BusinessMagazin

Blog

  • Noutati

    Goana dupa stiri

    Considerat „singurul geniu comic de prima mana produs de englezi dupa George Bernard Shaw“, Evelyn Waugh (1903-1966) s-a inspirat in acest roman din propria sa experienta de corespondent al ziarului Daily Mail in timpul razboiului italiano-etiopian. El descopera uluit ca misiunea primordiala a presei, aceea de a informa publicul in mod obiectiv, este practic imposibil de pus in practica din pricina mai multor obstacole: lupta de interese, competitia intre ziare si, mai ales, goana nemiloasa dupa „scoop“, adica dupa „bombe“ jurnalistice. Din pricina unei neintelegeri, un ziarist cam prostut, William Boot, este angajat de patronul de la Daily Beast ca sa relateze de la fata locului razboiul civil dintr-o tara imaginara a Africii. Ajuns aici, nu gaseste nici un razboi, ci o uriasa harababura politico-financiara. Ca sa evite demiterea, da la iveala un urias „scoop“, pe care il descopera din pura intamplare.

     

    Evelyn Waugh, „Bomba zilei“,

    Editura Leda, Grupul editorial Corint, 2006


     

    Ascensorul galactic

    Inca foarte putin tradus peste hotarele Marii Britanii, tara lui de bastina, Charles Sheffield este un scriitor de SF cu un profil neobisnuit. De formatie matematician si fizician, doctor in fizica teoretica al Universitatii din Washington, el a intrat in arena fictiunii la varsta de 40 de ani. Primul si cel mai important, probabil, roman al sau (cel publicat recent in romaneste de editura Lucman) se numeste „The Web Between the Worlds“ si a aparut simultan cu „Fantanile paradisului“ al lui Arthur C. Clarke. Nesansa a facut ca amandoua volumele sa trateze acelasi subiect – construirea unui lift spatial, care sa faca legatura intre spatiul ceresc si Pamant. Cum Clarke era deja un maestru al genului, romanul, poate la fel de izbutit, al colegului sau britanic a ramas oarecum in umbra.

     

    Charles Sheffield, „Panza dintre lumi“,

    Editura Lucman, Bucuresti, 2006

  • Albumul anului

    Gata! Cu numai cateva saptamani inainte de sfarsitul anului 2006, cred ca am gasit castigatorul mult ravnitului titlu „Albumul anului ales de BUSINESS Magazin“.

     

    Cu exceptia cazului in care Lou Reed, Brian Eno si Morrissey s-ar decide sa formeze o Super Trupa, nu prea exista un alt contracandidat care sa poata detrona primul album solo al lui Jarvis Cocker, fostul solist al trupei Pulp, de pe pozitia de numarul unu al anului care a trecut.


    Acum cateva saptamani m-a dat pe spate un single postat pe pagina de pe Myspace.com a lui Jarvis Cocker. Piesa de cinci minute „Running the World“ era uimitor de memorabila, incat la auzul vestii ca avea sa fie urmata de un album, aproape ca mi-a venit sa ies in strada sa dansez step de fericire. Vestea buna e ca LP-ul, intitulat „Jarvis“, depaseste si asteptarile mele, deja exagerate.


    Succesul celor de la Pulp s-a inscris pe ceea ce cred eu ca are denumirea stiintifica de „curba Gauss“. Au pus bazele trupei in anul 1978, dar nu le-a dat nimeni atentie pana la inceputul anilor nouazeci. Si-au petrecut mai bine de cincisprezece ani in salbaticie, chinuindu-se sa-si castige existenta si cantand pe scene pe care le decorau (din lipsa de fonduri si datorita unui simt sec al umorului) cu hartie igienica. O experienta profund deprimanta, care a avut un rol determinant in definirea notei distinctive a celor de la Pulp: muzica lor era plina de deznadejde, de corvoada vietii de zi cu zi, lucruri pe care le traisera in toti acesti indelungi ani. Si de o gramada de personaje terifiante intalnite in timpul petrecut la marginea societatii: ciudatii si neadaptatii, cum ar fi femeia prinsa intr-o relatie abuziva, barbatii care se pregatesc sa arunce cadavrul unei fete intr-un lac… si as putea continua.

     

    Totusi, atunci cand au dat lovitura, chiar au facut o impresie covarsitoare. Nu lipseau niciodata de pe ecranele televizoarelor din Marea Britanie, iar Jarvis devenise un invitat permanent al aproape oricarei emisiuni TV unde se discuta despre ceva. O emisiune despre pretul fasolei? Jarvis era invitat si reusea sa fie teribil de spiritual. Marele succes, pe care l-au cunoscut cu LP-ul „Different Class“, n-a durat insa prea mult.

     

    Urmatoarele doua albume au fost niste esecuri din punct de vedere comercial. Pulp si-au castigat renumele gratie unor piese  pe care fac prinsoare ca si bunica voastra stie sa le cante – incercati sa-i cantati „Common People“ lui Tanti Veta de la Baia Mare si sunt sigur ca vi se va alatura la refren. Totusi, in comparatie cu albumele „Common People“, „We Love Life“ si, mai ales, cu „This is Hardcore“, se aventureaza intr-un teritoriu mai sumbru. S-a dus stilul disco de pe „Different Class“, aceste LP-uri virand mai degraba inspre un stil muzical numit „calea de mijloc“, care suna in mare parte mai aproape de Burt Bacharach decat de britpop. Ultimul simbol al jalnicului declin al trupei Pulp a fost lansarea compilatiei intitulate „Hits“, pentru a marca faptul ca formatia isi lua o pauza. Compilatia a reusit sa se claseze pe pozitia – deloc de invidiat – 71 in topurile din Marea Britanie, inainte de a disparea din topuri asemeni unui vas ce se scufunda.

     

    Revenirea lui Jarv (banuiesc ca mi-ar permite sa-i spun asa) cu un album cu adevarat exceptional pare astfel potrivita. Albumul e mai bun decat orice a produs Pulp cand se afla la apogeu. Maiestria creatoare a lui Cocker se poate admira in plina glorie, iar umorul sau taios e mai evident ca oricand. Piesa „Baby’s Coming Back to Me“ reprezinta o inversare inteligenta a unui cantec de dragoste, in timp ce „Don’t Let Him Waste Your Time“ e o piesa miscatoare ca desprinsa de pe „Different Class“. In „Black Magic“, Jarvis duce granitele muzicii si mai departe, creand o piesa ce suna ca si cum Tyrannosaurus Rex ar fi colaborat cu Garry Glitter, producand ceva care va face ravagii, cu siguranta, pe ringurile de dans ale cluburilor de noapte indie. E un album care merita sa fie ascultat de mai multe ori. Cred ca l-am ascultat de vreo zece ori de la cap la coada (ceea ce ma face sa par un pic ciudat, nu-i asa?).

