BD – o dragoste (ne)impartasita

Stiati ca artisti precum Sandu Florea, Livia Rusz sau Mircea Arapu au fost nevoiti sa plece din tara pentru a crea benzi desenate? Iar N. Batzaria (creatorul lui Haplea) sau Neagu Radulescu au avut de suferit din pricina personajelor pe care le-au imaginat? Toate acestea, si multe altele, le veti afla citind volumul pe care vi-l prezentam.

 

BD-ul, sau banda desenata cum ii spun romanii si francofonii, este un subiect pe care am incercat sa-l deschidem, la nivel redactional, in nenumarate randuri. Cu vreo trei ani in urma, sub semnatura lui Horia Barna, Ziarul de duminica (supliment cultural al Ziarului Financiar) indraznea sa insaileze o ancheta, mestesugit ilustrata, dichisit scrisa si temeinic informata, care urmarea, in primul rand, sa desluseasca – prin intermediul reactiilor cititorilor – daca genul incepe sa aiba priza la noi. Un semnal pozitiv ne-ar fi incurajat sa continuam si, chiar, sa cream in spatiul ziarului o rubrica de specialitate.

 

Din nefericire, lucrurile s-au oprit aici. Cu exceptia catorva cronici, asezate sub colontitlul “best-seller international”, in care am consemnat ultimele succese ale lui Asterix, Blake si Mortimer, Thorgal sau Largo Winch si care au fost tot atatea pledoarii pentru miracolul publicistic care se cheama BD, nimic nu s-a mai intamplat. BD-ul sufera, la noi, de un acut sindrom de neadaptare si, cu exceptia catorva amatori cultivati si vag nostalgici, nu are, practic, decat un stramt public de “connaisseurs”.

 

In aceste conditii, e poate util sa amintim, din cand in cand, ca, peste granite, BD-ul isi face treaba cu asupra de masura si are, oricat de ciudat sau de frivol ne-ar parea, un succes ascendent la categorii din ce in ce mai diverse de public. Nu doar copiii, ci si adultii simandicosi citesc (pe ascuns sau la vedere) benzi desenate, ale caror personaje si tehnici grafic-narative prolifereaza cu veselie. Mai mult, BD-ul a ajuns sa alimenteze imaginarul marilor regizori de film, ajungand sa-si mute arsenalul de seductie nu doar in pelicule precum Superman si Batman, ci si in filme cultivate, rafinat aventuroase, precum recentul Sin City.

 

Desigur, banda desenata traieste in Romania, dar are, oarecum, un statut de arta underground, cata vreme tirajele albumelor de BD se infunda undeva in cifre cu doar doua zerouri in coada. Dodo Nita si Virgil Tomulet, autorii acestui frumos si util dictionar dedicat celei de-a noua arte, sunt insa optimisti. Ei sustin ca 2005 a fost un an fast pentru BD, cata vreme au aparut noi edituri specializate si noi productii desenate. Entuziasmul exista, nimeni n-a negat acest lucru, dar este plasat doar in tabara producatorilor.

 

Consumatorii degusta intamplator, din varful buzelor, temandu-se sa infulece pe saturate, sa rada homeric sau sa trepideze in ritmul imaginilor. In aceste conditii, in care pofta de a citi e anemica si in care educatia in spiritul BD e precara, un atare dictionar e mana cereasca. Pentru ca educatia intru BD dezvolta si slefuieste simtul umorului, ascute mintea si sfichiuie imaginatia, mai cu folos decat multe filme si carti traditionale. Dictionarul benzii desenate in Romania, copios ilustrat, e si un sipet care ascunde multiple secrete biografice ale autorilor de BD si, o data cu ele, nenumarate altele legate de mentalitatea societatii care i-a adapostit pe acesti fericiti-nefericiti creatori.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *