Blog

  • Mai mult decat PC

     

    Companie

    Microsoft

    Nintendo

    Sony

    Consola

    Xbox 360

    Wii

    PlayStation 3

    Pret

    299 $-399 $

    249 $

    499 $-599 $

    Lansare

    22 nov. ’05 SUA
    2 dec. ’05 Europa

    19 nov. ’06 SUA
    8 dec. ’06 Europa

    17 nov. ’06 SUA
    mar. ’07 Europa

    Facilitati

    audio-video
    foto slideshow
    suporta mouse si tastatura

    audio-video
    editare foto

    audio-video
    editare foto

    Retea

    da

    optional

    da


    Sursa: Companiile

  • Sapte generatii

    Prima generatie de console a aparut in 1972 – Magnavox Odyssey. Au fost produse de companii precum Atari, Sega, Nintendo, Sony. Au ramas numai trei mari producatori.

     

    1 – Magnavox Odissey; Pong; Coleco Telstar

    2 – Atari 2600; Vectrex; ColecoVison

    3 – NES; Master System; Atari 7800

    4 – TurboGrafx 16; MegaDrive; Neo Geo; SNES

    5 – 3DO; Jaguar; Saturn; PlayStation; N64

    6 – Dreamcast; PlayStation 2; GameCube; Xbox

    7 – Xbox 360; PlayStation 3; Wii

  • Inalta definitie in est

    Postul de televiziune ProTV a investit circa 10 mil. euro in echipamente si constructia unui nou studio TV, pentru a lansa, in premiera in Europa de Est, servicii de televiziune de inalta definitie (High Definition – HD) la inceputul lui 2007.

    Pentru inceput, transmisiunile vor viza Bucurestiul si zonele rezidentiale limitrofe, care vor fi acoperite cu trei emitatoare digitale sincronizate (DVB-T). Calitatea transmisiilor va fi asemanatoare cu cea a unui sistem home cinema, „impactul trecerii de la transmisiile standard la cele de inalta definitie fiind comparabil cu cel al trecerii de la televiziunea alb-negru la cea color“, a declarat George Iliescu, director general adjunct pentru operatii tehnice al  ProTV.


    Conform ProTV, migrarea productiei de emisiuni catre noul format se va face treptat, pentru inceput urmand ca doar emisia stirilor ProTV sa fie de inalta definitie. „Nivelul de detaliu si claritate pe care il asigura transmisia HD din punctul de vedere al imaginii este atat de mare, incat machiajul prezentatorilor si decorul vor fi cu totul speciale fata de ceea ce folosim in prezent. De altfel, am investit in constructia unui studio nou, complet compatibil HD. Este primul studio din Romania construit special pentru cerintele unei televiziuni“, a mai spus Iliescu. Televiziunea a comandat deja in format HD toate filmele disponibile in acest format din grila sa de programe. „Semnalul va include transmisia ProTv in format HD, cu sunet Dolby digital insotit de servicii de EPG (Electronic Program Guide – ghid electronic al programului televiziunii) si va fi difuzat in clar fara a se folosi niciun sistem de acces conditionat“, a spus Claudiu Paraschiv, director de operatiuni tehnice al ProTV.


    Pentru a putea vizualiza programele ProTV in format HD, consumatorii au nevoie de un receptor specializat (Set Top Box), care va fi disponibil in marile lanturi de retail, si de un televizor LCD (cu ecran cu cristale lichide) sau cu plasma compatibil HD (HD ready). Semnalul poate fi receptionat folosind aceleasi antene ca in televiziunea clasica. In ultimii ani s-au vandut in Romania ca-teva mii de plasme si televizoare LCD. Pretul lor variaza intre 3.000 si 40.000 RON.


    Primele experimente DVB-T HD din Europa au fost lansate in Marea Britanie si Franta. BBC HD a fost lansat pe 15 mai 2006, emitand intre doua si cinci ore pe zi. Pe 9 iunie 2006, BBC HD a efectuat prima transmisiune live in format de inalta definitie cu meciul Germania-Costa Rica de la CM de Fotbal.

  • IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Momente de succes

    CLIENT: Ursus Breweries

    BRAND: Ursus

    AGENTIE: Publicis

    CANALE: TV

     

    In cel mai recent spot la berea Ursus, agentia Publicis a renuntat la glumele intre baieti, folosite des de celelalte branduri concurente, si a mers pe ceva mai sobru, care aduce mai degraba a reclama de banca sau orice altceva. Nu avem de a face cu bautura, cu spuma, cu pofta, ci doar cu momente de succes din viata barbatilor, pe muzica Fatboy Slim. Filmarile s-au desfasurat atat in Romania (exista chiar si un cadru de concert tras pe Mausoleul din Parcul Carol), cat si in Austria, pe un ghetar la 2.900 de metri altitudine. Spotul a fost regizat de Eric Will, regizorul care si-a pus amprenta si asupra celor trei spoturi create pentru promovarea noii sticle Ursus Premium.

    Spotul TV a fost realizat in doua variante, de 40 de secunde si de 30 de secunde, care sunt difuzate pe 15 canale de televiziune, in perioada 4 noiembrie – 17 decembrie. Investitia realizata de Ursus pentru spotul TV se ridica la peste 150.000 de euro, clipul fiind realizat de casa de productie Multimedia Est.

  • Wal-Mart foloseste blog-ul la promovare

    Cel mai mare retailer din lume, Wal-Mart, a inceput sa foloseasca cea mai in voga metoda de PR: blogul. Numai ca initiativa ar putea ajunge materie prima pentru manualele de comunicare, la capitolul exemple nefericite de promovare a unei corporatii.


    Autorii blogului nu si-au ascuns niciodata atitudinea pro-Wal-Mart. La adresa walmartingacrossamerica.com, doi tineri, Jim si Laura, relatau intamplarile la care au fost martori de-a lungul unei calatorii la capatul careia isi propusesera sa viziteze intr-o rulota toate magazinele Wal-Mart din Statele Unite. Planul nu a functionat exact asa cum a fost imaginat si nu au apucat sa bifeze pe lista nici trei magazine dupa lansarea blogului, in urma cu doua luni.


    Campania
    de imagine pe care o faceau cei doi a fost deconspirata de New York Times si Business Week si apoi preluata de un alt blogger. Informatia ca Wal-Mart plateste bloggeri pentru a scrie pozitiv a traversat rapid Internetul, devenind o forma de publicitate pe care compania chiar nu si-o dorea.


    De fapt, planul initial al celor doi era cat se poate de sincer. Doar ca, dupa ce au inceput sa caute sponsorizare pentru calatorie, ideea si-a pierdut din substanta. Banii au venit din partea Working Families for Wal-Mart (WFWM), o organizatie lansata de firma de relatii publice a companiei, Edelman PR. WFWM a schimbat itinerariul calatoriei, a cumparat rulota, a platit in avans pentru cheltuielile adiacente si a lipit un afis publicitar pe vehicul.


    Si cu toate ca pe blog exista un link catre organizatia WFWM, aceasta nu era identificata drept sponsor. Ca si cum nu erau toate acestea suficiente pentru a atrage oprobriul blogosferei, unul dintre autorii blogului era de fapt angajat al cotidianului Washington Post.


    In final, s-a dovedit ca ideea cuplului de a calatori din pura placere intre parcari ale magazinelor Wal-Mart s-a subsumat unui scenariu bine pus la punct de catre de altfel respectabila firma de relatii publice Edelman PR. Comentariul unui blogger spunea ca „data viitoare cand cititi un blog sau vedeti un comentariu la un articol care suna de parca ar fi scris de Wal-Mart, s-ar putea sa aveti dreptate“. Un altul, autorecomandat drept specialist in relatii publice, atragea atentia asupra nepotrivirii de abordare: „Ideea in sine e geniala, dar esti prins cand ai un scop vinovat. A fost un exemplu despre cum gandesc vechile media despre lumea new media si o dovada ca aici nu mai poti scapa asa de usor“.


    Discutiile pe marginea campaniei publicitare mascate a Wal-Mart au adus in actualitate faptul ca promovarea prin blog are doua taisuri. Si probabil ca din acest scandal, mai criticata chiar decat compania Wal-Mart a ajuns sa fie firma de relatii publice Edelman, pentru ca presedintele sau, Richard Edelman, are de doi ani de zile propriul sau blog, a comunicat cu bloggeri si a promovat aceasta metoda de comunicare drept una extrem de importanta pentru companii.


