Blog

  • Despagubiri maxime

    PENTRU 2005

    • de la 27,5 euro pana la maximum 82,7 euro, indiferent de numarul persoanelor pagubite, in caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 27,5 euro 
    • pana la 27.500 de euro pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 138.000 de euro, indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial

     

    PENTRU 2006

    • de la 28,1 euro pana la maximum 112.600 de euro, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 28,1 euro
    • pana la 56.338 de euro pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 281.690  de euro, indiferent de numarul persoanelor accidentate, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial

     

    PENTRU 2007

    • de la 100.000 de euro, echivalent in lei la cursul de schimb comunicat de BNR la data producerii accidentului, indiferent de numarul persoanelor pagubite, in caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte
    • cel putin 350.000 de euro, echivalent in lei, pentru fiecare persoana, in caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial

  • COMPUTERE: Ce, cum si cat vinde Apple Computers in Romania

    Apple este un fenomen in SUA. O certifica analistii de la Wall Street si o arata si volumul mare al vanzarilor. Pe batranul continent lucrurile stau putin diferit, chiar daca, numai in ultimul trimestru, Europa a adus 22% din veniturile totale ale Apple. Care este contributia Romaniei?

     

    Dintr-un total de 3,4 miliarde de euro incasati de compania lui Steve Jobs la nivel mondial din vanzarea de playere digitale iPod si computere Mac, in ultimul trimestru al anului fiscal 2006, aproximativ 757 de milioane de euro au revenit Europei, cu peste 37% mai mult decat in aceeasi perioada a anului precedent.

     

    Asta in conditiile in care Apple nu are birouri de reprezentanta si magazine autorizate in majoritatea tarilor europene, vanzarile facandu-se prin intermediul distribuitorilor autorizati si resellerilor. O exceptie face Marea Britanie, unde Apple are sase magazine de retail proprii. Pe aceasta piata, compania a inregistrat o cota de piata de 2,9% din vanzarea de computere sau altfel spus, 3,4% din piata notebook-urilor si 2,65% din piata desktop-urilor. Pe piata romaneasca, playerele iPod si computerele Mac ajung prin in-termediul IRIS (Integrated Romanian Information Systems) – distribuitor unic Apple in Romania care face parte din grupul international MDS Group si care, printre altele, aduce in magazinele autohtone si produse Adobe Systems, Quark si Palm.

     

    „Anul acesta vanzarile Apple in magazinul nostru online si in magazinele celor 20 de distribuitori si mari retaileri care le ofera clientilor produsele companiei se vor cifra la aproximativ sase milioane de euro, in crestere cu 100% de la an la an, in ultimii doi ani“, conform spuselor directorului de vanzari IRIS, Cristian Teodorescu.

     

    Din aceasta cifra, 35% reprezinta veniturile din vanzarea playerelor iPod – Shuffle, Nano si Video, dintre care, cel mai popular este Nano, conform oficialilor IRIS, care vine cu o memorie de doi, patru sau opt GB si costa 590, 790 si, respectiv, 990 RON. Daca ar fi sa facem un calcul scurt, putem spune ca romanii vor cheltui anul acesta 2,1 milioane de euro pentru playerele iPod, adica echivalentul a aproximativ 7.500 de playere iPod Nano de 8 GB, a 5.000 de iPod Video de 80 GB sau a 21.000 de Shuffle. Restul de 65% din vanzari revine computerelor. „Un fenomen remarcabil in Romania este acela ca, daca in anii precedenti, majoritatea vanzarilor de computere Apple erau catre mediul profesional, acum se resimte tendinta catre notebook-uri si deci catre mediul ceva mai personal“, a spus Catalin Boaru, director de comunicare si marketing in cadrul IRIS. Dupa spusele sale, in momentul de fata, 40% din computerele Apple vandute sunt laptopuri, iar restul sunt de tip desktop. „Foarte curand insa, procentul va ajunge la 50%, dar nu se stie exact cand“, a mai spus el. Un lucru cert este faptul ca piata locala este in continuare dominata de traditionalele PC-uri cu sistem de operare Windows. Si totusi, a inceput sa creasca numarul de cumparatori si pentru Mac-uri. Anul trecut, dintr-un total de peste 600.000 de computere vandute in Romania, aproximativ 610 au fost Mac-uri, potrivit lui Laurentiu Popescu, general manager al IDC Romania. Asta se traduce intr-o cota de piata nesemnificativa, de 0,1%, prin prisma pietei de computere, insa comparatia intre cele doua nu poate fi facuta de la egal la egal, iar cifra este neconcludenta. „Mai interesante sunt insa cresterile inregistrate ale vanzarilor, ceea ce indica faptul ca brandul Apple a inceput sa fie cunoscut“, sustine Boaru. Practic, cresterea vanzarilor de playere iPod a fost de 1.100% in 2005, comparativ cu 2004, iar anul acesta, volumul vanzarilor va creste cu aproximativ 300%, conform oficialului IRIS. De asemenea, si vanzarile de Mac-uri au crescut in primele sase luni ale acestui an cu 40% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

     

    Dar cine sunt cumparatorii acestor computere? Nu multi stiu, dar exista o intreaga comunitate de utilizatori Apple, cu peste 800 de membri in momentul de fata, insa numarul lor pare a fi in permanenta crestere. Saptamana trecuta, spre exemplu, numarul utilizatorilor acestei mici comunitati care se reuneste pe forumul macuser.ro era de 780 de utilizatori. Fiecare dintre acestia detine cate un produs Apple. O arata discutiile pe care le poarta pe forumuri. De altfel, pe aceleasi forumuri isi pot gasi raspunsuri la intrebari si cei inca neinitiati intr-ale Mac-ului sau iPod-ului. „Comunitatea este alcatuita in mare parte din pasionatii Apple“, este de parere Boaru. „Si nu ar trebui sa va surprinda faptul ca ei sunt la curent cu tot ce apare nou“, a adaugat el, explicand ca nu rare sunt cazurile in care, la nici o ora dupa ce apare un nou produs la Apple, in SUA, telefoanele incep sa sune cu intrebari de genul „Cand vine produsul X si in Romania?“. „In general, tot ce apare acolo ajunge si in magazinele de aici, dupa o perioada cuprinsa intre doua saptamani si o luna, exceptand diferite editii speciale.“

     

    Momentan, cea mai mare parte a computerelor Apple ajung in general in cadrul companiilor din media, publicitate, tipografii sau orice alt tip de companie care lucreaza foarte mult pe partea de grafica. Televiziunile incep, de asemenea, sa utilizeze Mac-uri, intrucat sunt mult mai stabile decat computerele cu Windows, iar in plus, vin cu monitoare cu diagonala destul de mare, de 30 de inci.

     

    Nu este insa exclus nici faptul ca un utilizator poate alege sa renunte la PC pentru un Mac, mai ales acum ca Apple le permite clientilor sa instaleze si Windows pe computerele sale, in paralel cu sistemul propriu.

     

    Alexandru Thiery (33 de ani) este medic specializat in ortopedie pediatrica si chirurgie si spune ca a trecut la Mac in primul rand din cauza virusilor care invadeaza un PC cu Windows pe el. „Anul trecut, in august, mi-am luat primul computer Apple, un iMac cu cea mai buna configuratie pe care am gasit-o la vremea respectiva. Ma innebunise numarul mare de virusi care-mi umplusera computerul si de care nu mai puteam scapa“, marturiseste Thiery. Din nevoia de mobilitate, a ales si un laptop pe care sa-l poata lua cu el la diverse conferinte la care mai asista si care sa-l ajute sa lucreze si atunci cand nu este la cabinet. Si tot anul acesta, a dotat si cabinetul sau particular de recuperare medicala Recover cu un Mac Mini. „Nu as mai lucra pe un PC niciodata. Eram obisnuit cu Mac-urile, pentru ca mai lucrasem in domeniul graficii, insa nu am folosit computerul si in interes personal. Diferenta este destul de mare de la PC la Mac, mai ales din punctul de vedere al stabilitatii si al securitatii“, explica Thiery.

     

    Astfel, pe masura ce piata se va extinde, iar numarul de magazine locale exclusive Apple va creste, utilizatorii romani vor realiza alternativa oferita de computerele Apple. In Romania exista un singur magazin dedicat Apple – MacGallery, insa IRIS are in plan sa deschida o retea in patru orase din tara. „Poate fi vorba de Brasov, Constanta, Cluj, Iasi, Sibiu sau poate Timisoara, insa nu este nimic sigur inca, intrucat nu au fost purtate discutiile finale cu privire la aceasta retea de magazine, iar decizia nu a fost luata“, a spus Catalin Boaru. Investitia initiala intr-un astfel de magazin variaza in principal in functie de amplasament si de suprafata. Din cate spune Boaru, costurile de amenajare pot incepe de la 20.000 de euro pana la 50.000 de euro, fara promovarea sau salarizarea personalului.

