvinte, locuri de munca mai bune si salarii mai mari. Sunt asteptarilor lor intemeiate?

     

    Nu, a spus presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale (ASG), Valeriu Turcan, citat de ziarul Gandul, cand a aflat dintr-un sondaj CURS realizat la cererea agentiei pe care o conduce ca romanii se asteapta la un salariu mediu lunar de 482 de euro imediat dupa aderare. “Experienta statelor care au aderat la UE dovedeste ca nu te poti astepta la o crestere brusca a veniturilor”, a spus el.

     

    Intr-adevar, peste noii membri ai uniunii vor mai trece decenii pana cand vor putea egala nivelul de trai al tarilor vechi membre. Desi previziunile arata ca Letonia – cu o crestere a PIB de 7% – va conduce topul cresterilor economice din cadrul UE, analistii cred ca va trebui sa mai astepte 16 ani pentru a atinge nivelul de trai din UE, se arata intr-un articol publicat de Baltic Times in august. Pentru a ajunge la acelasi raport PIB/cap de locuitor, slovacii mai au de asteptat 17 ani, lituanienii, estonii si cehii – 18, iar polonezii nu mai putin de 41 de ani. Slovacia si Republica Ceha vor atinge in trei, respectiv sapte ani, 75% din PIB-ul pe cap de locuitor al tarilor din Europa Occidentala, in timp ce polonezii mai au de muncit 27 de ani.

     

    Pentru oamenii simpli, aderarea de anul trecut a adus “euforie in ajunul lui 1 mai, un mare moment istoric – si apoi, a doua zi, totul era ca inainte”, spunea Robert Braun, fost consilier pe probleme de strategie al prim-ministrului ungar, citat de revista britanica The Economist. Spre deosebire de piata bunurilor si cea de capital, piata fortei de munca se integreaza mai greu in piata comuna si din cauza perioadelor de tranzitie legate de libera circulatie a acesteia impuse de o parte a vechilor membri.

     

    Atunci, la ce se pot astepta romanii? Daca Romania si Bulgaria ar adera maine la UE, ar fi de departe cele mai sarace membre ale uniunii, cu un PIB pe cap de locuitor cu 70% mai scazut decat media. Iar cand statele vor fi aderat la Uniunea Europeana, vor fi categoric in coada uniunii si in ce priveste nivelul salarial.

     

    Conform celor mai recente date Eurostat referitoare la castigul brut pe ora in statele din UE si in cele in curs de aderare (datele corespund anului 2002), castigul pe ora in Romania era de 1,04 euro iar in Bulgaria de 0,80 de euro. Prin comparatie, in statele din al doilea val de extindere ora de munca se platea in medie cu 2,83 de euro, in timp ce in tarile vechi-membre media sarea la 14,18 euro.

     

    Previziunile Comisiei Nationale de Prognoza nu alimenteaza nici ele optimismul romanilor in ce priveste cresterile salariale dupa aderare. Conform datelor furnizate revistei BUSINESS Magazin, salariul mediu net pe economie ar ajunge in 2007 la 254,9 euro (de la 203 euro, cat era in luna august a acestui an), iar in 2010 va ajunge de abia la 337,1 euro.

     

    Aceste cifre contrasteaza nu doar cu asteptarile romanilor, ci si cu cele ale consultantilor in domeniul resurselor umane intervievati de BUSINESS Magazin. Conform acestora, salariul mediu pe economie in 2010 va fi cel putin dublu, daca nu chiar triplu fata de cel din 2005. Andreea Tanase, consultant in resurse umane in cadrul filialei din Romania a companiei de resurse umane AIMS, crede ca peisajul salarial romanesc se va apropia de cel de astazi din Slovenia, Malta, Cipru sau Portugalia, unde salariile sunt de patru si de cinci ori mai mari, conform unui studiu asupra salariilor din regiune (Pay in Europe 2005), publicat de Federatia Angajatorilor din Europa. La aceasta concluzie a ajuns urmarind cresterile salariale anuale de peste 20% din ultimii ani.

     

    Tot optimisti, dar mai rezervati, sunt reprezentantii altor doua companii de resurse umane – Irecson si ISG – care avanseaza ipoteza unui salariu mediu de peste 400 de euro in 2010. Ca fapt divers, chiar inainte de alegeri, actualul premier Calin Popescu-Tariceanu estima valoarea salariului mediu pe economie in 2010 la 500 de euro.

     

    Dincolo de parerile consultantilor sau ale politicienilor, conform programului guvernamental prezentat in decembrie 2004 ”salariul mediu brut pe economie va creste in perioada 2005 – 2008 cu aproximativ 60% fata de nivelul actual”. Promisiunea guvernului, care se opreste in 2008, cand se incheie teoretic mandatul, nu contrazice previziunile Comisiei Nationale de Prognoza.

     

    Exista insa un palier de salariati pentru care toate aceste discutii despre salariul mediu pe economie nu sunt decat statistici. Ati ghicit, e vorba de manageri. Daca salariul mediu net lunar al managerilor (exceptand managementul de top) este in 2005 de 2.300 de euro, conform studiului Paywell 2005 realizat de PricewaterhouseCoopers, pentru top management salariile sunt mai mari decat nivelul pietei si chiar al competentelor din ea, variind generos de la 2.500 de euro la 17.000 de euro net (fara bonusuri si alte beneficii), conform informatiilor furnizate revistei BUSINESS Magazin de George Butunoiu, managerul companiei de recrutare de manageri Alexander Hughes Romania. Diferenta mare dintre salariile debutantilor si cele ale managerilor este descrisa de specialisti ca fiind “artificiala”. Iar motivul acestei diferente e lipsa de oameni pregatiti; IT-ul si bancile sunt doua domenii relevante pentru acest fenomen.