    Firma de PR a jucat chiar un rol important in elaborarea setului de reguli la care ar trebui sa adere Word of Mouth Marketing Association (WOMMA), o asociatie a agentiilor care folosesc metode neconventionale de marketing. Enuntul uneia dintre reguli era: „Suntem impotriva prefacatoriei si a marketingului mincinos si impotriva celor care promoveaza o marca fara a recunoaste legatura dintre ei si companie“.


    Edelman nu a facut niciun comentariu pe blogul personal despre acest scandal, rupand tacerea abia la jumatatea lui octombrie: „Am fost insuficient de transparenti in ceea ce priveste identitatea unuia dintre cei doi bloggeri. Si este nu doar o dezamagire legata de new media, ci una legata de toti cei implicati“. Edelman se referea la contractarea serviciilor unui angajat al Washington Post, fapt care a adus astfel in controversa si numele publicatiei americane.


    Iar Edelman are toate motivele sa fie dezamagit nu doar de campania esuata, cat si de propria performanta: un specialist in relatii publice prin new media care nu a stiut sa gestioneze comunicarea prin intermediul blogurilor. De altfel, scanteia a fost aprinsa tot de un membru al comunitatii bloggerilor. „Wal-Mart a angajat oameni falsi“, a fost titlul unui comentariu publicat pe blogul personal de catre Jonathan Rees, istoric si profesor asociat la Universitatea din Colorado. El ii invita intr-o scrisoare deschisa pe Jim si Laura sa-si dezvaluie adevarata identitate.


    Scepticismul profesorului Rees a fost alimentat de caracterul duplicitar dovedit al celui mai mare retailer din lume. Recent, compania a facut numeroase eforturi, prin campanii de lobby pe langa primaria din Chicago, pentru a determina anularea unui plan care urma sa impuna cresterea salariului minim la 10 dolari pe ora, incepand cu 2010, pentru angajatii magazinelor Wal-Mart din Chicago. Drept replica, departamentul de PR al companiei declara ca salariul minim in Wal-Mart este deja de 10,11 dolari.


    Intr-un alt caz, compania americana, cunoscuta pentru salariile mici platite angajatilor, s-a luptat sa inlature o reglementare legala din statul Maryland, care obliga companiile cu mai mult de 10.000 de angajati sa aloce 8% din fondul de salarii pentru contracte cu policlinici particulare. Argumentul companiei a fost ca majoritatea angajatilor beneficiaza deja de tratamente asigurate.


    Nici macar asociatia Working Families for Wal-Mart nu a fost ocolita in trecut de critici. Organizatia a fost infiintata in decembrie anul trecut, la propunerea aceleiasi agentii de relatii publice Edelman, ca o contra masura la criticile pe care le intampina compania din partea sindicatelor americane pe motiv ca Wal-Mart nu se-ngrijeste de protectia sociala a angajatilor. Iar asocierea organizatiei cu calatoria celor doi in rulota nu e nicidecum de natura sa schimbe perceptia de pana acum. Mai ales ca asocierea cu Wal-Mart a cuplului Jim si Laura n-a putut fi tagaduita. De exemplu intr-unul dintre articolele publicate de blog, intitulat „De la casiera la manager“, Laura povesteste despre un angajat al retailerului intr-un astfel de stil: „Felicia este manager de proiect si este foarte mandra de eforturile pe care le face Wal-Mart pentru protectia mediului (…), avand in plan eliminarea completa a deseurilor de la ambalaje pana in 2025 si vanzand produse care sunt bune si sanatoase pentru orice client din lume“.


    Afacerea „Wal-Marting across America“ vine la scurt timp dupa ce retailerul a inchis asa-numitul „The Hub“, un site de comunitati virtuale pentru tineri. Criticii acuzau inca de la aparitie Wal-Mart ca tonul folosit este „promotional“ si ca exista prea multe restrictii in ceea ce priveste parerile pe care puteau sa le expuna membrii comunitatii.