     

    Concluzia? Apple este, totusi, o afacere profitabila in Romania, chiar daca de-abia acum incepe sa se contureze piata. Oricum, situatia se va schimba in momentul in care Apple isi va deschide reprezentanta in Bucuresti si va incepe sa-si promoveze computerele si playerele digitale. Cand va fi asta? Ramane de vazut. Sau de auzit?

  • Contra externalizarii

    Companiile de administrare a flotelor auto se impun pe piata romaneasca. Pentru a scapa de unele batai de cap, proprietarii parcurilor auto opteaza pentru externalizarea activitatii de administrare a acestora. Exista insa si firme care merg impotriva curentului.

     

    Primele incercari au aparut acum un deceniu, cand Fleet Management Services (FMS) propunea cele dintai servicii de administrare a parcurilor auto de pe piata romaneasca. Piata s-a aglomerat considerabil in ultimii doi ani, cand divizii specializate in administrarea flotelor ale unor mari grupuri au intrat pe piata. Acum ALD Automotive, Porsche Mobility sau Sixt New Kopel se lupta sa convinga proprietarii de parcuri auto de avantajele externalizarii serviciilor de administrare a masinilor. In acelasi timp, insa, alti manageri gasesc ca e mai profitabil sa-si construiasca singuri propria flota. „Vrem sa extindem anul viitor flota auto, poate sa o dublam“, spune Narcis Mihai, director general al firmei de distributie Lekkerland Convenience, companie care a cumparat in aceasta vara sapte autovehicule – cinci camioane si doua utilitare. Interesant este ca, inainte de aceasta achizitie, o alta companie se ocupa de livrarile Lekkerland.

     

    Grupul Lekkerland a cumparat la sfarsitul anului trecut Macromex Convenience, firma care se ocupa de distributia in magazinele din benzinarii.

     

    „Motivul probabil ca il banuiti, este vorba de costuri, dar si de abordarea clientilor“, explica Mihai, in opinia caruia este mult mai eficient sa ai propria flota, dar mai ales proprii oameni de distributie. In plus, Lekkerland Convenience vrea sa introduca sisteme de distributie care se regasesc in oferta grupului Lekkerland la nivel european. „Este normal sa mergi cu o flota proprie daca vrei sa introduci anumite standarde“, sustine Narcis Mihai. Acum Lekkerland aprovizioneaza circa 550 de puncte de livrare, inclusiv benzinarii din retelele Petrom, Rompetrol, OMV sau MOL. Si reprezentantii grupului Rompetrol, care cuprinde 40 de firme, fiecare cu propriul parc auto, sunt de parere ca este mult mai sigur si mai profitabil sa-si administreze singuri flotele. De altfel, Rompetrol nu intentioneaza sa externalizeze administrarea parcului auto, desi au existat de-a lungul timpului oferte din partea unor firme specializate. „Nici macar una dintre ofertele de externalizare pe care le-am avut pana in prezent nu a fost mai buna decat propriile servicii“, apreciaza reprezentantii grupului. Pe de alta parte, companii ca Vodafone si Cosmote au ales deja sa-si externalizeze administrarea flotelor catre Porsche Mobility, divizia de gestiune de flote a grupului Porsche. Pentru serviciile de administrare a flotelor primii clienti au fost companiile multinationale, obisnuite cu utilizarea acestor produse pe alte piete, spun oficialii firmelor de profil. Insa companiile autohtone devin tot mai interesate de acest tip de servicii. ALD Automotive, bunaoara, estimeaza pentru anul viitor o dublare a afacerilor, pe fondul cresterii sustinute a flotelor marilor companii din Romania, dupa cum spunea in urma cu cateva saptamani Philip Valigny, directorul general al firmei. La acea data, compania avea in administrare o flota de 1.000 de autovehicule livrate, in timp ce, potrivit lui Valigny, alte 400 de unitati urmau sa intre in folosinta in perioada imediat urmatoare. La randul ei, prima firma de profil din Romania – FMS – are incheiate contracte de management integral cu peste 25 de companii, insumand mai mult de 2.000 de autoturisme, utilitare usoare si camioane, si asigura management partial pentru alte aproximativ 1.800 de vehicule. FMS are clienti precum: Ozone Laboratories, Intrarom, Mediplus, Intersnack (Chio), Sensiblu, Scholl Romania, Miniblu, Alstom, Coca-Cola Romania sau Aviva Asigurari.

     

    Si chiar daca unele companii aleg in continuare varianta propriei flote, nu toti proprietarii de parcuri auto gandesc insa la fel. Drept dovada stau anvergurile afacerilor pe care le-au realizat in scurt timp firmele specializate in administrarea flotelor.

  • BANCI: Efectele restrictiilor BNR asupra profitabilitatii bancilor din sistem

    Persistenta BNR in intentia de potolire a creditarii, inclusiv prin restrictiile intrate in vigoare luna aceasta, ameninta in teorie profitabilitatea bancilor. Impactul este insa greu de estimat, avand in vedere solutiile gasite de acestea pentru a contracara politica BNR.

     

    Criteriile mai stricte de acordare a creditelor, intrate in vigoare la sfarsitul lui octombrie, vor avea „un impact mai puternic asupra profitabilitatii bancilor, daca le comparam cu cele  adoptate in urma cu trei luni, respectiv cele de majorare a rezervelor minime obligatorii pentru pasivele in lei de la 16 la 20%. Nu vom asista insa la o scadere substantiala a profitabilitatii“, apreciaza Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor.

     

    Mai exact, conform presedintelui BRD-Soc-Gen, Patrick Gelin, efectul asupra rentabilitatii depinde de politica de dobanzi si comisioane dusa de fiecare banca in parte, „chiar daca restrictiile BNR vor avea un efect negativ asupra volumului de credite in ansamblu“. Presiunile asupra profitabilitatii pe termen mediu a bancilor comerciale au fost identificate si de analistii agentiei Standard & Poor’s, in conditiile in care BNR a inasprit politica monetara de mai multe ori de-a lungul anului, majorand dobanda de interventie, plafonul pentru rezervele minime obligatorii (RMO) la lei si la valuta si impunand conditii mai dure de acordare a creditelor. Profiturile in sistemul bancar romanesc sunt estimate la un total de 750 de milioane de euro la nivelul acestui an, insa previziunile Ministerului Finantelor iau in calcul o diminuare la anul cu 13%, pana la 651 milioane de euro.

     

    Analistul financiar Bogdan Baltazar considera ca noile norme ale BNR afecteaza profitabilitatea bancilor, insa doar intr-o masura limitata, eforturile de extindere a retelei in teritoriu, de pilda, avand un impact mult mai important asupra rezultatelor financiare. „Daca profiturile vor scadea, acest lucru va fi determinat si de competitia din sistemul bancar pentru intarirea pozitiilor pe piata“, este de parere Baltazar. Intrarea in vigoare, la 22 octombrie, a Normei BNR 20/2006 privind creditarea impune ca la evaluarea bonitatii clientului, persoana fizica, sa fie luate in considerare toate angajamentele de plata – adica, pe langa principal si dobanda, toate celelalte costuri ce decurg din contractele de credit, inclusiv comisioane sau polite de asigurare incluse in credit. Totalul acestora nu trebuie sa depaseasca 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului. Cea mai importanta noutate din seria reglementarilor BNR ramane insa punerea pe picior de egalitate cu bancile a institutiilor financiare nebancare (IFN) – societati de consumer finance si de leasing, care vor suporta aceleasi restrictii. „Nu pot sa apreciez care va fi impactul asupra profitabilitatii IFN-urilor pe ansamblu, insa in perioada urmatoare se va constata o oarecare diminuare a activitatii societatilor de consumer finance“, este de parere Mihnea Mocanu, CFO al Estima Finance. Mocanu anticipeaza insa ca activitatea se va redresa curand.

     

    Ca si pana acum, noile restrictii ii imping pe bancheri sa caute solutii de eludare – capitalizare suplimentara, externalizarea creditelor sau prelungirea scadentei imprumuturilor. Pe langa marirea perioadei de creditare, o alta solutie este practicarea de dobanzi mici in primul an, urmata de majorarea lor ulterioara. Atat Bancpost, cat si Volksbank au ales ca solutie prelungirea suplimentara a scadentelor pentru care poate fi contractat un credit de tip ipotecar. Volksbank va prelungi, incepand cu 6 noiembrie, perioada maxima de acordare a creditelor de tip ipotecar pana la 30 de ani, de la 28 de ani cat era perioada aferenta creditelor ipotecare pentru locuinta, respectiv de la 25 de ani pentru creditele de consum cu ipoteca.

