BusinessMagazin

Blog

  • Ofensiva Ranbaxy: acum si in Romania

    Cu un turban bleumarin si nelipsita ceasca de ceai care-i tradeaza originile indiene, Malvinder Singh vorbeste cu mandrie despre ambitiile Ranbaxy, companie pe care o conduce de la inceputul acestui an.

     

    Dupa ce a platit o suma record pentru a cumpara Terapia, Ranbaxy a anuntat ca va transforma fabrica de medicamente din Cluj-Napoca intr-un hub european al companiei indiene. Intr-un interviu in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin, Malvinder Singh, CEO al Ranbaxy, detaliaza planurile companiei pentru piata romaneasca. De fapt, Singh este artizanul unui plan care a adus Ranbaxy in paginile ziarelor de business din intreaga lume, prin miscarile spectaculoase si obiectivele declarate.

     

    Saptamana trecuta, bunaoara, el declara pentru Financial Times ca este „flamand dupa cresteri“, semnaland astfel ca valul de preluari pe care Ranbaxy l-a declansat de la inceputul anului nu este nici pe departe incheiat. La mai bine de jumatate de an dupa ce a semnat preluarea Terapia, directorul Ranbaxy este la fel de incantat de achizitia facuta, cea mai mare din istoria companiei. „Vad o potrivire strategica foarte buna“, spune, cu un zambet larg pe fata, Malvinder Singh, explicand ca Terapia intareste semnificativ prezenta Ranbaxy in Europa. „Ne da un punct de sprijin puternic si o baza de operatiuni pentru mai multe piete.“

     

    De fapt, ce reprezinta Romania in strategia Ranbaxy? „Din mai multe motive, am ales Romania pentru a fi hubul operatiunilor noastre pentru Europa si CSI“, subliniaza inca o data Singh. Primii pasi in aceasta directie au fost deja anuntati: vor fi restructurate unele din facilitatile de productie ale Ranbaxy, inclusiv mutarea unei parti a activitatii din Irlanda, aflate acum in proces de vanzare, in Romania. Ceea ce va presupune investitii de ordinul zecilor de milioane de euro. „Investitii se fac si acum si vor fi continuate, pe masura ce ne vom extinde si vom creste.“ Rolul de „hub“ ce-i revine Romaniei, conform planurilor lui Singh, transforma piata autohtona intr-o rampa de lansare pentru produsele Ranbaxy. „Vom produce, vom dezvolta produse noi aici, le vom livra pe aceste piete (UE si CSI – n.r.)“, spune managerul indian.

     

    Trecand peste rolul strategic al Terapia in cadrul Ranbaxy, zambetul lui Singh devine si mai larg cand vine vorba de piata romaneasca, pe care o considera extrem de interesanta. O piata despre care spune ca, in comparatie cu tarile din Europa Centrala si de Est, se evidentiaza clar in privinta ratelor de crestere, semnificativ mai mari decat in restul regiunii. Piata se extinde rapid, iar obiectivul Ranbaxy este obtinerea cat mai rapida a acceptului autoritatilor din UE pentru facilitatile din Romania, astfel ca toate produsele de aici vor putea fi introduse pe pietele UE.

     

    Ranbaxy a solicitat recent aprobarea autoritatilor din Statele Unite pentru a introduce pe piata americana nu mai putin de 169 de produse. O parte dintre aprobari le-au primit deja. Singh spune insa ca fabrica din Romania nu va exporta insa peste ocean, desi o parte din brandurile pe care Ranbaxy le va vinde in SUA vor fi produse si la Cluj. „Romania, in acest moment, este «rezervata» pentru Europa si CSI. Cred ca este o piata suficient de mare“, spune el. Directorul Ranbaxy nu neaga posibilitatea unei extinderi in viitor, dar apreciaza ca inca nu este momentul. „Cred ca trebuie sa avansam pas cu pas.“

     

    Dar campania de achizitii declansata de directorul executiv al Ranbaxy nu a aratat tocmai a evolutie pas cu pas, iar anuntarea a nu mai putin de  patru tranzactii intr-o singura saptamana a reprezentat mai degraba „un pas imens“. Lucru pe care il recunoaste inclusiv Malvinder Singh. „Da, am facut mai multe lucruri simultan“. Cum s-a simtit negociind patru achizitii in acelasi timp? „Este pasionant, provocator, te tine treaz noaptea de mai multe ori pe diferite contracte si termeni. Trebuie sa fii atent sa nu confunzi diferite date despre fiecare companie. Dar a fost distractiv.“ Atunci, Singh a petrecut 12 zile in Romania, luand parte la procesul de negociere al achizitiei Terapia, in urma careia Ranbaxy Laboratories a platit 324 de milioane de dolari pentru 96,7% din actiunile producatorului clujean de medicamente, detinute de compania americana de investitii Advent International.

     

    Saptamana trecuta, Malvinder Singh a venit pentru a treia oara in Romania, pentru a se asigura ca „lucrurile merg bine si ca evolueaza rapid“. Cea de-a doua calatorie a avut loc in iunie, cand tranzactia dintre Advent si Ranbaxy s-a finalizat, odata cu acceptul Consiliului Concurentei.

     

    Cand va avea loc urmatoarea vizita? „De Craciun! Urmatoarea vizita va avea loc cand el (aratand spre noul director general al Terapia Ranbaxy, Dragos Damian – n.r.) va fi mai aproape de obiectivul de a deveni numarul unu pe piata“, promite Singh. Terapia Ranbaxy este acum cel mai mare producator de generice de pe piata romaneasca, afirma oficialii companiei. „Obiectivul nostru e clar: acela de a deveni prima companie din industria farmaceutica romaneasca“, sustine directorul grupului Ranbaxy. Estimarile vizeaza locul 4 sau 5 pentru sfarsitul anului.