     

    Albumul merita sa aiba un succes comercial enorm. Din pacate pentru Jarvis, acest lucru nu se va intampla. LP-ul a ajuns pe locul 37 in Marea Britanie pentru o saptamana, iar la momentul scrierii acestui articol parea sa nu mai fie in topuri. Nu-i de bun augur pentru revenirea lui Jarvis in lumea muzicii, o industrie care l-a traumatizat atat de puternic, incat i-a provocat o cadere nervoasa pe vremea cand Pulp se afla in culmea gloriei. Va sugerez sa cumparati un exemplar pentru fiecare cunoscut de Craciunul acesta. Nu se va mai lansa niciun album mai bun in acest an.

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Pentru cinci la suta

    Promotia Tarom pentru cursele interne se va termina pe 15 decembrie. Dupa o luna cu bilete reduse in medie la jumatate, gradul de imbarcare pe avioane a crescut cu cinci procente. A meritat?

     

    Cincizeci de oameni incap cu greu in salonul de asteptare al aeroportului de la Iasi. Este aglomerat, iar barul e neincapator. Cand se anunta imbarcarea, in lipsa mijloacelor de transport pentru pasageri pe pista, un cordon de angajati ai aeroportului stau aliniati pentru a indica drumul pasagerilor spre scara avionului ATR 42-500, cu care vor zbura spre Bucuresti.

     

    Cursele spre estul tarii, unde gradul de ocupare a fost intotdeauna mai mic decat cele spre vest, sunt operate de mult timp cu ATR-uri, avioane mai mici, iar gradele de ocupare au oscilat in jurul valorii de 50% in ultimii doi ani. De la inceputul promotiei Tarom, care a anuntat o reducere in medie la jumatate a biletelor pe cursele interne in perioada 15 octombrie – 15 decembrie, gradul de ocupare a Iasiului, mai ales, a crescut, avioanele fiind pline mai ales in week-end.

     

    Iasiul, in special, si usoarele plusuri pe cursele pentru Timisoara si Cluj au fost cele care au adus cresterea cu 5 procente a gradului de ocupare mediu pe cursele interne, de la 65% (in prima parte a acestui an) la 70% (grad de ocupare raportat de Tarom pentru BUSINESS Magazin dupa prima luna de promotie cu biletele reduse la jumatate).  

     

    Aceasta probabil si datorita faptului ca Iasiul a fost destinatia cu cel mai bun pret in cadrul promotiei Tarom: 33 de euro (60 de euro cu tot cu taxe de aeroport). Reducerile au variat pe perioada promotiei, de la 33 de euro pentru Iasi si 38 de euro pentru Timisoara si Cluj, pana la 60-70 de euro pentru alte orase, precum Satu Mare, Bacau, Oradea sau Sibiu.

     

    Timisoara, Cluj si Iasi, exact in aceasta ordine, au fost cele mai profitabile curse pe parcursul promotiei, dupa cum erau si cele mai bune curse si pana acum, spun oficialii Tarom. „Gradul mediu de ocupare pe cursele interne a fost de-a lungul acestui an de 65%, peste medie situandu-se cursele spre Timisoara – 70% si Cluj – 69%. In perioada 1-21 noiembrie, media pe toate cursele interne s-a situat la 70%“, comunica oficialii Tarom. Ceea ce inseamna ca gradul de ocupare mediu care va fi indicat de Tarom dupa incheierea promotiei va reprezenta o medie intre Timisoara si Cluj (curse foarte bune si pana acum) si Iasi, respectiv alte orase, care au crescut mai mult.

     

    Pentru pasagerii care calatoreau mult in vestul tarii (si ei calatoreau oricum cu avionul, drumul fiind prost pentru masina si foarte lung cu trenul), reducerea pretului la jumatate a fost o surpriza placuta. Dar cum poate fi explicata reducerea la jumatate a pretului unui serviciu care se vinde si asa foarte bine? Strategia nu a fost inteleasa nici de angajatii companiei: la cateva saptamani dupa inceperea promotiei, directorul de operatii la sol al Tarom, Doru Columb, declara pentru MEDIAFAX ca pe unele rute, precum Bucuresti-Timisoara sau Bucuresti-Cluj-Napoca, nu se impunea aplicarea acestei masuri, pentru ca avioanele erau oricum pline.

     

    O posibila explicatie ar putea fi ca Tarom a lansat de fapt o campanie de sustinere a brandului si ca o luare de atitudine fata de concurenta. „La prima vedere, as spune ca aceasta reducere de tarife nu pare foarte justificata. Pe de alta parte, poate fi privita ca o investitie in cota de piata“, spune Szabolcs Nemes, consultant al Roland Berger. Acesta apreciaza insa ca o promotie de doua luni (desi semnificativa din punctul de vedere al costurilor) ar putea avea „bataie scurta“: „Daca maine se opreste promotia, este posibil ca pasagerii sa se intoarca la concurenta“.

     

    Pe ruta Timisoara, Tarom concureaza cu Carpatair (care zboara tot de pe Otopeni), iar pe Cluj concureaza cu Blue Air (companie low-cost). Carpatair mai are si alte zboruri interne, mai precis de la hub-ul din Timisoara catre Iasi, Constanta si Suceava, dar cursa catre Bucuresti este singura pe care se intersecteaza cu Tarom.

     

    Promotia Tarom pentru cursele interne se va incheia pe 15 decembrie, cand conducerea companiei si Ministerul Transporturilor vor face o analiza despre cat de buna a fost ideea reducerii tarifelor.

     

    La inceputul acestei luni, ministrul transporturilor, Radu Berceanu (cel care a avut si ideea acestei promotii), declara ca „Tarom va introduce tarife intermediare pentru unele destinatii dupa incheierea perioadei in care pretul biletelor pe rutele interne este redus la jumatate“. Radu Berceanu a precizat ca decizia de a mentine sau nu tarife scazute pentru urmatoarea perioada va depinde de raspunsul pietei.

     

    Decizia va depinde insa si de situatia veniturilor companiei dupa aceasta promotie. Ministrul Radu Berceanu spune ca, dupa o scadere initiala a incasarilor determinata de promovarea slaba a reducerii de tarife, incasarile Tarom au inceput sa creasca in a doua parte a perioadei de promotie.

     

    „Fata de luna octombrie, in noiembrie vanzarile pe zborurile interne au crescut cu peste 20%, cele mai solicitate destinatii fiind Timisoara, Cluj si Iasi“, indica oficialii TAROM, care spun ca in primele trei saptamani din noiembrie, compania a transportat 12.000 de persoane pe cursele interne. 

     

    La o scadere de 50% a tarifelor, o crestere de 20% a vanzarilor nu inseamna un plus in venituri – chiar poate insemna un minus. „Promotia mai poate fi privita si ca un mod de a arata concurentei ca Tarom are forta financiara de a sustine o reducere de tarife, in conditiile in care de la anul este de asteptat ca mai multe companii aeriene vor considera oportun sa intre pe piata de zboruri interne din Romania“, spune Szabolcs Nemes de la Roland Berger.

     

    Forta financiara de a sustine doua luni de promotie nu a fost insa completata cu reduceri de costuri: pentru zborurile interne, Tarom foloseste atat aeronave de tip Boeing 737, cat si ATR 42-500, pe fiecare cursa exista trei sau patru stewardese (trendul in cadrul companiilor low-cost este ca, in cadrul reducerilor de costuri, sa foloseasca o singura stewardesa), iar canalele de distributie pentru bilete au ramas predominant birourile Tarom (vanzarile pe Internet nu sunt deocamdata semnificative).

     

    In astfel de conditii, este posibil ca, din punct de vedere valoric, cursele interne in ultimele doua ale anului sa aduca mai putine venituri companiei decat pana acum. „Procentual, cursele interne, la nivelul ultimelor noua luni (este vorba de perioada ianuarie-septembrie, n. red.), au adus in jur de 10% din totalul incasarilor Tarom“, arata oficialii companiei. Pentru acest an, Tarom estimeaza ca va inregistra o cifra de afaceri de aproximativ 236 de milioane de euro, in crestere cu 6% fata de 2005.

  • Un an de crestere

    Promotia Tarom pentru cursele interne a venit la sfarsitul unui an in care aceste curse au consemnat o crestere de aproape 20%.

     

    TAROM. In prima jumatate a anului, numarul de pasageri transportati pe cursele interne a crescut cu 16%.

     

    CARPATAIR. Dupa deschiderea mai multor rute, compania de la Timisoara opereaza acum 2 curse interne saptamanal, care deocamdata au o cota mica din veniturile totale ale companiei.

     

    BLUE AIR. Compania a deschis in acest an o cursa catre Cluj, dupa ce cursa spre Timisoara a fost retrasa la doua luni de operare.

     

    AIHC. De pe Aeroportul International Henri Coanda (Otopeni), in primele noua luni ale acestui an au plecat catre orase din tara 201.922 de persoane, cu 21,60% peste nivelul traficului intern inregistrat pe acest aeroport in primele noua luni ale anului trecut.

  • Bani pentru sistem

    Poate sa nu para cine stie ce important la prima vedere, insa departamentul IT este esential pentru functionarea unei companii. Cat trebuie sa cheltuiasca o firma ca sa-si poata sustine baza informatica fara de care n-ar putea sa existe?

     

    Au afaceri de peste 15 miliarde de euro si investesc aproximativ 1,5% din aceasta suma in departamentul IT. Este vorba de 21 dintre cele mai mari companii din Romania, cuprinse intr-un studiu realizat de Gartner/CIO Council Survey, care vor cheltui anul acesta aproximativ 220 mil. euro pentru achizitia de echipamente hardware sau aplicatii software, pentru remunerarea echipei de specialisti IT si pentru tehnologizarea proceselor de business. In departamentele IT ale acestor companii lucreaza aproximativ 1.900 de oameni, dintr-un total de peste 120.000 de angajati, adica tot cam 1,5%.

     

    In studiu nu se specifica exact care sunt companiile analizate, ci doar ponderea lor in economie: afacerile celor 21 de companii reprezinta un procent de 9,6% din PIB, care s-a cifrat la aproximativ 155 de miliarde de euro in anul 2005.

     

    Pe ansamblu, in Romania, investitiile in departamentele IT variaza destul de mult in functie de dimensiunea companiei. Bugetul alocat departamentelor IT a crescut anul acesta cu aproximativ 10% fata de 2005, iar pentru anul viitor este estimat sa creasca in continuare cu inca 10%, reiese din studiul CIO Council. Tendinta de crestere a fost confirmata de aproximativ 70% din marile companii din Romania. „In unele domenii nu se poate spune ca departamentul IT este un factor diferentiator, dar asta nu inseamna ca numarul companiilor care considera necesara investitia in acest domeniu nu este in crestere“, spune Felix Enescu, Chief Information Officer (CIO) in cadrul grupului Rompetrol si presedinte al CIO Council.

     

    La nivel european insa, cresterea bugetelor pentru IT anul acesta va fi de 3%, fata de 2,5% in 2005 comparativ cu anul precedent. O companie de dimensiuni mari din Europa, cu o cifra de afaceri de aproximativ 150 de milioane de euro, cheltuie aproximativ 5,5% din aceasta suma pentru departamentul IT. Anul trecut bugetul alocat de o astfel de companie pentru IT a fost de aproximativ 8,3 milioane de euro, in timp ce anul acesta bugetul este estimat la peste 8,5 milioane de euro, in crestere cu 3%. In SUA, investitiile in departamentele IT sunt asteptate sa se majoreze cu 5,5% anul acesta, comparativ cu 2005.

     

    Una dintre companiile cuprinse in studiul CIO Council este Rompetrol, a carei cifra de afaceri a fost de peste 1,5 miliarde de euro in 2005. Compania cheltuie anual cateva milioane de euro pentru departamentul IT, format dintr-o echipa de aproximativ 120 de oameni, care sustine necesitatile tuturor celorlalte 13 filiale internationale ale companiei. „Investitia in IT este extrem de importanta, iar pe masura ce grupul se extinde, cheltuielile necesare sunt mai mari“, spune Enescu. In cazul Rompetrol, valoarea investitiilor de anul acesta a crescut cu 14% fata de 2005, mai mult decat cresterea medie de 10% a bugetelor de IT in Romania. Explicatia? La Rompetrol, partea de IT este esentiala pentru functionarea tuturor proceselor din companie, motiv pentru care este nevoie de tehnologizare la zi. „In rafinarie, spre exemplu, sistemul IT optimizeaza productia, iar inginerii au posibilitatea sa faca planificarea productiei in functie de anumiti parametri astfel determinati“, a spus Enescu.

     

    Rompetrol face si outsourcing de servicii IT, deocamdata pentru trei companii de pe piata locala – compania aeriana KLM Romania, compania de publicitate Odyssey si compania de constructii Hein Romania, insa exista posibilitatea ca incepand cu anul viitor, clientii de outsourcing sa se inmulteasca.

     

    KLM Romania are aproximativ 30 de angajati, iar echipa IT a preferat sa o externalizeze inca din 2003. „Ne-a interesat o companie cu specialisti buni, asa ca am facut cercetare de piata pentru a vedea unde lucreaza unii din cei mai cunoscuti“, a spus Alexandru Dobrescu, country manager in cadrul companiei. „Am avut aproximativ 8 sau 9 variante de unde sa alegem, astfel incat selectia unei companii care sa ne furnizeze serviciile IT a durat foarte mult. In final, ne-am hotarat asupra Rompetrol.“

     

    In cazul Odyssey, compania furnizeaza serviciile de publicitate pentru Rompetrol, asa ca s-a decis sa se faca un schimb de servicii, in urma caruia departamentul IT al companiei de publicitate sa fie asigurat de Rompetrol. Insa nu este vorba de un barter, intrucat de ambele parti se emit facturi pentru aceste servicii.

     

    „Pentru noi a fost o simpla oportunitate sa preluam si clienti externi pentru serviciile IT. De altfel, noi facem si outsourcing de servicii de resurse umane, relatii publice si legal relations, insa numai pentru celelalte companii din grup; momentan nu este nici un plan de a oferi astfel de servicii si clientior externi“, afirma Felix Enescu de la Rompetrol.

     

    Serviciile IT furnizate pornesc de la consultanta pentru achizitionarea de echipamente si aplicatii software, instalarea unei retele, rezolvarea problemelor de natura tehnica si asa mai departe. Cei trei clienti platesc un abonament anual pentru diferite servicii prevazute prin contract, iar pentru interventiile speciale se percepe o taxa suplimentara.

     

    Costurile de IT ale KLM Romania sunt de aproximativ 4.000 de euro pe an, bani platiti catre Rompetrol pentru serviciile furnizate, conform lui Alexandru Dobrescu. La aceasta suma se adauga cheltuieli speciale si noile achizitii software si hardware „In mod normal, computerele se schimba odata la doi ani. La un pret mediu de 700 de euro pentru un PC, este nevoie de 21.000 de euro, avand in vedere ca fiecare angajat din cadrul companiei are propriul computer“, a spus Dobrescu.

     

    Anul acesta KLM a considerat importanta si investitia intr-un sistem de videoconferinta. Nu a fost insa vorba de o investitie foarte mare – 3.000 de euro. In ceea ce priveste aplicatiile software, acestea vin direct de la grupul olandez, pe baza licentelor detinute de KLM pentru toate programele specifice domeniului.

     

    Chestiunea investitiilor in IT are doua aspecte principale pentru companiile romanesti. Pe de o parte, cheltuielile de IT sunt importante in mod direct proportional cu ponderea proceselor din companie care implica obligatoriu informatizarea.

     

    La importatorul de automobile Porsche Romania, de pilda, sistemele IT sunt esentiale pentru toate fazele businessului, de la service si diagnoza auto pana la contabilitate si vanzari. „Toti angajatii companiei au acces la computer, iar 90% dintre ei au computerul lor personal“, a explicat un oficial al companiei.

     

    Pe de alta parte, un volum relativ ridicat al investitiilor IT in Romania este inca necesar, intrucat in majoritatea companiilor nu s-a ajuns la un prag de tehnologizare suficient de inalt pentru a scadea aceste costuri. Ca urmare, cheltuielile in departamentele IT sunt peste media europeana, ca si cresterile lor anuale. Este adevarat ca marile companii si-au pus deja la punct sistemele IT, insa pe ansamblul economiei situatia este diferita. Daca pe piata locala o companie investeste in medie aproximativ 10 milioane de euro in IT, la nivel european media este de 8,5 milioane de euro. Numai ca aici trebuie luat in calcul faptul ca, in cazul Romaniei, media a fost calculata pentru companii mari, cu o cifra de afaceri medie de 700 de milioane de euro, in timp ce la nivel european au fost luate in calcul cateva sute de companii de dimensiuni variate, cu o cifra de afaceri medie de 150 de milioane de euro.

     

    Cert este ca investitiile in IT difera mult in functie de dimensiunile companiei, dar si de evenimentele legate de expansiunea sau restructurarea acesteia. Spre exemplu, investitiile companiei farmaceutice Zentiva in departamentul IT estimate pentru anul acesta sunt de aproximativ un milion de euro, bani cheltuiti pentru infrastructura de comunicatii, pentru licentele de software, echipamentele hardware si intretinerea infrastructurii informatice.

     

    „Investitiile IT au avut un salt semnificativ anul trecut, in principal datorita integrarii fostei companii Sicomed in noua structura Zentiva, integrare care a implicat extinderea infrastructurii existente si a sistemelor de business“, a explicat un oficial al companiei. „Insa de anul viitor, volumul investitiilor in IT se va reduce, deoarece procesul de integrare a fost incheiat.“

     

    Zentiva cheltuie anual cu un computer aproximativ 450 de euro, dintre care 67% reprezinta costuri cu licentele pentru software, 22% intretinerea si restul de 11% in componente hardware.

     

    In cazul BCR, investitia in IT este apreciabila pentru piata din Romania: banca a alocat in fiecare din ultimii ani 25 de milioane de euro pentru sistemele informatice si salariile oamenilor care le deservesc. Explicatia ar fi faptul ca BCR a schimbat foarte mult structura de IT, ca sa creeze un sistem de date centralizat pentru toate functiile bancare. In plus, o buna parte din investitii a fost alocata pentru tehnologizarea noilor sucursale din tara. Daca acum cinci ani, banca avea aproximativ 250 de sucursale, acum numarul a ajuns la peste 450.

     

    „Pe viitor este de asteptat ca nivelul investitiilor sa scada, avand in vedere ca in urma cheltuielilor de acum se va ajunge la maturizarea sistemului BCR“, apreciaza Radu Varduca, director executiv in cadrul Directiei de Informatica a BCR.

     

    Economiile care ar trebui sa devina posibile la cheltuielile de IT in urmatorii ani nu tin doar de incheierea unor faze de modernizare tehnologica, ci si de restructurarea sistemelor, in sensul simplificarii. Pentru marile afaceri din comert, de exemplu, astfel de restructurari sunt extrem de importante. „Evolutia segmentului IT se bazeaza pe centralizare. Centralizarea se traduce prin aplicatii web la utilizator, servere performante si centre de calcul care furnizeaza servicii pentru zeci de tari“, explica Delia Nica, director de comunicare al grupului Metro.

     

    Concluzia? Firmele romanesti au inca nevoie de investitii semnificative in IT, ca sa ajunga la standardele in materie ale companiilor europene. Iar orice miscare de genul unei fuziuni, achizitii sau expansiuni inseamna pentru o companie cheltuieli in plus pentru adaptarea sistemelor IT. Dar tendinta o dau marile companii, care vad primele orizontul: pentru ele, apropierea tehnologica de Occident s-a cam incheiat, iar cea mai mare parte a banilor pentru IT merg deja pentru cheltuieli curente.

  • Cat de mult e prea mult?

    Cursa contra cronometru in care s-au lansat hipermarketurile in deschiderea de noi magazine ridica deja intrebarea cate mai au inca loc fara sa se calce pe picioare.

     

    Cand merg la cumparaturi, bucurestenii au de ales: sa fie cel mai mare magazin, de unde sa-si poata lua si mobila, si schiuri, si mancare pentru pisici, sau unul ceva mai mic, dar unde neaparat sa poata sa ia masa dupa ce cumpara, iar copilul sa aiba acolo loc de joaca. Mai nou, pentru clientii de hipermarket au aparut dileme in alegerea magazinului – sa fie Cora, Carrefour sau Auchan? Iar astfel de alegeri nu vor mai fi rezervate doar locuitorilor Capitalei, pentru ca intreaga tara va fi impanzita „in cinci ani de peste 100 de hipermarketuri“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Jacobo Caller Celestino, director general al Carrefour Romania.

