Blog

  • Furnizorii

    Piata de furnizare a energiei electrice a crescut puternic in ultimii ani, aducand profituri frumoase companiilor, odata cu liberalizarea pietei, intrarea de noi companii si cresterea cererii.

     

    ELECTRICA: De unde cu cinci ani in urma compania incheia an de an cu pierderi, in 2005, in contextul scumpirii energiei si al pastrarii in portofoliu doar a filialelor mai profitabile, Electrica a trecut pe profit (la o cifra de afaceri de peste 2 mld. euro, un profit de 196 mil. euro).

     

    STRAINII: Cele trei companii intrate pe piata de distributie dupa privatizare (Enel a luat Electrica Banat si Dobrogea, CEZ – Electrica Oltenia, E.ON – Electrica Moldova) au avut cifre de afaceri in crestere, dar numai Enel a raportat profit (61 mil. euro la afaceri de 479 mil. euro).

     

    ALTERNATIVII: Desi piata s-a liberalizat treptat, cele mai noi companii din domeniu (furnizorii alternativi de energie) au reusit sa profite rapid: Energy Holding, firma cu cea mai mare cifra de afaceri, a raportat pentru 2005 un profit de 10 mil. euro la vanzari de 250 mil. euro.

  • Furnizorii

    Piata de furnizare a energiei electrice a crescut puternic in ultimii ani, aducand profituri frumoase companiilor, odata cu liberalizarea pietei, intrarea de noi companii si cresterea cererii.

     

    ELECTRICA: De unde cu cinci ani in urma compania incheia an de an cu pierderi, in 2005, in contextul scumpirii energiei si al pastrarii in portofoliu doar a filialelor mai profitabile, Electrica a trecut pe profit (la o cifra de afaceri de peste 2 mld. euro, un profit de 196 mil. euro).

     

    STRAINII: Cele trei companii intrate pe piata de distributie dupa privatizare (Enel a luat Electrica Banat si Dobrogea, CEZ – Electrica Oltenia, E.ON – Electrica Moldova) au avut cifre de afaceri in crestere, dar numai Enel a raportat profit (61 mil. euro la afaceri de 479 mil. euro).

     

    ALTERNATIVII: Desi piata s-a liberalizat treptat, cele mai noi companii din domeniu (furnizorii alternativi de energie) au reusit sa profite rapid: Energy Holding, firma cu cea mai mare cifra de afaceri, a raportat pentru 2005 un profit de 10 mil. euro la vanzari de 250 mil. euro.

  • Anul profiturilor

    In 2005, mai multe companii din energie si-au triplat profiturile si cifra de afaceri, iar unele au avut cresteri de 500%. 

     

    PETROM: Recordul absolut il detine cea mai mare companie din Romania, care in primul an de administrare privata, de catre OMV, a trecut de la pierderi de 240 mil. euro la profit de 391 mil. euro. Cifra de afaceri a crescut cu 24%, la 2,97 mld. euro.

     

    ROMPETROL: Nici Dinu Patriciu nu s-a lasat mai prejos, compania sa trecand de la o pierdere de 32 mil. euro in 2004 la un profit de 131 mil. euro in 2005.

     

    MOL ROMANIA: Reteaua ungara de benzinarii a evoluat de la o cifra de afaceri de 151 mil. euro in 2004 la 420 mil. euro in 2005, cu profit de 2,8 mil euro.

     

    ENEL ROMANIA: Italienii de la Enel, care au preluat in 2004 o afacere de 374 mil. euro, au incheiat 2005 cu un nivel al vanzarilor de 479 mil. euro.

     

    HIDROELECTRICA: Compania a ajuns in 2005 la un profit de patru ori mai mare decat in 2004 (72,2 mil. euro fata de 18 mil. euro), cu o cifra de afaceri de 587 mil. euro, mai mare cu 67% decat in 2004.

     

    RAFO: Rafo Onesti a fost singura companie din sector care a inregistrat in 2005 vanzari in scadere, de la 634 mil. euro in 2004 la 512 milioane de euro in 2005.

  • Anul profiturilor

    In 2005, mai multe companii din energie si-au triplat profiturile si cifra de afaceri, iar unele au avut cresteri de 500%. 

     

    PETROM: Recordul absolut il detine cea mai mare companie din Romania, care in primul an de administrare privata, de catre OMV, a trecut de la pierderi de 240 mil. euro la profit de 391 mil. euro. Cifra de afaceri a crescut cu 24%, la 2,97 mld. euro.