     

    Terapia Ranbaxy are o cota de circa 6% pe piata farmaceutica romaneasca, in timp ce principalul jucator, grupul britanic GlaxoSmithKline are aproximativ 8,5%. Ca urmare, unii analisti apreciaza ca, pentru a-si indeplini obiectivul, Ranbaxy ar trebui sa mai cumpere inca un producator pe piata autohtona. Intrebat daca vor urma alte achizitii, Malvinder Singh prefera un raspuns diplomatic. „Permiteti-mi sa va raspund la intrebare in alt fel, chiar daca ce spun s-ar putea sa nu va raspunda la intrebarea la care ati vrea sa va raspund: Vom face tot ce este necesar pentru a ajunge numarul unu.“

     

    De altfel, managerul Ranbaxy recunoaste ca pentru a-si atinge obiectivul declarat – cel de a ajunge in primii cinci producatori de generice la nivel mondial pana in 2012 (de pe locul opt in prezent) – va mai trece prin cateva runde de negocieri. „Sunt deschis pentru alte achizitii, in prezent evaluam cateva“, spune Malvinder Singh, insistand insa ca nu si pe piata romaneasca. „Momentan, ne concentram asupra procesului de integrare si incercam sa profitam cat mai mult de ce am cumparat si sa ne indeplinim planurile pe care ni le-am facut“, spune el, adaugand ca exista o strategie foarte clara pentru Terapia Ranbaxy, la implementarea si executia careia trebuie sa fie foarte atenti.

     

    Pe de alta parte, Singh insista asupra faptului ca se poate baza si pe cresterea organica pentru a ajunge numarul unu pe piata. „Sigur ca putem ajunge si fara achizitii“, spune directorul Ranbaxy, sustinand ca fluxul de produse pe care il are in pregatire, atat de la Ranbaxy spre aceasta piata, cat si de la Terapia, „este atat de puternic, incat este de departe mai bun decat al oricarui competitor“.

     

    Acum, piata romaneasca este „adulmecata“ de mai multe companii straine, inclusiv din India. Acestea nu au inca o prezenta solida – dupa cum nici Ranbaxy nu avea in urma cu un an -, dar incearca sa-si creasca pozitiile pe piata, inclusiv prin achizitii.

     

    In ultimele luni, dupa cumpararea fabricii din Cluj si integrarea operatiunilor Terapia cu ale Ranbaxy, forta de distributie a companiei si acoperirea clientilor au crescut semnificativ. Iar oficialii Terapia Ranbaxy nu se tem ca si competitia ar putea sa le calce pe urme. „Suntem pozitionati, cu cele 40 de produse pe care planuim sa le lansam in urmatoarele 15 luni, in categoriile cu cea mai mare crestere“, apreciaza Dragos Damian, recent numit director general al Terapia Ranbaxy.

     

    Damian are acum de indeplinit un obiectiv greu – cel de a detrona Faringoseptul din topul preferintelor sefului sau. Dintre toate marcile Terapia, Faringosept este favorita lui Malvinder Singh. „Iubesc reclama cu girafa. Am un desen in biroul meu“, spune el. Care va fi urmatoarea marca favorita? „Am multe marci preferate, pentru ca toate vor fi numarul unu pe segmentele lor de piata.“ O promisiune? „Este ceea ce i-am cerut lui sa faca“, spune Singh, aratand din nou spre Dragos Damian.

  • Planuri locale

    In Romania, Ranbaxy va produce, va dezvolta noi produse, va lansa medicamente destinate pietelor Uniunii Europene si Comunitatii Statelor Independente (CSI).

     

    ACHIZITII: Malvinder Singh spune ca, pentru moment, Ranbaxy nu negociaza o preluare pe piata romaneasca, desi este in continuare interesata de alte achizitii.

     

    LANSARI: Potrivit planurilor in derulare, in urmatoarele 15 luni vor fi lansate pe piata romaneasca 40 de noi produse.

     

    CERCETARE: Ranbaxy pune accentul puternic pe activitatea de cercetare si dezvoltare, iar platforma din Romania pare foarte potrivita pentru acest tip de activitati. Potrivit lui Singh, 6-7% din veniturile companiei sunt cheltuite pentru R&D.

  • INFRASTRUCTURA: NetCity sau cum sa muti retelele de comunicatii in subteran

    Retelele de cabluri aeriene, indiferent ca sunt de TV, telefonie sau Internet, trebuie sa coboare in subteran. O spun normele europene. Un subteran care se va numi NetCity. O spune primaria Capitalei. Un NetCity care se va numi monopol. O spun operatorii.

     

    Teoretic, conform legislatiei UE, pana in 2008 toate cablurile trebuie sa dispara sub pamant. Sunt atat de curios cum vor face alta retea. In Bucuresti, doar daca te uiti in Universitatii ce e pe stalpii aia te gandesti cu groaza ca si «Internetul tau» trece prin cablurile alea“, scria saptamana trecuta un internaut pe forumul portalului softpedia, comentand o stire despre viitoarea retea metropolitana subterana de fibra optica a Capitalei, NetCity.

     

    Datele tehnice sunt cunoscute: noua retea va face nu doar trecerea de la „supra“ la subteran, dar si pe cea de la cabluri coaxiale (folosite predominant in prezent pentru acces TV si Internet) la fibra optica. Viteza de transfer in retea va ajunge la 1,5 gigabiti/secunda si va putea constitui suport pentru mai multe servicii din noua generatie. Lucrarile vor incepe in septembrie 2007 si vor fi realizate in trei etape, urmand ca reteaua sa fie complet functionala in 2014. Investitiile necesare pentru fiecare din primele doua extinderi se invart in jurul a 100 mil. euro.

     

    Asa cum scrie si forumistul nostru, proiectul NetCity e un pas spre armonizarea cu legislatia comunitara. Raportat la aceasta, majoritatea operatorilor de televiziune prin cablu si furnizorii de Internet sunt, teoretic, in afara legii. (Tot saptamana trecuta, primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, declara ca, la nivelul Bucurestiului, 90% dintre retelele deja existente sunt in afara legii.)  „Teoretic“, pentru ca, cel putin pana acum, nu a existat o alternativa reala. Fiecare companie ar trebui practic sa investeasca in saparea santurilor si sa-si treaca reteaua in subteran pe cont propriu. Numai ca, doar in domeniul furnizarii de servicii Internet, in Romania exista peste 1.100 de furnizori, conform Agentiei Nationale de Reglementare in Telecomunicatii (ANRC). Adica tot atatea potentiale santiere. Si apare si problema costurilor.

     

    „Costurile difera in functie de amplasarea cablurilor: daca sunt ingropate sau aeriene. Cele ingropate presupun de obicei costuri de doua ori mai mari – si cu mult mai mari daca e vorba de cabluri amplasate in zone urbane, unde se fac si reparatii dupa efectuarea lucrarilor“, spune Ioan Botis, director regional al Romtelecom, adaugand ca, la nivel national, 80% din reteaua companiei este subterana. Chiar si fara obligativitatea operatorilor de a-si muta infrastructura in subteran, apare o alta problema. Stalpii pe care (inca) isi pot monta reteaua de cabluri apartin fie furnizorilor de energie – cum este Transelectrica -, fie altor operatori, gen Romtelecom. Amplasarea cablurilor se face in aceste cazuri in baza unor contracte de inchiriere, iar proprietarii platesc, la randul lor, o anumita cota catre administratia locala. „Romtelecom plateste, in baza legii privind impozitele si taxele locale (pentru infrastructura din Bucuresti – n.red.), sume de ordinul milioanelor de euro catre Primaria Generala si primariile de sector, ca taxe de ocupare a domeniului public“, explica directorul Romtelecom.

     

    Dar, odata cu cresterea numarului de operatori, au aparut si primele refuzuri de inchiriere, pe motiv ca stalpii nu ar putea sustine zeci de cabluri. Solutia ideala in cazul Bucurestiului ar putea parea NetCity. Proiectul este acum in faza de selectie a unuia dintre cei trei ofertanti la licitatia deschisa de Primarie: Luxten (cu subcontractor Alcatel Romania, Ericsson Network Romania, Ericsson Technologies Suedia si Neotel), SC Constructii Cai Ferate Drumuri si Poduri Ploiesti si consortiul Omnilogic – Aro Construct Bucuresti. Un al patrulea ofertant, Europec Galati, a fost eliminat dupa prima faza a licitatiei. Studiul de fezabilitate a fost facut de Trapec S.A., iar consultanta este asigurata de Roland Berger. Planul prevede realizarea unei companii distincte detinuta minoritar de Primaria Capitalei si partenerul care urmeaza sa fie selectat in luna ianuarie. Primaria participa cu cesiunea pentru 49 de ani a domeniului public, iar proiectarea, executia, operarea si actualizarea retelei vor cadea in sarcina castigatorului licitatiei.

     

    Insa aparentele raman aparente, spun reprezentantii operatorilor, care nu au ezitat sa foloseasca inclusiv cuvantul „monopol“. Asociatia de Comunicatii prin Cablu (ACC), bunaoara, a atras atentia asupra faptului ca, in fapt, proiectului NetCity rapeste controlul operatorilor asupra propriilor retele. Din momentul in care vor fi nevoiti sa ingroape cablurile, acestia  vor avea de ales intre a realiza propria canalizare, inchirierea unei lungimi de banda in cadrul retelei metropolitane sau instalarea propriilor cabluri de fibra optica folosind infrastructura NetCity. In primul caz, costurile sunt prohibitive, dar si-ar pastra controlul asupra retelei. In celelalte doua, ar plati chirie catre NetCity, iar accesul la retea va fi facut doar prin intermediul viitorului parteneriat public-privat. „E o resursa care nu poate fi controlata, e monopol clar“, spune Radu Petric, presedintele ACC. „Suntem ingrijorati ca proiectul va crea distorsiuni la nivel de concurenta. Ne temem ca primaria sa nu permita accesul tuturor retelelor de cartier si operatorilor de cablu sau sa nu asigure capacitatile de fibra optica necesare.“ Prin vocea primarului Videanu, municipalitatea sustine insa contrariul. „Realizarea acestei retele va distruge monopolul unor companii precum Romtelecom, Astral si RDS, care controleaza acum sectiuni  importante din piata de profil a Capitalei, si va institui un cadru concurential normal.“

     

    Referindu-se la operatorii care folosesc acum retele supraterane, primarul general al Capitalei a declarat ca „nu vom autoriza pe nimeni, pentru a intra in legalitate, pentru ca singura posibilitate de a intra in legalitate va fi aceea de a utiliza reteaua pe care primaria si partenerul sau o va pune la dispozitie“. Cu alte cuvinte, variante exista, dar sunt mai degraba teoretice, avand in vedere costurile ridicate pe care le implica.

     

    Pe de alta parte, reprezentantii Interlan, o asociatie a „retelelor de cartier“, ai caror membrii servesc aproximativ 50.000 de abonati la servicii de Internet si telefonie fixa din Bucuresti, atrag atentia asupra dificultatilor de a asigura service-ul si intretinerea unei astfel de retele. „Una e sa lipesti doua fire pe stalpi si alta e sa lipesti fibra optica. In loc sa fie 6 fire pe un stalp, vor fi 200 in subteran, e mult mai greu de intretinut“, spune Cristian Copcea, reprezentantul Interlan in discutiile proiectului NetCity. O opinie impartasita si de catre reprezentantii Asociatiei de Comunicatii prin Cablu si Interlan, in opinia carora vor exista perioade „moarte“, cand serviciile nu vor fi disponibile in intervalul in care se va face trecerea pe reteaua subterana. „Sa muti tarabele instalate ilegal pe trotuar e una, sa lasi fara televiziune si Internet o capitala de judet e cu totul altceva, e un risc social si unul politic“, spune Aurelian Stancu, presedintele Interlan. De cealalta parte, primaria promite sa puna bazele unei „societati informationale“,  cu avantaje evidente pentru contribuabilul de rand in relatia sa cu administratia locala. Parerile sunt, asadar, impartite.

     

    Prins in acest razboi al bunelor intentii, un alt forumist de pe aceeasi softpedia pune punctul pe „i“. „Proiectul e chiar ok, daca se va realiza vreodata… cu infrastructura va fi nevoie de dezvoltare, pentru ca, daca am ramane asa, si peste 20 de ani ne vom minuna de viteze cu unitatea de masura Mbps.“

  • DIPLOMATIE: Picatura nord-coreeana a umplut paharul Beijing-ului

    Meticulosul Minister de Externe chinez rezerva termenul „hanran“ – care se traduce prin „sfidator“ sau „flagrant“ – pentru afronturi serioase la adresa demnitatii nationale venite din partea unor state care au o rivalitate sau o dusmanie istorica fata de China.

     

    Cand precedentul premier japonez a vizitat sanctuarul Yasukuni, pe care China il condamna ca onorand militarismul Japoniei din cel de-al doilea Razboi Mondial, actul a fost descris drept „sfidator“. Cand Statele Unite au bombardat ambasada chineza din Belgrad in 1999, Beijingul a calificat actul drept „flagrant“.

     

    Coreea de Nord, un aliat ideologic neclintit, a avut relatii din ce in ce mai tensionate cu China in ultimii ani. Dar abia pe 9 octombrie, la putin timp dupa ce Coreea de Nord se pare ca a detonat un dispozitiv nuclear, China a acuzat-o de violare „sfidatoare“ a angajamentelor sale internationale.

     

    Terminologia este doar un indiciu ca un test nuclear inseamna calcarea liniei rosii pentru China, care si-a dedicat ani de neobosit efort diplomatic si si-a riscat relatia delicata cu Statele Unite, pornind de la premisa ca poate furniza o solutie pasnica si negociata la impasul cu Coreea de Nord.

     

    Aceasta politica, spun analistii chinezi, pare sa fi esuat, iar actiunea Coreii de Nord pune Beijingul in situatia de a adopta o abordare mai dura. Ambasadorul chinez la Natiunile Unite a spus pe 10 octombrie ca s-a cerut un „raspuns prudent“, dar liderii chinezi au vazut sanctiunile cu grad crescut de punitivitate ca de nedorit si contraproductive. Cativa importanti experti chinezi in politica externa au spus ca elita tarii ramane si ea puternic divizata in legatura cu doua chestiuni: pe de o parte, distanta pe care China trebuie sa o ia fata de vecinul sau si, pe de alta, pana unde trebuie sa mearga apropierea de administratia Bush. „Hanran“ a fost folosit la adresa Coreei de Nord pentru prima data. Dar Japonia si SUA, care sunt in favoarea celui mai drastic raspuns, au fost „hanran“ ani intregi.

     

    „China este dezamagita si suparata si va fi dispusa sa sprijine sanctiuni mai puternice“, a spus Jin Canrong, un expert in politica externa la Universitatea Populara din Beijing. „Dar cred ca nu se poate spune ca va fi o schimbare drastica. Este inca o problema de echilibru.“ Motivul pentru care este destul de improbabil sa asistam la o schimbare politica majora, spun Jin si alti experti, ar fi acela ca Phenianul a crescut brusc tensiunile fara a schimba fundamental calculele Chinei privind interesele sale nationale.

     

    Prioritatile sale raman, in primul si in primul rand, promovarea dezvoltarii economice interne, cheia longevitatii pentru Partidul Comunist Chinez, aflat la guvernare. Grijuliii si autoritarii lideri chinezi au ajuns de mult la concluzia ca generarea unei cresteri mari a produsului intern brut necesita o relatie buna cu marile puteri ale lumii, granite sigure si piete deschise – intr-un cuvant, stabilitate. China ar vrea sa obtina denuclearizarea peninsulei coreene, dar a aratat destul de putin ca ar aproba razboiul sau o schimbare fortata de guvern ca o modalitate acceptabila de a atinge acest tel.