    Intr-un ultim articol scris de Laura pe blog, dupa ce toata implicarea Wal-Mart a fost scoasa la iveala, autoarea isi exprima frustrarea asupra criticilor pe care le-a primit din partea comunitatii de bloggeri. „Acum suntem atacati. De ce? Pentru ca am indraznit sa scriem pozitiv despre Wal-Mart. Oamenii care urasc Wal-Mart nu ar putea sa contrazica nimic din ce am spus aici – am scris despre oameni adevarati si am vorbit despre povesti adevarate.“ Acesta a fost ultimul si singurul articol ramas pe blog, pentru ca site-ul a fost reorganizat, iar toate povestile anterioare au fost sterse.


    „Wal-Marting Across America“ a fost cu siguranta un experiment interesant al lui Edelman, care a reusit sa vada pe propria piele pana unde poti merge cu toleranta in blogosfera. Ramane de vazut daca acest precedent ii va face pe specialistii in PR sa amane momentul in care vor aborda blogurile ca noul teren obligatoriu in care ar trebui sa propage mesajul companiilor.

  • Bloguri si floguri

    Blogul a inceput sa fie folosit ca instrument de comunicare ieftin si eficient de catre companii. Este vorba despre blogurile corporatiste, clar asumate de companiile care le lanseaza, spre deosebire de blogurile false („fake blogs“, pe scurt floguri) care lauda o anumita companie fara ca autorul sa dezvaluie ca este angajat pentru a comunica in folosul acesteia. Cateva companii au fost deja deconspirate ca au folosit astfel de metode.

     

    WAL-MART: Dupa ce secretul din spatele blogului walmartingacrossamerica.com a rasuflat, Richard Edelman, presedinte al agentiei de PR care a pus la punct proiectul, a dezvaluit ca se afla si in spatele „Paid Critics“, un site consacrat expunerii presupuselor legaturi „vinovate“ dintre sindicatele muncitorilor la Wal-Mart si mass-media.

     

    McDONALD’S: Probabil singurul lucru care a distras zilele trecute atentia de la implicarea Wal-Mart in folosirea flogurilor a fost o controversa asupra a doua bloguri suspectate ca ar fi sponsorizate de McDonald’s. In fiecare au aparut articole ale unor pretinsi „oameni obisnuiti“ care promovau un concurs cu premii de 5 mil. dolari, fara a mentiona ca sunt platiti de lantul de restaurante.

  • Elefantul in sufragerie

    Recentul acord semnat intre Microsoft si Novell – furnizorul distributiei SuSE Linux – dovedeste ca liderul pietei de software nu-si mai poate permite sa ignore influenta crescanda a produselor open source.

    Cel putin in aparenta, pozitiile adoptate de Microsoft si respectiv miscarea open source sunt ireconciliabile. Dupa ce o buna bucata de vreme gigantul industriei de software a preferat sa ignore proliferarea acestei cai alternative de productie a programelor, in primii ani ai deceniului Microsoft a declansat o ofensiva masiva in plan ideologic impotriva miscarii „free software“. Au ramas celebre cuvintele prin care Steve Ballmer (CEO al Microsoft) a caracterizat sistemul Linux – si, prin extensie, intregul spectru al softului liber – ca fiind „un cancer care, din perspectiva proprietatii intelectuale, contamineaza tot ce atinge“. Mai mult, un alt executiv de la Redmond, Jim Allchin, a sugerat ca softul open source e „ne-american“. Ideologul de serviciu a devenit insa Craig Mundie, care – desi l-a scuzat pe Ballmer pentru „alegerea nefericita a cuvintelor“ – a devenit tinta predilecta a antipatiilor adeptilor miscarii open source.