     

    ROMPETROL: Nici Dinu Patriciu nu s-a lasat mai prejos, compania sa trecand de la o pierdere de 32 mil. euro in 2004 la un profit de 131 mil. euro in 2005.

     

    MOL ROMANIA: Reteaua ungara de benzinarii a evoluat de la o cifra de afaceri de 151 mil. euro in 2004 la 420 mil. euro in 2005, cu profit de 2,8 mil euro.

     

    ENEL ROMANIA: Italienii de la Enel, care au preluat in 2004 o afacere de 374 mil. euro, au incheiat 2005 cu un nivel al vanzarilor de 479 mil. euro.

     

    HIDROELECTRICA: Compania a ajuns in 2005 la un profit de patru ori mai mare decat in 2004 (72,2 mil. euro fata de 18 mil. euro), cu o cifra de afaceri de 587 mil. euro, mai mare cu 67% decat in 2004.

     

    RAFO: Rafo Onesti a fost singura companie din sector care a inregistrat in 2005 vanzari in scadere, de la 634 mil. euro in 2004 la 512 milioane de euro in 2005.

  • Business ½

    De la Felsziget la Sziget nu e decat o jumatate de festival. Dar ca sa strabata aceasta distanta, organizatorii festivalului de la Targu-Mures spun ca o vor lua de la zero dupa patru ani de incercari. Pentru a lasa metaforei ce-i a metaforei si a da business-ului ce-i al business-ului, 2006 este primul an in care vor ajunge la break-even.

     

    Dupa o traducere de dictionar, „sziget“ inseamna in limba maghiara „insula“. Tot dintr-o perspectiva pur lingvistica, „felsziget“ se poate traduce prin „peninsula“, dar poate fi citit si ca „jumatate de insula“. Depasind insa cadrul academic, Sziget poate insemna si o saptamana de concerte pe insula Obudai de pe Dunare, si cel mai mare festival in aer liber al Europei, dar si un business care anul trecut a adus incasari de peste opt milioane de euro din vanzarile de bilete si sponsorizari.

     

    Iar jocul de cuvinte al jumatatilor de insule/festivaluri nu este nici el gratuit, atat timp cat Sziget si Felsziget au acelasi organizator – Sziget FTD Ltd. Asadar, daca despre Sziget s-ar putea spune ca reprezinta jumatatea plina a paharului, cat de goala este jumatatea Felsziget?

     

    „Anul acesta vom avea la Peninsula peste 90 de productii muzicale, invitatii de marca fiind finlandezii de la Rasmus, ATB din Germania si Toy Dolls din Marea Britanie. Din Romania vor fi prezenti Phoenix, Vama Veche, Iris, Voltaj, Zdob si Zdub, Shukar Collective, Parazitii, Omul cu Sobolani, Luna Amara, Cargo, Directia 5 si, bineinteles, multe trupe din Ungaria“, spune Szepessy Szabolcs, directorul festivalului Peninsula, care se va desfasura din 26 pana in 30 iulie, la Targu-Mures.

     

    Avand in vedere ca la Sziget Festival – 9 – 16 august, Budapesta – vor avea loc peste 180 de concerte, cel putin la acest capitol raportul de 50%-50% se respecta. Dar asemanarile incep si se sfarsesc aici. Bugetul manifestarii din capitala Ungariei este de aproape 18 ori mai mare decat cel al festivalului de la Targu-Mures (2,25 miliarde de forinti – aproximativ 8 milioane de euro -, fata de doar 450.000 de euro), iar pe lista invitatilor care si-au anuntat pana acum prezenta pe insula din mijlocul Dunarii apar nume gen Radiohead, Franz Ferdinand, Placebo, Therapy?, Prodigy, Goran Bregovic Wedding And Funeral Band, Glen Matlock sau Robert Plant, pentru a-i pomeni doar pe cativa.

     

    Si totusi… La prima editie a Sziget, desfasurata in anul 1993 sub numele de Diáksziget (Insula Studentilor) au participat 43.000 de spectatori. Festivalul a fost gandit ca o alternativa la fostele tabere de tineret, cu un buget de doar 110.000 euro, la care au fost invitate sa cante doar trupe autohtone. In 1996, Diáksziget imprumuta numele sponsorului principal, Pepsi, transformandu-se in Pepsi Sziget. Numarul de spectatori ai acelui an: 206.000. Sase ani mai tarziu, festivalul avea sa renunte la „prepozitia“ Pepsi, pentru ca anul trecut sa ajunga la un numar record de 385.000 de participanti. Ponderea cea mai mare a incasarilor au avut-o vanzarile de bilete – 60%, apoi sponsorizarile – 30%, restul de 10 procente provenind din catering – 5% si de la Guvernul de la Budapesta – 5%.

     

    Tot ca o forma de sponsorizare a guvernului maghiar ar putea fi considerat si faptul ca Sziget FTD Ltd. nu plateste chirie pentru insula Odubai.

    In schimb, plateste suficiente taxe si atrage suficiente venituri. Puse cap la cap, numai in 2003, Sziget a insemnat pentru statul maghiar incasari de 4 milioane de euro, de la factura la apa si curentul consumate pe insula pana la incasarile din suveniruri.

     

    Dar valurile incep sa se linisteasca si in jurul Peninsulei. Dupa un 2004 cu un buget de 180.000 de euro si pierderi de 60.000 de euro si un 2005 cu pierderi de 20.000 de euro la un buget de 350.000 de euro, pentru acest an organizatorii estimeaza un nivel al veniturilor egal cu cel al cheltuielilor.

     

    Ceea ce inseamna ca, incepand cu editia din 2007, festivalul ar putea intra pe profit. Anul trecut, aproximativ 150.000 de euro au fost asigurati din reclame si sponsorizari – Ministerul ungar al Tineretului a contribuit cu 652,5 milioane de lei vechi -, alte 150.000 din bilete si abonamente, iar restul din programe de finantare nerambursabile. Spre deosebire de Sziget, la Targu-Mures organizatorii platesc chirie pentru terenurile pe care se desfasoara festivalul, cu precizarea ca acestea se afla in proprietatea unor persoane particulare. In ce ar consta, atunci, implicarea autoritatilor locale?

     

    „La Consiliul Judetean am castigat un proiect in valoare de 100 de milioane de lei vechi, dar Consiliul Local nu dispune de asemenea proiecte. Totusi, Consiliul Local ne-a dat voie sa folosit gratuit terenurile de sport din zona, unde vor fi amplasate corturile organizatiilor neguvernamentale si guvernamentale care participa la festival“, explica Szepessy.

     

    Cert este ca Felsziget atrage tot mai multa lume, inclusiv din randul „clientilor“ fideli ai Sziget Festival. „Am fost de doua ori la Sziget pana acum, prima data prin 98 si a doua oara anul trecut. Din pacate, festivalul s-a «internationalizat» prea tare, si-a pierdut culoarea locala. Acesta este, probabil, motivul pentru care tot mai multi prefera Peninsula“, este de parere ziaristul Marius Cosmeanu, originar din Targu-Mures.

     

    Dar spre o dimensiune internationala priveste, deocamdata doar cu coltul ochiului, si festivalul de la Targu-Mures. Editia de anul acesta a Felsziget, bunaoara, este promovata si in Ungaria. „Am apelat la reteaua nationala «PESTI EST» (publicatii de time-out gen 24 Fun sau Sapte seri – n.red.) si am lipit afise. Peninsula e promovata si pe site-ul Festivalului de la Sziget, www.sziget.hu“, explica Szepessy Szabolcs.

     

    Avand in vedere ca spectatorii de la Sziget (si automat si vizitatorii care intra pe site) provin, in proportie de peste 50%, din alte tari, este de asteptat ca si „jumatatea“ de pe Mures a insulei Obudai sa fie invadata, in curand, de straini. O concluzie ale carei premise sunt date si de amploarea pe care a luat-o evenimentul. Daca la editia din 2003, festivalul avea o singura scena, pe care au concertat trupe din Romania si Ungaria, in 2004 a avut un prim star international – trupa britanica de indie rock Chumbawamba, pentru ca anul trecut sa ajunga la aproape 70 de concerte, desfasurate pe doua scene, si avandu-i cap de afis pe finlandezii de la Apocalyptica.

     

    Anul acesta, pe langa scenele deja existente, fanii muzicii electronice vor avea la dispozitie o locatie speciala – Arena Arigato, unde vor mixa DJ-ii de talie internationala.

    In privinta numarului de spectatori, Felsziget a contorizat la prima sa editie 24.000 de platitori de bilete si abonamente; in 2004 numarul lor a crescut la 38.000, pentru ca la editia de anul trecut sa ajunga la 49.000. Anul acesta, organizatorii se asteapta la 55.000 de participanti.

