BusinessMagazin

Blog

  • Dragos Damian: Farma 2010. Un plus. Multe minusuri

    De fapt, daca ar fi sa analizam in amanunt datele amintite, 2010
    este format din doua jumatati diferite. Prima, in care avansul a
    fost de 35% fata de aceeasi perioada a anului precedent; a doua, in
    antagonism relativ ca si consecinta a masurilor de schimbare a
    reglementarilor in sistem, s-a incheiat cu o evolutie in usoara
    scadere. Dar, cu adevarat, uitand-ne la anul 2010 in totalitate
    piata a avansat cu un pas de 20%.

    Cu toate acestea, lucrurile arata diferit in piata farmaceutica
    din Romania a anului 2010, atunci cand ai responsabilitatea
    aministrarii unui model complicat de operatiuni comerciale si
    industriale.

    Plusul.
    Statisticile reflecta evolutia cotei de piata a medicamentelor care
    ies din farmacie (si nicidecum performanta operationala a
    companiilor producatoare). Cu alte cuvinte, ele ilustreaza al
    treilea ciclu comercial in piata. Cei avizati stiu (in ciuda
    protestelor)
    = ca avansul este in primul rand un efect de baza, dupa un an 2009
    care a marcat o franare a vanzarilor de medicamente in
    Romania;
    = ca avansul este aproape exclusiv al produselor inovative, in
    cazul carora totusi o fractiune importanta a cresterii este de fapt
    un dezechilibru cauzat de exporturile paralele.
    = ca se vede un usor avans al medicamentelor generice ca efect al
    schimbarilor de reglementare din semestrul doi, departe insa de a
    sistematiza o cultura pro-generica specifica unei tari fara
    resurse.
    = ca asistam implacabil la o canibalizare a cotei de piata a
    genericelor ieftine (5, maxim 10 RON) care in maximum un an vor
    deveni specie pe cale de disparitie.

    Minusurile.
    Realitatea din detalii este, asa cum am semnalat in august 2010,
    socanta. Termenele de plata au ajuns la intervale halucinante la
    producator, peste 300 de zile. De fapt nu exista o decontare
    ritmica, lunara, ci banii pe medicamente vin din rectificare in
    rectificare, fara transparenta si predictibilitate. Exista
    consecinte bolnavicioase si riscuri structurale ale acestei crize a
    lichiditatii.

    In primul rand, la capatul operational, se exercita presiuni
    creative de colectare a banilor, solutii care au mutat deja in
    instrumente toxice. Cesiunea de creante, ofertele “bundle”
    anti-comerciale, recircularea inter-clienti a termenelor si
    conditiilor, redistributia limitelor de credit, suprastocarea,
    etc., nu sunt solutii normale si este o mare greseala in a le
    transforma in activitate curenta. Si, ca o ironie a sortii intr-o
    piata tanjind dupa lichiditati, sunt manageri care chiar cred
    despre ei ca ar fi competenti concurand prin prelungirea termenelor
    de plata…

    La capatul financiar, se cauta solutii de refinantare sau
    contingenta, atunci cand compania-mama nu exista sau refuza sa mai
    crediteze filiala locala. Bucuria bancilor si asiguratorilor, care
    cresc voiniceste comisionalele si dobanzile pentru astfel de
    tranzactii.

    Iar la mjloc se afla administrarea indicatorilor curenti ai
    afacerii; orice manager junior care se uita intr-un raport de
    profit si pierderi sau intr-un raport de cash-flow va sesiza cu
    usurinta ca toata cresterea din 2010 este imobilizata in capital de
    lucru, ca operatiunile nu generaza cash si ca profitabilitatea este
    sub practicile industriei. Indicatorii capitalului de lucru ating
    in unele luni cote alarmante, de peste 85% din cifra de afaceri,
    iar cash-ul generat din operatiunile din 2010 este inferior celui
    din 2009. Si in fine, mai mult, de jumatate din cheltuielile de
    exploatare sunt de fapt cheltuieli de provizionare care sunt
    obligatorii in numele practicilor controlului intern si audit-ului
    extern: provizioane de neincasare, provizioane pentru comisioanele
    de factoring (pentru rarele situatii cand bancile acepta o astfel
    de solutie), provizioane pentru contributia pe vanzari (clawback),
    provizioane de risc pentru cheltuieli neprevazute (one-off-uri
    diferite).

    La sfarsitul lungii liste de minusuri reamintesc celor care au
    uitat ca cel putin 15% din creante nu se vor incasa niciodata
    pentru ca farmacii si distribuitori au profitat de reglementarile
    inpardonabil de subtiri si au iesit din afaceri declarandu-si
    insolventa (dar desigur, cui ii pasa atata vreme cat producatorii
    au platit TVA si probabil ca vor plati chiar impozit pe profit si
    contributie “claw-back” pe veniturile neincasate).