     

    O parere asemanatoare are si directorul general al Auchan Romania, Regis Mougel, care insa nu da un orizont de timp la fel de exact, motivand ca dezvoltarea hipermarketurilor depinde „de conturarea cu exactitate a clasei de mijloc – oameni care au foarte putin timp pentru cumparaturi, dar care aleg un mod agreabil si rapid, chiar daca mai scump, de a le face“. Iar entuziasmul cu care consumatorii romani au intampinat si frecventeaza hipermagazinele sunt argumente suficiente pentru ca numele, internationale sau nu, prezente in piata sa aiba incredere sa se dezvolte in continuare.

     

    Termenul de comparatie este dat de tarile vestice, care au inventat conceptul comertului modern: in Franta, spre exemplu, la o populatie de 60 de milioane de locuitori, sunt peste 800 de hipermarketuri, spune Mougel. „Piata romaneasca, in schimb, suporta un hipermarket la fiecare 200.000 de locuitori.“ La un calcul simplu, gradul de saturatie a pietei se traduce, asadar, prin existenta a 100-150 de astfel de magazine, acest numar incluzand si hipermarketuri mai mici decat cele cu care suntem acum obisnuiti. Si totusi, „nu se va ajunge la 200 de hipermarketuri“, este de parere Nicolae Danciu, fostul director de dezvoltare al Carrefour Romania. Si aceasta pentru ca, „la un moment dat, cand pe piata vor fi cam 120 de hipermarketuri, companiile se vor speria“, intrucat cifrele de afaceri, care pana acum au crescut galopant, vor stagna sau chiar vor descreste, sustine Danciu.

     

    Deocamdata, pe piata nu sunt mai mult de 40 de astfel de magazine. Insa elanul deschiderilor tot creste. Segmentul este foarte dinamic: „numarul hipermarketurilor va ajunge in 2007 sa fie de patru ori mai mare decat cel din 2005“, estimeaza Cristina Banfi, manager responsabil cu serviciile pentru retaileri in cadrul MEMRB. La o privire atenta, chiar si numarul operatorilor de hipermarketuri a cunoscut o schimbare drastica in cursul acestui an. Daca pana la inceputul acestui an, in randul numelor internationale, pe acest segment se confruntau doar Carrefour, Cora si Kaufland, bilantul finalului de an va fi mai bogat cu trei nume fata de 2005. Auchan a inaugurat primul magazin de mai putin de o luna de zile, in timp ce lantul real, divizia de hipermarketuri a grupului german Metro, si-a facut intrarea pe piata din prima parte a acestui an. Si olandezii de la Spar au anuntat deschiderea primului hipermarket pentru aceasta luna, la Targu Mures, dupa ce in ultimele 11 luni au testat piata cu formatul supermarket, deschizand pana acum patru astfel de magazine.

     

    In plus, o privire asupra planurilor de expansiune ale companiilor prezente pe piata convinge ca toate au schimbat deja viteza de dezvoltare. Carrefour, cea mai mare retea ca valoare a vanzarilor, care are acum sapte magazine, a anuntat, prin directorul sau general, ca va mari ritmul de deschideri, chiar daca spatiile viitoarelor magazine nu vor mai fi la fel de mari ca si pana acum.

     

    Intrat pe piata in urma cu numai 15 luni, Kaufland n-a lasat sa treaca nicio luna fara a mai deschide un nou magazin. Astfel incat a ajuns pana acum la 16 magazine, iar deschiderile ar urma sa continue si de acum incolo in acelasi ritm. Nici real, intrat pe piata in cursul acestui an, dar pe poarta de vest a tarii, cu primul magazin la Timisoara, nu bate pasul pe loc. La deschiderea celui de-al treilea magazin, John Rix, directorul general al real Romania, anunta ca pana la finele anului in curs inca alte cinci magazine isi vor deschide portile pentru cumparatori.

     

    De fapt, 2006 este pentru real primul dintre cei trei ani pe parcursul carora se va desfasura un program de expansiune rapida. In urma unui program de investitii de peste 400 de milioane de euro, prevazut sa se desfasoare pe o perioada de trei ani, declara John Rix pentru BUSINESS Magazin, „vom avea un portofoliu national de 21 de hipermarketuri“. Reteaua mizeaza pe o strategie de expansiune rapida in orasele in care acest tip de magazine lipsesc, „astfel incat sa beneficiem de asa-numitul avantaj al primului venit“, conform lui Rix.

     

    La randul sau, reteaua Auchan va ajunge la 20 de magazine in urmatorii cinci ani, promite Regis Mougel, ceea ce inseamna o noua deschidere la fiecare doua luni si jumatate. Numai planurile pentru Bucuresti vizeaza patru sau cinci magazine, „pentru a acoperi toata piata“, spune oficialul Auchan. Dar expansiunea depinde mult de gasirea unor amplasamente, pentru ca „terenul este foarte scump, ajungand, in unele cazuri, la peste 30% din totalul investitiei“. Pe scurt, pretul terenului in Bucuresti, adauga Mougel, este mai mare decat in alte capitale europene. Iar cu aceleasi greutati se confrunta toti retailerii.

     

    Mai nou, in peisajul hipermarketurilor apar si nume romanesti. Unul este Pic, un nume sub umbrela caruia s-a deschis pana acum un magazin in Pitesti si se pregateste inaugurarea a inca doua – la Craiova si Braila. Magazinul Pic face parte din grupul de firme cu acelasi nume, dezvoltat si detinut de fratii Cornel si Ilie Penescu. Grupul are una din cele mai puternice firme de taximetrie din Pitesti (peste 600 de autoturisme), sucursale si divizii de distributie in Pitesti, Bucuresti, Brasov, Craiova, Sibiu, Constanta si Cluj. Pic are si o fabrica de decorticat orez la Stefanesti Arges, o fabrica de ulei si o fabrica de ambalat zahar (35% din zaharul romanesc a fost ambalat in 2004 la Pic Pitesti), o firma de constructii si un ziar local.

     

    Tot in retail, pe segmentul hipermarketurilor doresc sa se extinda si sibienii de la Trident Trans Tex, care au inaugurat primul lor magazin de mari dimensiuni (cu o suprafata de 5.500 mp) la finele anului trecut, la Deva, in urma unei investitii de sase milioane de euro. In planurile companiei figureaza insa un magazin si mai mare – cu o suprafata totala de 10.000 mp – care va fi construit la Sibiu. Compania a intrat pe piata de retail in aprilie 2004, prin deschiderea unui supermarket la Medias, grupul Trident Trans Tex avand si o divizie de transport international de marfuri si o divizie de import si distributie de produse alimentare si nealimentare. Compania si-a declarat intentia ca pe viitor sa se concentreze doar pe partea de retail, urmand ca divizia de transport sa devina componenta de logistica interna a magazinelor Trident. Divizia de retail a realizat in 2005 afaceri de 45,5 milioane de lei (circa 12,5 milioane de euro), pentru acest an fiind estimat un rulaj de 100 de milioane de lei (aproape 28 de milioane de euro).

