Despicand in patru firul revolutiei sexuale inregistrate in ultimii 50 de ani, acest eseu evoca forta comunicarii in spatiul mass-media si colosalele schimbari de mentalitate pe care aceasta le poate induce.
Jaloanele temporale ale acestei curse cu obstacole sunt, potrivit profesorului Rodger Streitmatter, anul 1953 – cand Lucille Désirée Ball, star al sitcomului I Love Lucy, a ramas insarcinata – si, respectiv, 2003, anul de varf de audienta al celui mai dezinhibat si dezinhibant serial al ultimilor ani, Sex and the City. Care sunt, de fapt, conotatiile extremitatilor acestei acolade? Cand protagonista celui dintai serial era pe cale sa devina mama, celelalte personaje ale serialului s-au vazut sever cenzurate de conducatorii canalului CBS, asa incat, atunci cand faceau referire la burta umflata a lui Lucy, trebuia sa-si codeze frazele si gesturile. Asta ca nu cumva telespectatorii sa-si imagineze – Doamne fereste! – un barbat si o femeie in timpul unui act sexual. De la acest puritanism excesiv – dar care rima perfect cu mentalitatea epocii – la momentul in care serialul HBO Totul despre sex infatisa o imagine foarte detaliata a corpului feminin, au trecut 50 de ani de tatonari, de schimbari marunte, au fost treptat depasite tabuuri si instaurate alte scari de prejudecati. Cine este responsabil pentru toate acestea? Ce forte economice si culturale au contribuit la acest salt? Unde a exagerat mass-media in privinta continutului sexual? Cum de s-a putut ajunge de la Adam si Eva la acel – mai putin ortodox – Adam si Steve? Ce au insemnat in aceasta revolutie Hugh Hefner si revista Playboy sau cum au modificat perspectivele asupra sexului personaje precum James Bond in anii 70 si Madonna in anii 80? Ce a insemnat fotografia nud a lui Burt Reynolds in paginile revistei Cosmopolitan? Ce rol a avut in aceasta poveste despre sex felul in care media a reflectat relatia dintre Bill si Monica? Cum de s-a ajuns ca industria pornografica sa-si vanda atat de bine produsele pe internet? Devenite toate subiecte ale acestei carti, alaturi de multe, multe altele, raspunsurile la aceste intrebari, expuse simplu, intr-o forma narativa captivanta, converg catre o teza majora: mijloacele de comunicare nu doar au reflectat schimbarile legate de atitudinile sexuale care s-au petrecut in SUA, ci au si contribuit decisiv la dezvoltarea acestor schimbari.
Blog
-
De la reprimare la obsesie
-
Noutati
Omul fara de lege
Roman-cult, devenit scenariu al filmului cu acelasi nume care a fost nominalizat, in 1971, la nu mai putin de patru premii Oscar, Portocala mecanica dezvaluie peisajul unei Anglii distopice, situate intr-un viitor postindustrial. Personajul principal, Alex (al carui nume nu este ales intamplator, pentru ca A-lex poate insemna fara lege), este seful uneia dintre bandele de derbedei care terorizeaza lumea. Contrar mersului firesc al raului, tanarul accepta sa devina cobaiul unui proiect de insanatosire umana pus la cale de guvern. Incet, incet isi da seama ca nu mai e capabil sa comita crimele care il delectau atat, dar nici sa mai resimta voluptati estetice in fata unor capodopere care ii erau dragi si nici sa se mai apere de el insusi. Dupa cura, a devenit ceea ce guvernul dorea: o portocala mecanica, incapabila sa faca binele sau raul. Un om incapabil sa aleaga, un personaj fara lege si lipsit de cea mai elementara umanitate.
ANTHONY BURGESS, PORTOCALA MECANICA,
EDITURA HUMANITAS, 2006
Opera magna
Torgny Lindgren este o figura neobisnuita a literaturii suedeze contemporane – proza sa, golasa si puternica precum granitul, este un amestec de simplitate sacra, de primitivitate si de simplitate mitica. Aici imi incep povestirea despre Biblia lui Gustave Doré. O voi rosti intr-un dictafon marca Sony MZN 710. Asa debuteaza acest roman al lui Torgny Lindgren, care descrie viata si peripetiile spirituale prin care trece cel mai bun cunoscator al operei marelui gravor francez Gustave Doré, un om de o mare profunzime intelectuala, dar care, din pricina ca sufera de o severa dislexie, nu poate sa scrie si nici sa citeasca. Pierderea exemplarului din Biblia lui Doré, cu ajutorul ilustratiilor caruia si-a edificat intreaga personalitate, declanseaza in el impulsul de a-si crea propria opera capitala.
TORGNY LINDGREN, BIBLIA LUI DOR ,
EDITURA POLIROM,
-
De ce nu se vinde RCS&RDS. Inca…
Oficial, cei de la RCS&RDS nu au recunoscut niciodata ca vor sa vanda. Totusi, actionari semnificativi ai grupului sunt fonduri de investitii care sunt nevoite sa o faca. Pe de alta parte, au circulat informatii ca investitori interesati de afacere exista. E adevarat, nu oficial.
O prezentare data recent publicitatii de RCS&RDS reflecta un grup care este lider de piata cu trei din cele patru business-uri operate: Internet (400.000 de clienti), telefonie alternativa (550.000 de clienti) si televiziune prin satelit (370.000 de utilizatori). Doar pe cablu TV – serviciul traditional al RCS&RDS – grupul este numarul doi, cu 1,15 milioane de clienti, dupa UPC-Astral. In urma cu aproximativ o luna, grupul a cumparat o licenta 3G care ii da posibilitatea sa lanseze servicii de telefonie mobila. Tot de curand, grupul a inceput sa inghita bazele de clienti ale unor importante retele de cartier pentru potentialul pe care il au acestea pe zona de servicii Internet. Totodata, din acest an, grupul si-a deschis operatiuni si in Cehia (cu serviciul de televiziune prin satelit Digi TV), aceasta este de altfel cea de-a treia
Ce se afla in spatele tuturor acestor miscari? Un prim raspuns ar fi acela ca RCS&RDS vrea sa castige cota de piata pe zone aflate in crestere accelerata, in special pe Internet. Pentru grupul de comunicatii este mult mai ieftin sa castige clienti acum, odata cu cresterea pietei, decat daca ar fi sa ii atraga ulterior de la alti operatori.
Dar, spun analistii, mai exista si un alt raspuns: extinderea accelerata a RCS&RDS se datoreaza dorintei actionarilor de a creste valoarea de piata a companiei in vederea unui exit. Iar cateva semne exista. Pentru a lansa servicii de telefonie mobila prin 3G sunt necesare investitii importante, daca grupul vrea sa aiba o acoperire suficient de mare pentru a fi rentabil pe acest segment. Or, RCS&RDS poate suporta cu greu asemenea investitii de unul singur, spun mai multi analisti consultati de BUSINESS Magazin care au preferat sa isi pastreze anonimatul.
Pe de alta parte, achizitiile de baze de clienti de la proprietarii unor importante retele de cartier au ca scop marirea bazei de abonati Internet – argument care ar putea creste valoarea grupului in negocierile cu un potential investitor. In fond, cat ar putea oferi un potential investitor si, mai ales, cat i-ar putea cere acestuia actionarii in ipoteza vanzarii RCS&RDS? Un prim scenariu poate fi construit plecand de la informatiile ramase, pana acum, neoficiale. La sfarsitul lui septembrie 2006, in presa clujeana a aparut un articol conform caruia gigantul german Deutsche Telekom ar fi lansat pentru grupul din
Totusi, asa-zisa intentie a Deutsche Telekom de a achizitiona RCS&RDS (eventual prin intermediul operatorului maghiar de telefonie Matav, detinut de grupul german) a devenit inca de acum un an o legenda a pietei care revine ciclic in actualitate.
Concreta este, in schimb, tranzactia UPC-Astral din vara anului trecut. Practic, este vorba de achizitia numarului doi de pe piata CATV si Internet de la acea ora. Pe 22 iulie 2005, Liberty Global – proprietarul UPC – a anuntat achizitia a 100% din Astral pentru 404,5 milioane de dolari. La acea vreme, Astral avea circa 890.000 de abonati (preponderent de cablu TV) si o cifra de afaceri de circa 120 de milioane de dolari (2005)
Imediat dupa semnarea tranzactiei, americanii de la Liberty Global au comunicat metoda prin care au evaluat compania: au aplicat un multiplu de 7,8 pentru EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii) estimat pe 2005. Estimarea EBITDA era valabila exclusiv pentru Astral Telecom, nefiind luate in calcul sinergiile de costuri rezultate in urma fuziunii dintre compania cumparata si UPC Romania. Valoarea rezultata prin acest calcul includea si datorii de 12 milioane de dolari – suma care s-a scazut din total pentru a obtine valoarea actiunilor (cele 404,5 milioane de dolari), adica banii platiti efectiv actionarilor.
Prin urmare, la nivel teoretic, identificarea unui algoritm de evaluare a RCS&RDS este rezolvata: avem un multiplu de EBITDA aplicat intr-o tranzactie recenta din aceeasi industrie, avem rezultatele financiare ale companiei, deci putem avansa si o valoare. Cu precizarea imperativa ca este vorba despre un demers pur orientativ.
Multiplul de EBITDA nu este neaparat un element obiectiv, ci este rezultat in urma negocierilor dintre cumparator si vanzator. Din punctul meu de vedere, pentru conditiile actuale ale pietei, acest multiplu nu poate fi sub 6, dar nici mult peste acest nivel, explica Valeriu Ionescu, fostul director al AIG New Europe Fund – fondul de investitii care detinea 25% din Astral inaintea tranzactiei cu UPC. Toti acesti factori sunt insa relativi. In realitate, se poate intampla altceva. Depinde cine cumpara, depinde cand cumpara, adauga Ionescu. Cat despre rezultatele financiare ale RCS&RDS, un prim reper il reprezinta chiar estimarile facute de reprezentantii grupului pentru anul in curs.
In iulie 2006, Ionut Tarcea, directorul de marketing al RCS&RDS, declara pentru Ziarul Financiar ca, in 2004, grupul a avut o cifra de afaceri de 200 de milioane de dolari, pentru anul acesta fiind estimate venituri de 300 de milioane de dolari, ceea ce inseamna o crestere de 50 de procente.
Cum aflam nivelul EBITDA? Ne intoarcem tot la tranzactia UPC-Astral, pentru a afla o medie pe industrie. Anul trecut acest indicator era, in cazul Astral (cand compania avea peste 50% din venituri din CATV), de circa 40-45%. Insa structura de costuri si de venituri a RCS&RDS de azi nu seamana deloc cu cea a Astralului de anul trecut. Grupul, controlat de Zoltan Teszari si fondurile de investitii EPIC si Quadrant, si-a extins baza de clienti pe CATV si DTH, iar pe de alta parte a crescut numarul abonatilor de triple play (cablu, voce, Internet).
Altfel spus, RCS&RDS a crescut. Or, cresterea costa, afirma Valentin Stefan, project manager in cadrul companiei de consultanta Roland Berger Strategy Consultants. Ma refer atat la costurile pe care le implica achizitia de clienti (promotiile pe o perioada limitata, n. red.), cat si la investitiile in retea. Iar toate acestea creeaza presiune pe marjele EBITDA. Valeriu Ionescu crede ca, in conditiile actuale ale pietei, un grup precum RCS&RDS poate avea un EBITDA de 30-40%. Cele mai mari marje sunt pe CATV (40%). Pe Internet acestea sunt de 30-40%, iar pe DTH si telefonie fixa, vorbim de procente sub 10, spune Ionescu.
Concluzia unui prim scenariu de evaluare (mai conservator) indica o valoare de companie (enterprise value) a RCS&RDS care variaza intre 630 si 730 de milioane de dolari, adica intre 490 si 570 de milioane de euro. In medie, este vorba de 680 de milioane de dolari (530 mil. euro) – suma care include si datoriile grupului care se scad din aceasta pentru a afla valoarea actiunilor. In august 2006, inainte de a depune oferta pentru licitatia licentelor 3G, Alexandru Oprea, director general al RCS&RDS, declara ca va incepe negocierile cu ING Bank NV Amsterdam in vederea obtinerii unui credit de 200 mil. dolari (156 mil. euro), o cifra care poate da o dimensiune – chiar daca nu exhaustiva – a nevoilor de finantare ale grupului. Exista insa si evaluari mai optimiste.
Investment banker-ul Marian Tescaru, managing partner la Altria Capital, crede ca multiplii de EBITDA care pot fi luati in calcul pentru industria telecom din Romania sunt mai mari decat in cazul UPC-Astral. Motivul: interesul pentru acest domeniu este in crestere, iar numarul oportunitatilor de investitii in aceasta zona este redus. Tescaru vorbeste de mutiplii de 8-9. Aceasta inseamna ca valoarea RCS&RDS poate varia intre 840 si 950 mil. dolari, adica intre 650 si 740 mil euro. In medie, este vorba de 900 de mil. (700 mil. euro).
Revenind la declaratia lui Valeriu Ionescu potrivit caruia depinde cine cumpara, depinde cand cumpara, valorile sunt absolut orientative. Este evident ca actionarii grupului telecom mizeaza pe scenariul maximal. Atat omul de afaceri oradean Zoltan Teszari – care controleaza aproximativ 60% din grup, potrivit unor surse apropiate – cat si fondurile de investitii din actionariat (Quadrant si EPIC – circa 30% impreuna) vor sa obtina cat mai mult dintr-o eventuala tranzactie. Pentru discretul businessman Teszari, RCS&RDS este cea mai importanta afacere a sa, iar pentru EPIC, grupul telecom este cel mai important plasament al sau in
Dorinta de a obtine suma maxima poate fi si unul dintre motivele pentru care actionarii nu sunt grabiti sa vanda. Pe de alta parte, se pare ca nici ofertele investitorilor nu curg, desi RCS&RDS a ramas singurul grup important de comunicatii din
A cumpara o astfel de companie are, asadar, sens. Nu sunt dubii. Pe ce pret?
-
RCS&RDS, un exercitiu de evaluare
scenariul conservator
- VALOARE: 680 mil. dolari (530 mil. euro)
-
- VALOAREA ACTIUNILOR: Este mai mica decat cea a companiei si reprezinta diferenta dintre valoarea acesteia din urma si datoriile pe termen lung.
scenariul maximal
- VALOARE: 900 mil. dolari (700 mil. euro)
-
- VALOAREA ACTIUNILOR: Este mai mica decat cea a companiei si reprezinta diferenta dintre valoarea acesteia din urma si datoriile pe termen lung.
-
-
Miscari de piata
La mijlocul lunii septembrie patru membri ai Interlan, o asociatie ce grupeaza mai multe retele de cartier bucurestene, erau exclusi din organizatie dupa ce proprietarii au anuntat comitetul director ca au vandut catre RCS&RDS. Cele patru tranzactii simultane au fost, de altfel, printre putinele achizitii devenite publice intr-o forma sau alta. In ultima perioada au fost vehiculate mai multe nume drept tinte/obiecte de achizitie ale RDS, un caz concret fiind preluarea unei parti din reteaua C-Zone, proprietate a Infogate. In total, grupul a inglobat 11-14.000 de noi clienti de la retelele de cartier, la o valoare de achizitie/abonat de 100-200 de euro.
Un scenariu despre care analistii din piata spun ca aminteste de cel al Astral, inainte de semnarea contractului cu americanii de la UPC. In 2005 a fost perioada cand le cumpara Astral, acum este randul RCS&RDS si AirBites (operator controlat de Swisscom Elvetia – n.r.). Dar interese majore in aceasta zona are RDS-ul care este in prezent unul din jucatorii cei mai activi in achizitionarea furnizorilor de cartier si sunt interesati in general doar de cei cu peste 2.000 de utilizatori, spune Laurentiu Stan, director general al Euroweb
Un aspect interesant este modul in care se face achizitia acestor mici retele. In cazul Berceni Network si HI-FI Lan, doi dintre exclusii din Interlan, in actionariatul firmelor lipseste cu desavarsire numele operatorului RCS&RDS, din datele disponibile la Registrul Comertului. Practic, RDS a cumparat doar clientii retelelor si infrastructura, nu si firmele sub care functionau.
Motivul? Ioan Demeter, general manager al Air Bites, concurent al RDS la capitolul extindere prin achizitii, spune ca este preferata varianta tranzactiei fara transfer de persoana juridica pentru a nu mosteni si problemele de natura legala, de multe ori prezente in cazul retelelor de cartier. Un avantaj secundar este discretia cu care se deruleaza achizitia. De altfel, RCS&RDS nu a facut niciun comentariu vizavi de achizitiile din ultima perioada. Un alt nou business asupra caruia operatorul vrea sa pastreze discretia este operarea licentei 3G.
Pana acum clientii nostri erau tinuti de ceva fix; tehnologia 3G le-ar oferi mobilitatea serviciilor.
De partea cealalta, in piata se vorbeste despre achizitia licentei pentru a fi mai atragator in fata unor posibili operatori regionali sau europeni interesati de
-
Profit de 2.200% in doi ani! E destul?
Cash sau actiuni? Aceasta este intrebarea care ii macina in aceste saptamani pe salariatii Bancii Comerciale Romane (BCR). Ei controleaza 8% din actiunile celei mai mari banci romanesti sau, la pretul oferit de Erste, peste 400 de milioane de euro.
“Persoana particulara vand 9.000 de actiuni BCR. Pret 20 euro/actiune. Rog seriozitate – asa suna unul dintre zecile de anunturi postate de catre intermediari sau de catre angajatii BCR pe diverse site-uri. Cumpar actiuni BCR cu 6,5 euro/actiune, a raspuns saptamana trecuta Erste Bank, noul actionar majoritar al celei mai mari banci din
Dar, pe langa oferta cash, micii actionari ai bancii au si alte optiuni. Transformarea actiunilor, a caror valoare a crescut de 22 de ori in doi ani, in bani lichizi, pastrarea titlurilor actuale sau preschimbarea cu actiuni Erste – acestea sunt variantele din care salariatii BCR trebuie sa aleaga in aceste saptamani. Aflati, in proportie covarsitoare, in fata afacerii vietii lor, angajatii care detin 8% din BCR pot obtine 412 mil. euro din vanzarea titlurilor catre Erste Bank. Pentru ce vor opta, in conditiile in care acestia sunt incurajati chiar de conducerea Erste, actionarul majoritar al BCR, sa detina actiuni in cadrul bancii? Si care ar putea fi castigul celui care ar cumpara aceleasi actiuni, dar la un pret de trei ori mai mare decat cel oferit de Erste?
Analistul financiar Bogdan Baltazar considera ca tentatia celor mai putin instariti este sa vanda acum, insa sunt si angajati care vor astepta listarea BCR in 2007. Este foarte greu de anticipat un raspuns legat de procentul actionarilor mici interesati sa vanda, pentru ca am incercat sa respectam dreptul la decizie al fiecaruia, precizeaza Ciprian Ionescu, presedintele Federatiei Salariatilor din BCR. El spune insa ca multi sunt interesati de modul in care se impoziteaza daca vinzi actiunile acum sau la anul si in functie de aceasta vor lua o decizie.
Practic, peste 11.000 de (actuali si fosti) angajati au posibilitatea sa vanda o actiune pentru 6,5 euro, oferta fiind plasata sub cea facuta anul trecut (de 7,65 euro per actiune) statului roman de catre Erste Bank, insa de 22 de ori mai mare decat pretul de achizitie. Erste ofera salariatilor un pret mai mic cu 15% decat cel propus AVAS – iar procentul este egal cu prima platita statului roman pentru preluarea controlului BCR.
In urma cu doi ani, o actiune a celei mai mari banci din Romania a putut fi achizitionata cu 10.350 de lei vechi (1,035 lei), cu putin peste valoarea nominala – 10.000 de lei vechi. In primavara lui 2004, pretul platit de salariati era de patru ori mai mic chiar decat cel platit de IFC si BERD pentru 25% din capitalul bancii. Daca cele doua institutii financiare si-au multiplicat de peste opt ori banii investiti in BCR, angajatii pot obtine un randament considerabil superior.
In cazul in care salariatii aleg, per global, varianta vanzarii, cei peste 400 de milioane de euro intra direct in economie. Conform experintelor anterioare, fluxul de capital intrat brusc va genera cresterea consumului si implicit acest fapt va pune presiune asupra inflatiei aferente anului 2007, estimata de catre autoritati sa atinga nivelul de 4%. Ca orice aflux de capital, acesta va pune presiune asupra consumului si, ulterior, asupra inflatiei, insa impactul se va reflecta intr-o crestere a inflatiei de 0,001%, deoarece este un aflux de capital nu foarte insemnat, este totusi de parere Bogdan Baltazar.
Cresterea atractivitatii creditelor de consum si a veniturilor populatiei din ultimii ani au dus la exacerbarea cererii de pe piata interna. Astfel, in ultimii ani motorul consumului a fost turat de doua ori mai puternic decat cel al cresterii economice, ritmul anual de crestere al acestuia fiind de 10%. Aceasta tendinta urmeaza sa se mentina potrivit prognozelor si in anii urmatori. Pe langa consum, Baltazar estimeaza ca acest aflux de capital va fi distribuit catre depozitele bancare si segmentul imobiliar. Comportament tipic pentru aceasta perioada, investitiile imobiliare, in general in apartamente de bloc, au oferit pana acum o rata anuala a profitabilitatii de circa 30%, ceea ce motiveaza si in continuare investitiile in real estate.
Dar daca salariatii nu aleg sa valorifice in acest an titlurile detinute la BCR, Erste Bank le ofera inca alte doua variante. Pe de-o parte, angajatii actuali si fosti vor putea sa schimbe actiunile BCR pe care le detin cu actiuni Erste Bank nou emise (cotate la
Conversia actiunilor BCR in actiuni Erste si listarea acestora pe BVB ar putea fi o afacere foarte buna pentru brokeri, si nu numai. Informatiile de saptamana trecuta si-au pus amprenta si pe cotatiile celor mai importanti actionari ai BCR – Societatile de Investitii Financiare (SIF). Cotatia celor 5 SIF, detinatoare impreuna a unui procent de 30% din BCR, a urcat cu circa 6% in ziua anuntului de achizitionare a actiunilor salariatilor de catre Erste. Un impact mai puternic asupra Bursei este asteptat sa aiba prezentarea de catre Erste a unei oferte certe catre SIF, in prezent cei mai importanti actionari minoritari ai BCR.
Pe de alta parte, Erste mai propune salariatilor o cale de mijloc. A treia varianta prevede ca salariatii pot primi acum jumatate din contravaloarea actiunilor BCR in bani (la pret de 7,65 euro/per actiune) si cealalta jumatate in actiuni Erste, pe care, de asemenea, nu le vor putea vinde timp de un an.
Daca pentru vanzarea titlurilor incasarile aferente acestora sunt imediate, cei care aleg varianta actiunilor Erste vor afla abia peste un an cat li se cuvine, cand acestia vor putea sa isi vanda actiunile, moment in care pretul actiunilor Erste ar putea fi mai mare, dar si mai mic decat in prezent. Saptamana trecuta o actiune Erste era cotata la aproximativ 53 de euro. Cotatia Erste a avansat cu o treime in ultima jumatate de an, iar analistii de la Société Générale si Dresdner Kleinwort recomanda in continuare cumpararea actiunilor, ceea ce arata ca mai e loc de crestere. Ramane de vazut pentru ce varianta vor opta salariatii BCR, in conditiile in care exista si ofertele de vanzare la preturi de trei ori mai mari. Totusi, presedintele Federatiei Salariatilor, Ciprian Ionescu, crede ca este greu de anticipat daca ofertele prezente pe diverse site-uri sunt serioase sau doar sondeaza piata.
Practic, acest tip de vanzare da posibilitatea oricarui investitor sa achizitioneze titluri BCR. Care ar fi castigul acestui investitor care ar cumpara la un pret triplu fata de cel lansat de Erste? El ar putea obtine profit, probabil, din detinerea titlurilor pe termen lung dupa listarea la bursa si incasarea dividendelor. De altfel, cele cinci SIF au castigat de-a lungul timpului sume importante din profiturile realizate de BCR si nu par dornice sa-si vanda participatiile. Ramane de vazut totusi daca se vor gasi si cumparatori pentru titluri BCR la 20 de euro bucata.
-
Drumul BCR de la stat la Erste
Statul incasa, in primavara anului 2004, 20 de milioane de dolari din vanzarea celor 8% din actiunile BCR catre salariati, membri ai Consiliului de Administratie si pensionari care au avut ultimul loc de munca in banca.
PRIMA ETAPA: La sfarsitul anului 2003, 25% plus doua actiuni erau vandute de catre stat catre International Finance Corporation (IFC) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) pentru aproximativ 222 de milioane de dolari (circa 190 de milioane de euro).
ETAPA A DOUA: Vanzarea pachetului de 8% catre salariati a fost considerata un al doilea pas in procesul de privatizare. Statul a incasat in 2004 alte 20 de milioane de dolari.
ETAPA A TREIA: Procesul de privatizare desfasurat pe parcursul lui 2005 s-a finalizat pe 21 decembrie cu victoria austriecilor de la Erste Bank. Acestia au anuntat ca vor plati, in total, 3,75 miliarde de euro pentru pachetele de actiuni ale celor doua institutii financiare si cel de 36,88% aflat in proprietatea statului. Statul roman a incasat circa 2,2 miliarde de euro.
PUNCT FINAL: In urma cu aproape o luna, Erste a virat banii si a preluat pachetul majoritar de actiuni al bancii. Ulterior, grupul austriac a anuntat si oferta facuta salariatilor.
CE URMEAZA: Conform contractului de privatizare, Erste ar urma sa listeze BCR in termen de trei ani. Este posibila chiar cotarea actiunilor Erste la bursa din Bucuresti.
-
Criza de angajati la Receptii
Dezvoltarea pietei hoteliere atrage dupa sine o sarcina grea pentru directorii de resurse umane ai investitorilor: acestia trebuie sa angajeze, la anul, peste 2.000 de oameni numai in Bucuresti si cel putin 1.000 la hotelurile care se construiesc in tara – in special la
Daca ati vazut de curand persoane bine imbracate si serioase dand tarcoale liceelor sau scolilor profesionale si lipind anunturi pe la aviziere, sa stiti ca aveau un scop precis: cel putin unii dintre ei erau agenti de recrutare de personal pentru hoteluri, o piata care, in lipsa unui numar indestulator de oameni cu experienta, recurge la cei mai tineri si mai neexperimentati dintre potentialii angajati: absolventii.
De obicei, astfel, recrutari sunt facute de hoteluri mari si foarte mari pentru care cele cateva zeci de CV-uri venite in urma anunturilor in ziare nu sunt suficiente. Absolventii sunt selectati, li se face o oferta si apoi sunt trimisi, pe cheltuiala hotelului, la specializare. Asta este reteta, ce e drept de avarie, a lui Liviu Roata Moale, directorul lantului Confort (detinut de fratii Ionut si Robert Negoita), care va lansa, la anul, hotelul gigant Confort Vitan, de 1.200 de camere. Si cum exista un raport strans intre numarul de angajati si numarul camerelor unui hotel (care sunt, conform normelor internationale, intre 0,5 angajati pana la 1,5 angajati/camera), bineinteles ca cel mai mare hotel va avea nevoie si de cei mai multi angajati. Vom avea nevoie de 900 de angajati pentru tot complexul hotelier, dintre care 550 trebuie sa ii recrutam la vara, ca sa fie pregatiti la lansarea hotelului, in septembrie, spune Liviu Roata Moale.
Grupul hotelier controlat de Radu Enache, Continental Hotels, va avea de asemenea un an agitat: deschiderea a trei hoteluri intr-un an (doua in Bucuresti, unul in
In functiile de middle management, Iulia Dinu va promova si din angajatii actuali ai lantului: Sunt oameni crescuti si «trainuiti» de noi pe parcurs si ii vom muta in hotelurile noi, urmand sa ii inlocuim cu altii in hotelurile deja existente.
Fata de viitorul hotel Radisson SAS (in curs de finalizare pe structura fostului hotel Bucuresti), unde vor trebui angajate circa 450 de persoane (la 435 de camere) care sa faca fata intr-un hotel de cinci stele (minim o limba circulatie internationala, prezenta agreabila si maniere), Iulia Dinu va avea o misiune – daca se poate spune asa – mai simpla. Pentru viitorul hotel de cinci stele din Bucuresti are nevoie de 80 de angajati (calificati, iar pentru functiile de executie, cu experienta), pentru hotelul de doua stele (care va fi inaugurat in octombrie 2007 la Gara de Nord) numarul angajatilor pentru 150 de camere va fi in jur de 100 – functiile de executie neavand nevoie de experienta, singura problema fiind la Sibiu, unde aglomerarea de inaugurari din 2006-2007 (datorita Sibiu, capitala culturala europeana) a cam infierbantat piata: anul viitor va incepe la Sibiu cu cel putin 700 de noi camere de hotel.
Desi sunt optimisti, oficialii hotelurilor recunosc ca nu va fi usor. Se poate vorbi deja despre o criza de personal calificat si aceasta stare se va accentua in 2007, spune directorul Confort. Lipsa personalului calificat va face insa ca furtul de angajati, celebru in alte branse – precum bancile, media sau marketing – sa ia amploare si aici: Ne uitam spre angajatii altor hoteluri, alte hoteluri se uita la angajatii nostri – este normal, cu o oferta mai buna oricine accepta o provocare, spune Roata Moale. Specialistii din domeniu cred ca e de fapt o problema cu scolile de pregatire pentru personalul hotelier: Sunt cam 19 institutii care dau diplome pentru munca in hoteluri, de la cameriste la manageri, dar sunt simple diplome, fara valoare practica, spune Paul Marasoiu, analist si director al firmei de consultanta Peacock Hotels Global Management.Principalul efect e, bineinteles, cresterea salariilor: din aceasta toamna, deja salariul mediu pentru functiile de executive (cameriste, piccolo) a urcat spre 700 RON. La celelalte categorii de angajati, cum ar fi receptionerii (de obicei recrutati din facultati, fiind nevoie de minim doua limbi straine si atitudine potrivita), salariul minim e de 700 RON. Cel mai greu de gasit (si totodata cel mai scump) este personalul pentru restaurante, aici rata de plecare la lucru peste hotare fiind cea mai mare. Bucatarii sunt cel mai bine platiti, cu salarii de la 400 de euro (bucatar bun, dar fara experienta) pana la 1.000 de euro sau si mai bine, iar ospatarii iau intre 250 si 400 de euro, excluzandu-se veniturile suplimentare (bacsisul). Angajatii din restaurante s-au scumpit datorita plecarilor la munca in strainatate si pe vase de croaziera, unde acestia pot castiga si pana la 2.000 de euro pe luna, dupa cum spune HR managerul de la Continental Hotels.
