BusinessMagazin

Blog

  • Un martor al DNA în cazul Microsoft afirmă că Năstase şi Ponta sunt implicaţi în trafic de influenţă

    Potrivit unui document al anchetatorilor, aflat între cele prin care se cere aviz de la Parlament pentru ridicarea imunităţii a trei foşti miniştri, unul dintre martorii audiaţi până la acest moment în dosarul licenţelor Microsoft a dat o amplă declaraţie privind modalitatea de acordare a licenţelor.

    Printre altele, martorul susţine că, în 2004, Claudiu Florică, unul dintre personajele cheie ale afacerii cu licenţe Microsoft, la acea dată şeful Fujitsu Siemens Computers, “a încercat să-l determine pe Victor Ponta să demareze o anchetă a Corpului de Control la sediul Ministerului Educaţiei şi prin această presiune să oblige practic, firma Siveco să reintroducă firmele protejate de Claudiu Florică în cele două extensii de contract, una în valoare de 20 milioane de dolari şi cealaltă de 96 milioane de dolari, semnate în timpul guvernării PSD”. Potrivit declaraţiei martorului, “în schimbul acestei susţineri din partea lui Victor Ponta, Fujitsu Siemens Computers a dotat sediul Tineretului Social Democrat cu calculatoare Fujitsu Siemens în baza unei donaţii făcută prin partenerii Fujitsu Siemens Computers, de la acea dată.”

    Martorul, căruia anchetatorii nu îi dau numele la acest moment, relevă pe parcursul declaraţiei sale comiterea în cadrul procedurilor de selectare a firmelor şi de achiziţiei a mai multor fapte de trafic de influenţă şi luare de mită. Acelaşi martor leagă şi numele fostului prim-ministru Adrian Năstase, precum şi ale altor demnitari apropiaţi acestuia de afacerea licenţelor Microsoft. Potrivit martorului, persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim – ministru în perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu – ministru al Educaţiei 2000 – 2004, Cristina Ghiţulică – şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu – director în Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă – director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu – ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru – secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum şi miniştrii numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş şi ulterior, Andrei Marga.

    Redăm în continuare declaraţia martorului aşa cum se regăseşte în documentul anchetatorilor:

    „Acest megacontract în jur de 200 milioane dolari a fost iniţiat, negociat şi controlat de Claudiu Florică în perioada 2001 – 2002, când a avut în acest sens întâlniri directe cu Ecaterina Andronescu, Mihnea Costoiu şi alţi angajaţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, factori de decizie privitori la acest proiect. Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursă unică, deşi nu exista nici un fel de impediment din punct de vedere tehnic pentru o licitaţie deschisă, respectiva decizie fiind luată de Guvern într-o şedinţă închisă şi nepublică.

    Contractul încheiat de Siveco cu Ministerul Educaţiei a fost conceput ca un contract cadru a cărui derulare urma să aibă loc în mai multe etape, pe măsură ce Ministerul Educaţiei obţinea bugetul necesar achiziţiei. Contractul a fost conceput ca un contract ce depăşea necesităţile pentru a permite noi achiziţii ulterioare prin acte adiţionale, fără o procedură de licitaţie.

    Claudiu Florică a condiţionat prezenţa firmei Compaq în acest contract de subcontractarea întregii furnituri de echipamente şi servicii în valoare de 2,3 milioane dolari firmei Technet Austria , firmă înfiinţată de Dragoş Stan în Austria printr-un intermediar, prieten de-al său pe nume Thomas Heintschel, special pentru derularea de contracte care implicau plata unor mite pentru persoane politice implicate în aprobarea acestui contract.

    Conducerea Compaq de la acea vreme, anume Mihai Pascali şi Călin Tatomir a aprobat derularea contractelor în această manieră şi a acceptat adaosurile comerciale exagerate ale firmei Technet Austria ştiind că din aceste adaosuri urma să fie plătită mita către persoanele din anturajul lui Adrian Năstase.