     

    Incercand sa franeze cresterea creditului, BNR a avut in vedere aceleasi riscuri macro – inflatia si deficitul de cont curent. Daca inflatia se va incadra cu brio anul acesta in tinta fixata (5% plus-minus un procent), deficitul de cont curent, alimentat in special de dezechilibrul dintre importuri si exporturi, a atins 6 miliarde de euro dupa primele opt luni ale anului, in crestere cu 51% comparativ cu perioada similara a anului trecut. La acest nivel, deficitul contului curent reprezinta 6,25% din PIB. Previziunile initiale ale autoritatilor pentru acest an indicau 8,75% din PIB, insa reprezentantii BNR considera ca acest nivel va fi depasit. „Deficitul de cont curent va depasi 10% din PIB in acest an, nivel sustenabil pentru moment, dar care ar putea reprezenta o problema incepand din 2007“, afirma economistul-sef al BNR, Valentin Lazea.

     

    Un alt factor care a motivat decizia bancii centrale este evolutia restantelor la credite. Restantele romanilor la banci, inregistrate de Biroul de Credit, au ajuns in luna septembrie la 318 mil. lei, 8 mil. euro si 0,8 mil. dolari, in crestere totala cu peste 40% fata de iulie. Cu toate acestea, ponderea restantelor in volumul total al creditului a scazut in perioada 2003-2005, ajungand la 0,44%, mult sub media de 3% din UE. Ponderea imprumuturilor neperformante, definite ca substandard, incerte si in pierdere, a scazut si ea de la 8,7% din expunerea bruta pe credit la finele anului 2003 pana la 8,3% la sfarsitul primului trimestru din 2006.

     

    Ultimele date arata ca, in septembrie, creditul neguvernamental a pierdut din viteza, cresterea reala anuala coborand la 47%, de la 48% cu o luna in urma – pentru prima data in ultimii ani cand ritmul de crestere al creditului se reduce de la o luna la alta. Aceasta evolutie se datoreaza creditului in lei, al carui ritm anual de expansiune s-a redus de la 93% in august la 90,5%. In schimb, imprumuturile in valuta au crescut usor, de la 23,5% la 24% (in euro), ceea ce mentine deschisa intrebarea daca BNR va adopta noi masuri specifice pentru temperarea finantarilor in devize, cel mai probabil tot prin parghia rezervelor minime obligatorii la valuta, al caror nivel actual este de 40%.

     

    Economistul-sef al ING Bank, Florin Citu, considera ca nu vom asista la majorarea rezervelor minime in valuta, in conditiile in care BNR a inteles ca efectul majorarii acestora e valabil doar pe termen scurt. Mai mult, Citu estimeaza ca urmatoarea miscare a BNR ar putea fi diminuarea plafonului pentru rezervele minime atat la lei, cat si la valuta, in conditiile in care multe banci au eludat restrictiile BNR prin externalizarea creditelor. Initiata anul trecut ca reactie la masurile de atunci de temperare a creditarii, externalizarea a dus pana acum la exportul de credite in valoare de peste 3 mld. euro catre bancile-mama din strainatate. Bancherii spun ca pe partea de creditare in valuta, statisticile BNR sunt distorsionate, in conditiile in care tot mai multe institutii aleg sa ofere finantari in contul bancilor din strainatate.

     

    Ramane de vazut in ce masura efectul noilor norme va fi simtit intr-un orizont scurt de timp, astfel incat banca centrala sa nu fie nevoita sa apeleze din nou la principala ei parghie – majorarea ratei dobanzii de politica monetara. BNR a decis in iunie majorarea ratei dobanzii de politica monetara de la 8,5% la 8,75% pe an, iar saptamana trecuta, viceguvernatorul Cristian Popa a pledat pentru o noua majorare, care ar urma sa fie decisa la sedinta CA din 10 noiembrie.

     

    Expertii bancii austriece BA-CA, membra a grupului Unicredit, estimeaza ca rata dobanzii de referinta va fi majorata la 9% inainte de sfarsitul anului, insa o seama de analisti economici spun ca este putin probabil ca BNR sa procedeze la o noua majorare  pana la sfarsitul anului, avand in vedere nivelul inflatiei anuale, care a scazut mai mult decat se asteptau autoritatile, ajungand la sfarsitul lui septembrie la minimul istoric de 5,5%.

  • Cateva cifre

    Restrictionarea creditarii, impusa de politica precauta a BNR, are loc in contextul in care gradul de intermediere financiara, respectiv ponderea creditului neguvernamental in PIB, ramane inca la un nivel mult mai redus decat al statelor din UE. 

     

    21,5% gradul de intermediere financiara din Romania la sfarsitul lui 2005, raportat la 49,4% in Ungaria sau 114,4% in UE15.

     

    90% cresterea creditului neguvernamental in 2001-2005, in timp ce in Bulgaria a fost de 336% si in Lituania de 440%.

     

    7,4% ponderea in ansamblul creditului neguvernamental a imprumuturilor pentru persoanele juridice la sfarsitul lui 2005 fata de 13,7% pentru persoanele fizice, Romania fiind singura tara din grupul Europei Centrale si de Est unde ponderea creditelor pentru populatie este aproape dubla fata de cea a creditelor pentru companii.

  • Invataturile lui Covey

    In peisajul pestrit al lumii speakerilor profesionisti – numiti de jurnalisti, cu o sintagma care a facut cariera, „business gurus“ -, dr. Stephen Covey, care va conferentia la Bucuresti pe 28 noiembrie, apartine unui elite.

     

    In 1996, Time l-a desemnat pe Stephen Covey – care va veni la Bucuresti intr-o conferinta organizata de ZF si Human Capital Solutions – drept una dintre cele mai influente 25 de personalitati ale vietii publice americane. Washington Speakers Bureau, agentia care detine drepturile exclusive de reprezentare pentru conferintele acestuia, il plaseaza in categoria celor cu onorarii minime, pentru o singura conferinta, de la 40.000 $ in sus. Conform unei statistici a National Speakers Association, doar 3% dintre vorbitorii profesionisti din SUA castiga peste 10.000 $ pe aparitie. Una peste alta, Covey e considerat o autoritate in domeniul trainingului si dezvoltarii de leadership. Cartea sa din 1989, „The 7 Habits of Highly Effective People“, a fost un bestseller mondial, fiind vanduta in 15 milioane de exemplare si tradusa in 38 de limbi. In 2002, Forbes a clasat-o in top 10 al celor mai influente carti de management din toate timpurile, iar un sondaj „Chief Executive Magazine“ ca volumul e unul dintre cele mai influente doua carti de business din secolul XX.

     

    Cele sapte principii profesate de Covey par de bun-simt; doar ca, asa cum spune o zicala englezeasca, „common sense is not that common“. El spune lucruri ca „fii proactiv“, „incepe avand in minte scopul final“, „ordoneaza-ti prioritatile“ sau „cauta mai intai sa intelegi, abia apoi sa te faci inteles“. Pe scurt, practica o morala traditionalista. Cum Stephen Covey e mormon, tata a noua copii, e perfect explicabil. Insa perspectiva lui asupra a ceea ce inseamna leadershipul e cumva diferita; pentru Covey, e o chestiune de optiune, nu rezultatul unei structuri organizationale. In esenta, Stephen Covey militeaza pentru organizatii care le insufla propriilor angajati dorinta de a-si asuma valorile companiei. Iar situatia de azi nu e neaparat roza; un studiu Harris Interactive a relevat ca doar 44% dintre angajatii americani spun ca au o idee clara asupra a ceea ce compania unde lucreaza incearca sa realizeze. Doar unul din cinci se simte atasat de obiectivele firmei si numai 10% le imbratiseaza fara rezerve. Astfel de perceptii si mindset-uri se schimba extrem de greu. Uneori, un manager inspirat poate gasi idei pentru a-si stimula angajatii la un seminar motivational. „Common sense is not that common“, nu?

     

    Stephen Covey s-a lansat in afaceri odata cu infiintarea, in 1980, a Covey Leadership Center Inc., care furniza servicii de training si consultanta. Sustinuta de succesul fenomenal al „The 7 Habits…“, firma a devenit rapid lider de piata in domeniu. In 1994, de pilda, jumatate din angajatii Conoco trecusera, intr-o forma sau alta, prin programele Covey Leadership Center, la fel ca si 8.400 de angajati ai producatorului american de automobile Saturn. Un articol din Time afirma ca, in acel an, Covey castigase din drepturile de autor (inclusiv cele pentru „The 7 Habits of Highly Effective Families“, urmatorul lui bestseller) si din onorariile pentru seminare, circa 70 mil. $ brut. Pasul urmator a fost facut in 1997, cand compania lui Covey a fuzionat cu o alta firma, FranklinQuest, la acea data lider de piata in solutii de management al timpului, luand astfel nastere compania FranklinCovey. „E ceva cu totul diferit cand treci prin o astfel de experienta decat atunci cand privesti lucrurile dintr-un turn de fildes academic“, declara in 1999 Covey pentru Business Week. Cu siguranta ca este – si experienta de la FranklinCovey s-a lasat, fara indoiala, cu multe invataminte. Probabil ca de atunci dr. Covey e si mai convingator cand vorbeste despre leadership.