Unii dintre cei plecati la munca in strainatate se intorc deja (simtind cresterea pietei) si sunt pretuiti de hotelieri: Pe o persoana care a muncit serios pe un vas de croaziera de lux ca si camerista o asezi fara probleme intr-o pozitie de middle management, spune Iulia Dinu. Iar daca ai nostri nu se intorc, exista varianta importului de personal (din
Exista insa si o alta consecinta a cresterii pietei hoteliere: mai multe camere de hotel vor face ca gradul de ocupare mediu sa scada si sa se mentina in jurul valorii de 60-65%, dupa cum spune Frank Rattenstorfer, managerul -
Necesarul de personal hotelier in Bucuresti
Hotelurile care se vor deschide pana la sfarsitul acestui an si la anul in Bucuresti sunt din doua categorii: hoteluri noi (care se remarca prin acoperirea tuturor segmentelor de piata, de la hoteluri de trafic pana la hoteluri business, boutique sau de lux) si hoteluri care au fost inchise pentru renovare si urmeaza sa fie redeschise, cu un nume nou si cu mai multe stele pe firmament. Iar asta inseamna, in mod automat, un numar mai mare de angajati.
Hotel
Clasificare
Reprezentant (actionariat)
Nr. camere
Necesar personal
Confort Vitan
3 si 4 stele
Grupul Pro Confort
1.200
900
Ramada Encore
4 stele
180
150-160
Palas
4 stele
TH Hotels
150
120
Continental Express
2 stele
Continental Hotels
150
100
Ramada Nord
4 stele
De Silva
134
100
Venezia
3 stele
TH Hotels
60
25-30
Continental
5 stele
Continental Hotels
60
80
Radisson (hotel Bucuresti)
5 stele
Bucuresti Hotels
435
450
Turist
4 stele
Howard Johnson
300
250-300
-
COMPANII: Rentabilitatea asiguratorilor intra in 2007 cu frana UE trasa
Desi numarul politelor creste, se inmultesc si accidentele auto, franandu-se astfel cresterea profiturilor firmelor de asigurari. Iar de la anul, cresterea limitelor de despagubire pana la nivelul celor din UE inseamna o noua constrangere pentru rentabilitatea asiguratorilor.
Dupa 1 ianuarie 2007, limitele de despagubire pentru cei care au avut accidente vor creste la nivelul celor din UE, conform estimarilor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Mai exact, limitele de despagubire nu vor putea fi mai mici de 100.000 de euro pentru daune materiale si de 350.000 de euro pentru vatamari corporale. Pentru comparatie, limitele de despagubire actuale sunt de 200.000 RON de persoana (sub 57.000 de euro), dar nu pot depasi 1 milion RON, indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau deces.
Cu alte cuvinte, asiguratul va primi de la asigurator mai multi bani in caz de accidente, iar cresterea daunelor duce automat la reducerea profiturilor pentru companiile de asigurari, care nu recunosc totusi ca in 2007 rentabilitatea lor ar putea sa scada. Optimismul se datoreaza faptului ca pretul politelor stabilit pentru 2007 a luat deja in calcul posibila marire a daunelor, dar si realitatii ca piata auto se bucura in continuare de o crestere a vanzarilor – or, un numar mai mare de autovehicule inseamna un numar mai mare de polite.
Cat vor pierde sau vor castiga asiguratorii ramane de vazut spre sfarsitul anului viitor. Estimarile facute de reprezentantii societatilor de asigurari arata ca numarul politelor de asigurare obligatorie auto (RCA) va creste in 2007 cu pana la 40%. Aceasta si pentru ca va exista o singura polita valabila in tot spatiul european, RCA urmand sa cuprinda si Cartea Verde (polita valabila in prezent pentru tranzitarea pe teritoriul altor state). Aici exista mai multe nuante la care asiguratii trebuie sa fie atenti. Teoretic, dupa 1 ianuarie anul viitor, pentru deplasarile cu masina in tarile membre ale UE, nu se mai platesc separat RCA si Cartea Verde.
Pentru cei care si-au incheiat polita pentru intervalul august 2006-august 2007, de exemplu, Cartea Verde trebuie doar ridicata de la asigurator de la 1 ianuarie 2007. Pentru tarile nemembre ale UE insa, conducatorii auto au obligatia pe mai departe de a plati Carte Verde pentru traversarea teritoriului acestora. Potrivit normelor CSA, fiecare societate de asigurare isi calculeaza propriul tarif pentru politele RCA valabile de la anul, tarif care poate sa fie mai mare cu pana la 40% fata de nivelul actual. Asiguratorii autorizati sa emita polite RCA au avut obligatia sa anunte tarifele pentru la anul inca din februarie 2006, tarife afisate pe site-urile societatilor de asigurari.
In mod normal, tarifele RCA sunt determinate in urma unor calcule care tin cont de rezultatele anterioare inregistrate pe segmentele de piata RCA si Carte Verde, spune Marius Onofrei, directorul de comunicare de la Allianz-Tiriac.