     

    “In IT s-a inregistrat cresterea cea mai mare de salariu comparativ cu anul trecut, pentru acelasi nivel de competenta”, spune George Butunoiu, precizand ca aceiasi angajati care anul trecut cereau 500 de euro, acum cer cel putin 7-800 de euro. Adrian Lupulescu, manager de resurse umane la Softwin, spunea in cadrul unui Clubului BUSINESS Magazin din septembrie ca in piata de IT nevoia de competente se schimba mai repede decat in oricare alt domeniu. Detinatorii noilor competente sunt de regula mai putini decat nevoia generata din industrie, astfel incat ajung sa se vanda la un pret peste valoarea lor. “Mie imi zice managerul cutare: pai cum imi cere mie asta nu-stiu-ce salariu? Pai uite, cere, zic. Merita? Nu merita, zic, dar n-ai incotro. Daca vrei un om in proiect, il iei pe asta. Piata la noi inca nu este bine balansata”, spunea in septembrie Adrian Lupulescu.

     

    Aceeasi poveste, dar cu alte personaje, se petrece in domeniul bancar. Febra deschiderii de noi sucursale a cuprins aproape toate bancile, astfel incat cererea de directori de banci cu cel putin cinci ani de experienta a depasit oferta pietei, observa Daniela Necefor, managing partner la compania romaneasca de resurse umane Total Business Solutions. George Butunoiu a cautat si el, de curand, vicepresedinte pentru o importanta banca straina din Romania. Nu a gasit. “Am cautat inclusiv romani care au lucrat in strainatate si sunt cel mult pe jumatate pregatiti din cat e nevoie, dar cer un salariu mai mare decat ar cere un strain cu aceleasi cunostinte”, spune managerul. “Unii cer aproape dublu”. De exemplu, 10.000 de euro cer managerii care sunt ”cat de cat” in domeniu, dar nici unul nu stie decat maximum o jumatate din cat ar fi nevoie, spune Butunoiu. Un director la fel de pregatit ca ei ar cere in Germania sau Austria doar 5.000 de euro, adauga el.

     

    Aceste dezechilibre din piata fortei de munca se vor atenua de la an la an. Pe de o parte, pentru ca piata isi formeaza specialisti. Pe de alta, pentru ca tendinta de crestere a salariilor va caracteriza mai degraba nivelul de “entry” decat cel de top, spune Ioana Anescu, directorul de marketing si comunicare al companiei romano-austriece de recrutare de personal ISG. Dupa cum reiese din studiul PayWell 2005 al PwC, in urmatorii doi-trei ani salariul debutantilor se va apropia foarte mult de salariul mediu pe economie. Teoria e sustinuta de toti specialistii intervievati de BUSINESS Magazin. “Salariile mici si medii vor creste, dar va exista o limitare la varf”, spune Minerva Cernea, country manager al companiei de recrutare de manageri Pedersen & Partners, care estimeaza pentru salariile de CEO o crestere de doar 30 – 50% in 2010 fata de nivelul actual.

     

    Exista insa o functie de manager, pana acum neglijata, vazuta deocamdata drept un capriciu si platita ca o “cenusareasa” intre manageri – dupa cum o descrie Ruxandra Stoian, senior manager in cadrul PricewaterhouseCoopers – dar care va fi perceputa radical diferit in 2010: managerul de resurse umane. De unde aceasta schimbare de perceptie? Explicatia e simpla: managerii generali nu se vor mai limita doar la investitii in echipamente pentru a-si eficientiza afacerile, ci vor investi tot mai mult si in capitalul uman. O data ce va costa mai mult, acest capital va trebui gestionat de manageri tot mai calificati – extrem de putini in Romania actuala.

     

    “Se va cere din ce in ce mai mult managerilor de resurse umane sa se implice in cresterea profitabilitatii companiei”, spune Romeo Cretu, senior consultant la compania romaneasca de resurse umane HRD. Uneori, acestia vor reorganiza chiar companii. Vor calcula atat costul recrutarii, al integrarii angajatilor in companie, cat si costurile indirecte: plecarea unui om, faptul ca postul ramane vacant sase luni, toate frustrarile celor din jur. Managerii de resurse umane vor stabili pachetele salariale si modul in care angajatii trebuie motivati si retinuti in companie. Si sarcina din urma va fi tot mai grea, avand in vedere ca oferta de companii in care iti poti gasi de lucru va creste dupa aderare (Timisoara e un exemplu timpuriu de oras in care afacerile au crescut mai repede decat oferta pe piata fortei de munca, astfel incat companiile incep deja sa recruteze personal din alte orase).

     

    O alta piatra de moara atarnata de gatul managerului de resurse umane este si fluctuatia de personal, de patru-cinci ori mai mare in Romania decat in tarile dezvoltate din UE. Cu noile sarcini incredintate, managerul de resurse umane incepe deja sa negocieze salarii tot mai mari. George Butunoiu de la Alexander Hughes Romania declara revistei BUSINESS Magazin in mai ca a avut recrutari de manageri de resurse umane pentru salarii de pana la 7.000 de euro. Iar compania Irecson plaseaza managerii de resurse umane alaturi de managerii financiari si de IT cand vine vorba de cei mai bine platiti manageri in 2010. Directorii de resursele umane devin incet o clasa de “middle spre top”, cu venituri importante, observa si Claudiu Ciortea de la compania de recrutari Adecco.

     

    Insa evolutiile salariale vor marca schimbari nu numai pe diverse paliere salariale (entry, middle sau top), ci mai ales pe domenii. Pentru ca economia Romaniei asteapta cateva schimbari majore de forte. De exemplu, valoarea pietei de asigurari va creste de la 900 de milioane in 2004 la trei miliarde de euro, conform previziunilor publicate in anuarul Ziarului Financiar “Romania 2010”, pentru ca sectorul asigurarilor, la fel ca cel bancar, sunt subdezvoltate in raport cu economia. Conform aceleiasi surse, industria medicamentelor, a cosmeticelor si a detergentilor se vor tripla pana in 2010. Iar petrolul si mobila se vor dubla.