    Claudiu Florică a condiţionat şi prezenţa firmei Siveco ca integrator în acest contract de subcontractarea unei părţi din softwear şi servicii în valoare de 1,5 milioane dolari firmei Kapraras Consulting condusă de Antonio Kapraras care urma să asigure la rândul ei plata unei mite către persoane din anturajul lui Adrian Năstase.

    În anul 2002, Claudiu Florică s-a mutat de la Compaq la Fujitsu Siemens Computers şi ca urmare FSC a fost inclusă în contract în locul firmei Compaq şi a primit o comandă de echipamente de tehnică de calcul şi servicii în valoare de 8 milioane dolari, comandă condiţionată de cesionarea întregului contract către firma Net Consulting, firmă deţinută de Dragoş Stan şi care avea acelaşi rol de a plăti mitele promise de Claudiu Florică persoanelor din anturajul lui Adrian Năstase, acesta fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor în mod direct prin negociere cu sursă unică.

    Această înlocuire a firmelor s-a efectuat cu acordul autorităţilor contractante existând corespondenţă în acest sens între Siveco, Ministerul Educaţiei, în care Siveco solicita această modificare, dar fără să existe nici un motiv real pentru care firma Compaq ar fi fost înlocuită cu FSC şi nu cu orice altă firmă producătoare de tehnică de calcul de pe piaţă.

    Contractele cu Ministerul Educaţiei erau încheiate formal cu companii mari sau multinaţionale şi acolo unde era Claudiu Florică director, la un anumit moment, acolo apărea şi atribuirea directă a contractelor de către statul român.

    În august 2003, Ecaterina Andronescu a fost schimbată cu Alexandru Athanasiu, în funcţia de ministru al Ministerului Educaţiei, iar Claudiu Florică a pierdut o parte din controlul pe care-l avea asupra autorităţii contractante, contractul derulându-se în continuare în perioada 2003 – 2009, dar fără ca vreuna din firmele protejate şi controlate de Claudiu Florică – Fujitsu Siemens Computers, Net Consulting, Softwin să mai primească vreo contractare.

    În perioada 2003 – 2005, Claudiu Florică a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale şi neoficiale pentru a fi reinclus în proiect, dar fără succes. Astfel, Claudiu Florică s-a întâlnit în primăvara anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT în perioada guvernării PSD-iste, 2000 – 2004, iar acesta i-a oferit lui Claudiu Florică susţinerea pe lângă Adrian Năstase în proiectele sistemului de securizare a frontierelor de stat şi proiectul licenţierii Guvernului României pentru produse Microsoft cu condiţia să renunţe să mai facă presiuni pentru a reintra în proiectului Sistemului Educaţional Informatizat.

    Tot în 2004, Claudiu Florică s-a întâlnit cu Victor Ponta care avea la acea vreme funcţia de şef al Corpului de Control al premierului Adrian Năstase şi a încercat să-l determine pe Victor Ponta să demareze o anchetă a Corpului de Control la sediul Ministerului Educaţiei şi prin această presiune să oblige practic, firma Siveco să reintroducă firmele protejate de Claudiu Florică în cele două extensii de contract, una în valoare de 20 milioane de dolari şi cealaltă de 96 milioane de dolari, semnate în timpul guvernării PSD.

    În schimbul acestei susţineri din partea lui Victor Ponta, Fujitsu Siemens Computers a dotat sediul Tineretului Social Democrat cu calculatoare Fujitsu Siemens în baza unei donaţii făcută prin partenerii Fujitsu Siemens Computers, de la acea dată.

    În decembrie 2004, după schimbarea partidului de guvernământ ca urmare a alegerilor ce au avut loc, Claudiu Florică fiind în relaţii personale directe cu diverşi membrii ai Partidului Democrat, cum ar fi Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Victor Blaga, Răsvan Toader şi-a reluat campania de atac la adresa firmei Siveco şi a solicitat şi noilor miniştri reincluderea firmelor FSC, Net Consulting şi Softwin, firme pe care le controla în mod indirect, în acest proiect, dar fără succes.