    Nu stiu cine se mai bucura de plusul din 2010. Poate doar
    birourile de reprezentanta sau filialele de marketing ale
    multinationalelor pentru care rapoartele de cota de piata sunt
    singurul indicator de performanta si care, creditate parinteste
    fiind de catre companiile-mama, nu duc grija minusurilor. O
    entitate locala, care isi administreaza rapoarte financiare
    complete, isi modernizeaza operatiunile prin investitii capitale,
    isi evolueaza modelul de afaceri, isi dezvolta activitatile
    (inclusiv la export) si isi optimizeaza supply-chain-ul, nu se
    bucura deloc de plusul din 2010 si munceste foarte mult la anularea
    efectelor minusurilor.

    Cei avizati stiu ca criza din industrie care a inceput in 2009
    este total diferita de cea din 2005 pentru ca a suprins jucatorii
    in alt ciclu economic. Daca in 2005 creditul furnizor si creditul
    bancar si-au dat mana pentru a duce lucrurile mai departe, in criza
    din prezent, care este in forma continua si agravata, creditul
    bancar nu mai exista sau este foarte scump. Si atunci creditul
    furnizor ramane cel care mentine in viata jucatorii, sistemul,
    pacientii. Intrebarea pur medicala este insa aici daca, vis-a-vis
    de solutiile terapeutice cerute de sistem, avem creditul furnizor
    care vindeca. Adica ne intrebam daca pacientii romani au acces la
    medicamentele de care cu adevarat au nevoie sau la cele pe care
    unii producatori sunt gata sa le dea pe gratis creditand in nestire
    sistemul.

    DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Lupta pentru UPC sau cine inghite pestele cel mare

    Cand Romtelecom a anuntat, prin doua comunicate ce marcau
    inceputul si sfarsitul lunii martie, preluarea activelor si a celor
    peste 160.000 de clienti ai Boom TV si AKTA Satelit, aproape ca nu
    a mai tresarit nimeni in industrie. Pe o piata de 5,7 milioane de
    platitori de servicii TV, cu o valoare anuala de aproximativ
    350-400 de milioane de euro, cele doua tranzactii nu schimba
    fundamentele industriei, chiar daca, statistic vorbind, Romtelecom
    si-ar putea pune in vitrina doua victorii de palmares. Dupa cinci
    ani de lupta pe satelit, si revenirea in lupta de gherila din piata
    de cablu cu achizitii si oferte la limita profitabilitatii
    impotriva rivalilor, compania ar putea fi noul lider pe piata de
    televiziune pe satelit si este aproape sigur noul numar doi pe
    piata TV.

    Cele doua tranzactii erau insa asteptate de luni de zile, iar
    deznodamantul lor – foarte probabila pierdere de catre UPC a
    pozitiei secunde de pe piata TV din Romania – nu surprinde, mai
    ales ca firma americana a semnalat foarte clar inca din 2008 ca
    lupta sa pentru abonati se mai duce doar in interiorul granitelor
    existente ale retelei, extinse in perioadele de exuberanta, cand
    Liberty Global inca avea planuri mari pentru piata locala. Fara
    nicio achizitie a vreunei retele de cartier in ultimii ani si fara
    niciun plan concret de face acest lucru, atacata furibund de
    RCS&RDS si, mai nou, si de compania de cablu a Romtelecom,
    NextGen, UPC ar fi produs o mare surpriza daca nu ar fi cedat locul
    doi.

    Un exemplu al asaltului la care a trebuit sa reziste UPC: atat
    RCS&RDS, cat si NextGen aveau in vara anului trecut – in plina
    criza – oferte tintite catre baza de clienti a companiei, prin care
    clientii UPC primeau nu doar tarife mai mici daca schimbau
    furnizorul, ci si servicii gratuite pana la expirarea contractului
    cu filiala locala a firmei americane. Culmea cinismului, la
    RCS&RDS oferta era valabila doar daca utilizatorii faceau
    dovada ca au contract cu UPC.