    Acesta fiind contextul, recenta intelegere intre Microsoft si Novell – furnizorul distributiei SuSE Linux – a luat prin surprindere. Insa o privire retrospectiva poate sa releve o serie de miscari care par sa convearga spre aceasta. In primul rand, Microsoft nu doar a combatut miscarea open source, ci a incercat sa si invete cate ceva, rezultatul fiind initiativa numita „shared sources“ – o varianta de furnizare a codului sursa a unor componente catre anumiti clienti (dar fara drepturile tipice programelor open source). Un alt semnal ar putea fi decizia de a distribui gratuit Virtual Server 2005 si chiar suportul tehnic acordat utilizatorilor care vor sa ruleze Linux pe o masina Windows. Insa cel mai clar semnal e angajarea lui Bill Hilf in postul de strateg-sef pentru platforma software. Hilf e tocmai cel care a condus strategia Linux / Open Sources la IBM si e un bun cunoscator al miscarii open source. Dincolo de postura ingrata de mediator intre Microsoft si comunitatea open source, Hilf conduce un laborator care se ocupa intens de problemele de interoperabilitate intre produsele Microsoft si circa 40 de platforme Linux si Unix.


    Desi vag in unele privinte, acordul dintre Microsoft si Novell este mai mult decat o declaratie de bune intentii. Faptul ca cele doua companii vor infiinta un centru de cercetare comun care va fi orientat spre interoperabilitate (cu accent pe virtualizare, servicii web si compatibilitatea documentelor MS Office si OpenOffice) este fara indoiala o veste buna. Faptul ca Microsoft va recomanda SuSE Linux clientilor care doresc neaparat un mediu mixt este o veritabila noutate (desi Ballmer a insistat ca recomandarea lor de baza ramane Windows). Insa ceea ce comentatorii subliniaza este faptul ca acordul este in primul rand un pact de neagresiune in privinta drepturilor de proprietate intelectuala, iar aspectul cel mai important este ca se acorda clientilor o dubla acoperire in privinta patentelor.


    Interesant este si ce nu se spune in acord. De pilda, se pare ca solutia de virtualizare aleasa de Microsoft pentru a permite rularea unui sistem Linux pe o platforma Windows se va baza pe Xen Hypervisor, care este un produs open source. Pe de alta parte, Novell si Microsoft au o istorie comuna plina de razboaie comerciale si litigii de tot felul. Este clar ca Microsoft a ruinat atat comertul cu software de retea (NetWare) cat si pe cel cu produse de birotica (suita WordPerfect) dezvoltate de Novell. Acordul nu rezolva chestiunea procesului intentat de Novell in privinta programelor WordPerfect si Quattro Pro.


    Despre consecintele acordului e greu de speculat la momentul acesta. Este cert ca primii afectati sunt Red Hat si, indirect, Oracle – fapt confirmat de reactiile bursei. Un razboi al patentelor declansat de Microsoft impotriva celorlalti distribuitori de Linux e posibil, dar comentatorii il considera improbabil, deoarece ar starni cu siguranta reactiile unor companii precum IBM, Oracle si Sun. Insa cel mai sensibil aspect il reprezinta reactia comunitatii open source, iar forumurile si publicatiile o contureaza deja foarte clar ca fiind extrem de negativa. Lui Novell i se reproseaza „pactul cu diavolul“, iar intentiile lui Microsoft sunt citite ca „divide et impera“. Se invoca, in plus, incalcarea prevederilor licentei GPL. Se pare ca ambele companii au neglijat specificul acestei piete, in care simpatiile tind sa valoreze mai mult decat banii.

  • Un nou capitol

    Primul capitol al unui roman politist a fost prezentat printr-un scurt film pe YouTube. Judecand dupa primele reactii, scenariul s-ar putea repeta cat de curand. 

    Autorul cartii, Michael Connely, a realizat un colaj de fotografii inspirate de volumul aparut intre timp si in vitrinele librariilor, carora le-a adaugat un fundal sonor si prin cateva tertipuri cinematografice, a reusit sa dea impresia unui film cursiv. Totul a fost completat de cateva secvente filmate cu un actor care a intrat in rolul unuia dintre personajele romanului sau. In primele zile de la postarea sa pe YouTube, filmuletul in cauza a reusit sa atraga aproape 10.000 de vizitatori.

    Editurile intampina aceeasi provocare de care au parte ziarele si revistele: cum sa concureze cu mijloacele in continua crestere de comunicare din noua generatie: televiziunea, retele sociale pe Internet, podcasturi sau jocuri video.