Pentru a nu suferi pierderi prea mari de pe urma cresterii sumelor angajate pentru despagubiri, unele companii si-au luat marje de siguranta si au introdus cerinte suplimentare la incheierea asigurarii RCA sau Casco. De pilda, Allianz-Tiriac isi calculeaza primele pe baza informatiilor cu privire la caracteristicile autovehiculului asigurat (marca, vechime, putere, alte caracteristici tehnice), in functie de profilul de risc al proprietarului (utilizatorului) autovehiculului (varsta acestuia, experienta de sofat, conduita in trafic, zona de resedinta), gradul de fidelitate al asiguratului in ceea ce priveste relatia cu compania si istoricul daunalitatii inregistrat de acesta.
Chiar daca sunt mai multe optiuni disponibile pentru soferi, astfel de criterii fac oricum polita mai scumpa, cea de la Allianz fiind printre cele mai costisitoare de pe piata. Dar marje de siguranta asemanatoare si-au luat si alti asiguratori, incepand din 2006, pentru un raport mai corect al costurilor politei cu riscurile asumate de companie.
Un alt asigurator, Asirom, e constient ca inregistrarea unei cresteri generalizate a tarifelor RCA corespunzatoare anului 2007 fata de anul 2006 nu este bine primita de populatie, dar explica scumpirile prin aceeasi majorare a limitelor maxime de raspundere a asiguratorilor. Sumele acordate cu titlu de despagubire vor fi mai mari decat in anii anteriori, dar se va tine cont si de limitele de despagubire ale tarii in care a avut loc accidentul, adauga Carmen Cirnu, manager divizie la Asirom. Ea prefera sa comenteze faptul ca asigurarile valabile in UE nu sunt singurele care vor fi cumparate: Avand in vedere ca nu toate tarile care fac parte din Conventia Carte Verde sunt in limita de acoperire a politei RCA (…) pentru aceste tari va trebui sa fie emise, in continuare, documentele de Carte Verde, cu plata aferenta a primelor, spune Cirnu.
Piata asigurarilor auto (Casco, RCA si Carte Verde) s-a ridicat in primele sase luni ale anului 2006 la aproape 440 de milioane de euro (1,5 mld. RON), in timp ce toata piata asigurarilor a reprezentat, in acelasi interval, 750 de milioane de euro (2,6-2,7 mld. RON), conform Ziarului Financiar. Suma reprezinta peste 54% din totalul subscrierilor realizate pe piata romaneasca de asigurari in perioada amintita, ceea ce inseamna ca obligativitatea incheierii RCA creste substantial businessul celor din domeniu. Lider al pietei asigurarilor auto este Allianz-Tiriac, cu o cota de aproape 25% din piata de profil si o crestere nominala in euro de aproape 40% fata de primul semestru al anului precedent, urmata de Asirom, cu o cota de piata de 16% si de Omniasig, cu o cota de 10%, conform datelor CSA.
Comparativ, in anul 2005, 50 de companii de asigurare britanice au subscris prime auto in valoare de 16,64 miliarde de euro, desi si acolo numarul mare de accidente n-a permis un grad de profitabilitate prea spectaculos. Piata asigurarilor Casco a insemnat aproape 233 de milioane de euro (825 mil. RON) in primele sase luni ale anului, conform estimarilor facute de revista de asigurari Profil. Topul asiguratorilor de Casco este dominat tot de Allianz-Tiriac, urmata de Asirom si Asiban. In ceea ce priveste segmentul de Carte Verde, totalul primelor brute subscrise din asigurari Carte Verde a depasit in aceeasi perioada 35 de milioane de euro (125 mil. RON) si reprezinta 4% din piata asigurarilor. Allianz-Tiriac, Unita si Omniasig sunt primele trei companii din piata in ordinea subscrierilor realizate din asigurari de tip Carte Verde in perioada analizata, cu cote de piata de 39,84%, 10,54%, respectiv 10,20%.
Compania de asigurari Allianz-Tiriac a raportat pentru primul semestru al acestui an un profit net de 15,8 mil. RON (aproape 4,5 mil. euro), in usoara scadere fata de 2005. Reducerea profitului a fost cauzata, conform declaratiilor companiei pentru ZF, de daunalitatea ridicata pe zona politelor auto, care reprezinta peste jumatate din portofoliu. Desi daunele platite sunt similare pentru politele RCA si pentru cele facultative, ponderea mai mare a politelor Casco in portofoliul Allianz a afectat mai mult compania.
Dat fiind ca suma asigurata prin Casco se calculeaza in functie de valoarea autovehiculului la momentul incheierii asigurarii, era firesc ca expansiunea parcului auto pe seama unor masini mai scumpe sa-i afecteze pe principalii asiguratori de pe acest segment. Au crescut despagubirile platite pentru politele de asigurare auto, ca urmare a cresterii tarifului orei de service, a cresterii numarului accidentelor, dar si a valorii masinilor asigurate. Parcul auto din Romania s-a reinnoit, astfel incat nu se mai asigura Dacii 1310 de 2.000-3.000 de euro, ci masini de la Logan in sus, de peste 7.000 de euro, a declarat pentru Ziarul Financiar Dumitru Ceraceanu, director general la Asiban.