    La aproape un an distanta, piata telecom, dar si cea media sunt
    tensionate la maxim dupa ce, la finele lunii februarie, in spatiul
    public exploda stirea bomba ca RCS&RDS, operator controlat de
    omul de afaceri din Oradea Zoltan Teszari (41 de ani), este la un
    pas de a-si cumpara rivalul UPC, fostul Astral, cu care se bate de
    peste 15 ani pe piata de cablu, intr-o tranzactie care s-ar ridica
    la 300 de milioane de dolari.
    Miza achizitiei este una enorma: daca ar prelua UPC, compania
    RCS&RDS ar avea peste 4 milioane dintre cei 5,7 milioane de
    platitori de servicii TV si ar inchide practic lupta pe aceasta
    piata, avand o putere de negociere enorma cu furnizorii de continut
    sau echipamente si un avans chiar mai mare pe piata fata de
    Romtelecom.

    Vrand-nevrand, americanii de la Liberty Global trebuie sa
    inghita in sec si sa se aseze la masa cu RCS&RDS: romanii s-au
    extins pe mai multe piete din Europa Centrala si de Est, astfel ca
    ei sunt singurii parteneri cu care se poate negocia o tranzactie
    complexa, care sa vizeze mai multe tari. RCS&RDS ar putea
    renunta, spre exemplu, la unele operatiuni pe cablu TV din Ungaria,
    care incomodeaza UPC. Poate parea insa plauzibila ideea ca
    Romtelecom, la capatul a cinci ani de investitii si eforturi de a
    ajunge numarul doi pe piata TV si internet fix, va ceda fara lupta
    ocazia de a lua UPC? Daca ar vrea sa cumpere UPC, probabil ca
    Romtelecom ar face rost de bani mai repede decat RCS&RDS.

    Operatorul telecom controlat de Zoltan Teszari a reusit sa
    obtina de la un grup de banci doua imprumuturi in valoare cumulata
    de 368 de milioane de dolari (206 milioane de dolari si 125 de
    milioane de euro) pentru a-si plati o parte din datoriile
    anterioare si pentru a avea bani de investitii. RCS, cel mai
    agresiv jucator de pe piata telecom, cu afaceri anuale de peste 700
    de milioane de dolari, avea neaparata nevoie de aceste imprumuturi
    pentru a merge inainte. Un grup de banci format din ING, UniCredit,
    Raiffeisen, RBS, BRD – SocGen, Fortis a contribuit la
    sindicalizarile realizate de RCS. Compania, care are acum circa
    noua milioane de clienti care platesc pentru cablu si satelit TV,
    internet, telefonie fixa si mobila, este indatorata si are nevoie
    tot timpul de finantarea bancilor.

  • Dmitri Medvedev: Lectia catastrofelor de la Fukushima si Cernobil este ca “trebuie spus adevarul”

    “Principala lectie este este ca oamenilor trebuie sa li se spuna
    adevarul, pentru ca lumea este atat de fragila, iar noi suntem atat
    de interdependenti, incat orice incercare de a ascunde adevarul, de
    a nu spune nimic (…) duce la tragedii”, a afirmat el, in cursul
    unei ceremonii desfasurate la Kremlin. Medvedev a anuntat ca va
    merge marti la Cernobil, pentru a participa la ceremoniile
    organizate la implinirea a 25 de ani de la producerea catastrofei.
    “Maine voi merge la Cernobil. Vreau sa ma intalnesc acolo cu
    omologii mei, dar si cu oamenii care au participat la lichidarea
    consecintelor accidentului”, a spus el. La 26 aprilie 1986, la ora
    1.23, reactorul numarul 4 al centralei de la Cernobil a explodat in
    cursul unui test, ca urmare a unei erori de manipulare, provocand
    emisii radioactive echivalente cu cel putin 200 de bombe de la
    Hiroshima, care au contaminat o mare parte a Europei.


    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Estonia devine eStonia

    Saptamana trecuta am survolat un raport al Forumului Economic
    Mondial cu privire la situatia globala a tehnologiilor informatiei,
    cu accent pe pregatirea statelor lumii pentru economia
    interconectata a viitorului (“Networked Readiness”). Clasamentul
    intocmit pe baza a 71 de indicatori ne-a plasat intr-o pozitie
    destul de jenanta (locul 65) si in succintele note privind diversi
    indicatori am constatat ca, in ciuda unei infrastructuri relativ
    onorabile, (mai cu seama in privinta conexiunilor broadband si a
    telefoniei mobile), performantele generale slabe par sa provina din
    zona guvernamentala, unde capitolul “Government readiness” ne
    plaseaza pe un rusinos loc 119. Mai stam rau si la sistemul legal,
    la sistemul educational, la taxe si diverse alte capitole, insa
    toate par sa derive din performanta slaba la nivelul guvernamental
    si legislativ. Pentru comparatii m-am folosit mai ales de Estonia
    si Tunisia, ambele situate cu mult inaintea noastra, mai cu seama
    la nivel guvernamental. Altfel spus, se pare ca ni se trage in mare
    masura de la e-Guvernare.

    Desigur, toate aceste clasamente trebuie primite cu o anumita
    retinere, iar indexul WEF este criticat in mai multe lucrari pentru
    o abordare oarecum functionala, care nu pune in evidenta aspecte
    mai subtile, precum nivelul democratiei in raport cu mijloacele
    informationale. De exemplu, multe studii prefera sa utilizeze doi
    termeni diferiti: e-Government se refera in special la sfera
    functionala (cu accent pe serviciile informatice furnizate
    cetatenilor), in vreme ce e-Governance se refera mai degraba la
    posibilitatile de implicare pe care mijloacele IT&C le ofera
    cetatenilor.

    De exemplu, posibilitatea de a urmari si participa la procesul
    legislativ sau votul electronic intra sub incidenta celui de-al
    doilea termen, prea putin evidentiat de indexul WEF. Acesta este
    motivul pentru care comparatia cu Tunisia s-ar putea sa nu fie
    tocmai potrivita. In schimb Estonia este un etalon valabil, pentru
    ca numeroase alte evaluari (The Economist, Natiunile Unite, ITU)
    mai nuantate, o plaseaza pe pozitii fruntase, ceea ce a generat
    multe lucrari care analizeaza in detaliu performantele acestei mici
    tari baltice (1,4 milioane de locuitori). De altfel unele rapoarte
    n-o mai incadreaza la fostele tari comuniste (avansul pare prea
    mare), ci la tarile Europei Occidentale.

    Cum se explica aceasta poveste de succes? Poate si prin faptul
    ca tinerii scriu mai nou “eStonia” (e un motiv de mandrie
    nationala, factor nu lipsit de importanta), dar mai importante mi
    se par cateva considerente economice. In economia “parcelata” a
    fostei Uniuni Sovietice, tarilor baltice le-a fost rezervat
    sectorul tehnologic, ceea ce a influentat semnificativ orientarea
    invatamantului si a creat o oarecare traditie (primul computer
    pentru uzul scolilor din URSS a fost realizat in Estonia). Pe acest
    fond s-au nascut dupa 1990 mai multe initiative guvernamentale care
    au inceput prin a conecta populatia la internet, plasand un mare
    numar de puncte de acces public si gratuit in biblioteci, oficii
    postale sau chiar in magazinele satesti, rezultatul final fiind ca
    astazi sunt peste 700 de puncte de acces public (51 la 100.000 de
    locuitori) si aproape 60% din populatia intre 7 si 74 de ani
    utilizeaza regulat internetul. Toate scolile au fost conectate la
    internet, iar programul “Tiger Leap” a reformat intregul sistem
    educational pentru a forma utilizatori competenti ai mijloacelor
    IT&C. Guvernul a fost un pionier al noilor tehnologii, fiind
    primul in lume (anul 2000) care a renuntat la utilizarea hartiilor
    in intalnirile cabinetului, la care ministrii pot participa astazi
    de la distanta. Aproape 90% dintre votanti dispun de carduri de
    identitate, iar Estonia a fost prima tara din lume care a introdus
    la nivel national votul electronic.

    De notat ca Estonia a abordat sectorul e-Government intr-o
    maniera incrementala, incepand cu un prim portal numit “Estonian
    State Web Centre” deschis in 1998. Cardurile digitale de identitate
    au facilitat dezvoltarea unui mare numar de servicii (de la plata
    taxelor pana la consultarea online a bibliotecilor), au impulsionat
    servicii comerciale (e-banking) si au permis sisteme de plati
    mobile (bilete de autobuz, parcare etc.).

    Sigur ca putem sa explicam “miracolul” prin asocierea Estoniei
    cu statele scandinave sau prin dimensiunile reduse (desi aceasta
    implica piata redusa). Dar avansul fata de colegele Letonia si
    Lituania sugereaza ca politicile nationale inteligente au avut un
    rol esential. Ceea ce ne dorim si noi.