     

    Oferta? „Programul este atat de bogat incat uneori poti avea impresia ca te-ai pierdut. Poti cauta un loc de munca, poti participa la dezbateri, poti sa-ti largesti cunostintele despre UE, poti sa-si cultivezi creativitatea (…) sau poti sa demonstrezi ca iti pasa de protectia mediului“, scriu organizatorii pe pagina de internet a Peninsulei – www.peninsula.ro. Si, mai ales, multa muzica. Iar cel putin din acest punct de vedere, jumatatile de masura nu-si au locul.

  • Business ½

    De la Felsziget la Sziget nu e decat o jumatate de festival. Dar ca sa strabata aceasta distanta, organizatorii festivalului de la Targu-Mures spun ca o vor lua de la zero dupa patru ani de incercari. Pentru a lasa metaforei ce-i a metaforei si a da business-ului ce-i al business-ului, 2006 este primul an in care vor ajunge la break-even.

     

    Dupa o traducere de dictionar, „sziget“ inseamna in limba maghiara „insula“. Tot dintr-o perspectiva pur lingvistica, „felsziget“ se poate traduce prin „peninsula“, dar poate fi citit si ca „jumatate de insula“. Depasind insa cadrul academic, Sziget poate insemna si o saptamana de concerte pe insula Obudai de pe Dunare, si cel mai mare festival in aer liber al Europei, dar si un business care anul trecut a adus incasari de peste opt milioane de euro din vanzarile de bilete si sponsorizari.

     

    Iar jocul de cuvinte al jumatatilor de insule/festivaluri nu este nici el gratuit, atat timp cat Sziget si Felsziget au acelasi organizator – Sziget FTD Ltd. Asadar, daca despre Sziget s-ar putea spune ca reprezinta jumatatea plina a paharului, cat de goala este jumatatea Felsziget?

     

    „Anul acesta vom avea la Peninsula peste 90 de productii muzicale, invitatii de marca fiind finlandezii de la Rasmus, ATB din Germania si Toy Dolls din Marea Britanie. Din Romania vor fi prezenti Phoenix, Vama Veche, Iris, Voltaj, Zdob si Zdub, Shukar Collective, Parazitii, Omul cu Sobolani, Luna Amara, Cargo, Directia 5 si, bineinteles, multe trupe din Ungaria“, spune Szepessy Szabolcs, directorul festivalului Peninsula, care se va desfasura din 26 pana in 30 iulie, la Targu-Mures.

     

    Avand in vedere ca la Sziget Festival – 9 – 16 august, Budapesta – vor avea loc peste 180 de concerte, cel putin la acest capitol raportul de 50%-50% se respecta. Dar asemanarile incep si se sfarsesc aici. Bugetul manifestarii din capitala Ungariei este de aproape 18 ori mai mare decat cel al festivalului de la Targu-Mures (2,25 miliarde de forinti – aproximativ 8 milioane de euro -, fata de doar 450.000 de euro), iar pe lista invitatilor care si-au anuntat pana acum prezenta pe insula din mijlocul Dunarii apar nume gen Radiohead, Franz Ferdinand, Placebo, Therapy?, Prodigy, Goran Bregovic Wedding And Funeral Band, Glen Matlock sau Robert Plant, pentru a-i pomeni doar pe cativa.

     

    Si totusi… La prima editie a Sziget, desfasurata in anul 1993 sub numele de Diáksziget (Insula Studentilor) au participat 43.000 de spectatori. Festivalul a fost gandit ca o alternativa la fostele tabere de tineret, cu un buget de doar 110.000 euro, la care au fost invitate sa cante doar trupe autohtone. In 1996, Diáksziget imprumuta numele sponsorului principal, Pepsi, transformandu-se in Pepsi Sziget. Numarul de spectatori ai acelui an: 206.000. Sase ani mai tarziu, festivalul avea sa renunte la „prepozitia“ Pepsi, pentru ca anul trecut sa ajunga la un numar record de 385.000 de participanti. Ponderea cea mai mare a incasarilor au avut-o vanzarile de bilete – 60%, apoi sponsorizarile – 30%, restul de 10 procente provenind din catering – 5% si de la Guvernul de la Budapesta – 5%.