     

    “Piata petroliera cred ca se va dubla in Romania pana in 2010, iar salariile vor fi atunci de 400 – 500 de euro”, spunea la finele lui 2004, Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol. Constructiile vor ajunge la afaceri de 8-9 miliarde de euro anual, iar numarul de angajati in aceasta industrie va fi de 450-500.000 (de la 350.000 in 2004). “Costul cu ora de munca pentru un constructor este acum de 1 euro pe ora, iar noi speram sa creasca la 6 euro”, spunea Liviu Daschievici, director executiv al Asociatiei Romane a Antreprenorilor din Constructii, citat de Ziarul Financiar.

     

    Daca sperantele lui Daschievici ar fi realiste, salariul mediu in constructii ar trebui sa creasca de la 150 de euro lunar la 700-900 de euro – o previziune cam optimista, avand in vedere ca acesta este castigul unui “middle manager” astazi. Consultantii vor fi de asemenea foarte cautati, pentru ca numarul fuziunilor, al investitiilor straine directe si al preluarilor va creste o data cu aderarea. De fapt, piata serviciilor, in general, isi va lua avant, daca presupunem ca structura PIB-ului romanesc va evolua in acelasi sens cu cel al tarilor membre (in UE, serviciile reprezinta 70-75% din PIB, iar in Romania doar 52%). Salariile IT-istilor se vor alinia la media europeana, crede Mihai Moghior, managerul si actionarul principal al singurei companii de recrutare de specialisti si manageri IT din Romania, Brainspotting (acum, un IT-ist debutant castiga in jur de 300-400 de euro lunar).

     

    Va exista in continuare un excedent de contabili, economisti, notari si avocati, dar nivelul onorariului consultantilor si al avocatilor de la firmele recunoscute in piata se va apropia ca valoare de cele practicate in Ungaria, Cehia sau Polonia, adica “125 de euro pe ora, dar numai in ce priveste firmele din Top 20”, conform lui Catalin Predoiu, managing partner al casei de avocatura Racoti Predoiu, citat in anuarul ZF “Romania 2010”.

     

    Un sector mai vitregit din punct de vedere salarial, dar important ca volum de forta de munca implicata – industria usoara – va cunoaste cresteri salariale semnificative, spune Maria Grapini, presedinta Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). Astfel, salariul mediu – deja mai mare decat in Bulgaria, tarile din fosta Iugoslavie, Ucraina si Republica Moldova – va creste de la 100 de euro plus 40 de euro tichete de masa (cat a fost negociat pana in 2006), la 350 de euro in 2010. Acest salariu insa nu-i va determina pe angajatii din industrie sa renunte la gandul plecarii din tara, dupa aderare, crede Maria Grapini, asa incat fluctuatia de personal in sector ar putea creste cu 150-200%.

     

    Deja Grapini a constatat ca multe companii din sectorul pe care il reprezinta “sufera” de fluctuatii de personal de pana la 30 – 40% anual, cei mai “plimbareti” angajati fiind cusatoarele si “lucratorii” in domeniul marketing-comercial. Ingrijorarile in industria textila au inceput in acest an, cand FEPAIUS a constatat o scadere cu 10.000 a numarului locurilor de munca, de la 450.000. Pana in 2010, Grapini asteapta ca numarul salariatilor sa scada la 350.000 – datorita liberalizarii pietei, devalorizarii euro, cresterii preturilor la utilitati si scaderii comenzilor pentru productia in lohn.

     

    Pericolul pierderii angajatilor va ameninta tot mai mult si celelalte industrii. Managerii se vor lupta sa-si retina angajatii prin bonusuri si beneficii de care pana nu de mult se bucurau mai ales managerii expatriati, spun consultantii. Ruxandra Stoian, senior manager in cadrul PricewaterhouseCoopers a constatat din studiile facute de compania sa ca ponderea salariului de baza in pachetul salarial al romanului a scazut de la 78% in 2001 la 71% in 2005, facand tot mai mult loc bonusurilor si beneficiilor de tot felul, de la tichete de masa la prime, discounturi, telefon, masina sau abonamente la sali de sport sau la clinici medicale particulare. Insusi contractele de munca vor deveni mai putin flexibile, spun reprezentantii companiei Irecson, “ingradind libertatea de miscare a angajatilor intre firme cu acelasi profil de activitate”.

     

    Domeniile mai afectate de fluctuatie vor fi cele cu deschidere internationala precum IT-ul, managementul calitatii si ingineria, spun specialistii. Outsourcing-ul, deja “pe val”, va genera un alt tip de migratie: multe firme din UE isi creeaza filiale in Romania, pregatesc oameni in cadrul acestor filiale, remunerandu-i cu salarii ceva mai bune decat nivelul pietei, dupa care ii trimit in tari din UE si nu numai pentru a lucra la diverse proiecte, “trei luni intr-o tara, doi ani in alta”, spune Mihai Moghior.

     

    Desi nu fac parte din pachetul salarial si nu sunt considerate beneficii sau bonusuri, training-urile, a caror piata in Romania a crescut pana la 20 de milioane de euro, vor incepe sa fie tot mai des folosite ca instrumente de motivare a angajatilor. Ioana Anescu de la ISG Romania spune ca numarul tot mai mare de cursuri de instruire “train the trainers” (n.r. – instruieste instructorii) este cea mai buna dovada pentru faptul ca piata creste. Un business de tipul “train the trainers” este sustinut in Romania de Human Synergistics, companie care estimeaza ca va incheia primul an de activitate cu o cifra de afaceri de 200.000 de euro, conform Iulianei Stan, business developer al acesteia. Cifrele de afaceri insumate ale clientilor Human Synergistics se ridica la un milion de euro.