  • Criza irosita

    In noiembrie 2008 scriam un text intitulat “Vreau sa va doara” –
    era vorba despre cum nu ar trebui sa ratam un fenomen asa de
    interesant precum o noua mare depresie. Reiau cateva idei de
    atunci: “Inainte de a scrie acest text i-am ascultat pe cei de la
    Parazitii, care mi-au furnizat si titlul, dar si starea necesara
    pentru a scrie. Iar ideea mea si a titlului este simpla: mi-as dori
    ca noi, romanii, sa nu ratam criza aceasta. Sa ne doara astfel
    incat sa stim cum este atunci cand este intr-adevar rau. Putand
    face comparatiile, in viitor vom actiona, cel putin doua sau trei
    generatii, pentru a ne feri de astfel de situatii. Plastic vorbind,
    mirosul grajdului ne va face sa apreciem la justa valoare, sa
    cautam parfumul, iar un deget invinetit ne va ajuta sa ne pastram
    bratul intreg… Slabiciunile noastre actuale, mai accentuate decat
    ale altor natii, cred ca sunt generate tocmai de faptul ca romanul
    se bazeaza pe <a se descurca>, inainte de <a construi>,
    <a gandi>, <a munci>, <a respecta> sau <a fi
    respectat>. Crizele au fost multe in Romania, dar niciuna nu s-a
    implinit, nu s-a finalizat pentru a genera si efecte pozitive”.

    Acum pot spune linistit ca nu s-a schimbat nimic. Ce s-ar fi
    putut schimba? Calul de bataie a fost, in discursul politic,
    sectorul public si cheltuielile statului. La ce s-a ajuns?

    Salariile bugetarilor au fost reduse aiurea, in functie de
    ierarhii si umori si idei putin comune cu eficienta economica sau
    politicile de interes public; administratia nu a fost nici mai
    eficienta, nici mai putin costisitoare, iar singurul efect palpabil
    a fost plecarea in bejenie a medicilor. Justitia ofera cu larghete
    angajatilor la stat veniturile care le-au fost taiate si la fel se
    intampla si in cazul pensiilor speciale. Am fost sa platesc
    impozitul pe casa “cu cardul la infochiosc” si in realitate am stat
    la o coada, am fost trimis la alta coada la alt ghiseu, acolo mi
    s-a dat o hartie, am revenit cu hartia si am stat la a treia coada,
    iar infochioscul era o doamna obosita care a luat hartia si mi-a
    tastat suma de plata.

    Cheltuielile cu investitii publice nu au miscat PIB in mod
    semnificativ si nici nu o vor face, in conditiile in care in loc de
    asfalt pe drumuri beneficiem de contracte reziliate.

    In ultimii doi ani a revenit, periodic, momentul care trebuia sa
    functioneze ca un punct nodal al crizei romanesti, cel in care
    bancile urmau sa inceapa sa execute case, terenuri sau fabrici,
    situatie in care piata ar fi obtinut niste referinte de pret si
    s-ar fi deblocat. Cu timide exceptii, nu a fost asa; bancile i-au
    executat, dar doar pe cei maruntei. Seful unei firme de consultanta
    imi povestea ca bancile au raspuns in cor “noi nu avem probleme”
    tuturor ofertelor de preluare a activelor sau garantiilor blocate,
    oferte venite din partea fondurilor de investitii specializate.

    Din pacate au avut altii probleme, companiile victime ale
    blocajului financiar, in speta ale practicii impamantenite de
    neplata a facturilor.

    La nivel fundamental era de asteptat o schimbare de politica
    economica, dar, cum Guvernul roman a preferat sa paseze decizia in
    zona FMI si sa se multumeasca cu rolul de simplu executant, acest
    lucru nu s-a intamplat. Concret, economia ar avea nevoie de o
    repozitionare, de o reasezare a mizei din zona serviciilor si
    comertului in cea industriala. O asemenea miscare nu se supune
    regulilor pietei, pentru ca timpii sunt mari, de aceea statul ar fi
    avut rolul principal. Din pacate, nici macar un proiect cat se
    poate de important, precum unitatile 3 si 4 de la Cernavoda, nu a
    putut pastra interesul unor mari companii energetice straine, care
    s-au retras din asociere.

    In lumea intreaga multe guverne au cazut in capcana, incercand
    sa intoarca pietele la indicatorii dinaintea crizei intr-o perioada
    in care a devenit evident pentru oricine ca lumea nu-si mai poate
    mentine vechile niveluri de cheltuieli publice, sociale si de
    sanatate. Liderii lumii au luptat, risipind resurse imense, pentru
    reluarea expresiei “business as usual”. Dar timpurile au devenit
    “unusual”.

    Romania va iesi din recesiune. Va consuma mai mult, vor veni
    investitori, antreprenori vor porni afaceri, lumea va trai mai bine
    peste un an, doi, trei.

    Dar de restul lumii, de bogatie, de Europa si de un mai bine
    colectiv ne va separa, mereu, un decalaj pe care suntem incapabili
    sa-l depasim pentru ca nu reducem cheltuielile si birocratia, nu
    avem infrastructura si nu platim facturi. Criza aceasta ne-ar fi
    putut ajuta sa recuperam o bucata buna, daca ne-am fi jucat bine
    cartile. Am ales sa ne pastram locul codas, ba am platit si un pret
    pentru asta, pentru ca in ultimii doi ani datoria publica a
    Romaniei s-a dublat.