     

    Tot ca o forma de sponsorizare a guvernului maghiar ar putea fi considerat si faptul ca Sziget FTD Ltd. nu plateste chirie pentru insula Odubai.

    In schimb, plateste suficiente taxe si atrage suficiente venituri. Puse cap la cap, numai in 2003, Sziget a insemnat pentru statul maghiar incasari de 4 milioane de euro, de la factura la apa si curentul consumate pe insula pana la incasarile din suveniruri.

     

    Dar valurile incep sa se linisteasca si in jurul Peninsulei. Dupa un 2004 cu un buget de 180.000 de euro si pierderi de 60.000 de euro si un 2005 cu pierderi de 20.000 de euro la un buget de 350.000 de euro, pentru acest an organizatorii estimeaza un nivel al veniturilor egal cu cel al cheltuielilor.

     

    Ceea ce inseamna ca, incepand cu editia din 2007, festivalul ar putea intra pe profit. Anul trecut, aproximativ 150.000 de euro au fost asigurati din reclame si sponsorizari – Ministerul ungar al Tineretului a contribuit cu 652,5 milioane de lei vechi -, alte 150.000 din bilete si abonamente, iar restul din programe de finantare nerambursabile. Spre deosebire de Sziget, la Targu-Mures organizatorii platesc chirie pentru terenurile pe care se desfasoara festivalul, cu precizarea ca acestea se afla in proprietatea unor persoane particulare. In ce ar consta, atunci, implicarea autoritatilor locale?

     

    „La Consiliul Judetean am castigat un proiect in valoare de 100 de milioane de lei vechi, dar Consiliul Local nu dispune de asemenea proiecte. Totusi, Consiliul Local ne-a dat voie sa folosit gratuit terenurile de sport din zona, unde vor fi amplasate corturile organizatiilor neguvernamentale si guvernamentale care participa la festival“, explica Szepessy.

     

    Cert este ca Felsziget atrage tot mai multa lume, inclusiv din randul „clientilor“ fideli ai Sziget Festival. „Am fost de doua ori la Sziget pana acum, prima data prin 98 si a doua oara anul trecut. Din pacate, festivalul s-a «internationalizat» prea tare, si-a pierdut culoarea locala. Acesta este, probabil, motivul pentru care tot mai multi prefera Peninsula“, este de parere ziaristul Marius Cosmeanu, originar din Targu-Mures.

     

    Dar spre o dimensiune internationala priveste, deocamdata doar cu coltul ochiului, si festivalul de la Targu-Mures. Editia de anul acesta a Felsziget, bunaoara, este promovata si in Ungaria. „Am apelat la reteaua nationala «PESTI EST» (publicatii de time-out gen 24 Fun sau Sapte seri – n.red.) si am lipit afise. Peninsula e promovata si pe site-ul Festivalului de la Sziget, www.sziget.hu“, explica Szepessy Szabolcs.

     

    Avand in vedere ca spectatorii de la Sziget (si automat si vizitatorii care intra pe site) provin, in proportie de peste 50%, din alte tari, este de asteptat ca si „jumatatea“ de pe Mures a insulei Obudai sa fie invadata, in curand, de straini. O concluzie ale carei premise sunt date si de amploarea pe care a luat-o evenimentul. Daca la editia din 2003, festivalul avea o singura scena, pe care au concertat trupe din Romania si Ungaria, in 2004 a avut un prim star international – trupa britanica de indie rock Chumbawamba, pentru ca anul trecut sa ajunga la aproape 70 de concerte, desfasurate pe doua scene, si avandu-i cap de afis pe finlandezii de la Apocalyptica.

     

    Anul acesta, pe langa scenele deja existente, fanii muzicii electronice vor avea la dispozitie o locatie speciala – Arena Arigato, unde vor mixa DJ-ii de talie internationala.

    In privinta numarului de spectatori, Felsziget a contorizat la prima sa editie 24.000 de platitori de bilete si abonamente; in 2004 numarul lor a crescut la 38.000, pentru ca la editia de anul trecut sa ajunga la 49.000. Anul acesta, organizatorii se asteapta la 55.000 de participanti.

     

    Oferta? „Programul este atat de bogat incat uneori poti avea impresia ca te-ai pierdut. Poti cauta un loc de munca, poti participa la dezbateri, poti sa-ti largesti cunostintele despre UE, poti sa-si cultivezi creativitatea (…) sau poti sa demonstrezi ca iti pasa de protectia mediului“, scriu organizatorii pe pagina de internet a Peninsulei – www.peninsula.ro. Si, mai ales, multa muzica. Iar cel putin din acest punct de vedere, jumatatile de masura nu-si au locul.