     

    Mai motivat si ceva mai bine platit, inconjurat de tot mai multe tentatii profesionale, fara a trai neaparat cu mult mai bine, dar trecut prin focul primelor scumpiri aduse de aderare – asa va “arata” angajatul anului 2010, astazi in proportie de 39% speriat de aderare, conform studiului IRSOP asupra valorilor romanesti si a celor europene. In masura egala, insa, acelasi angajat crede ca va trai mai bine pe termen lung.

     

    Pentru 2010, acest “mai bine” se va situa probabil, ca medie salariala pe tara, intre 337,1 euro pe luna, cifra avansata de Comisia Nationala de Prognoza si 600 de euro pe luna, cifra estimata de cel mai optimist dintre consultantii de resurse umane intervievati. Un economist american, Edgar S. Fiedler, spunea ca daca intrebi cinci economisti vei avea cinci pareri diferite – de fapt sase, daca unul dintre ei a studiat la Harvard. Si tot dadea un sfat: “Daca tot faci previziuni, macar fa-o des”.

  • Show-room, un altfel de magazin

    La jumatatea lunii octombrie, in Bucuresti s-a deschis show-room-ul Market 8, destinat amenajarii casei. Conceput asemenea unei locuinte (cu living, dormitor, bucatarie, baie), magazinul ofera vizitatorului ocazia de a se relaxa, de a se informa asupra ultimelor tendinte si de a cumpara ceea ce-i place. 

     

    UNITATE: Caracteristica principala a acestui concept ar fi ca ofera solutii de accesorizare, de la zugraveala la mobilier, de la obiecte de decoratiuni la textile, de la corpuri de iluminat la opere de arta plastica.

     

    MADE IN ROMANIA: Produsele expuse sunt furnizate de unele dintre cele mai importante brand-uri din Italia, Franta, Spania, Belgia, Portugalia, Germania. Pe langa furnizorii externi este prezentata si o colectie de accesorii textile si mici piese de mobilier create de Venera Arapu (unul dintre cei mai cunoscuti designeri autohtoni).

     

    OFERTA: Clientul se poate relaxa la Market Cafe, un cafe-bar cu specialitati frantuzesti; poate face o calatorie virtuala in jurul lumii la Market News, unde se gasesc publicatii turistice, albume de fotografie, design, arhitectura, gastronomie, presa internationala si autohtona, carti postale turistice si de sezon, precum si o gama variata de CD-uri cu muzica ambientala; Market Fashion completeaza imaginea de tinuta a conceptului prin colectiile Venera Arapu, iar Market Art concentreaza caracterul estetic al spatiului, prezentand opere de arta ale unora dintre cei mai cunoscuti artisti.

     

  • FASHION: Tonuri de Negrau

    Despre Dorin Negrau se poate spune ca este o figura atipica, pana si pentru atat de atipica breasla a creatorilor de moda. Nu-i plac petrecerile mondene, nu se afiseaza alaturi de vedete si nu e vanat de revistele de scandal. In schimb, da tonul in moda. Si o face prezentandu-si colectia de vara 2006 cu doua sezoane in avans, intr-o premiera absoluta pentru Romania.

     

    Convins ca si provincia – impropriu spus, “handicapul” lingvistic al termenului e evident in acest caz – are un cuvant greu de spus in moda romaneasca, Dorin Negrau si-a propus, printre altele, sa inaugureze, in februarie 2006, la Cluj-Napoca – orasul in care si-a si stabilit “cartierul general” -, primul show-room de lifestyle din afara Bucurestiului. “Conceptul e aplicat cu succes in orase ca Milano sau Barcelona, asa ca va reusi si la noi. Clujenii sunt deja pregatiti pentru acest stil, care marcheaza o revenire la casele de moda din anii ’40, cand un magazin intreg se punea la dispozitia clientului”, marturiseste Negrau.

     

    “In Bucuresti deja exista un asemenea show-room si o sa mai deschid si eu unul, dar de-abia dupa cel din Cluj. Merg pe conceptul ca cel care are curajul sa deschida un drum va prinde o bucata mai mare din cascaval. Tocmai de aceea vreau sa fiu primul designer care-si deschide un show-room in provincie”, adauga el. Iar inainte de a-si pune acest proiect in aplicare, el isi va mai trece in “portofoliu” o premiera nationala – prima prezentare a unei colectii cu doua sezoane in avans, dupa “canoanele” marilor case de moda ale lumii. Un eveniment care va avea loc in 26 noiembrie, la Teatrul National Bucuresti, in cadrul Galei Wella.

     

    Povestea lui si, implicit, a acestei colectii, incepe, insa, cu mult timp in urma. Primele haine le-a croit in studentie, pentru a mai scoate cativa bani de buzunar. “Eram student la Arte si Design, la Cluj, iar de moda m-am apucat din lipsa de ocupatie. Banii au inceput sa iasa inca de atunci, din 1992”, povesteste el. Nu i-a luat prea mult timp sa-si dea seama ca ar putea sa-si transforme hobby-ul intr-o afacere profitabila, reusind, inca din 1995, sa se lanseze la nivel national. Tot in acea perioada a invatat ca nimic nu este mai capricios decat moda, motiv pentru care a pus pe picioare si o varianta de “back-up”, investind in domeniul farmaceutic. “Multi cred ca imi sustin pasiunea pentru moda din banii pe care-i fac din cealalta afacere, dar este exact invers: moda mi-a dat sansa sa investesc in altceva. Am avut norocul sa aleg un domeniu care, in timp, s-a dovedit foarte profitabil”, explica Negrau.

     

    Dupa o pauza de trei ani – timp in care, o marturiseste chiar el, si-a dorit sa fuga cat mai departe de lumea modei, “in care exista mai multe invidii decat oriunde altundeva” – revenit la inceputul lui 2000, cu forte proaspete. A inceput atunci sa-si vanda produsele in toate orasele importante din Romania, dupa principiul ca nimic nu conteaza mai mult decat “vizibilitatea”. Totusi, si-a dat seama destul de repede ca a urmat un indicator care l-a dus intr-o directie gresita, “In perioada aceea vindeam mult, ieftin si, hai sa zicem, la o calitate mai slaba. Dar am realizat, la un moment dat, ca romanii nu mai vor uniforma; ca-si doresc modele unicat, chiar daca platesc mai mult pentru ele”, marturiseste Negrau.