  • SA AUZIM DE BINE

    Romtelecom planuieste sa-si creasca semnificativ incasarile din noi servicii; ponderea veniturilor din servicii traditionale ar urma sa scada de la 77% in prezent la 45% peste trei ani.

     

    Structura actuala a veniturilor Romtelecom

     

      

     

    * venituri B2B, provenite de la alti operatori;

    Sursa: compania

     

    Structura veniturilor Romtelecom peste trei ani

     

     

     

    * venituri B2B, provenite de la alti operatori;

    Sursa: compania

     

    In scadere

    Concurenta reprezentata de telefonia mobila, dublata de aparitia operatorilor alternativi de telefonie fixa, a condus in ultimii ani la scaderea accentuata a numarului de abonati Romtelecom.

    An

    Nr. de linii (mil.)

    2003

    4,33

    2004

    4,32

    2005

    3,95

    2006*

    3,77

    In crestere

    Chiar daca din business-ul central – cel de telefonie fixa – Romtelecom nu poate scoate mai multi bani, indicatorul EBITDA sta bine. Explicatia: reducerea costurilor.

    An

    EBITDA/venituri

    2003

    29%

    2004

    35%

    2005

    37%

    2006*

    37,8%

    *PRIMUL SEMESTRU DIN 2006; SURSA: ROMTELECOM

  • Si in cel mai mic orasel

    Desi piata ceha de retail se apropie de saturatie, mai ales in orasele mari, jucatorii importanti isi continua expansiunea, chiar daca in ritmuri mai scazute fata de anii trecuti. Expertii spun ca retailerii ar trebui sa se concentreze pe orasele a caror populatie nu depaseste 5.000 de locuitori. Din cele 1.300 de magazine din Cehia detinute de acestia, doar 20% din ele sunt amplasate in astfel de localitati. Aceasta desi aici locuieste 38% din populatia tarii.

     

    Tesco, al patrulea jucator de pe piata, detine in Cehia sase magazine universale, 43 de hipermarketuri, 29 de supermarketuri si sase statii de benzina. In acest an, a deschis cinci magazine noi si intentioneaza sa mai inaugureze sapte pana la sfarsitul anului. Anul viitor va mai deschide cateva zeci, dar reprezentantii grupului nu au dorit sa dezvaluie numarul exact al acestora. Cotidianul britanic The Times scrie ca Cehia va fi prima tara din Europa Centrala unde Tesco va deschide anul viitor zece magazine in noul format Express. Aceasta  pentru a contracara concurenta puternica din partea discounterilor, cum este lantul Lidl, parte a grupului Schwarz. Noile magazine vor permite Tesco sa aiba in orasele mici la aceleasi categorii de produse preturi similare cu cele din hipermarketuri. Pentru aceasta, ele se vor axa pe branduri mai ieftine sau pe marfuri vandute sub marca Tesco.   

     

    Primele zece lanturi de retail acapareaza 53% din piata ceha de FMCG, conform unui studiu realizat de compania Incoma Research. „Concentratia pe piata continua sa-si incetineasca ritmul. Comparativ cu Europa, unde procentul este de 90%, valoarea indicatorului este inca scazuta“, a spus Zdenek Skala de la Incoma Research.

  • LA CAPATUL FIRULUI

    Are sanse de supravietuire principalul operator de telefonie fixa intr-o Romanie cucerita de telefonia mobila si curtata de telefonia prin Internet? Oamenii Romtelecom au deja o strategie – iar rolul principal nu mai apartine telefoniei fixe, ci televiziunii si Internetului.

     

    Presedintelui UPC-Astral, Richard Anderson, i-au trebuit doua cuvinte pentru a descrie, in discutia pe care a purtat-o saptamana trecuta cu BUSINESS Magazin, Romtelecomul de azi. „Gigantul adormit“, cum numea Anderson operatorul care inca-si mai contempla statutul de fost monopol, incepe sa dea insa semne de trezire – iar printre motive se numara acela ca somnul i-a fost tulburat de perspectiva unui viitor in care tot ce inseamna business de comunicatii in Romania ii strica linistea.

     

    La randul lui, un middle manager din Romtelecom folosea, descriind anii care vor urma, doi termeni nejustificati in aparenta pentru viitorul unei companii ale carei venituri au continuat in ultima vreme sa creasca: „disparitie“ sau „supravietuire“. Intr-adevar, veniturile Romtelecom au crescut, dar astfel de cifre nu arata dramatica scadere a numarului de abonati pentru un serviciu care inca mai reprezinta inima business-ului fostului operator de stat. Ar fi vorba de circa un milion de abonati pierduti in doar doi ani, 2005 si 2006 – cifra va fi stiuta cu exactitate abia la sfarsitul lui decembrie. Iar ritmul galopant al dezabonarilor arata ca e doar o chestiune de timp pana cand incasarile din telefonie vor deveni si mai putin relevante. Asa ca, in conditiile in care centrul de greutate al incasarilor Romtelecom sta in telefonia fixa, e intelept, totusi, sa se pronunte si termeni ca „disparitie“ si „supravietuire“. La sfarsitul lui 2005, de exemplu, abonatii rezidentiali inca mai reprezentau 92% din numarul total al abonatilor Romtelecom, generand 55% din veniturile totale ale companiei. Procentul a scazut – dezabonarile au continuat in acelasi ritm si anul acesta – pentru ca, odata cu piata si cu tehnologia, s-a schimbat si comportamentul asa-numitilor „abonati rezidentiali“, cei care in urma cu mai bine de un deceniu asteptau saptamani in sir sa se bucure de favoarea de a deveni clienti Romtelecom.

     

    Mai intai, la sfarsitul anilor ‘90, apareau primii operatori GSM – azi, dupa mai putin de zece ani, exista deja peste 14 milioane de utilizatori de telefonie mobila la o populatie totala de aproape 22 de milioane.

     

    Catalin Dima de la Romtelecom estimeaza ca spre telefonia mobila migreaza circa 50% din sutele de mii de romani care se dezaboneaza anual. Si vor continua sa migreze – e o concluzie pe care fiecare o poate trage fie si daca incearca doar sa compare numarul convorbirilor lunare de pe telefonul fix cu cel de pe telefonul mobil. Iar daca adaugam aici competitia dintre operatorii de telefonie mobila – argument invocat si de actionarul majoritar, OTE – care se bat in oferte tot mai ieftine si mai bine adaptate pietei, diminuarea cu circa 10% a bazei de clienti ai Romtelecom intre iunie 2005 si august 2006 nu are nimic surprinzator.

     

    In afara de operatorii de telefonie mobila, batai de cap dau Romtelecom si „alternativii“. Confortul monopolului Romtelecom pe telefonie fixa a inceput sa se destrame la 1 ianuarie 2003, cand piata a fost liberalizata – au inceput sa apara, atunci, primii operatori alternativi care au tintit mai intai convorbirile internationale, pentru care Romtelecom practica tarife mari tocmai pentru a subventiona convorbirile locale. Incetul cu incetul, operatorii alternativi au intrat si pe convorbirile locale. E vorba, in principal, de cele doua mari grupuri care furnizeaza televiziune prin cablu, RCS & RDS si UPC-Astral, care s-au miscat repede si bine: fata de inceputul anului trecut, cota de piata a „alternativilor“ a crescut impresionant, de la 4% la 20%, cat estima in august Dan Georgescu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii (ANRC), ca va fi ajunge aceasta la sfarsitul lui 2006. Cifrele „alternativilor“ au evoluat, deci, spectaculos – dar furnizori de telefonie fixa precum RCS & RDS si UPC-Astral sunt totusi departe de a face un business din asta. RCS & RDS, de exemplu, are 550.000 de clienti in aceasta zona, dar isi promoveaza serviciul oferindu-l gratuit la inceputul contractului.

     

    Iar telefonia mobila si „alternativii“ nici macar nu sunt singurii magneti de clienti – altadata captivi – ai Romtelecom. Lumea se schimba, comunicatiile de asemenea. Incepe deja sa fie desuet sa platesti pentru servicii de telefonie fixa – intr-o lume in care exista Skype si Yahoo! e suficienta o conexiune internet. Restul e gratuit. In aprilie, de exemplu, Skype – o companie fondata in 2002 si cumparata anul trecut de eBay cu 2,6 miliarde de dolari – anunta ca are deja 100 de milioane de utilizatori de telefonie prin internet, (Voice over Internet Protocol – VoIP). Reiese, deci, ca nu merita sa dai bani pentru un abonament de telefonie fixa – si numarul celor vor ajunge la aceasta concluzie va creste direct proportional cu numarul celor care au acces la Internet in Romania.