  • Operatorii low-cost in era Otopeni. Cu cat se vor scumpi biletele?

    Extinderea terminalului de la aeroportul “Henri Coanda” din
    Otopeni, finalizata in ultima saptamana a lunii martie, a fost
    primul semnal care a aratat ca eventuala mutare a zborurilor de pe
    Baneasa nu mai e doar o teorie. Procesul complet de extindere se va
    finaliza anul viitor, iar capacitatea aeroportului va ajunge la 6
    milioane de pasageri de la 4,5 milioane, capacitatea maxima de
    acum. Din 2012, la orele de varf vor putea fi prelucrate fluxuri de
    pasageri de 2.250 pe ora, fata de 1.500 in prezent.


    In urma cu doua saptamani a venit si cea de-a doua veste.
    Compania Nationala Aeroporturi Bucuresti a comandat, pentru
    reorganizarea Aeroportului Baneasa, studii cu privire la directia
    de dezvoltare a aerogarii, pentru care este dispusa sa plateasca
    pana la 450.000 euro. Potrivit oficialilor CNAB, firma castigatoare
    va realiza studii de fezabilitate si va intocmi fundamentarea
    economico-financiara aferenta directiei de dezvoltare a
    aeroportului. “Avand in vedere cresterea continua a serviciilor
    financiare si a afacerilor in imediata arie de acoperire,
    considerand vocatia clara de city airport a AIBB-AV, infrastructura
    aeroportuara trebuie sa fie adaptata corespunzator pentru a deservi
    nisa de piata acoperita de traficul tip business si aviatie
    generala atat pentru destinatii interne, europene, cat si
    non-Schengen”, se mentioneaza in caietul de sarcini al
    licitatiei.

    “Mutarea nu era si nu este necesara.” Gheorghe Racaru, strategul
    grupului Romstrade, detinut de omul de afaceri Nelu Iordache, nu
    este convins despre viitoarea soarta a aeroportului pe care Blue
    Air are acum cea mai mare parte din operatiuni. Varianta mutarii
    zborurilor Blue Air ar aduce companiei mai multe minusuri decat
    plusuri, insa “inca nu e nimic concret”.

    Pentru companie, dezavantajul major al mutarii va fi cresterea
    taxelor de aeroport, dat fiind ca diferenta dintre Otopeni si
    Baneasa e de 30-40% din acest punct de vedere. Iar operatorii vor
    muta taxele suplimentare in costul biletelor. Dupa ce s-a rezolvat
    problema traficului la iesirea din Bucuresti catre zona de nord,
    timpul de deplasare nu ar mai fi la fel de mare, insa, dupa cum
    explica directorul de strategie, costul transportului va fi
    suportat de pasager. Fireste, exista si avantaje, in special
    conditii mai bune pentru pasageri: mai multa fluenta in zona
    ghiseurilor de check-in, mai mult confort in zona de asteptare. “In
    actualul context economic pentru cetateni e mai important pretul,
    dar exista un segment de piata interesat si de conditii”, observa
    Racaru.

    Pentru Blue Air aeroportul Baneasa mai avea doua mize:
    constructia unui terminal – “proiectul este aproape mort pentru ca
    nu am mai marsat pe el”, spune Racaru – si un segment important din
    handlingul din aeroport, “pe care vrem sa-l mutam pe Otopeni”. In
    sprijinul relocarii activitatilor Infragroup vine si o directiva a
    Uniunii Europene care vorbeste de concurenta pe acest segment
    pentru a asigura competitia transparenta. “Vom avea ceva pierderi
    pentru ca spatiile, chiriile si parcarile de utilaje de pe Otopeni
    au tarife peste Baneasa, deci vor induce costuri suplimentare
    companiei din grupul pe care il detinem, iar asta se va reflecta si
    intr-un cost suplimentar pentru Blue Air.” In ce priveste
    competitia cu Globe Ground, compania responsabila cu gestionarea
    bagajelor de pe aeroportul Henri Coanda, sansele Infragroup de a
    acorda servicii catre alti operatori decat Blue Air vor fi mici in
    prima faza.

  • Adevarat a-nviat? Cat din relansarea economica e mit si cat e realitate?