     

    „Miezul problemei nu este arsenalul nuclear“, spune Shen Dingli, un important expert in securitate la Universitatea Fundan din Shanghai. „Miezul problemei este pacea si stabilitatea. Acesta este inca interesul major al Chinei.“ In timp ce China a inceput sa gandeasca precum o mare putere in unele privinte, prioritatea sa strategica a fost sa revendice Taiwanul sau cel putin sa impiedice insula sa devina independenta formal de teritoriul chinez. Un conflict in Coreea de Nord sau caderea guvernului lui Kim Jong Il ar putea afecta ambele teluri, spun analistii chinezi. Un razboi este vazut drept cea mai proasta solutie, cu potentialul de a da nastere unui val de refugiati in China si chiar cu riscul de a extinde conflictul care ar ameninta intinsa perioada de armonie din nord-estul Asiei. Chiar si o schimbare pasnica in Coreea de Nord ar putea aduce un guvern nou pro-american la granita nord-estica a Chinei, in vreme ce tara nu stie cum sa abordeze guvernul pro-american din Taiwan, de la frontiera sa sud-estica.

     

    „China trebuie sa continue sa se uite la Coreea de Nord prin prisma Taiwanului“, zice Shed. „Nu te poti astepta ca China sa-si abandoneze complet aliatii, in timp ce America continua sa sprijine Taiwanul si permite miscarii de independenta sa se dezvolte acolo.“ Dar analistii spun ca China nu-si permite de asemenea sa se indeparteze de SUA, dar Beijingul a facut in ultima perioada cativa pasi sa-si repare si relatia tensionata cu Japonia. Aceste legaturi ar putea sa depinda de hotararea de a pedepsi Coreea de Nord pentru testul sau nuclear si cel putin sa testeze daca presiunea ferma pe Coreea de Nord o va aduce din nou la masa tratativelor. Dupa unele estimari, China furnizeaza 70% din combustibilul si hrana Coreii de Nord si ar putea aproape sigur sa creeze o criza economica acolo daca incetineste livrarile de-a lungul intinsei si salbaticei sale granite.

     

    In plus, China s-a alaturat Statelor Unite in incercarea de a elimina contrafacerea de catre Coreea de Nord a dolarilor americani si a yuanilor chinezesti, precum si in a stopa folosirea bancilor chinezesti pentru a spala profiturile Coreii de Nord din traficul de droguri, inclusiv amfetamine. Sanctiuni financiare mai aspre ar putea sa priveze si mai departe Coreea de Nord de valuta forte, care si asa ii lipseste. Intrebarea este cat de jos poate sa coboare China ca sa-si mentina cooperarea cu administratia Bush si fara sa inlature cu totul posibilitatea de a aduce Coreea de Nord inapoi la negocieri. „China a incercat sa convinga Coreea de Nord ca tratativele cu restul lumii sunt in interesul ei“, spune Zhang Liangui, un expert in Coreea de Nord la Scoala Centrala de Partid, o organizatie de cercetare din Beijing condusa de Partidul Comunist Chinez. „Acum China va trebui sa demonstreze ca, pentru ignorarea acelui sfat, trebuie platit un pret.“ Zhang spune ca anuntul Coreii de Nord a semanat cu o palma peste obrazul Chinei. Chiar daca telul ramane o solutie negociata, spune el, China trebuie sa arate in primul rand ca este pregatita sa ia o atitudine mai ferma inainte ca Phenianul sa cedeze.

     

    Susan L. Shirk, un oficial de la Departamentul de Stat responsabila cu Asia de Est in timpul administratiei Clinton, spune ca ea crede ca testul nuclear s-ar putea dovedi un punct de cotitura pentru abordarea problemei de catre China. Va forta, spune ea, China sa aleaga intre Coreea de Nord si un consens international condus de Statele Unite decat sa se imparta intre cele doua. 

     

    Ea spune ca momentul ales de Coreea de Nord pentru anunt – la o zi dupa ce presedintele Hu Jintao a fost vizitat de noul premier japonez Shinzo Abe – a subliniat riscurile pentru conducerea Chinei. „Daca nu actioneaza hotarat, ar putea sa strice tot ce au reusit sa faca cu Japonia, in vreme ce o sa-si deterioreze serios relatiile cu Statele Unite“, mai spune Suan Shirk. „Coreea de Nord le-a dat cu adevarat o lovitura.“

     

    Chiar si asa, multi analisti chinezi vad Coreea de Nord ca pe un bun strategic. O fi ea iresponsabila si nu respecta legile, dar apartine mai mult Chinei decat SUA. Sacrificarea unui aliat pentru a ajuta la atingerea scopurilor Americii de a opri proliferarea arsenalelor nucleare ar putea necesita un consens mai puternic in interiorul elitei chinezesti. „Nu cred ca liderii chinezi sunt dispusi sa investeasca capital politic major in aceasta problema“, a spus Jin de la Universitatea Populara. „Ar prefera sa o faca dupa atingerea consensului. In acest moment este o dezbatere aprinsa, dar nici un fel de consens.“

  • Forza Vista

    Curba eleganta desenata de un inginer de testare software pe o tabla alba din sediul Microsoft, plasata intr-o sala de conferinte fara ferestre, reflecta – deopotriva – si cei cinci ani de frustrari, si progresul din ultima perioada.

     

    Principiul care sta in spatele curbei – acela potrivit caruia 80% dintre consecinte vin din 20% dintre cauze –  isi are originea intr-o observatie facuta in secolul al XIX-lea cu privire la distributia bogatiei. Dar ilustreaza, de asemenea, si o provocare pentru cei ce construiesc noile generatii de Windows si Office, cele mai bine vandute pachete de software din lume.