     

    Migratia clientilor Romtelecom spre telefonia mobila si spre ceea ce The Economist numea intr-un articol de luna aceasta „VoIP-ocalipsa“ nu e singurul motiv de ingrijorare din Romtelecom. Rebalansarea tarifelor este un alt „cui al lui Pepelea“ pentru structura de venituri-cheltuieli a companiei. Daca inainte de liberalizarea pietei, la 1 ianuarie 2003, operatorul de telefonie fixa isi subventiona tarifele locale din tarifele practicate la convorbiri internationale si interurbane, acum nu mai poate face asta. Liberalizarea pietei a adus concurenta pentru Romtelecom exact pe zona de convorbiri internationale (unde marjele de profit erau mai mari), ceea ce i-a impiedicat pe managerii Romtelecom sa mai practice subventionarea incrucisata. Cresterea tarifelor pentru convorbiri locale a facut ca si acest serviciu sa devina necompetitiv din perspectiva pretului, mai ales ca pe piata exista permanent oferte atragatoare ale operatorilor de telefonie mobila. Singura solutie pentru Romtelecom: cresterea tarifelor la abonamente, care insa se poate face doar cu pipeta, conform unui grafic ce trebuie avizat de Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC). Una peste alta, abonamentele nu acopera nici acum costurile de operare.

     

    Si inca ceva: in prima jumatate a anului, veniturile Romtelecom s-au diminuat cu aproape 6% fata de perioada similara a anului trecut. In afara de scaderea numarului de linii fixe, o alta cauza care a dus la o performanta negativa e scaderea veniturilor din serviciile wholesale (contracte cu alti operatori – de interconectare sau de trafic international) cu 16,2%. Si asta in ciuda faptului ca traficul generat de terti in reteaua Romtelecom a crescut cu un procent de 16%. Cum e posibil? E posibil, pentru ca desi traficul operatorilor alternativi in reteaua operatorilor nationali a crescut, tarifele de interconectare au scazut cu circa 25% ca urmare a reglementarilor ANRC. De altfel, ANRC – arbitrul pietei liberalizate a telefoniei – e inamicul nr. 1 al Romtelecom in acest moment, conducerea operatorului plangandu-se in ultima vreme de suprareglementare. Catalin Dima, directorul juridic si de relatii publice al Romtelecom, imputa ANRC faptul ca scaderea tarifelor de interconectare – taxa platita de un operator pentru convorbiri in alta retea – ar fi cauzat companiei pierderi de peste 3,5 milioane de euro. Reactia ANRC, prin vocea presedintelui Dan Georgescu, a fost de non-combat: „ANRC nu isi permite sa alimenteze un razboi al declaratiilor de presa sau sa intre intr-o disputa publica cu Romtelecom“, a declarat la un moment dat Georgescu, citat de Ziarul Financiar.

     

    Punand cap la cap astfel de elemente, poate nu e exagerat sa ne imaginam ca va veni o vreme in care sloganul Romtelecom, „Sa auzim de bine“, ar putea fi pretext de glume ori jocuri de cuvinte daca operatorul nu-si va schimba – urgent si in mod esential – filozofia. Dar e exagerat, totusi, sa glumim azi pe seama acestui slogan – chiar nu e deloc exclus sa mai auzim si de bine.

     

    „Gigantul adormit“ de care vorbea Anderson de la UPC-Astral are, deja, un plan de supravietuire. Mai exact spus un plan de reinventare, pentru ca supravietuirea Romtelecom in formula actuala e oricum o utopie si pentru mari operatori internationali al caror core-business a fost decenii de-a randul telefonia fixa.

     

    Vom putea auzi de bine din tabara Romtelecom numai dupa ce vom fi asistat la o schimbare radicala: furnizorul traditional de telefonie fixa va deveni un operator de comunicatii, deci va furniza si altceva decat telefonie fixa. „Singura noastra sansa de supravietuire este sa dezvoltam o retea noua, performanta, care sa permita un transfer simultan de voce, televiziune si Internet la viteze superioare“, spunea middle managerul Romtelecom amintit mai devreme.

     

    Metamorfoza Romtelecom, daca va fi una reusita, va modifica, evident, raporturile de forte de pe piata. Va fi „un concurent periculos“, socoteste Anderson de la UPC-Astral – cel mai mare furnizor de comunicatii prin cablu, care ofera si servicii de Internet, si de telefonie -, un concurent care are deja in mana mai multe atuuri, „principalul avantaj fiind cota sa de piata semnificativa“.

     

    Conceptul pe care-si construieste Romtelecom strategia e cel de „triple-play“ – voce, Internet si televiziune prin acelasi cablu. Deocamdata, Romtelecom ofera doar „double play“ – voce si servicii de Internet – dar are in plan sa-si imbogateasca oferta cu un al treilea serviciu. La inceputul anului viitor, Romtelecom intentioneaza sa intre pe piata de servicii de televiziune prin satelit de tip Direct to Home (DHT), spune Georgios Argentopoulos, directorul executiv de operatiuni. De altfel, televiziunea nu este o noutate absoluta pentru Romtelecom.

    Compania a oferit servicii de televiziune prin cablu (CATV) prin Cable Vision of Romania (CVR) – companie vanduta catre Astral Telecom in primavara lui 2005 pentru 8,5 milioane de dolari. CVR avea, in momentul tranzactiei, 50.000 de abonati, iar decizia de vanzare a fost luata in contextul in care americanul James Hubley se instala la conducerea Romtelecom in 2003, hotarand sa se concentreze pe serviciile de baza. Era anul in care Hubley primea ca mostenire, pe langa un operator monopolist cu o schema de personal supradimensionata, si o locomotiva, ramasa nu se stie cum printre activele companiei.

     

    Dupa DTH, Romtelecom planuieste sa lanseze, prin reteaua de telefonie fixa, si servicii IPTV (Internet Protocol Television – serviciu de televiziune prin tehnologie IT care permite interactivitate din partea utilizatorului) „cel mai probabil la sfarsitul anului viitor“, dupa cum declara pentru BUSINESS Magazin George Argentopoulos. E un proiect mai vechi, pe care oficialii Romtelecom incearca acum sa-l resuscite, si care e legat de o investitie deja initiata „de circa 500 de milioane de euro intr-o retea de generatie noua – Next Generation Network“, dupa cum se arata in raportul financiar al actionarului majoritar OTE privind rezultatele financiare pe al doilea trimestru. George Argentopoulos confirma ca proiectul e demarat, adaugand ca deocamdata e in faza testelor de compatibilitate ale noilor echipamente.

     

    Asadar, managementul Romtelecom e pus pe fapte mari – dar de ce planurile s-au conturat atat de tarziu? Si oare nu e, totusi, prea tarziu? „Nu este prea tarziu, chiar daca au existat sperante ca Romtelecom ar fi putut sa lanseze mai devreme serviciile ADSL (Internet in banda larga – n.r.) si de televiziune prin satelit. Ar fi mult mai bine daca cele doua oferte ar fi venit anul viitor“, crede Daniel Weissman, country manager al TASC Strategic Consulting, o companie internationala de consultanta in managementul strategic. „Nu e niciodata prea tarziu“, raspunde Argentopoulos aceleiasi intrebari, argumentand ca, de pilda, serviciul de televiziune va fi probabil primit cu bucurie de clienti tocmai pentru ca va sparge monopolul zonal de facto al companiilor care furnizeaza televiziune prin cablu, in principal RCS & RDS si UPC-Astral. Ce ironie – oamenii Romtelecomului mizeaza acum tocmai pe spargerea monopolului zonal al viitorilor competitori.

     

    Si totusi, de ce nu s-a miscat mai repede Romtelecom? Directorul de operatiuni, Argentopoulos, care lucreaza in companie din 2001, recunoaste ca inainte de momentul in care OTE a preluat controlul majoritar, pana la 54%, in Romtelecom nu s-a intamplat nimic cu adevarat semnificativ. „Dupa a doua privatizare, din 2003, am facut reorganizari din punct devedere financiar si operational“, explica el. Reorganizarile se vad bine in statisticile privind numarul de angajati: daca in 2001 Romtelecom avea 45.000 de angajati, in 2003 numarul a scazut la 18.000, iar acum s-a ajuns la mai putin de 12.000 de salariati.