    Har Domnului, o multime de vesti bune au sosit in ultima vreme.
    Romania a terminat anul trecut in top trei in UE-27 ca pondere a
    investitiilor in PIB (22,7%), productia industriala a crescut in
    februarie cu 12,7% fata de aceeasi luna din 2010, exporturile din
    ianuarie au depasit pentru prima data in ultimii zece ani
    importurile si s-au marit cu aproape 50% fata de inceputul anului
    trecut, deficitul de cont curent s-a redus cu 86%, piata auto a
    crescut aproape 8% in primele doua luni si pana si cifra de afaceri
    din comert s-a urnit un pic in februarie in raport cu ianuarie,
    desi deocamdata doar cu 1,1%.

    Capra vecinului nici ea nu sta degeaba: ultimele stiri ne spun
    ca medicii unguri au cele mai mici salarii din Europa si ca “nu e
    de mirare ca pleaca pe capete din tara”, conform Federatiei
    Europene a Medicilor Salariati, ca o cincime dintre
    municipalitatile bulgaresti nu mai au bani sa-si plateasca
    datoriile si nu mai au nici acces la credite noi ori ca un
    important om de afaceri din Estonia se plange ca tara a devenit o
    colonie a companiilor suedeze, care folosesc forta de munca ieftina
    si scot profiturile din tara. Toate aceste tari au insa deja ceea
    ce noi inca nu avem: confirmarea ca economia si-a revenit dupa
    perioada de recesiune. Sau o avem si noi?


    ZERO VIRGULA CEVA

    Dupa cresterea de doar 0,1% in ultimele trei luni din 2010 fata
    de al treilea trimestru, “cel mai probabil am avut si in trimestrul
    I 2011 o crestere economica trimestriala usor pozitiva”, estimeaza
    Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank. “Dar cred ca
    proclamarea iesirii din recesiune pe baza celor doua trimestre de
    crestere economica inca firava si alimentarea asteptarilor ca acest
    lucru ne va permite sa revenim la salariile initiale din sectorul
    bugetar, sa crestem pensiile si sa reducem si taxele, asa cum se
    speculeaza in acest moment, poate fi extrem de periculoasa”, adauga
    imediat Dumitru. Pe o crestere “cel mai probabil modesta” –
    0,1-0,5% – mizeaza si Georgiana Constantinescu, analist al Credit
    Europe Bank. “Cred ca exista sanse reale sa fi iesit din recesiune
    in primul trimestru. Oricum insa, va fi doar o iesire tehnica.
    Practic, mai sunt necesari circa 2-3 ani buni pentru a ne recupera
    la modul functional”, considera Florian Libocor, economistul-sef de
    la BRD-SocGen.

    Ce inseamna aceste surdine si avertismente? Pe de o parte, ele
    exprima disproportia dintre industrie si exporturi – motoarele care
    au impiedicat de aproape un an si jumatate economia sa cada si mai
    mult – si ceilalti parametri ce definesc redresarea dupa recesiune,
    dincolo de variatia simpla a cifrei PIB: ocuparea fortei de munca
    (somajul si-a urmat si in martie cresterea, ajungand la 8,36% din
    forta de munca), veniturile reale ale populatiei (salariul mediu
    net a fost de 1.414 lei in februarie, in scadere cu 10 lei fata de
    ianuarie, in timp ce inflatia anuala a ajuns in februarie la 7,6%
    si in martie la 8,01%, nivelul cel mai inalt din UE) si consumul,
    in continuare in scadere raportat la anul trecut.


    O definitie mai complexa a recesiunii si nu cea cu doua
    trimestre consecutive de crestere a PIB este cea folosita de Biroul
    National de Cercetare Economica (NBER) din SUA, arata Ionut
    Dumitru. Conform NBER, recesiunea reprezinta “un declin
    semnificativ al activitatii economice la nivel national, care
    dureaza mai mult de cateva luni si este vizibil prin scaderea PIB,
    a veniturilor reale ale populatiei, a numarului de angajati, a
    productiei industriale si a vanzarilor”. Dupa acest criteriu, “au
    fost si tari care nu au avut doua scaderi consecutive ale PIB
    trimestrial, dar au fost totusi in recesiune”.

    Pe de alta parte este vorba de prudenta specifica a analistilor
    fata de efectele previzibile ale oricarui anunt pozitiv: inca de la
    primele declaratii ale premierului Emil Boc ca am incheiat anul
    2010 pe plus si ca la 31 martie se termina “tehnic” recesiunea au
    inceput sa apara din mediul de afaceri si cel politic apeluri sau
    initiative legislative in sensul reducerii TVA, a cotei unice sau a
    CAS, cu ideea ca trebuie luate masuri de stimulare a economiei si
    ca ele vor produce automat suficiente venituri la buget incat sa nu
    afecteze tinta de deficit bugetar convenita cu FMI. Guvernul s-a
    angajat sa reduca anul acesta deficitul la 4,4% din PIB – ceea ce
    nu e putin, daca ne uitam ca anul trecut s-a incheiat cu un deficit
    de 6,5%, iar daca se adauga la raportare si arieratele, asa cum va
    trebui sa faca Romania din acest an, atunci cifra reala ar fi in
    jur de 8% sau mai mult.