     

    In vreme ce cei de la Microsoft se zbat sa livreze catre utilizatori programele pana la sfarsitul anului, ecuatia ramane una simpla: sa faci un software fiabil pentru cei mai multi utilizatori de PC-uri e relativ usor; problema e, intr-un univers de PC-uri cu zeci de mii de aplicatii software si periferice, sa inlaturi erorile – „bug“-urile – care pun probleme serioase unora dintre utilizatori.

     

    Efortul de a pune la punct noul sistem de operare Windows – cunoscut initial sub numele de cod Longhorn si rebotezat apoi Vista – a fost menit sa faca tranzitia catre o noua baza software. Dar cateva dintre initiativele ambitioase ale Microsoft nu s-au materializat in timp, iar proiectul a trebuit sa fie luat de la zero in urma cu trei ani. Rezultatul: un soft evoluat, in care accentul cade pe modernizarea vizuala si pe usurinta in folosire.  Compania mai are o luna pana sa-si termine treaba la noile versiuni Windows si Office, reusind – dupa toate aparentele – sa treaca peste dificultatile tehnice care, pana in august, pareau sa anunte un blocaj.

     

    „Arata prost; a fost o chinuitor, dar in cele din urma a fost o problema tehnica, un moment de cotitura“, spune expertul in computere Bharat Shyam, in varsta de 37 de ani, care e director pentru managementul Windows. „Am ametit si analistii, si presa.“

     

    La inceputul lui octombrie, de pe Wall Street a venit insa un vot de incredere – un analist de la Goldman Sachs, Richard G. Sherlund, a scris ca se asteapta ca produsul sa fie totusi lansat la timp. „Echipa de dezvoltare a Windows Vista a facut un progres rapid, imbunatatind performantele, fiabilitatea si compatibilitatea Vista“, a spus el. Iar pe 6 octombrie, compania a lansat ceea ce a numit ultima versiune test a Windows Vista, botezata Release Candidate 2. Daca raspunsul asteptat de la testeri va fi unul pozitiv, soft-ul va intra in productie pana la sfarsitul acestei luni.

     

    Procesul de eliminare a erorilor – „debugging“ – a fost unul vital, Microsoft avand in plan sa lanseze Windows Vista si Office 2007 pentru consumatorii corporate pana la sfarsitul acestui an, iar pentru utilizatorii persoane fizice la inceputul anului viitor. 

     

    Aceasta lansare coordonata este un pariu de mai multe miliarde de dolari pentru Microsoft, care are sistemul Windows instalat pe aproximativ 845 milioane de computere in lume, iar pachetul Office in peste 450 de milioane, potrivit firmei de cercetare Gartner. Intr-adevar, anvergura programului de testare Windows a salvat proiectele de dezvoltare a softului. De-a lungul verii, compania a facut un extraordinar efort de depistare a erorilor, fiind sprijinita de voluntari si de parteneri corporate care au rulat copii gratuite ale Windows Vista si Office, proiectate astfel incat sa trimita date referitoare la fiecare eroare inapoi in computerele Microsoft. Pachetul Office, spre exemplu, a fost testat de peste 3,5 mil. utilizatori; numai luna trecuta, soft-ul rula pe mai mult de 700.000 de PC-uri, generand peste 46 mil. sesiuni de lucru separate. La Microsoft, 53.000 de computere ale angajatilor ruleaza versiuni de test. Si Vista a fost testat extensiv. Peste o jumatate de milion de utilizatori de computere au instalat versiunea de testare a Vista si 450.000 dintre sisteme au trimis date privind erorile inapoi catre Microsoft. Numai datele de la testarea celei de-a doua versiuni beta a Vista au generat 5,5 petabiti de informatie – echivalentul capacitatii de stocare a 690.000 de PC-uri.

     

    Natura complexa a efortului a fost vizibila si in „dansul“ la care au participat in ultimele luni designerii Microsoft si partenerii companiei, care au croit software si hardware care sa mearga cu Vista. Pe 1 septembrie, spre exemplu, Microsoft a oferit o noua versiune Vista – numita Release Candidate 1 – unui mare numar de testeri din exteriorul companiei. Imediat, isi aminteste Mario Garzia, directorul Microsoft pentru stabilitatea Windows, un val de raportari de erori a inceput sa vina inspre Microsoft, scotand la iveala o eroare care aparea din cauza incompatibilitatii cu un modul software scris de o companie partenera. Compania a fost alertata cu privire la problema si a transmis o solutie direct prin Internet catre computerele testerilor in urmatoarele patru zile – o imbunatatire menita sa micsoreze prapastia dintre detectarea problemei si rezolvarea ei.

     

    In ciuda iminentei intrarii pe piata a celor doua proiecte – care sunt rezultatul muncii a peste 5.000 de programatori si testeri la sediul Microsoft -, in industrie persista o anumita incertitudine cu privire la momentul in care Vista, in special, va capata recunoastere. „Am fost impresionati de progres, oamenii merita multa apreciere“, a spus David Smith, vicepresedinte Gartner – dar asta nu inseamna ca Vista va deveni curand sistemul de operare uzual. Distribuirea pe scara larga nu va incepe pentru cele mai multe dintre companii mai devreme de 2008, a spus Smith. Executivii Microsoft sustin ca asemenea predictii sunt mult prea conservatoare si argumenteaza ca achizitia Vista s-ar putea amortiza in mai putin de un an, economisind efort si costuri conexe.