  • NY TIMES: Democratie "Beirut style" sau cum democratia poate naste monstri

    Cand urmariti violentele care se desfasoara astazi in Orientul Mijlociu, e usor sa va ganditi ca ati mai vazut filmul asta si ca stiti si cum se va incheia – prost. Dar, de fapt, n-ati mai vazut filmul asta. Se petrece ceva nou si ar fi bine sa pricepem repede ce anume.

     

    Ceea ce vedem azi in Irak, in teritoriile palestiniene si in Liban e un efort pe care partidele islamiste il fac pentru a folosi alegerile cu scopul de a islamiza lumea arabo-musulmana. Acesta nu e un conflict despre prizonierii palestinieni ori libanezi din Israel. E o lupta pentru putere in interiorul Libanului, in interiorul Palestinei, in interiorul Irakului – se decide acum cine va dicta in noile guverne democratic alese si daca acestea vor fi, intr-adevar, democratice.

     

    Mica aripa militanta a Hamas trage azi sforile in politica palestiniana, partidul siit Hezbollah, sprijinit de Iran, face acelasi lucru in Liban si militiile tot asta fac in Irak. Nu numai ca acestea arata cine-i stapanul in interiorul fiecareia dintre aceste democratii, dar fiecare formatiune concureaza si impotriva celorlalte pentru influenta regionala.

     

    Ca rezultat, experimentul democratic post-11 septembrie din lumea arabo-musulmana a fost deturnat. Da, in Liban au avut loc alegeri in principiu libere si democratice – la fel si in teritoriile palestiniene, si in Irak. Da, milioane au venit la vot – pentru ca popoarele din lumea arabo-musulmana chiar vor sa-si hotarasca singure viitorul.

     

    Dar radacinile democratiei nu sunt inca infipte bine in aceste locuri, iar majoritatile moderate sunt atat de slabe si de intimidate incat ceea ce capatam cu totii e cea mai rea dintre lumile posibile. Capatam partide islamiste care sunt alese si ajung la putere, dar care insista sa-si pastreze propriile militii private si care refuza sa-si asume toate responsabilitatile unui guvern suveran. Refuza sa permita propriilor guverne sa aiba control asupra intregului armament. Refuza sa raspunda in fata legilor internationale si refuza sa se supuna unui principiu potrivit caruia un singur partid din componenta cabinetului nu poate tari in razboi o tara intreaga.

     

    „Irakul, Libanul si palestinienii au organizat alegeri democratice“, spune politologul israelian Yaron Ezrahi, „iar orizontul de asteptare al occidentalilor a fost ca aceste alegeri vor produce guverne legitime care vor avea puterea de a tine violentele sub control, asumandu-si povara responsabilitatii de a guverna. Dar ceea ce s-a intamplat in aceste locuri e ca noi am produs guverne care sunt suverane doar pe o hartie, nu si pe un teritoriu“.

     

    Atunci de ce partide precum Hamas si Hezbollah ajung sa fie alese? Adesea, pentru ca militeaza eficient impotriva coruptiei si a vechilor partide seculare, spune Ezrahi. Dar de indata ce acesti islamisti ajung la putere, se intorc la obiceiul de a servi doar interesele propriilor factiuni, nu pe cele ale comunitatii pe care s-ar cuveni sa o conduca.

     

    Boutros Harb, un parlamentar libanez crestin, spunea: „Trebuie sa decidem cine are dreptul de a lua decizii de razboi si pace in Liban. Este dreptul rezervat poporului si institutiilor sale legale sau e alegerea in mana unei minoritati?“ Intrebarea trebuie pusa si in cazul tinerelor democratii din Palestina si Irak. Cand ministrii isi pot pastra propriile militii si pot actiona in afara autoritatii statului, spunea Ezrahi, nu ne mai ramane decat „un exercitiu lipsit de sens“ in termeni de democratie ori constructie statala.

     

    De ce nu pedepsesc majoritatile tacute aceste partide islamiste? Pentru ca cei care vorbesc impotriva Hamas ori a Hezbollah sunt fie delegitimati ca „lachei ai Americii“, fie pur si simplu asasinati, asa cum s-a intamplat in cazul lui Rafik Hariri, fostul premier libanez.