     

    Continuandu-si argumentatia, Argentopoulos vorbeste si de rezultatele: „Atunci rezultatele erau proaste. Acum sunt bune“. Intr-adevar, in 2003 compania avea o pierdere neta de 395 mil. euro la venituri totale de 830 mil. euro, iar anul trecut, operatorul a avut profit net de 77 mil. euro, raportat la venituri de 927 mil. euro. Nota bene: in 2002, anul de dinaintea liberalizarii pietei de telefonie, veniturile companiei au fost de 948 mil. euro. Cat despre datoria neta, aceasta a scazut de la 395 mil. euro in 2003 la 52 mil. euro anul trecut. Indicatorul asupra caruia ii place lui Argentopoulos sa atraga atentia – si pe care il considera predicitibil – este EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor, taxelor si inainte de scaderea deprecierii sI amortizarii). In 2005, EBITDA a crescut pana la 37%.

     

    Datele financiare arata ca Romtelecom isi construieste noua strategie pe un teren solid. Dar terenul solid nu reprezinta, catusi de putin, o garantie ca metamorfoza operatorului de telefonie fixa in operator de comunicatii va fi sfarsi cu bine. Grosul veniturilor Romtelecom vine, acum, din retail, in special din clientii rezidentiali – ceea ce inseamna ca operatorul e inca vulnerabil in fata valului de dezabonari pe nici macar nu are cum sa-l opreasca, pentru ca se inscrie intr-o tendinta naturala care se manifesta deopotriva in Romania si peste granite. Romtelecom trebuie sa incerce, simultan, sa nu se scufunde si sa se transforme in altceva decat e acum. Adica sa se resemneze in fata scaderii veniturilor din servicii traditionale (telefonie fixa in special) si, in acest timp, sa le creasca pe cele din servicii noi, cum sunt Internetul si televiziunea. Argentopoulos vorbeste de un plan pe trei ani, conform caruia serviciile noi vor trebui sa aduca 35% din cifra de afaceri, fata de 8% cat reprezinta acestea acum. Planul e bun, insa mai trebuie si aplicat. „Romtelecom trebuie sa-si improspateze serviciile si sa si le extinda, urmand sa se recomande ca un furnizor de servicii telecom, nu doar ca un furnizor de telefonie fixa“, crede si Weissman de la TASC.

     

    Si pe langa metamorfoza in sine, care presupune destula bataie de cap, Romtelecom trebuie sa inainteze, pentru prima data, pe un teren cu competitori care si-au exersat deja abilitatile in business-urile pe care fostul operator de telefonie fixa le ataca. Richard Anderson de la UPC-Astral recunoaste ca cei 3,7 mil. clienti pe care Romtelecom inca ii mai avea la jumatatea anului inseamna totusi cu un milion mai mult decat bazele de clienti cumulate ale celor mai mari doi furnizori de CATV, UPC-Astral si RCS & RDS. Iar UPC-Astral si RCS & RDS trebuie, si ele, sa se reinventeze pentru a-si multumi deopotriva clientii si actionarii. Cum? Tot mizand pe conceptul magic „triple-play“ – pentru ca si cele doua companii au atins o anume saturatie care le impiedica sa creasca semnificativ in business-ul de baza, televiziunea prin cablu. Asadar, si UPC-Astral, si RCS & RDS au in plan sa-si asigure cresterea din servicii de voce si Internet, care are si avantajul unor rate de profit superioare. Cablistii s-au gandit din timp ca ar putea ajunge in impas cu cresterea veniturilor din cablu. Vezi achizitiile de furnizori de Internet facute de Astral de la inceputul anilor 2000 ori achizitiile recente de retele de cartier care furnizeaza Internet facute de RCS & RDS – de fapt achizitii ale unor baze de clienti. Revenind la Romtelecom, acesta nu e inca pregatit sa ofere servicii TV, deci nu-i ramane decat sa joace pe cartea Internetului. Lansarea serviciilor ADSL (broadband) in primavara anului trecut a fost, de altfel, unul dintre primele semne ca Romtelecom si-a propus sa se reinventeze: a lansat serviciul, adresat in special companiilor, iar la sfarsitul lui august 2006 compania avea 70.000 de abonati, veniturile din ADSL generand 50% din totalul banilor veniti din Internet – estimate la peste 25 mil. euro in 2006.

     

    Fost consilier pana acum cativa ani al directorului general Romtelecom, Nicolae Oaca remarca faptul ca ADSL s-a pozitionat de la inceput ca un serviciu scump. „Au vrut sa ia caimacul, orientandu-se in special catre companii“, spune Oaca, in prezent analist telecom independent. El crede ca Romtelecom ar trebui, cu serviciul broadband, sa se adreseze maselor – dar ca pentru asta ar trebui sa reduca tarifele, chiar daca nu ar mai oferi largime de banda garantata. Oaca estimeaza numarul clientilor de broadband pe care operatorul i-ar putea atrage in doi ani la aproximativ un milion. Totusi, Romtelecom are o oferta si pentru publicul larg: e vorba de ClickNet Start, un serviciu dial-up care avea in august 2006 circa 100.000 de clienti. Un alt segment de servicii noi cu valoare adaugata mare de la care managerii Romtelecom asteapta cresteri e cel al retelelor virtuale private (VPN) – piata pe care compania are deja o activitate semnificativa: operatorul furnizeaza asemenea solutii de telecomunicatii pentru circa 30% din institutiile financiar-bancare, restul pietei fiind detinut de Equant. Volens nolens, Romtelecom e obligat practic sa-si creasca baza de clienti din zona de date, pentru ca scaderea numarului de abonati de telefonie fixa si, implicit, a veniturilor e ireversibila.

     

    Si mai e ceva. Statul roman inca mai are la Romtelecom un pachet semnificativ, de 45,9% – dar e pe punctul de a scapa de povara administrarii acestor actiuni, proces care are loc prin intermediul Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI). Pachetul de actiuni care apartine statului urmeaza a fi listat atat pe Bursa de Valori Bucuresti cat si pe o bursa straina, dupa cum a spus in cateva randuri ministrul Zsolt Nagy – bursa straina urmand a fi aleasa in functie de recomandarile consultantului, printre variantele vehiculate numarandu-se bursele din Londra si Atena.

     

    E de asteptat ca vanzarea actiunilor Romtelecom sa fie un record pentru piata de capital romaneasca, data fiind dimensiunea tranzactiei – ministrul Nagy estima valoarea pachetului detinut de stat la Romtelecom la circa un miliard de euro. Listarea va fi coordonata de o divizie a Credit Suisse, care va lucra impreuna cu societatea romaneasca de brokeraj IEBA Trust, in actionariatul careia se afla si cetateni greci. Zsolt Nagy, citat de ZF, declara ca prin listare statul urmareste sa obtina „cea mai buna suma posibila“. Desi listarea era asteptata pentru 2006, cel mai probabil oferta publica va avea loc la anul. Raspunsul investitorilor la oferta publica initiala va fi, insa, si o prima evaluare a sanselor de succes pe care planul de reinventare a Romtelecom le are.

     

    Ceea ce va fi cu adevarat interesant la aceasta listare – al carei moment va fi ales in functie de conjuncturile pietei (cel putin asa spun bancherii de investitii angajati) – e insa altceva: va fi cu adevarat o oferta publica? Analistii se intreaba daca OTE, actionarul majoritar, are optiuni de cumparare in aceasta oferta. Pentru ca in cazul in care OTE are optiunea de a cumpara la un anumit pret, e de asteptat sa nu creasca foarte mult cursul actiunilor. Cert e ca dupa listare increderea investitorilor in planul de reinventare a Romtelecom va putea fi masurata zilnic. Cotatiile bursiere vor inlocui globul de cristal.

  • Veniti de luati credite

    De
    cand un premiu Nobel pentru pace il rasplateste pe un economist
    care imprumuta bani la saraci? Juriul a avut insa viziune: saracii
    de azi nu-s decat clientii de maine ai bancilor, ultimii asezati la
    masa unei globalizari care cu cat ii invita mai devreme, cu atat
    are mai mult de castigat de pe urma lor.

    Fotbalistul francez Zinédine Zidane va sosi luna viitoare in
    Bangladesh, invitat de proaspatul castigator al Premiului Nobel
    pentru Pace, bancherul Muhammad Yunus. Zidane vine ca sa
    inaugureze, undeva intr-un oras din nordul tarii, fabrica de
    lactate Grameen Danone Food Factory, operata de o societate mixta
    pe care grupul francez Danone a infiintat-o impreuna cu banca lui
    Yunus, Grameen Bank.

    Valoarea investitiei, un milion de dolari, nu inseamna nimic in
    raport cu veniturile anuale de 16 miliarde de dolari ale Danone.
    Nu-i impresionant nici faptul ca aceasta e de fapt prima dintr-un
    lant de 50 de fabrici de lactate care urmeaza sa fie deschise in
    Bangladesh in anii urmatori, cu o investitie totala de peste 50 de
    milioane de dolari. Mai curand ar putea sa trezeasca interesul
    faptul ca acelasi Yunus, musulman de fel, a fost amenintat acum
    zece ani de o serie de grupari islamice conservatoare cu o fatwa
    impotriva-i, pe motiv ca strica familiile musulmane pentru ca
    imprumuta bani femeilor si le ajuta astfel sa ajunga independente
    financiar de soti. Dar, cum bancherul din Bangladesh n-a patit
    nimic dupa atata vreme, nici macar incidentul respectiv nu mai pare
    sa aiba vreo importanta.