     

    O intrebare fundamentala pentru industrie este daca Vista va insemna o noua era in utilizarea computerului sau e doar un ultim salt inainte din actuala epoca. Cofondatorul si presedintele Microsoft, Bill Gates, a fost capabil sa-si repozitioneze abrupt compania la mijlocul anilor ‘90 pentru a raspunde amenintarii reprezentate de Netscape, dar Microsoft s-a dovedit mai putin eficienta in a raspunde unei provocari similare – venita din partea Google – la adresa dominatiei sale.

     

    Mai mult, cresterea Google si a altor companii care se indreapta spre dezvoltarea de software bazat pe Internet ridica dubii cu privire la pretul unor eforturi gigantice, precum Windows si Office, care pot „manca“ mai bine de cinci ani. Eric E. Schmidt, director executiv la Google, crede ca ascensiunea serviciilor web sprijinite de publicitate va eroda tot mai mult modelul Microsoft – care foloseste un sistem de dezvoltare de produse proprietare, pe care le vinde in pachete de aplicatii. Intr-un memo intern al companiei, intitulat „Nu pariati impotriva Internetului“, Schmidt scria: „Nu a mai ramas aproape nici o companie care sa se ocupe exclusiv de software pentru PC (toate sunt pe Internet), iar cele mai multe standarde de proprietate intelectuala (…) sunt atacate de protocoalele open-source care castiga teren rapid“.

  • FRICA DE NAVALITORI

    Raportul trimestrial al Bancii Mondiale asupra UE8 (Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia si Slovenia), dat publicitatii luna trecuta, ofera cateva date esentiale pentru cine vrea sa inteleaga corect evolutia migratiei in interiorul Estului si catre Occident.

     

    1. Contrar asteptarilor, caderea Cortinei de Fier la inceputul anilor ‘90 n-a atras o emigrare in masa a cetatenilor din tarile estice. Mare parte din fenomenele de migratie de acolo s-au limitat la circulatia persoanelor in interiorul grupului UE8. In privinta emigrarii spre Vest, de-a lungul anilor ‘90 nu se poate vorbi de vreun exod; din Polonia anilor 1993-1996, de exemplu, au plecat 20.000-25.000 de persoane anual, ceea ce inseamna chiar mai putin decat in anii ‘80.

     

    2. Principala trasatura a migratiei din UE8, inca de la inceputul tranzitiei, a fost caracterul ei temporar. Cererea de forta de munca sezoniera in sectorul agricol si de constructii din Germania, Franta, Spania sau Marea Britanie a atras lucratori din UE8 pe perioade nu mai lungi de trei luni. Recordul il detine Germania, care a atras in 2004 un numar de 330.000 de lucratori sezonieri din Europa de Est, 90% provenind din UE8.

     

    3. Migrarea fortei de munca in anii ‘90 a fost determinata in mare masura de dezechilibre ale pietei muncii legate de tranzitia din Est, dar si incurajata de factori structurali ai economiilor occidentale, in primul rand cererea de forta de munca ieftina pentru muncile de jos, prost platite. Astfel incat, atunci cand au inceput discutiile despre impactul extinderii Uniunii Europene si al liberalizarii pietei muncii pentru lucratorii din Est, mii de cehi, slovaci si polonezi erau deja de mult la munca in tarile UE15.

     

    4. Cele mai multe estimari ale fluxului de emigranti din UE8 dupa 1 mai 2004 au folosit exemplul aderarii Greciei in 1981 si a Spaniei si a Portugaliei in 1986, cand s-a anticipat eronat ca dupa perioadele de restrictii la migrarea fortei de munca (6 ani pentru Grecia, 7 pentru Spania si Portugalia) va urma un exod de lucratori. Totusi, diferenta de venit dintre Spania si Portugalia si restul UE era mai mica decat cea de acum dintre UE8 si UE15. Estimarile economistilor variaza acum intre 335.000 de imigranti pe an, cu o scadere pana la 100.000 pe an spre 2030, si 367.000 de imigranti pe an, cu o reducere la zero spre 2030.

  • MINORITARII ESTICI

    Cresterea ponderii imigrantilor din UE8 in tarile occidentale ale UE dupa 1 ianuarie 2004 trebuie privita intr-un dublu context: pe de o parte este vorba despre prezenta pe aceste piete a fortei de munca din alte state vechi membre ale UE, pe de alta parte e vorba despre strainii din tari nemembre UE care muncesc in asa-numitul grup UE15 (statele membre UE dinainte de extinderea din 2004). Conform statisticilor Comisiei Europene, in 2005, in cele doua tari cu cea mai mare pondere de straini in totalul populatiei active – Austria si Germania, cu peste 10% fiecare – doar o mica parte (1,4%, respectiv 0,7%) proveneau din noile state membre ale UE.