     

    Pasul urmator a venit de la sine: si-a restrans aria de interes la doar cateva orase – Timisoara, Brasov, Constanta, Cluj si Bucuresti -, stabilindu-si apoi legaturi si cu cateva boutique-uri din Franta si Germania, in care creatiile sale se vand la fel de bine ca si in tara. Odata cu noua strategie de vanzari, Negrau si-a regandit si partea de promovare a colectiilor. “Lucrez cu o echipa de consilieri care ma ajuta sa fac cele mai potrivite alegeri legate de consolidarea brandului. Anul acesta am desemnat-o pe Cristina Cioran sa reprezinte imaginea <Dorin Negrau>. Este o practica frecventa la toate casele de moda importante si ofera avantaje atat designerului cat si vedetei implicate in promovare”, explica el. 

     

    Ce inseamna un brand in domeniul modei? “Poti spune ca ai creat un brand cand clientul iti recunoaste produsele dupa stilul croielii, fara sa se uite la eticheta”, explica Negrau. E posibil asa ceva in Romania? Raspunsul il da tot el: “Principala caracteristica a creatiilor mele, de exemplu, este feminitatea. Am eliminat, pe cat posibil, decolteul si transparentele si-am promovat lucratura manuala, borderia, aplicatiile. Aceasta este, cum ar veni, semnatura mea de designer”.

     

    La mijlocul lunii septembrie, Dorin Negrau si-a prezentat colectia de iarna, pentru care a folosit predominant tesaturi din bumbac si catifea – materialul vedeta al sezonului. Si incaltamintea a fost creatie proprie, pantofii si cizmele fiind realizate la un atelier din Bucuresti. “Eu lucrez numai cu asemenea ateliere (pe care italienii le numesc, foarte tehnic, laboratoare), specializate pe un anumit produs. Pielea, de exemplu, o lucrez la Gherla, iar blana de vulpe, la Brasov. Pentru colectia de iarna am comandat posetele in Maroc, iar colierele in Olanda”, rezuma Negrau in cateva cuvinte munca de conceptie a unei colectii care l-a costat 45.000 de euro. De remarcat si maniera inedita de prezentare, manechinele defiland pe muzica bisericeasca, interpretata chiar la fata locului de un cor de seminaristi. “Si pentru prezentarea colectiei de vara pregatim o surpriza… Trasaturile definitorii ale hainelor vor fi eleganta, stralucirea si misticul. Anul viitor scapam de modelele florale, pentru ca revin in moda culorile de pamant, albul si negrul”, dezvaluie Negrau, cu multa “zgarcenie”, cateva dintre tendintele  noului an.

     

    Iar daca vreti sa aflati mai multe, doamnelor si domnisoarelor, imbracati-va paltonul, puneti-va si un fular, si mergeti pe 26 noiembrie, la Teatrul National, sa vedeti ce rochite veti purta in vara lui 2006. 

     

  • In 3 ani ne listam la Bursa”

    Anuntul lui Felix Tataru – proprietarul agentiei de publicitate GMP – a venit saptamana trecuta, o data cu afilierea GMP la Ashley WorldGroup, un grup regional de publicitate. Anuntul sau este cel mai clar si, in acelasi timp, cel mai ferm obiectiv de management pe care vreun sef de agentie de publicitate din Romania l-a enuntat vreodata. Pe ce se bazeaza el?

     

    Intr-una din serile festivalului de la Portoroz desfasurat luna trecuta, mai exact la petrecerea romaneasca a Golden Drum-ului,  Felix Tataru si Bogdan Enoiu – seful de la McCann Erickson – pareau ca nu se mai satura de vorbit. Mai bine de jumatate de ora, Enoiu a vorbit si gesticulat in continuu, fara ca Tataru sau ceilalti doi-trei participanti la discutie sa-l intrerupa sau sa preia controlul discutiei. Era oarecum ciudat sa-i vezi empatizand pentru atat de mult timp pe cei doi “mari rivali” publicitari ai anului trecut: Tataru – creierul campaniilor lui Traian Basescu, si Enoiu – cel care a vegheat din umbra campania PSD.

     

    Era mai mult decat empatie intre cei doi? Cei care cunosc istoricul afilierii GMP la grupul regional de publicitate de origine greceasca, Ashley WorldGroup, ar putea spune ca da, pe cei doi ii lega la ora respectiva ceva mai mult decat o simpla conversatie “de festival”. Ce anume, pare sa fi fost dezvaluit saptamana trecuta. Vorbind despre radacinile afilierii GMP la Ashley, Tataru povesteste ca primul pas in acest parteneriat l-a facut Bogdan Enoiu, la inceputul acestui an. Acesta i-a propus in repetate randuri sa intre in reteaua Ashley, pe atunci parte din acelasi grup din care face parte si McCann Erickson. Este vorba de Interpublic, care detine pachetul majoritar in agentia condusa de Bogdan Enoiu, si care pana in primavara detinea control si in Ashley. Dupa o serie de amanari si declinari a ofertei, Tataru a luat in cele din urma decizia afilierii.

     

    Ce l-a motivat pe Tataru? Contul Cosmorom, un brand mort acum in Romania, dar care va renaste pana la sfarsitul anului (dar sub un alt nume, cel al companiei-mama nefiind exclus). Legatura dintre Cosmorom, GMP si Ashley este actionarul majoritar al Cosmorom, CosmOTE din Grecia, unul dintre cei mai grei clienti din portofoliul Ashley din Grecia. Asadar, vrand sa resusciteze Cosmorom, CosmOTE avea nevoie de o agentie locala partenera. McCann nu putea fi, dat fiind ca are clientul Connex (deocamdata, intrucat contul va merge cel mai probabil la Scala JW Thompson, agentia de casa a Vodafone la nivel international).