    Decizia juriului norvegian de a-i acorda lui Yunus Premiul Nobel
    pentru Pace si cele 1,36 milioane de dolari aferente a starnit
    criticile saptamanalului financiar The Economist, care a recomandat
    ca data viitoare mai bine sa nu fie acordat premiul, in loc sa se
    duca la cine nu trebuie si pe niste criterii asa de neclare. Sau
    sa-l dea in mod generic unei actiuni pentru pace, cum s-a mai
    intamplat – ca de pilda eforturilor pentru pace in Irlanda de Nord.
    Fiindca laureatul de anul acesta, spune The Economist, e un
    admirabil promotor al campaniei antisaracie, dar ar fi o
    extrapolare ciudata sa fie numit luptator pentru pace. Mai ales
    cand pe lista candidatilor se gaseau figuri mult mai strans legate
    de cauza pacii, incepand cu clasicii Bob Geldof si Bono de la U2 si
    terminand cu favoritul – fostul presedinte finlandez Marti
    Ahtisaari, cel ce a mediat anul trecut negocierile de pace intre
    guvernul din Indonezia si gruparile separatiste, dupa treizeci de
    ani de conflict sangeros.

    Or, ce demers spectaculos pentru pace a facut bancherul din
    Bangladesh? Sa fi fost un merit in sine faptul ca omul e musulman,
    ceea ce ar releva o predilectie anume a juriului de Nobel, care ii
    premia anii trecuti pe seful Agentiei pentru Energie Atomica,
    egipteanul Mohamed El Baradei, sau pe iranianca Shirin Ebadi?
    Prezentarile care i s-au fa-cut au pus accent pe faptul ca Yunus a
    ajutat peste 6,6 milioane de cetateni din Bangladesh, din care 97%
    femei, sa iasa din saracie, oferindu-le, din 1976 pana acum,
    credite marunte in valoare totala de 5,72 miliarde de dolari. Banca
    lui Muhammad Yunus, Grame-en („Banca Rurala“), al carei sediu din
    Dhaka e cea mai inalta cladire din oras, e acum un soi de simbol al
    tarii: in 2000, presedintele american Clinton, primul care a
    vizitat Bangladeshul, s-a oprit in vizita la Yunus, iar afacerea
    bancherului s-a transformat intr-un conglomerat in toata legea, cu
    investitii in agricultura, pescarii, telefoane mobile, proiecte de
    energie regenerabila, ba chiar si cu propria casa de moda, Grameen
    Uddog. In acelasi timp, cam jumatate din cei 144 de milioane de
    locuitori din Bangladesh traiesc in continuare cu mai putin de un
    dolar pe zi.

    Pentru cine ar crede insa ca povestea cu Zidane si Danone e o
    simpla actiune de imagine merita spus insa ca metoda de
    microcreditare patentata de Yunus a castigat treptat teren in Asia
    si in general in lumea a treia datorita eficientei ei. In total,
    Grameen Bank a reusit de-a lungul existentei sale sa primeasca
    inapoi 98,5% din banii imprumutati, ceea ce e o performanta demna
    de invidiat pentru orice bancher comercial, mai ales atata vreme
    cat banca din Bangladesh n-a avut niciodata la dispozitie vreun
    mecanism juridic care sa-i garanteze ca-si va recupera creditele.
    Foarte simpla, metoda se bazeaza pe raspunderea de grup si pe
    incredere: banii, indiferent ca e vorba de 10 sau de 100 de dolari,
    sunt dati unui grup de cel putin cinci solicitanti, codebitori,
    care actioneaza inclusiv ca un soi de giranti unii pentru ceilalti.
    Atras de o asemenea inovatie economica, ex-guvernatorul de
    Arkansas, Bill Clinton, l-a luat inca din anii ‘80 drept consultant
    pe Yunus, cu ideea ca un astfel de mecanism de creditare ar fi
    perfect pentru saracii din SUA.

    Pledoariile lui Clinton pentru metoda lui Yunus au fost socotite
    nebunesti in campania electorala din 1992. Totusi, Banca Mondiala a
    luat lucrurile in serios, cofinantand trei ani mai tarziu fondarea
    Grameen Trust Fund, institutie care s-a ocupat sa introduca
    microcreditarea in Burkina Faso ori Arabia Saudita, dar si in SUA,
    Norvegia sau Australia. Sub influenta unor experti economici
    convinsi de importanta acestui gen de finantare, poate in primul
    rand a lui Stanley Fischer, fost economist-sef al Bancii Mondiale
    si actual guvernator al bancii centrale a Israelului, Fondul ONU
    pentru Dezvoltare a decretat anul 2005 „Anul International al
    Microcreditarii“, pornind o campanie insistenta de promovare a
    metodei in randul institutiilor financiare si al guvernelor. Iar
    acum, imediat dupa ce Yunus a fost declarat castigator al Premiului
    Nobel pentru Pace, una din concurentele lui la acelasi premiu,
    disidenta chineza Rebiya Kadeer, i-a cerut bancherului asiatic
    sprijin pentru a introduce programe asemanatoare de microcreditare
    pentru minoritatea uigurilor musulmani din China.

    Cum se explica o astfel de evolutie, de la un experiment izolat la
    un concept la moda, un „buzzword“? Pe de o parte, ultimii ani au
    inmultit incercarile liderilor mondiali si ale economistilor de a
    determina cea mai buna solutie de scoatere din saracie a Africii si
    a unei intinse parti din Asia. Cand, la inceputul anului trecut,
    premierul britanic Tony Blair vorbea despre problema saraciei ca de
    una din cele mai presante probleme pe care ar trebui s-o rezolve
    marile puteri, e posibil ca multi sa fi privit asta drept un simplu
    gest demagogic, tocmai pentru ca in general astfel de lucruri sunt
    neinteresante pentru presa si opinia publica din tarile dezvoltate,
    iar teza legaturii directe intre saracia extrema si pornirile
    teroriste a fost indelung combatuta dupa examinarea biografiei lui
    Bin Laden. Doar ca, intre timp, atentatele si tentativele de
    atentate din Marea Britanie, puse la cale de tineri provenind din
    familii ale unor imigranti extrem de saraci din Asia, au reorientat
    discutia spre relatia dintre saracie si terorism.

    In acelasi timp, afluxul de imigranti ilegali, in special din
    zonele subdezvoltate ale Africii, creeaza o problema sociala greu
    de administrat de catre guvernele din tarile dezvoltate, in special
    din Europa. Mai toti liderii europeni au ajuns la discutia despre
    ce ar trebui facut pentru a-i determina pe acesti imigranti sa
    nu-si mai doreasca sa plece din tarile lor de origine, numai ca
    pana nu de mult, unicul raspuns a parut sa fie legat de stergerea
    datoriilor externe ale tarilor din lumea a treia si eventual de
    investitii straine sau actiuni caritabile private ale unor companii
    ori indivizi din statele bogate.

    Toate acestea sunt insa actiuni „de sus in jos“, care nu pot si
    nici nu-si propun sa schimbe din temelii situatia. Prezenta in
    Nigeria a multinationalelor petroliere, de pilda, n-a ajutat cu
    nimic la ridicarea standardului de viata pentru populatia tarii,
    iar stergerea datoriilor pentru o serie de tari din lumea a treia,
    demers promovat cu succes indeosebi de acelasi Tony Blair, a avut
    mai mult un efect simbolic in societatile de acolo.

    In schimb, sustine economistul Stanley Fischer, ceea ce face ca
    microfinantarea sa fie o idee atat de atractiva este faptul ca
    „ofera posibilitatea oamenilor sa-si amelioreze situatia prin
    propriile eforturi“. Presa indiana sustine estimarea potrivit
    careia 58% din cei care au luat credite de la Grameen Bank au
    reusit sa depaseasca pragul de saracie. In ceea ce il priveste pe
    Muhammad Yunus, acesta spune ca o abordare a saraciei de pe
    principii comerciale va fi intotdeauna mai eficienta decat una
    bazata pe caritate. „Ca sa eliminam saracia trebuie doar sa facem
    cateva schimbari in institutiile si politicile noastre si/sau sa
    cream unele noi. Filantropia nu e un raspuns la saracie; ea doar
    ajuta saracia sa se perpetueze, creeaza dependenta si rapeste
    initiativa indivizilor de a-si depasi conditia. Eliberarea energiei
    si a creativitatii in fiecare fiinta umana este modul corect de a
    contracara saracia. Fiindca toti oamenii sunt intreprinzatori –
    numai ca multi nu au ocazia s-o afle“, spune bancherul scolit la
    universitatea Vanderbilt, Tennessee. Si parerea lui despre viitorul
    microfinantarii e mai mult decat optimista: „La ritmul in care
    evolueaza lucrurile, vom reduce rata saraciei in lume la jumatate
    pana in 2015. Iar in 2030 o sa infiintam un muzeu al saraciei“.