     

    Ponderea strainilor de varsta activa din UE10 (UE8 plus Cipru si Malta) in totalul populatiei active din UE15 (%)

    Tara

    2003

    2004

    2005

    Austria

    0,7

    0,8

    1,4

    Belgia

    0,2

    0,2

    0,2

    Germania

    –

    –

    0,7

    Danemarca

    –

    –

    –

    Spania

    0,2

    0,2

    0,2

    Finlanda

    0,3

    0,3

    0,3

    Franta

    0,1

    0,1

    0,1

    Grecia

    0,3

    0,4

    0,4

    Irlanda

    –

    –

    2

    Olanda

    0,1

    0,1

    0,1

    Portugalia

    –

    –

    –

    Suedia

    0,2

    0,2

    0,2

    Marea Britanie

    0,2

    0,3

    0,4

     

    Ponderea strainilor de varsta activa in totalul populatiei active din UE (%)

    UE25

    2003

    2004

    2005

    Straini din UE10

    0,1

    –

    0,3

    Straini din UE15

    1,9

    1,7

    1,7

     

  • Proiectele vietnameze

    CEB, Banca de Export din Cehia, detinuta in proportie de 73% de guvernul ceh, va imprumuta un miliard de dolari Bancii de Investitii si Dezvoltare din Vietnam (BIDV) pentru punerea in practica a opt mari proiecte industriale, transmite Dow Jones.

    Valoarea totala a acestora este de 1,7 mld. euro. 60% din bani provin din imprumutul acordat de banca ceha, 20% de la banca vietnameza, iar 20% de la developeri. Proiectele vizeaza constructia in Vietnam a doua fabrici de ciment, a trei hidrocentrale, a unei termocentrale, a unei fabrici de bere si extensia unei hidrocentrale.

  • Hitachi investeste

    Compania japoneza Hitachi a anuntat ca va investi 53,7 milioane de euro in constructia in Cehia a unei fabrici de televizoare si monitoare cu ecran plat. Productia de aici va acoperi cererea crescanda din Europa.

    Incepand cu a doua jumatate a anului viitor, aici vor fi produse atat unitati cu plasma, cat si cu cristale lichide. Noua fabrica, unde vor lucra 1.500 de persoane, va fi amplasata in regiunea Usti, la 80 de kilometri vest de Praga. Pentru inceput, productia lunara va ajunge la 80.000 de televizoare si 100.000 de monitoare. Dupa 2008, compania japoneza spera sa produca aici lunar 140.000 de televizoare si 200.000 de monitoare.

  • NUANTELE LIBERALIZARII

    Guvernul de la Londra a promis restrictii pentru potentialii imigranti din Romania si Bulgaria, iar presa insulara (in special cea ostila actualului premier Tony Blair) a inceput o campanie de avertizare a opiniei publice cu privire la pericolele implicate de o deschidere a granitelor fata de Romania si Bulgaria dupa 1 ianuarie 2007. Dincolo de iritarea presei, exista atat argumente in favoarea, cat si impotriva ideii ca Londra ar trebui ca acum sa manifeste acum mai multa prudenta decat la primul val de extindere a Uniunii Europene.

     

    STATISTICA PROBABILITATILOR: Din luna mai 2004 si pana in iunie 2006, un numar de 600.000 de cetateni din cele opt state ex-comuniste integrate in Uniunea Europeana la 1 mai 2004 (UE8) au intrat sa lucreze in Marea Britanie, din care peste 260.000, respectiv cel mai numeros grup, au fost polonezi. Pentru comparatie, numarul romanilor si al bulgarilor care au solicitat de munca in Marea Britanie in perioada 2004-2006 a fost de peste 7.000, din care circa 1.000 au fost acceptati. Acum, estimarile autoritatilor romane si bulgare vorbesc de circa 5.000-13.000 de lucratori care ar urma sa intre in Marea Britanie in 2007, desi organizatii ostile imigratiei, ca MigrationWatch UK din Londra, estimeaza ca in primele 20 de luni dupa aderarea Romaniei si a Bulgariei, pe piata britanica vor intra 300.000 de lucratori din cele doua tari.

     

    SA NU EXAGERAM: Premierul Tony Blair a castigat un al treilea mandat in mai 2005, in principal gratie modului cum a reusit sa conduca economia. Blair s-a aflat in fruntea guvernului timp de 36 de trimestre de crestere economica neintrerupta, care au permis ca ocuparea fortei de munca sa ajunga la numarul record de 28,97 milioane de persoane (in trimestrul incheiat in iunie curent). Cu toate acestea, criticii i-au reprosat premierului ca numarul de persoane care solicita ajutor de somaj a tot crescut, mai ales pe parcursul ultimului an, fapt pus de analisti mai ales pe seama influxului de imigranti din Europa de Est. In luna iunie, cererile de ajutor de somaj au crescut la cel mai inalt nivel in mai mult de patru ani. Totusi, saptamanile trecute au aparut datele pe august, care releva ca in august cererile de ajutor de somaj au scazut cu 3.900, peste asteptarile analistilor, ceea ce inseamna un total de 950.000, echivalent cu o rata a somajului de 3%, extrem de confortabila pentru o tara UE.

     

    INSTALATORUL POLONEZ: In sprijinul politicii sale de deschidere a granitelor, Londra a invocat faptul ca imigrantii din Est vin sa presteze de obicei munci de jos, in sectoarele imposibil de acoperit de catre forta de munca locala. Conform unei recente statistici a Home Office referitoare la ultimii doi ani, strainii ajung in majoritate sa lucreze ca muncitori in uzine (37%), ambalare si depozitare de marfuri (9% si 10%), catering si curatenie (cate 9%). Totusi, criticii politicii de deschidere a granitelor acuza faptul ca multi iau deja de la stat ajutoare: alocatie pentru copii (27.000 de beneficiari pana acum) sau facilitati fiscale pentru cei cu venituri mici (14.000 de beneficiari pana acum). Numarul celor care locuiesc in Marea Britanie cu copii cu tot s-a dublat de la 1 mai 2004 pana anul acesta, ajungand la 5.000.