    Tot Ionut Dumitru, care este si presedintele Consiliului Fiscal,
    aprecia recent ca, atata vreme cat economia abia s-a stabilizat, o
    reducere a CAS ca masura de stimulare nu se poate face decat daca
    PIB ar creste in acest an peste estimarea oficiala de 1,5% a FMI,
    insusita de Guvern. Altminteri, orice scadere de taxe ar trebui
    automat compensata printr-o majorare in alta parte ori printr-o
    alta sursa de venituri pe masura la buget, ca sa nu se
    contabilizeze la capitolul riscuri.

  • Adrian Tutu a castigat marele premiu al concursului “Romanii au talent”

    Rapperul de 18 ani Adrian Tutu a incantat juriul si publicul in
    finala de la “Romanii au talent” cu un cantec despre romani.

    “Te felicit din toata inima. Esti unul din cei cu sanse reale la
    premiul care e in joc in seara asta!”, i-a spus Mihai Petre. “De
    cand te-am vazut prima oara, mi-a placut ca iei in serios fenomenul
    hip-hop, muzica, text, dans. Si ca ii apropii pe oameni prin
    muzica, si nu ii scandalizezi”, l-a laudat Andra. Andi a fost si el
    impresionat: “Ai reusit sa transmiti esentialul – un mesaj si o
    revolta interioara!”.

    Vezi mai multe pe

    Romanii au talent

  • Finala “Romanii au talent” la Pro TV. 12 concurenti pentru un premiu de 120.000 de euro

    Cei 12 finalisti care au ajuns in confruntarea finala se lupta
    pentru un premiu de 120.000 de euro. Ei sunt Narcis Iustin Ianau,
    trupa Ballance, sotii Luca, Tutu Adrian, Cristina si Alina, grupul
    Akikai, Stefan Florescu, Cosmin Agache, Rebeca Neacsu, Valentin
    Dinu, Valentin Luca si Medea.


    Toate cele patru semifinale ale concursului au consemnat
    recorduri de audienta. Prima semifinala, difuzata vineri, 1
    aprilie, a adunat in fata micilor ecrane 5,5 milioane de
    telespectatori in minutul de maxima audienta de la 21.44, audienta
    medie pe publicul din mediul urban a fost de 20 de puncte de
    rating, iar cota de piata a fost de 47,3%. La a doua semifinala,
    audienta medie inregistrata in intervalul 20.29 – 23.51 a fost de
    17,4 puncte de rating, pe publicul comercial din mediul urban cu
    virste cuprinse intre 18-49 de ani, iar cota de piata a ajuns la
    48,2%. La cea de-a treia semifinala, pe publicul comercial din
    mediul urban cu varste cuprinse intre 18-49 de ani, ProTv a fost
    lider absolut de audienta, cu o medie de 18,8 puncte de rating si
    52,9% cota de piata. Si la a patra semifinala, ProTv s-a situat pe
    primul loc in topul preferintelor telespectatorilor, cu o audienta
    medie de 18,3 puncte de rating si 47,6% cota de piata. Audienta
    medie inregistrata in intervalul 20.28 – 00.00 a fost de 17,5
    puncte de rating pe publicul din mediul urban, iar cota de piata a
    fost de 40,3%.

    Vezi aici cum iti poti
    sustine favoritii.

  • Romania nu-si mai propune sa adopte euro in 2015

    In document nu mai este mentinut, cum era in anii anteriori,
    angajamentul asumat distinct de adoptare a monedei euro la 1
    ianuarie 2015. Proiectul noului program de convergenta estimeaza
    doar ca intrarea in ERM-II se va produce “in perspectiva anilor
    2013-2014”. Inainte de a intra in zona euro, o tara trebuie sa
    respecte criteriile economice incluse in Tratatul de la Maastricht,
    respectiv sa se afle timp de doi ani in ERM-2, in cadrul caruia
    moneda nationala sa fluctueze intr-un intervalul de plus-minus 15%
    fata de euro.

    Mai multi oficiali, printre care presedintele Traian Basescu si
    guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, au vorbit
    in ultima vreme de o amanare a intrarii Romaniei la zona euro fata
    de calendarul actual de aderare, care stabileste adoptarea euro in
    2015.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.