    Pe hartie, cifrele nu arata tocmai bine. Timpul pe care il aloca un american in 1999 pentru lectura cartilor era de 117 ore anual. Acum, citeste 105 ore. Asta in timp ce, tot anul trecut, au fost publicate 172.000 de carti, adica mai mult de 19 titluri noi publicate la fiecare ora a fiecarei zile. Avand de ales intre atat de multe carti tiparite, nu e de mirare ca editurile incearca mai nou sa-si diferentieze produsele folosind metode moderne.

    Schimband contextul, despre site-ul YouTube s-ar putea spune ca se bucura la randul lui de promovarea pe care i-o ofera media traditionala. In ultimul numar al sau, prestigioasa revista Time a acordat portalului YouTube titlul de inventia anului, in motivatia acestei alegeri invocandu-se impactul pe care il are acest site in randul publicului, iar exemplul concret al lansarii de carte nu vine decat sa aduca un argument in plus.

    Juriul de la Time adauga faptul ca lansarea YouTube a avut norocul sa se afle la in-tersectia a trei revolutii. Prima a fost reprezentata de scaderea preturilor la aparatele de filmat si usurinta cu care pot fi folosite noile programe software de editare video.

    In al doilea rand a fost revolutia comunicarii prin bloguri, site-uri de networking social si concepte ca MySpace, Wikipedia sau Digg care au obisnuit publicul sa se indrepte cu adevarat spre Internet pentru a se informa sau comunica.

    Cu cat numarul persoanelor care folosesc aceste servicii online creste, cu atat devin mai eficiente si functioneaza mai bine.

    Acesta a fost si al treilea motiv al succesului pentru YouTube – revolutia culturala. Si in acest context nu e de mirare ca un eveniment eminamente cultural, o lansare de carte, sa socializeze cu publicul folosind ca resort YouTube.

  • Marketing reinventat

    Promovarea insistenta pe care si-o fac zarzavagiii in piata este poate modelul care a stat la baza notiunii de marketing in genere. Dar daca ar striga cumparatorii ce vor?

     

    Nu putine au fost cazurile cand, din emfaza, jurnalisti din presa internationala s-au grabit sa proclame sfarsitul eBay, cel mai mare site de comert din lume. eBay si-a continuat insa nestingherit cresterea, iar site-urile de comert si licitatii s-au intors la anonimatul anterior lansarii si, eventual, au si disparut.


    Un posibil motiv ar fi faptul ca site-urile noi mergeau pe acelasi model de business ca si concurentii de la eBay pe care ar fi trebuit sa ii ajunga din urma. In august anul acesta, un comunicat de presa anunta un nou site de comert online: www.tazbar.com.


    Dar comparatia cu restul lansarilor ar putea merge deocamdata doar pana aici. In loc sa fie preocupat de a-si copia rivalul, Tazbar vorbeste despre ceea ce il face diferit. Un utilizator care intra pe site va putea nu doar sa foloseasca rotita de scroll a mouse-ului printre ofertele de produse disponibile. Una dintre functiile site-ului schimba procesul vanzarii, orientandu-l spre consumator. Respectiv, vizitatorul este cel care spune ce produs il intereseaza, urmand ca vanzatorii sa-i faca oferte de pret.


    Tazbar este, asadar, un site britanic de comert «consumer to consumer», care reproduce, de altfel, ideea pe care o folosesc de la inceputuri publicatiile de anunturi in doua sectiuni: oferta si cerere. Sursa principala a veniturilor pentru acest site o reprezinta, ca si in cazul eBay, comisioanele percepute celor care vand produse. In paralel, cei care solicita oferte, cumparatorii, isi pot posta gratuit anunturile, dar sunt taxati ca si in cazul publicatiilor pentru elemente de diferentiere. Aici sunt incluse font-ul si culoarea textului sau pozitionarea cat mai sus in pagina a anuntului.


    Si pentru ca site-ul a fost lansat recent, nu exista, ca in cazul eBay, nicio restrictie pentru cumparatori din Romania. Ar fi oare cineva interesat sa raspunda la o solicitare de produs platibil cu carduri false?

  • Viata de muzeu

    Muzeele s-au transformat in afaceri care atrag milioane de vizitatori. Au dovedit-o Muzeul Metropolitan de Arta din New York, care are peste cinci milioane de vizitatori in fiecare an, sau Luvrul din Paris, vizitat in fiecare an de peste sapte milioane de turisti.