     

    Intre timp, Ashley a iesit din reteaua Interpublic, dar si-a pastrat clientul CosmOTE. Cautarile in Romania au continuat insa, de data aceasta din partea Ashley, nu a Interpublic. Iar Bogdan Enoiu i-a sugerat lui Makis Seriatos – fostul sau sef de la Interpublic, ce coordonase McCann si Ashley in Europa Centrala si de Est si care este actualmente presedinte al grupului Ashley – sa se asocieze cu GMP, o agentie independenta, dinamica si considerata ca fiind pe val la ora actuala.

     

    Ceea ce s-a si intamplat, anuntul parteneriatului dintre Tataru si Seriatos fiind comunicat saptamana trecuta. Dar colaborarea dintre Ashley si GMP nu se rezuma doar la CosmOTE, spune Makis Seriatos. GMP/Ashley Bucharest – cum se numeste acum – va mai prelua si alti clienti Ashley, grup care mai este prezent in alte 10 tari balcanice si printre clientii caruia se mai numara Microsoft, Nokia, Puma, Panasonic sau Citroen. Cu toate acestea, numarul conturilor venite din retea nu il va depasi pe cel al clientilor locali, spune Felix Tataru, care anticipeaza o pondere de “50%-50%” pentru 2006.  

    Care este previziunea cifrei de afaceri? De aproape sapte ori mai mare, dat fiind ca in 2004 GMP a avut 3 milioane de euro, iar targetul lui Tataru pentru 2006 este de 20 de milioane. Iar planurile lui merg si mai departe: “Peste trei ani vrem sa listam agentia la Bursa londoneza”, spune cel care inca detine controlul absolut in GMP/Ashley, dar din care va ceda jumatate peste 18 luni partenerilor sai. ”Procedurile de vanzare (la bursa, n.r.) le vom stabili in acest interval”, mai spune Tataru, care isi mai fixeaza un obiectiv: acela ca GMP/Ashley sa fie numarul unu in Romania in urmatorii 3 ani. Nu neaparat ca cifra de afaceri subliniaza el, ci ca valoare a brandului si satisactie adusa clientilor. Cu alte cuvinte, obiectivul lui Tataru este ca agentia “sa creasca bine” – cum probabil l-ar parafraza clientul sau, Traian Basescu.

  • Despre America, cu dragoste si oroare

    Ambrose Bierce, maestrul numarul unu al genurilor fantastic si macabru americane, a fost, in viata de zi cu zi, la fel de ciudat ca si scrierile sale, care descriu o America sumbra si apasatoare, cu oameni bantuiti de pasiuni exacerbate si de demoni interiori.

     

    Bierce nu a avut niciodata ceva al lui: nici casa, nici cal, nici caruta. A fost un om in miscare perpetua, care a disparut pe o martoaga imprumutata in desertul mexican, acolo unde se dusese sa-i insoteasca pe Pancho Villa si pe revolutionarii lui.

     

    Intrebat odata de William Randolph Hearst, patronul sau si pasionat colectionar de carti, tablouri si alte obiecte de arta, ce anume colectioneaza, Bierce i-a raspuns: “Colectionez cuvinte. Si idei. Si, ca si dvs., le inmagazinez. Dar nu in rafturi, ci in capatana mea. Pot sa le scot cand vreau si sa le arat. Sunt extraordinar de portabile, dle Hearst. Si nu cred ca e necesar sa le arat pe toate in acelasi timp.” Culegerea de fata – Valea bantuita – este o colectie de 24 de astfel de idei literare, care se citesc cu sufletul la gura si gura inclestata de teama.

     

    Ambrose Bierce, Valea bantuita, Editura Leda, Grupul Editorial Corint, Bucuresti, 2005

  • Seductia firului de matase

    José Frèches ne invita, in acest prim panou (“Acoperisul lumii”) al trilogiei “Imparateasa matasii”, la o calatorie pe drumul mitic ce unea, geografic, dar si in spatiul imaginarului, Europa de Asia.

     

    Pe fondul unor intrigi de palat din vremea dinastiei Tang, in secolul al VI-lea d. Hr., descoperim detalii legate de viata senzualei Wuzhao, sotia Imparatului Gaozong, fosta calugarita budhista. Ea nu are decat un vis: sa devina la randul ei imparateasa. Cei doi aliati sunt budhismul si faimosul fir de matase, pe care autorul il deapana, printre crime, tradari si jocuri de culise, pana in varful muntilor in incintele sacre ale manastirilor din India si China.

     

    Firul de matase, al carui secret il detin doar chinezii, este insa ravnit cu ardoare si de crestini si de maniheeni, si de nestorieni, si de banditi si de calugari, pentru ca toti au sentimentul ca acela care va dezlega misterul coconului alburiu va ajunge sa detina vesnic bogatia si puterea. Forta de atractie a acestui roman popular rezida in nuantele politiste, dar si descrierile picante ale scenelor de alcov.

     

    José Frèches, Imparateasa matasii, Editura Allfa, Bucuresti 2005

  • De tinut minte

    In ultimele doua luni, cei mai importanti actori ai industriei de media si publicitate au scris negru pe alb regulile de baza pe care autoritatile publice si agentiile de publicitate partenere ar trebui sa le respecte in alocarea banilor de reclama. A rezultat un act normativ care la inchiderea editiei inca se afla pe masa premierului Tariceanu, asteptand sa fie semnat. Va trece apoi pe la Ministerul de Finante si Agentia de Monitorizare si Reglementare a Achizitiilor Publice (organism infiintat acum doua saptamani). Daca primesc cele trei semnaturi, propunerile industriei vor deveni litera de lege. BUSINESS Magazin a intrat in posesia acestora si a selectat cele mai importante prevederi. Agentiile le pot decupa inca de pe acum, este posibil sa aiba nevoie de ele foarte curand.