    Comentatorii au observat ca demersul lui Yunus se bazeaza pe o
    abordare pro-capitalista si pro-piata a chestiunii saraciei,
    inclusiv pentru ca modul cum clientii microcreditelor folosesc
    banii probeaza, in societatile din lumea a treia, ca meritul si
    munca pot inlocui, ca mijloc de ascensiune in societate, originea
    sociala, relatiile de familie sau activitatile frauduloase. Aceasta
    a si explicat, de fapt, dificultatile intampinate intr-o serie de
    tari: in Afganistan, unde microcreditele le-au permis taranilor sa
    aiba o sursa de bani alternativa la veniturile din vanzarea de
    seminte de mac pentru opiu, traficantii de droguri l-au ucis pe
    seful unei retele locale de microfinantare. In Bangladesh si India,
    fundamentalistii islamici au atacat sediile bancilor care aveau
    microcredite in oferta, pe motiv ca nu se cuvine ca femeile
    musulmane sa manuiasca bani. „Sotii s-au considerat insultati de
    faptul ca nevestele lor capata bani, iar mullahii au decretat ca a
    lua bani de la Grameen Bank e impotriva religiei. Noi le-am spus
    ca, in istoria Islamului, femeile au fost luptatori si oameni de
    afaceri – uitati-va la prima sotie a Profetului!“, comenteaza acum
    Muhammad Yunus.

    Pe de alta parte, voga actuala a microfinantarii e legata de
    impactul ei asupra institutiilor care ofera acum microcredite, in
    speta asupra bancilor comerciale, chiar daca institutiile
    guvernamentale sau organizatiile non-profit au fost pionierele in
    domeniu. Anul trecut, The Economist scria ca pentru o serie de
    banci din tarile in curs de dezvoltare, microcreditarea s-a dovedit
    sansa relansarii financiare, dand exemplul bancii indoneziene BRI,
    o fosta institutie de credit rural, care in 1984 a fost
    transformata in banca pentru saraci, incepand sa dea posibilitatea
    clientilor sa-si deschida depozite fara limita minima. Rezultatul a
    fost peste asteptari, iar la nivelul lui 2005, BRI avea 30 de
    milioane de conturi de economii. Studiile economistilor arata ca
    saracii sunt puternic motivati sa-si constituie conturi de economii
    sau sa incheie asigurari, iar atunci cand au
    posibilitatea sa ia credite, sunt la fel de atrasi de ele ca si
    cetatenii cu venituri medii sau mari.

    Astfel incat in joc au intrat si grupuri financiare importante, de
    talia Citigroup, Deutsche Bank, Commerzbank, HSBC, ING sau ABN
    Amro. Chiar la inceputul lui octombrie, Citigroup a anuntat un
    program de credite in valoare de 100 de milioane de dolari pentru
    132 de institutii de microfinantare din 39 de tari. Deutsche Bank
    este creatorul si administratorul Global Commercial Microfinance
    Consortium, un fond de investitii cu active de 75 de milioane de
    dolari destinat finantarii institutiilor de microcreditare din
    diverse tari ale lumii, avand printre investitori institutii
    financiare ca Merrill Lynch sau Munich Re. Toamna trecuta, imediat
    dupa infiintare, fondul avea deja plasamente de 30 de milioane de
    dolari in institutii de microcreditare din Peru, Kosovo, Nicaragua,
    Azerbaidjan, India sau Columbia. Intrarea pe piata microfinantarii
    a unor grupuri financiare cunoscute, sustin analistii, a fost de
    natura sa creasca in timp credibilitatea, transparenta si
    disciplina contabila a institutiilor locale de microcreditare.

    Astfel se explica de ce acestea izbutesc sa se capitalizeze nu
    numai de la institutii internationale, din donatii private si din
    rambursarea imprumuturilor acordate de ele, ci si de pe piata de
    capital. Grameen Foundation USA impreuna cu doua fonduri de
    investitii au lansat in 2004 o emisiune de obligatiuni de 40 de
    milioane de dolari pe sapte ani, pentru sustinerea
    microfinantarilor din noua tari, prima de acest fel din lume. Drew
    Tulchin, responsabil de programele Grameen Foundation USA pentru
    piata de capital, aprecia la acea data ca din totalul finantarilor
    pentru institutiile de microcreditare, circa 20% provin din sursa
    comerciala, nu caritabila, iar proportia va creste odata cu piata
    microcreditarii, estimata la 2,5 miliarde de dolari la nivelul
    aceluiasi an 2004.

    „Atata vreme cat institutiile de microcreditare raman marginale pe
    piata finantarilor si nu devin afaceri profitabile, nu vor putea
    ajunge la acea masa critica pentru a schimba realmente situatia
    saraciei in lume“, sustine Asad Mahmood, directorul Community
    Development Group, companie infiintata de Deutsche Bank pentru a
    administra primul fond de investitii al bancii germane creat
    special pentru acest segment in 1998 – Deutsche Bank Microcredit
    Development Fund (MDF). Deocamdata, cert e ca lumea financiara
    recunoaste microfinantarea ca o clasa distincta de active: in mai
    anul acesta, Gray Ghost Microfinance Fund din SUA impreuna cu Gates
    Foundation (fundatia caritabila a lui Bill Gates de la Microsoft)
    si Omidyar Network (fundatia altui miliardar din IT – Pierre
    Omidyar, initiatorul eBay) au lansat MicroRate, un standard pentru
    ratingul institutiilor si al fondurilor de microfinantare. Cat
    despre Omidyar Network, aceasta a decis sa sustina numai companii
    comerciale de microfinantare, nu si institutii non-profit, anume ca
    sa-si demonstreze increderea in viitorul microcreditarii ca
    afacere.

    Partea proasta a faptului ca microfinantarea a ajuns o idee la moda
    consta, previzibil, in tendinta de supraestimare a virtutilor ei.
    Criticii au remarcat ca exista foarte putine studii de impact al
    microfinantarii, inclusiv din cauza dificultatii de a cuantifica
    modul cum un microcredit a ajutat fiecare familie beneficiara sau
    cat de eficient a fost in raport cu resursele angajate de
    institutia care l-a acordat. Mai apoi, daca microcreditul este
    rambursat la timp, daca ajuta cativa intreprinzatori, iar altora le
    imbunatateste un pic viata, dovedeste oare aceasta o reducere a
    saraciei mondiale? Caci a vinde orez sau scaune de bambus, a ramane
    intr-o activitate care asigura doar subzistenta unei familii, nu-i
    un business in adevaratul sens al cuvantului si nu are capacitatea
    sa ridice economia unei tari sarace. In fine, microcreditul nu-i
    singura forma de finantare la care au acces cei ce altfel nu se
    califica pentru un imprumut bancar clasic: in lumea a treia exista
    sisteme informale de credit, asociatii de credit sau pur si simplu
    rude care lucreaza in orasele bogate ori in strainatate si trimit
    bani acasa.

    Mai mult inca, tocmai aceia care ar putea folosi cu succes un
    microcredit pentru o afacere in sensul propriu al cuvantului, adica
    cei ce au deja un mic capital de pornire, nu mai sunt eligibili,
    pentru ca biblia microcreditarii spune ca solicitantul trebuie sa
    fie foarte sarac. Prin urmare, ar trebui sa vedem in premierea lui
    Muhammad Yunus un efect nu numai al ideii ca pacea in lume depinde
    direct de reducerea saraciei in lume, ci si al ideii ca reducerea
    saraciei depinde direct de existenta microcreditelor. Faptul ca
    Yunus a castigat Nobelul in fata lui Bono si Bob Geldof, adepti ai
    combaterii saraciei prin donatii si stergerea datoriei externe a
    tarilor din lumea a treia, dovedeste ca paradigma gandirii
    economice s-a schimbat in cercurile liderilor G8. Cu alte cuvinte,
    zece dolari dati cu imprumut unei satence care vrea sa vanda fructe
    la piata par sa conteze mai mult decat gesturile zgomotoase si
    stralucitoare ale unor vedete, de genul spectacolelor Live8. Cu cat
    sunt mai eficienti insa cei zece dolari de la Grameen decat cele 50
    de miliarde de dolari pe an pana in 2010 pe care liderii
    occidentali s-au angajat sa-i ofere Africii, inclusiv dupa
    staruintele unor Bono si Geldof? Muhammad Yunus zice ca in 2030 o
    sa expuna saracia mondiala la muzeu. Vom vedea atunci daca si cine
    o sa aiba ocazia sa taie panglica.