     

    In Statele Unite, muzeele au depasit, ca atractivitate pentru turisti, chiar echipa de fotbal Yankees sau cea de baschet Knicks, ceea ce nu-i putin lucru intr-o tara in care sporturile sunt la loc de cinste. In Romania insa pare absurd sa se poata vorbi de astfel de comparatii intre fotbal si atractia muzeelor. BUSINESS Magazin a discutat cu reprezentantii a patru astfel de institutii din Bucuresti despre locul muzeelor in societatea romaneasca, incercand sa evalueze potentialul de rentabilitate al acestora. Muzeele din Romania au trecut printr-o perioada tulbure, fiind fie inchise, fie in vesnica suferinta din cauza lipsei de finantare. Dupa Revolutie, numarul de vizitatori a scazut dramatic. „Muzeul Satului s-a aflat in dificultate in 1990, din cauza ideii absurde ca ar trebui desfiintat“, isi aminteste Paula Popoiu, director la Muzeul Satului. „Daca pana in 1989 se statea la coada pentru vizitarea expozitiilor noastre, Muzeul Antipa a devenit ulterior locul in care nu se intampla nimic, locul care nu mai era mentionat decat in glumele cu politicieni“, spune si Aurora Stanescu, seful departamentului de relatii publice, marketing cultural si programe educationale de la Muzeul Antipa.

     

    Aurora Stanescu spune ca, dupa zile intregi in care nu mai aveau nici un vizitator, „ne-am dat seama ca trebuia sa facem ceva“. Si au facut. Muzeul Antipa a fost prima institutie de cultura din Romania care, in urma cu patru ani, a avut o campanie de promovare produsa de profesionisti. Agentia Leo Burnett a realizat campania de imagine „Nu se uita usor“, care a urmarit in principal repozitionarea muzeului, dintr-o institutie invechita, prafuita, intr-una pur si simplu de petrecere a timpului liber. „Toate materialele asociate campaniei de imagine au fost usoare, vesele, adresate persoanelor tinere, publicul-tinta al proiectului.“ Accentul a fost pus pe experienta de viata, pe atitudinea fata de semeni, care ar fi urmat sa se modifice dupa o vizita la muzeu – de aici si sloganul „Nu se uita usor“.

     

    Iar Aurora Stanescu sustine ca dupa campanie s-au vazut rezultate. „Dupa campania de promovare a crescut numarul de vizitatori, oamenii ne scriu, ziarele au inceput sa ne caute, in fiecare saptamana se intampla ceva. E un drum foarte lung de parcurs, dar speram ca peste 10-15 ani, Antipa sa redevina nava-amiral a muzeologiei romanesti“.

     

    Numele Muzeului National de Arta al Romaniei s-a bucurat de vizibilitate in peisajul media anul trecut. Roxana Theodorescu, directorul muzeului, crede ca „marele handicap al muzeului a fost ca pentru o perioada destul de lunga a fost inchis, iar o revenire nu se putea face brusc. Astfel incat acum promovarea include mai mult activitati de relatii publice, conferinte, comunicate, tururi“. Totusi, momentul-cheie pentru relansarea muzeului a fost expozitia de anul trecut „Umbre si lumini. Patru secole de pictura franceza“, cea mai importanta expozitie cu patrimoniu artistic strain organizata pana acum in Romania. Directorul muzeului spune ca „in afara de Festivalul George Enescu nu a mai fost anul trecut un eveniment cultural atat de mediatizat, iar aceasta a contat si pentru provincie, pentru ca au fost oameni care au venit special pentru expozitie“.

     

    Muzeul a investit 1,5 mil. lei in realizarea expozitiei, suportand costurile cu cataloagele si afisele, cu amenajarea salilor, echiparea lor cu dispozitive de supraveghere si de climatizare. Dar investitia a meritat. „Expozitia «Umbre si Lumini» a atras la muzeu si oameni care pana atunci nu intrasera vreodata intr-un muzeu. Chiar daca s-a desfasurat in lunile de vara, a fost vizitata de multi tineri“, spune Roxana Theodorescu. Expozitia a atras 60.000 de vizitatori, in conditiile in care in tot anul 2005 au fost 130.000 de persoane care au platit bilet de intrare in muzeu.