    Lumea trebuie sa inteleaga ce se intampla: micutele flori ale democratiei plantate in Liban, Irak si Palestina sunt strivite de bocancii militiilor islamiste sprijinite de Siria, disperate in incercarea de a impiedica democratia sa prinda radacini in regiune, si cei ai militiilor islamiste sprijinite de Iran, disperate sa tina la distanta modernismul.

     

    Poate ca scepticii au dreptate: poate ca democratia, desi e cea mai puternica forma de guvernare legitima, pur si simplu nu poate fi implementata oriunde. Cu siguranta ca nu va functiona niciodata in lumea arabo-musulmana daca SUA si Marea Britanie raman singure in incercarea de a o impune in Irak, daca Europa priveste in continuare prin gard, daca arabii moderati nu se pot aduna pentru a strange pumnul toti odata si daca partidelor islamiste li se permite sa faca parte din guverne si sa fie tratate cu respect – pastrandu-si, in acelasi timp, propriile armate private. Intregul experiment democratic din lumea arabo-musulmana se joaca aici. Si chiar acum deasupra lui se ridica fumul.

     

    Thomas Friedman, comentator al „The New York Times“, este autor al volumului „From Beirut To Jerusalem“.

  • NY TIMES: Democratie "Beirut style" sau cum democratia poate naste monstri

    Cand urmariti violentele care se desfasoara astazi in Orientul Mijlociu, e usor sa va ganditi ca ati mai vazut filmul asta si ca stiti si cum se va incheia – prost. Dar, de fapt, n-ati mai vazut filmul asta. Se petrece ceva nou si ar fi bine sa pricepem repede ce anume.

     

    Ceea ce vedem azi in Irak, in teritoriile palestiniene si in Liban e un efort pe care partidele islamiste il fac pentru a folosi alegerile cu scopul de a islamiza lumea arabo-musulmana. Acesta nu e un conflict despre prizonierii palestinieni ori libanezi din Israel. E o lupta pentru putere in interiorul Libanului, in interiorul Palestinei, in interiorul Irakului – se decide acum cine va dicta in noile guverne democratic alese si daca acestea vor fi, intr-adevar, democratice.

     

    Mica aripa militanta a Hamas trage azi sforile in politica palestiniana, partidul siit Hezbollah, sprijinit de Iran, face acelasi lucru in Liban si militiile tot asta fac in Irak. Nu numai ca acestea arata cine-i stapanul in interiorul fiecareia dintre aceste democratii, dar fiecare formatiune concureaza si impotriva celorlalte pentru influenta regionala.

     

    Ca rezultat, experimentul democratic post-11 septembrie din lumea arabo-musulmana a fost deturnat. Da, in Liban au avut loc alegeri in principiu libere si democratice – la fel si in teritoriile palestiniene, si in Irak. Da, milioane au venit la vot – pentru ca popoarele din lumea arabo-musulmana chiar vor sa-si hotarasca singure viitorul.

     

    Dar radacinile democratiei nu sunt inca infipte bine in aceste locuri, iar majoritatile moderate sunt atat de slabe si de intimidate incat ceea ce capatam cu totii e cea mai rea dintre lumile posibile. Capatam partide islamiste care sunt alese si ajung la putere, dar care insista sa-si pastreze propriile militii private si care refuza sa-si asume toate responsabilitatile unui guvern suveran. Refuza sa permita propriilor guverne sa aiba control asupra intregului armament. Refuza sa raspunda in fata legilor internationale si refuza sa se supuna unui principiu potrivit caruia un singur partid din componenta cabinetului nu poate tari in razboi o tara intreaga.

     

    „Irakul, Libanul si palestinienii au organizat alegeri democratice“, spune politologul israelian Yaron Ezrahi, „iar orizontul de asteptare al occidentalilor a fost ca aceste alegeri vor produce guverne legitime care vor avea puterea de a tine violentele sub control, asumandu-si povara responsabilitatii de a guverna. Dar ceea ce s-a intamplat in aceste locuri e ca noi am produs guverne care sunt suverane doar pe o hartie, nu si pe un teritoriu“.

     

    Atunci de ce partide precum Hamas si Hezbollah ajung sa fie alese? Adesea, pentru ca militeaza eficient impotriva coruptiei si a vechilor partide seculare, spune Ezrahi. Dar de indata ce acesti islamisti ajung la putere, se intorc la obiceiul de a servi doar interesele propriilor factiuni, nu pe cele ale comunitatii pe care s-ar cuveni sa o conduca.