     

    Dincolo de numele, mai vechi sau mai noi, care vor completa harta retailului romanesc, o alta discutie care merita amintita este cea in jurul notiunii de hipermarket, respectiv a chestiunii daca un lant sau altul de magazine se incadreaza sau nu in notiunea de hipermarket. Legea romaneasca nu defineste „hipermagazinele“ in functie de produsele pe care acestea le vand – tipuri, numar sau varietate, prin obligativitatea locurilor de parcare gratuite sau prin aranjamentul rafturilor. Elementul care face diferenta dintre un supermarket si un hipermarket este, conform legii, suprafata (conform Hotararii de Guvern 1.454 din 9 octombrie 2004), care in cazul hipermarketului trebuie sa fie de peste 2.500 mp. A aplica strict acest criteriu ar insemna ca in Romania sa avem deja zeci de astfel de magazine. Pe de alta parte, studiul MEMRB nu considera hipermarket reteaua Kaufland, care corespunde din punctul de vedere al suprafetei, dar se pozitioneaza pe piata drept discounter, in cazul sau contand mai mult nivelul de pret al produselor pentru incadrarea intr-un anumit concept de comert.

     

    Pentru client conteaza insa mai putin definitia legala a magazinului in care intra si mai mult ceea ce i se ofera acolo, iar pentru a alege intre doua retele de magazine incep sa conteze tot mai mult argumentele pe care retailerii le arunca in joc pentru fidelizare. Odata terminata etapa de expansiune agresiva, companiile vor miza pe „trucuri“ pe care incearca sa le creioneze de pe acum. Fie ca e vorba de promotii pe care le comunica agresiv, de solutii de creditare prin carduri cobranded sau de mici servicii care sa faca diferenta, ca livrarea la domiciliul cumparatorului a produselor greu de transportat – electrocasnicele si mobila. Sau pur si simplu prin evenimente si noutati care sa-l distreze pe client. Fiindca, asa cum orice copil are o jucarie preferata, lucrurile nu stau cu mult altfel nici in cazul adultilor care aleg un magazin sau altul pentru partida saptamanala de cumparaturi.

  • Hiper-afaceri

    Brandurile internationale consacrate si romanii se lupta pentru cel mai mare format de magazin de pe piata.

     

    CARREFOUR: Francezii au deschis primul hipermarket din Romania, in 2001, in Capitala (Militari). Previziunile pentru anul in curs indica incasari de 600 mil. euro, fata de aproape 400 mil. euro anul trecut. Reteaua numara acum sapte magazine.

     

    CORA: Reteaua Cora a ajuns la trei magazine, primul fiind deschis in 2003. Anul trecut afacerile companiei au fost de 177 mil. euro, in crestere cu 56% fata de 2004.

     

    REAL: Divizia de hipermarketuri a grupului german Metro si-a facut intrarea pe piata la inceputul acestui an, primul magazin fiind deschis la Timisoara. Reteaua numara acum cinci magazine.

     

    KAUFLAND: Reteaua germana, care a intrat in toamna anului trecut pe piata romaneasca a ajuns la 16 magazine. Kaufland a avut, potrivit datelor de la Ministerul Finantelor, afaceri de peste 15 milioane de euro in 2005. Compania are in plan sa ajunga la 50 de magazine in urmatorii ani.

     

    UNIVERS’ALL: Reteaua romaneasca Univers’all a deschis in centrul Capitalei, anul trecut, un magazin autointitulat „hipermarket alimentar“. Univers’all este insa acum in plin proces de vanzare.

     

    PIC: Cele doua magazine Pic – din Pitesti si Craiova – fac parte din grupul de firme cu acelasi nume, dezvoltat si detinut de fratii Cornel si Ilie Penescu.

     

    TRIDENT: Trident Trans Tex a deschis anul trecut un hipermarket la Deva si vizeaza inca unul la Sibiu. Compania a intrat pe piata de retail in aprilie 2004, prin deschiderea unui supermarket la Medias. Previzioneaza afaceri de 30 mil. euro pentru anul in curs.

     

    AUCHAN: Grupul francez a deschis de curand primul magazin in Bucuresti si are un program agresiv de expansiune.

     

    SPAR: Reteaua de origine olandeza va deschide primul hipermarket in aceasta luna, la Targu Mures, dupa ce si-a facut intrarea pe piata cu formatul supermarket.

  • Ce este hipermarketul

    Hipermarketul difera de alte tipuri de magazin prin cateva trasaturi esentiale.

     

    SUPRAFATA: Desi legislatia romaneasca defineste hipermarketul ca un magazin de peste 2.500 mp, practica arata ca retelele internationale se intituleaza astfel doar daca magazinele au o suprafata mai mare de 5.000 mp.

     

    RAIOANE: Un hipermarket trebuie sa aiba, in mod obligatoriu, o serie de raioane pe care un supermarket nu le poate cuprinde din cauza dimensiunilor mai mici. Este cazul, spre exemplu, al raioanelor de produse textile si al celui de produse electronice si electrocasnice.

     

    PRODUSE: Dimensiunile generoase – o suprafata, in medie, dubla fata de supermarket – permit hipermarketului o oferta mai mare de produse. In timp ce numarul produselor listate intr-un hipermarket se plaseaza, de cele mai multe ori, intre 40.000 si 80.000, un supermarket are disponibile in medie 10.000 de produse.

  • O casa cu soare

    Conceptul de independenta energetica este, trebuie spus din capul locului, o iluzie buna sa populeze doar discursurile politicienilor. Dar ce se intampla daca reducem conceptul la nivelul unei singure case? Care este pretul ce trebuie platit pentru eliberarea de sub spectrul facturilor la gaze sau electricitate?

     

    Prezenta sau lipsa utilitatilor este unul din factorii decisivi pentru fixarea pretului unui teren sau a unui imobil. Ar fi fezabil deci, rentabil din punctul de vedere al economiei unei familii sa renunte la serviciile Distrigaz sau Electrica?

     

    „La nivelul unei singure locuinte – si aici ma gandesc la o casa la curte, la tara, nu in oras – nu este nici o problema sa asiguri independenta energetica. Desigur, vorbim de consumuri decente de energie, nu de o casa de 700-800 de metri patrati, cu risipa si grandomanie“, spune Gelu Lupas, directorul companiei clujene Solara, furnizor de sisteme eoliene si de energie solara. Satul, zonele rurale au un avantaj net in cazul energiilor alternative in fata orasului. „In cazul unui bloc de locuinte asezat in mijlocul unui oras, independenta energetica este aproape imposibil de realizat, fiindca ne bazam pe resurse naturale, pe vant si soare, pe care intr-un oras aglomerat nu le prea avem. Cladirile opresc vantul, iar poluarea filtreaza soarele, asa ca un sat poate fi facut independent energetic foarte usor – un oras intreg, mai greu, dar nu imposibil“, adauga Lupas.

     

    „Problema este de rentabilitate a investitiei, pentru ca valoarea unei investitii menite sa asigure independenta energetica a unei case noi este destul de mare“, spune Florin Fleseriu, managerul companiei LP Electric din Alba-Iulia, furnizor de sisteme de energie alternative. Iar aici trebuie spus de la bun inceput ca, din punctul de vedere al costurilor implicate, independenta totala pare a nu fi in acest moment o solutie. „De la 90% la 100% independenta, pretul poate fi de 1.000 de ori mai mare. Putem incalzi o casa exclusiv cu energie solara, dar costurile ar fi de circa 15 ori mai mari decat ale sistemului combinat. Scopul este traiul comod, nu Guinness Book“, spune Gelu Lupas.