     

    CRITERII DE ELIGIBILITATE: Articolul 4 al ordinului spune ca prin criterii de eligibilitate a ofertantilor de servicii de publicitate media se inteleg urmatoarele:

    A) Tirajul mediu difuzat pe editie al ofertantului, (certificat pentru o perioada de minim trei luni din ultimul an calendaristic de catre institutii autorizate, independente, de audit), aria de difuzare, profilul, publicul tinta, in cazul publicatiilor;

    B) Aria de acoperire si audienta certificata de o institutie specializata, profilul si publicul tinta, in cazul presei audio-TV;

    C) Profilul si publicul tinta, numarul de accesari lunare – in cazul Internetului.

     

    CAPACITATE TEHNICA: Prin capacitate tehnica se desemneaza existenta experientei similare, echipamentelor, tehnologiei (know-how) si personalului specializat care sa permita ofertantului prestarea serviciilor de publicitate media in conditii optime.

     

    capacitatea economico-financiarA: Prin capacitatea economico-financiara se desemneaza acele niveluri ale cifrei de afaceri, lichiditatii generale si solvabilitatii patrimoniale care sa garanteze ca ofertantul are capacitatea de a-si indeplini in mod eficient conditiile contractuale.

     

    ALGORITM DE CALCUL: In cazul aplicarii criteriului “oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere tehnico-economic”, oferta stabilita ca fiind câstigatoare este, potrivit articolului 5,  oferta care intruneste punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea urmatorului algoritm de calcul:

    A)      in cazul presei scrise: C/T (unde C a cost pentru 1 cm2 reclama calculat la o singura aparitie si T a tirajul mediu, difuzat pe editie, certificat).

    B)      in cazul presei audio-TV: costul pe punctul de audienta (CPP).

    C)      in cazul Internetului: cost pe o mie de afisari.

     

    Contractele de publicitate media: Vor contine in mod obligatoriu, potrivit art. 6, urmatoarele doua clauze contractuale:

    A) ”Partile contractante au obligatia sa asigure, inclusiv in timpul derularii contractului, accesul publicului cel putin la urmatoarele informatii: destinatarii finali ai fondurilor de publicitate, criteriile de alocare a acestor fonduri, sumele aferente fiecarui beneficiar final si termenele de executare a prevederilor contractuale”.

    B) ”Accesul la informatiile de la punctul a) se realizeaza prin intermediul autoritatii contractante, care are obligatia de a detine informatii actualizate cu privire la derularea contractului”.

  • BD – o dragoste (ne)impartasita

    Stiati ca artisti precum Sandu Florea, Livia Rusz sau Mircea Arapu au fost nevoiti sa plece din tara pentru a crea benzi desenate? Iar N. Batzaria (creatorul lui Haplea) sau Neagu Radulescu au avut de suferit din pricina personajelor pe care le-au imaginat? Toate acestea, si multe altele, le veti afla citind volumul pe care vi-l prezentam.

     

    BD-ul, sau banda desenata cum ii spun romanii si francofonii, este un subiect pe care am incercat sa-l deschidem, la nivel redactional, in nenumarate randuri. Cu vreo trei ani in urma, sub semnatura lui Horia Barna, Ziarul de duminica (supliment cultural al Ziarului Financiar) indraznea sa insaileze o ancheta, mestesugit ilustrata, dichisit scrisa si temeinic informata, care urmarea, in primul rand, sa desluseasca – prin intermediul reactiilor cititorilor – daca genul incepe sa aiba priza la noi. Un semnal pozitiv ne-ar fi incurajat sa continuam si, chiar, sa cream in spatiul ziarului o rubrica de specialitate.

     

    Din nefericire, lucrurile s-au oprit aici. Cu exceptia catorva cronici, asezate sub colontitlul “best-seller international”, in care am consemnat ultimele succese ale lui Asterix, Blake si Mortimer, Thorgal sau Largo Winch si care au fost tot atatea pledoarii pentru miracolul publicistic care se cheama BD, nimic nu s-a mai intamplat. BD-ul sufera, la noi, de un acut sindrom de neadaptare si, cu exceptia catorva amatori cultivati si vag nostalgici, nu are, practic, decat un stramt public de “connaisseurs”.

     

    In aceste conditii, e poate util sa amintim, din cand in cand, ca, peste granite, BD-ul isi face treaba cu asupra de masura si are, oricat de ciudat sau de frivol ne-ar parea, un succes ascendent la categorii din ce in ce mai diverse de public. Nu doar copiii, ci si adultii simandicosi citesc (pe ascuns sau la vedere) benzi desenate, ale caror personaje si tehnici grafic-narative prolifereaza cu veselie. Mai mult, BD-ul a ajuns sa alimenteze imaginarul marilor regizori de film, ajungand sa-si mute arsenalul de seductie nu doar in pelicule precum Superman si Batman, ci si in filme cultivate, rafinat aventuroase, precum recentul Sin City.

     

    Desigur, banda desenata traieste in Romania, dar are, oarecum, un statut de arta underground, cata vreme tirajele albumelor de BD se infunda undeva in cifre cu doar doua zerouri in coada. Dodo Nita si Virgil Tomulet, autorii acestui frumos si util dictionar dedicat celei de-a noua arte, sunt insa optimisti. Ei sustin ca 2005 a fost un an fast pentru BD, cata vreme au aparut noi edituri specializate si noi productii desenate. Entuziasmul exista, nimeni n-a negat acest lucru, dar este plasat doar in tabara producatorilor.

     

    Consumatorii degusta intamplator, din varful buzelor, temandu-se sa infulece pe saturate, sa rada homeric sau sa trepideze in ritmul imaginilor. In aceste conditii, in care pofta de a citi e anemica si in care educatia in spiritul BD e precara, un atare dictionar e mana cereasca. Pentru ca educatia intru BD dezvolta si slefuieste simtul umorului, ascute mintea si sfichiuie imaginatia, mai cu folos decat multe filme si carti traditionale. Dictionarul benzii desenate in Romania, copios ilustrat, e si un sipet care ascunde multiple secrete biografice ale autorilor de BD si, o data cu ele, nenumarate altele legate de mentalitatea societatii care i-a adapostit pe acesti fericiti-nefericiti creatori.