     

    Boutros Harb, un parlamentar libanez crestin, spunea: „Trebuie sa decidem cine are dreptul de a lua decizii de razboi si pace in Liban. Este dreptul rezervat poporului si institutiilor sale legale sau e alegerea in mana unei minoritati?“ Intrebarea trebuie pusa si in cazul tinerelor democratii din Palestina si Irak. Cand ministrii isi pot pastra propriile militii si pot actiona in afara autoritatii statului, spunea Ezrahi, nu ne mai ramane decat „un exercitiu lipsit de sens“ in termeni de democratie ori constructie statala.

     

    De ce nu pedepsesc majoritatile tacute aceste partide islamiste? Pentru ca cei care vorbesc impotriva Hamas ori a Hezbollah sunt fie delegitimati ca „lachei ai Americii“, fie pur si simplu asasinati, asa cum s-a intamplat in cazul lui Rafik Hariri, fostul premier libanez.

    Lumea trebuie sa inteleaga ce se intampla: micutele flori ale democratiei plantate in Liban, Irak si Palestina sunt strivite de bocancii militiilor islamiste sprijinite de Siria, disperate in incercarea de a impiedica democratia sa prinda radacini in regiune, si cei ai militiilor islamiste sprijinite de Iran, disperate sa tina la distanta modernismul.

     

    Poate ca scepticii au dreptate: poate ca democratia, desi e cea mai puternica forma de guvernare legitima, pur si simplu nu poate fi implementata oriunde. Cu siguranta ca nu va functiona niciodata in lumea arabo-musulmana daca SUA si Marea Britanie raman singure in incercarea de a o impune in Irak, daca Europa priveste in continuare prin gard, daca arabii moderati nu se pot aduna pentru a strange pumnul toti odata si daca partidelor islamiste li se permite sa faca parte din guverne si sa fie tratate cu respect – pastrandu-si, in acelasi timp, propriile armate private. Intregul experiment democratic din lumea arabo-musulmana se joaca aici. Si chiar acum deasupra lui se ridica fumul.

     

    Thomas Friedman, comentator al „The New York Times“, este autor al volumului „From Beirut To Jerusalem“.

  • Blitzkrieg israelian

    Conflictul dintre Israel si Liban a fost declansat de rapirea, de catre militia libaneza siita Hezbollah, a doi militari israelieni, la scurt timp dupa ce militantii lansasera zeci de rachete si obuze de mortiera spre obiective israeliene. Israelul a ripostat imediat, deschizand un al doilea front impotriva militantilor islamisti, dupa cel din Fasia Gaza.

     

    Centrala Jiyyeh: Incendiu declansat dupa bombardarea tancurilor de combustibil

    Haret Hreik: Baza Hezbollah atacata; pista bombardata

    Aeroport: Bombardat zile in sir

    Koussaya: Aviatia israeliana bombardeaza baza organizatiei pro-siriene Frontului Pentru Eliberarea Palestinei

    Rayak: Baza aeriana atacata

    Qulayaat: Aeroport militar bombardat

    Autostrada: Principalul drum care leaga Beirutul de Damasc este lovit

    12-13 iulie: Hezbollah lanseaza peste 130 de rachete spre Israel; doua lovesc Haifa

  • Blitzkrieg israelian

    Conflictul dintre Israel si Liban a fost declansat de rapirea, de catre militia libaneza siita Hezbollah, a doi militari israelieni, la scurt timp dupa ce militantii lansasera zeci de rachete si obuze de mortiera spre obiective israeliene. Israelul a ripostat imediat, deschizand un al doilea front impotriva militantilor islamisti, dupa cel din Fasia Gaza.

     

    Centrala Jiyyeh: Incendiu declansat dupa bombardarea tancurilor de combustibil

    Haret Hreik: Baza Hezbollah atacata; pista bombardata

    Aeroport: Bombardat zile in sir

    Koussaya: Aviatia israeliana bombardeaza baza organizatiei pro-siriene Frontului Pentru Eliberarea Palestinei

    Rayak: Baza aeriana atacata

    Qulayaat: Aeroport militar bombardat

    Autostrada: Principalul drum care leaga Beirutul de Damasc este lovit

    12-13 iulie: Hezbollah lanseaza peste 130 de rachete spre Israel; doua lovesc Haifa