     

    SA VEDEM CAT COSTA. In zonele unde exista retea electrica, la preturile actuale este mai convenabila racordarea la furnizor. „La un kilometru distanta de liniile electrice, situatia deja se schimba, pentru ca tot ce inseamna racordare, la aceasta distanta, adica proiect, materiale si executia acestuia costa in jur de 30.000 de euro. Valoarea unui sistem energetic hibrid, ce foloseste energie eoliana si energie solara pentru a furniza electricitate, incepe de undeva de la 16.000 de euro“, spune Fleseriu. In cazul in care nu exista retea de electricitate in zona, cea mai ieftina varianta de producere a energiei este o centrala hidro, daca in zona exista un curs de apa. „Un microhidrogenerator furnizeaza cel mai ieftin curent, la 0,8-1,2 euro pentru un watt“, spune Gelu Lupas. O turbina de 1.000 W cantareste cateva kilograme si este mare cam cat un cos de gunoi. Cu toate acestea, poate produce energia electrica necesara alimentarii a trei-patru case, cu un consum rezonabil, adauga Florin Fleseriu.

     

    Daca nu exista un curs de apa care sa poata fi folosit, adica cu un debit minim de 20 litri/secunda, electricitatea poate fi obtinuta cu ajutorul unui sistem eolian (1,2-3 euro/W) sau se pot monta panouri fotovoltaice, cu costurile cele mai mari, de 6-9 euro/W. Pentru zilele fara vant sau situatii deosebite, un grup electrogen ce functioneaza pe baza de motorina sau benzina poate prelua alimentarea casei. Orice dispozitiv de producere a electricitatii va alimenta un set de acumulatori, tensiunea de 220 V curent alternativ fiind obtinuta cu ajutorul unui dispozitiv numit invertor, care transforma cei 12 V curent continuu furnizati de baterii. „Investitia pentru o casa pentru 3 persoane, de 150 de metri patrati si dotata cu aparate moderne cu consum redus se ridica la 12-20.000 de euro“, precizeaza Gelu Lupas.

     

    Seful Solara spune ca in zonele unde exista probleme cu alimentarea cu electricitate poate fi folosit un sistem de alimentare cu energie electrica din surse alternative, dar bateriile pot fi incarcate si folosind electricitatea mai ieftina furnizata noaptea de Electrica (la 32% din pretul de zi al electricitatii).

     

    Pentru incalzire poate fi folosit tot un sistem combinat, bazat pe panouri solare si o pompa de caldura. Apa calda furnizata de colectoarele solare poate fi stocata intr-un bazin de cateva mii de litri de unde poate fi folosita pentru incalzire sau nevoi menajere. Pentru a incalzi iarna, o pompa de caldura poate fi folosita pentru a „ajuta“ sistemul. Pompa de caldura este un dispozitiv asemanator unui frigider, dar care face cald inauntru si duce frigul in exterior, explica Gelu Lupas. „Spre deosebire de un calorifer electric obisnuit, care cu un kilowatt de curent face un kilowatt de caldura, pompa de caldura face 4 kilowati de caldura, adica este de patru ori mai ieftina decat o centrala electrica si sub costul gazului metan ars intr-o centrala obisnuita.

     

    Problema pompei de caldura este pretul destul de ridicat, in jur de 8.000 de euro pentru un dispozitiv ce poate incalzi casa de 150 mp luata in calcul. „Chiar si asa, socotind consumul de combustibil, pompa se amortizeaza in 2-3 ani si, in perspectiva scumpirii inevitabile a gazelor naturale, durata de amortizare se va injumatati peste numai un an sau doi“, crede Gelu Lupas.

     

    Colectoarele de caldura pot asigura caldura si apa calda de la jumatatea lunii martie pana la jumatatea lunii noiembrie, iar iarna pot prelua circa un sfert din cheltuielile cu combustibili. Pentru 150 mp, colectoarele costa intre 3.300 si 7.500 de euro, „dar investitia este pe termen lung, cu intretinere minimala si fara consumabile“, precizeaza Lupas.

     

    O varianta mai ieftina a pompei de caldura este o centrala cu combustibil solid, cu costuri sub jumatate din costul actual al gazului metan. „Eu am doua astfel de sisteme bazate pe soare si lemne, la firma si acasa, si costurile cu combustibilul, care este rumegus brichetat, n-au depasit, in ultimii doi ani, 200 de euro pe iarna. Daca as fi folosit o pompa de caldura, probabil ca m-as fi incadrat la cel mult 70-100 de euro pe iarna“ adauga Lupas.

     

    Un sistem cu colectoare solare, pompa de caldura si rezervor de acumulare n-ar trebui sa depaseasca 16.000 de euro la preturile actuale. Trebuie spus ca exista si ceea ce s-ar putea numi constrangeri: consumul de electricitate ar trebui minimizat sub toate formele, prin iluminat local, becuri cu consum redus, iluminat cu LED-uri in anumite zone, spalare cu apa rece sau cu apa incalzita cu colectoarele solare, electrocasnice si electronice cu consum redus. Instalatia de aer conditionat poate fi suplinita cu un sistem de tevi de tuburi din material plastic, ingropate la circa 2 metri in pamant, care, ajutat de cateva ventilatoare cu consum redus, poate asigura in casa 21-22 de grade Celsius in miezul verii. Sistemul este fezabil, numai si pentru faptul ca a fost pus la punct de babilonieni cu aproape 4.000 de ani in urma.

     

    PE TERMEN LUNG. Dar la ce bun cheltuieli suplimentare, de zeci de mii de euro, peste costurile de construire a casei? In primul rand, pentru ca accesul la sistemele de utilitati costa oricum si incarca nota de plata a unei cladiri. In al doilea rand, pentru ca instalatiile alternative sunt relativ usor de intretinut si isi pot dovedi utilitatea decenii de-a randul, cu costuri minime. In al treilea rand, scad costurile cu electricitatea si gazele. Si nu in ultimul rand, hidrocarburile se scumpesc permanent si sunt pe sfarsite. „E ciudat sa numim petrolul si gazele naturale drept surse de baza si preferentiale, iar soarele doar solutie alternativa, desi fara el viata ar pieri pe pamant. Rezultatele acestui concept se vad pe orice canal media, in primele trei minute de stiri, este vorba de Irak, politica energetica a Rusiei, marea coruptie, preturile impuse“, crede Gelu Lupas.