  • Aproape litera de lege

    Cat de curand, autoritatile publice si agentiile de publicitate vor vorbi aceeasi limba atunci cand vor face o campanie pe bani publici. Adica vor dispune de un “ghid” comun care le va indruma cum sa-si desfasoare campaniile de publicitate. E nevoie de inca trei semnaturi si acesta va fi publicat in Monitorul Oficial.

     

    Tehnic vorbind, ghidul mentionat anterior se numeste “Ordinul privind aplicarea dispozitiilor privitoare la publicitatea achizitiilor publice de servicii de publicitate media” – o denumire lunga si complicata, care se traduce printr-un set de reguli si proceduri de care autoritatile publice – ministere, autoritati, agentii, directii sau utilitati – si agentiile de publicitate partenere vor tine cont atunci cand vor demara campanii de comunicare finantate din bani publici.

     

    Aceste reguli si proceduri de lucru sunt o noutate pentru Romania. Ele se refera la modul in care autoritatile publice isi vor formula intentiile de comunicare si isi vor argumenta necesitatea campaniei de publicitate, dar aduc in discutie si criteriile de care vor tine cont in elaborarea media plan-ului sau realizarea unui raport de evaluare a eficientei campaniei. Toate fac parte dintr-un act normativ (ordinul pomenit anterior), rezultat in urma unui “efort comun al industriei de media si publicitate de a reglementa achizitiile de servicii de publicitate a organismelor publice”, a declarat, pentru BUSINESS Magazin, Cristian Ghinea de la Centrul pentru Jurnalism Independent, o organizatie non-guvernamentala, non-profit, care ofera instruire si asistenta profesionala jurnalistilor si organizatiilor de presa din Romania (CJI este un proiect al Independent Journalism Foundation, cu sediul la New York).

     

    Cristian Ghinea, care este coordonatorul programului “Cenzura financiara in presa romaneasca” – un proiect al CJI care consta in monitorizarea fondurilor publice pentru publicitate, finantat de Open Society Institute / Justice Initiative – spune ca, dupa o serie de discutii si intalniri repetate in ultimele doua luni, cele mai reprezentative organisme de media si publicitate au cazut de acord asupra unui document de doua pagini care sa arate negru pe alb agentiilor de publicitate si autoritatilor publice cum trebuie sa procedeze in momentul demararii unei campanii publice. Organismele de media si publicitate despre care vorbeste Ghinea sunt: CJI, Clubul Roman de Presa (CRP), Agentia de Monitorizare a Presei “Academia Catavencu”, Asociatia Patronala a Editorilor din Romania, Asociatia Romana pentru Masurarea Audientelor (ARMA), Biroul Roman pentru Audit al Tirajelor (BRAT), Freedom House Romania, International Advertising Association (IAA) si Studiul National de Audienta (SNA).

     

    Forma finala a documentului respectiv, impreuna cu cele 13 documente in anexa (documentele de lucru aferente procesului de demarare a unei campaniei de publicitate) au fost trimise la mijlocul lunii octombrie in atentia lui Valeriu Turcan, presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale (ASG). “Asteptam sa vedem ce se va intampla”, spune Ghinea de la CJI, ONG al carui lobby pentru transparenta bugetelor de publicitate guvernamentala s-a concretizat in luna mai a acestui an intr-o varianta imbunatatita a legii achizitiilor publice din 2001. Este vorba despre OUG nr. 40/mai 2005 care, printre altele, obliga autoritatile sa isi faca publice bugetele de reclama si sa elimine clauzele de confidentialitate din contractele cu agentiile (principalele obstacole pana anul acesta in accesul la informatiile cu privire la bugetele publice de comunicare).

     

    In ce faza se afla acum actul normativ in discutie? ”Se afla pe masa prim-ministrului, urmand sa ajunga la Ministerul Finantelor Publice si la Autoritatea pentru Achizitii azi sau maine (sfarsitul saptamanii trecute – n.r.)”, a declarat Valeriu Turcan de la ASG, pentru BUSINESS Magazin. ”Noi speram in adoptarea lui urgenta. Asteptam un raspuns”, a mai spus Turcan.

     

    Daca raspunsul asteptat de Turcan, de CJI si de toata industria de media si publicitate va fi pozitiv – si sunt sanse sa fie asa – atunci se poate spune ca in aproape un an de zile situatia bugetelor guvernamentale de publicitate s-a schimbat la 180 de grade. Raportul Comisiei Europene de monitorizare a Romaniei a indicat deja acest lucru,  saptamana trecuta: desi mai are de lucru la capitolul mass-media, spune raportul, Romania se afla pe un trend pozitiv in domeniul transparentei in mass-media. ”Ceea ce e imbucurator, daca ne uitam la Raportul de tara de anul trecut, care era dezastruos,” comenteaza Cristian Ghinea de la CJI, care subliniaza ca ideea reglementarii publicitatii publice a inceput practic chiar “o data cu raportul de anul trecut”.

     

    Asadar, cadrul legislativ a fost imbunatatit, raportul Comisiei Europene – de asemenea. Dar cercul nu este inca inchis, urmatorul lucru in agenda fiind reglementarea criteriilor de investitie a bugetelor publice de reclama. Criterii la care autoritatile publice, agentiile de publicitate, presa si opinia publica n-ar fi visat anul trecut pe vremea asta. Cu atat mai putin guvernul Nastase de atunci, acuzat in repetate randuri ca ar fi directionat haotic banii publici de comunicare – circa 60 de milioane de euro, la cât a fost estimat bugetul achizitiilor de publicitate intre 2000-2004.