     

    Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC) a fost inaugurat in octombrie 2004, intr-un amplasament cel putin neobisnuit pentru un astfel de muzeu – Palatul Parlamentului. Cosmin Tapu, reprezentant al departamentului de comunicare, colectare de fonduri si educatie, spune ca „tocmai controversa plasarii MNAC in Casa Poporului a sporit vizibilitatea muzeului la nivel international, institutia fiind deja in centrul atentiei pe scena internationala de arta“. „Pentru a atrage vizitatorii, le dam motive in plus ca sa ajunga intr-un loc atat de izolat precum MNAC“, sustine Tapu. Asa incat muzeul a ales sa isi promoveze expozitiile prin intermediul evenimentelor speciale destinate tinerilor. De exemplu, la Happy Sundays@the Museum, un eveniment lunar care imbina muzica si arta contemporana, vin in medie 600 de oameni. Seria de evenimente a inceput din februarie 2005 si a propus o serie de petreceri informale cu muzica electronica si alternativa. Happy Sundays@the Museum promoveaza DJ consacrati din Romania, precum DJ Rusu sau DJ Flore, dar a incercat sa descopere si noi figuri de pe scena romaneasca.

     

    Cosmin Tapu spune ca „targetul campaniilor de promovare este in special publicul tanar care nu are nicio legatura cu arta contemporana“. „Baza promovarii evenimentelor a fost Internetul. Muzeul dispune de o baza de 4.000 de persoane care sunt informate prin e-mail despre viitoarele expozitii si care sunt prezente la vernisaje.“ MNAC are o retea dezvoltata de contacte externe, iar cronici ale expozitiilor apar in reviste de arta, dar si in cotidiene precum New York Times sau Le Monde. Campanii de promovare, evenimen-te speciale, aparitii in media, toate constituie strategia de marketing a oricarei companii. Totusi, cum reusesc muzeele, organizatii non-profit, sa finanteze aceste campanii?

     

    Conform legii 311/2003 privind activitatea muzeelor, Romania are 28 de muzee de interes national, care primesc subventii de la Ministerul Culturii. Raluca Capota, expert in Ministerul Culturii si Cultelor, spune ca exista un grad destul de mare de autonomie a muzeelor: „Consiliile stiintifice sunt cele care fac propunerile de activitati, Ministerul Culturii si Cultelor aproba aceste planuri si finanteaza o parte din ele“.

     

    Aurora Stanescu afirma ca Muzeul Antipa traieste din venituri proprii, dar si din subventii de la stat. „Activitatile cu publicul sunt produse in proportie de 80% din parteneriate media pentru promovare si din sponsorizari, care nu asigura neaparat bani, ci necesarul de materiale pentru organizarea unei expozitii sau a unui eveniment.“ Sponsorizarile sunt vitale pentru functionarea muzeului, iar reprezentantii institutiilor sunt constienti de importanta acestora.

     

    Cum reusesc muzeele sa atraga potentialii donatori? „Desigur, nu asteptam ca numai frumusetea muzeului sa aduca donatori, ci intocmim materiale argumentate pentru a atrage potentialii sustinatori ai activitatilor culturale, dar mai ales pentru restaurarea si conservarea patrimoniului din muzeu“, explica Paula Popoiu. Aurora Stanescu sustine ca „sponsorii sunt atrasi de vizibilitatea pe care o cream, ca institutie interesata in sustinerea activitatilor culturale“.

     

    Desi eforturile de promovare a muzeelor din Romania au devenit mai evidente, mai avem foarte mult pana sa ajungem la numarul de vizitatori din muzeele occidentale, avand in vedere ca Muzeul Satului, de pilda, cel mai vizitat muzeu din Bucuresti, a avut 340.000 de vizitatori in 2005, de 20 de ori mai putin decat Muzeul Luvru din Paris. Pana atunci, „cea mai mare satisfactie a noastra este atunci cand vizitatorii ne spun «N-am stiut ca te poti distra asa de mult la muzeu»“, dupa cum spune Aurora Stanescu.