     

    Cu cele trei minute de stiri ar putea fi luptat macar printr-o implicare mai mare a autoritatilor pentru sprijinirea celor ce aleg sa investeasca sau sa se doteze cu instalatii alternative de producere a energiei, dar si prin modificarea obisnuintelor de acum ale consumatorilor si constructorilor de case. „Este ca si in cazul cocainei – problema nu este furnizorul, ci consumatorul“, glumeste Florin Fleseriu de la LP Electric. „Daca sporeste cererea, atunci creste si oferta furnizorilor.“

     

    „Si consumatorii, si constructorii dovedesc o lipsa de viziune pe termen lung, preferand solutiile clasice“, crede Augustin Ofiteru, directorul general al companiei Mangus Sol, furnizoare de echipamente pentru biodiesel si energii alternative.

     

    Si cine ar putea schimba perspectiva? Poate autoritatile? Nu pentru moment. Proiectul de strategie energetica a Romaniei, publicat de Ministerul Economiei si Comertului intr-o perioada sensibila pentru Romania (discutiile, la nivel inalt, ale europenilor cu oficialii rusi, controversele locale legate de privatizarea Petrom) are ca subtitlu „Energie sigura, accesibila si curata pentru Romania“, dar referirile la productia din surse alternative nu sunt foarte dese. Sigur, Romania pare ca are, la nivel macro, o pozitie confortabila, data fiind actuala structura a productiei din Romania, cu 28% din electricitate provenind din hidrocentrale. In 2010 autoritatile romane tintesc la majorarea ponderii surselor regenerabile la 33% din consumul de energie electrica, peste cele 21% la care aspira restul continentului european. 

     

    Cu investitii estimate tot de catre MEC la 1,3 miliarde de euro pana in 2010, procentele ar putea fi respectate. Mai este vreo problema? Da: cea a consumatorului care nu este implicat si care se afla intr-o relatie sterila cu furnizorii de energie.

     

    Site-ul grupului francez EDF abunda de documente ce pot fi descarcate de catre clienti si care explica modul in care un cetatean poate sa devina furnizor, exploatand panouri fotovoltaice, de exemplu. In functie de consum, micul furnizor legat la retea poate folosi energie de la EDF sau poate livra electricitate in sistemul energetic national. Un contor special tine evidenta si la finele lunii se trage linie. Rezulta o factura cu o valoare evident mai redusa decat cea obisnuita.

     

    In plus, consumatorul-furnizor beneficiaza de facilitati importante: in Germania, statul suporta aproape jumatate din pretul investitiei, iar in Franta si Belgia exista deduceri de taxe de pana la 20% pentru consumatori. Si Italia si Spania incurajeaza montarea micilor sisteme alternative. Interconectarea cu sistemul energetic national ar reduce si investitia necesara, pentru ca in cazul instalatiilor producatoare de electricitate dispar acumulatorii meniti sa inmagazineze energia.

     

    Sistemul ales de romani pentru incurajarea surselor regenerabile se adreseaza firmelor dispuse sa investeasca in domeniu si este cel al cotelor obligatorii combinat cu sistemul de comercializare a certificatelor verzi (pentru fiecare MWh de energie produsa, producatorii primesc un certificat verde, pe care il pot vinde furnizorilor de energie, obligati prin lege sa furnizeze energie verde intr-o anumita proportie si, deci, obligati sa cumpere certificate), spune Irina Nicolau, consilier in cadrul Agentiei Romane pentru Conservarea Energiei.

     

    UNII S-AU INCUMETAT. Prima turbina eoliana de mai mare putere a aparut in Romania in 2003, la Ploiesti. A devenit functionala in 2004 si are o capacitate de 660 kW. O a doua centrala eoliana, de 250 kW, a fost pusa in functiune in ianuarie anul trecut, la 60 km de Bistrita-Nasaud. In martie 2006, la Baia, judetul Tulcea, a fost instalata o a treia centrala eoliana, cu o putere de 550 kW, precizeaza Irina Nicolau.

     

    In sectorul rezidential exista destule proiecte. Gelu Lupas de la Solara are sediul firmei si casa incalzite cu sisteme alternative. Florin Fleseriu de la LP a instalat prima microhidroturbina in Caras-Severin, valoarea proiectului fiind de 8.500 de euro. Cei 300 KWh pe luna generati de turbina inseamna „mai mult decat are nevoie o casa“, spune specialistul. Proprietarul unei case in Avrig a investit 16.000 de euro, preferand o combinatie de panouri solare cu o turbina eoliana. In Covasna, pentru 17.000 de euro, Fleseriu a facut un sistem triplu, care combina toate tipurile de sisteme.

     

    In Dobrogea, zona prielnica energiilor alternative, pentru ca dispune si de soare si de vant, exista nu putine locuinte iluminate sau incalzite cu sisteme alternative: in Constanta, in Eforie Nord, la 2 Mai sau la Techirghiol.

     

    Deocamdata, toti cei de mai sus pot fi catalogati drept excentrici ce refuza binefacerile societatii moderne, iar pretul echipamentelor poate parea prea mare. Aceasta optica se va schimba insa nu peste mult timp, atunci cand petrolul va ajunge la 100 de dolari barilul, iar gazele naturale vor fi platite de doua ori mai mult.

  • Energiile regenerabile

    Statele UE urmaresc cresterea ponderii energiilor alternative, pana in 2010, de la 10% in Marea Britanie la 78% in Austria. Alte procente: Spania – 29%, Italia – 25%, Danemarca – 29%, Franta – 21%. In Elvetia, deja 60% din energia produsa provine din surse alternative.

     

    TEHNOLOGIILE SOLARE: Pretul unui kW produs cu ajutorul soarelui este acum mai mic de zece ori decat in 1980. Cu toate acestea, productia de energie termica  e mai fezabila. La Universitatea Bucuresti exista o centrala cu panouri fotovoltaice cu o putere instalata de 30 kW, care a inceput sa functioneze din mai 2006. Romania are un potential de utilizare a energiei fotovoltaice de 1.200 GWh, echivalent cu arderea a 103.200 de tone de combustibil conventional.

     

    ENERGIA HIDRO: Peste 28% din energia electrica produsa in Romania provine din exploatarea hidrocentralelor de mare putere si a microhidrocentralelor, dar ponderea lor poate creste odata cu investitiile in modernizare. In sectorul privat, energia hidro poate fi exploatata cu ajutorul microhidroturbinelor, cea mai ieftina sursa de energie alternativa.

     

    ENERGIA GEOTERMALA: Energia geotermala este disponibila in special in vestul tarii, unde exista rezerve insemnate de apa geotermala. In municipiul Oradea exista o instalatie de captare-preparare care deserveste un intreg cartier de locuinte. Localitatile Beius, Jimbolia si Nadlac utilizeaza si ele aceasta resursa energetica. La Otopeni exista un potential exploatabil de energie geotermala. Acolo au fost facute cateva sonde cu ani in urma, dar in prezent sunt colmatate, iar forarea de noi sonde este foarte costisitoare.

     

    TURBINELE EOLIENE: In Romania sunt identificate cinci zone de aplicabilitate, cea mai interesanta pentru acest tip de energie fiind litoralul Marii Negre si largul marii. Potentialul este de 14.000 MW putere instalata. Restul tarii are, in general, potential scazut, cu exceptia culoarelor montane, a Dobrogei si a Deltei Dunarii.