    Au fost foarte multe persoane implicate deoarece acest contract presupunea aprobări atât de la nivelul cancelariei primului – ministru, Ministerului Finanţelor, Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

    Persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim – ministru în perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu – ministru al Educaţiei 2000 – 2004, Cristina Ghiţulică – şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu – director în Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă – director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu – ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru – secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum şi miniştrii PD numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş şi ulterior, Andrei Marga.

    Firmele implicate de către Claudiu Florică în traficul de influenţă şi dare de mită şi persoanele respective sunt Dragoş Stan, patronul firmei Net Consulting, Thomas Heintschel, acesta fiind interpus a lui Dragoş Stan şi Claudiu Florică ca director în firmele Technet şi Profinet, Nicolae Culacov, Ştefan Blaer şi Ioan Blaer, acţionari ai firmei Omnitech, care se ocupau de relaţia cu Ministerul Finanţelor, Dinu Pescariu, patronul de la Tenis Club, vechi prieten al lui Claudiu Florică care aducea sumele de bani în numerar în ţară ce urmau să fie plătite ca mită, în numerar, precum şi Antonio Kapraras, patronul firmei Kapraras Consulting.

    Alte persoane implicate în traficul de influenţă şi dare de mită, în acest contract, în colaborare cu Claudiu Florică sau în mod direct, protejându-şi propriile interese în acest contract, sunt Irina Socol, patronul firmei Siveco, Florin Ilia, director şi acţionar Siveco, Gheorghe Sadoveanu, angajatul Siveco care se ocupa de traficul de influenţă la nivelul primului – ministru, Ştefan Morcov, angajat Siveco şi manager project pe proiect, Mihai Pascadi – director general Compaq, Călin Tatomir – director adjunct Compaq România, Vadimir Aninoiu – director general IBM România, Mihai Guran – director vânzări IBM România, Gabi Marin – patron la Omnilogic, Radu Enache – director general HP România, Dan Roman – director S&T România, Bogdan Cocora S&T România, Florin Talpeş – patronul Softwin, Metodiu Mehmet – director vânzări Softwin, şi ulterior coacţionar cu Claudiu Florică într-una din firmele acestuia, toate aceste firme menţionate mai sus fiind implicate oficial în contractul cu Ministerul Educaţiei şi făcând fiecare la rândul său trafic de influenţă şi dare de mită pentru a-şi maximiza cota din contract şi a-şi proteja rămânerea lor în acest contract.

    Mecanismul era de a se crea un profit cât mai mare în firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri sumele de bani necesare plăţii mitelor prin intermediul unor contracte de servicii fictive. Odată ajunşi banii în off-shore-urile din destinaţii cât mai îndepărtate pe teritoriul României, mitele erau plătite fie prin transferuri bancare în firmele nominalizate de persoanele de lângă autoritatea contractantă şi care aveau rolul de a spăla respectiv bani şi de a-i aduce în ţară pe căi legale sau o parte erau scoşi numerar din băncile din afara teritoriului României şi aduşi în numerar în ţară, tot în mod ilicit, folosind diferiţi intermediari care aveau doar sarcina de a-i transporta în ţară, toate acestea făcându-se în scopul ascunderii sursei veniturilor de persoanele care încasau mită.

    Contractul s-a derulat până în anul 2009, a ajuns în total la o valoare de 124 milioane dolari, iar valoarea reală a echipamentelor hardware cumpărate de Ministerul Educaţiei, a fost de aproximativ 50% din preţul contractual şi în cazul aplicaţiilor software şi serviciilor valoarea reală fiind aproximativ 10% din preţul achiziţiei.

    Nu exista absolut nici un motiv real pentru care nu ar fi fost necesară organizarea unei licitaţii publice, toate produsele hardware şi software putând fi procurate de la nenumăraţi producători de pe piaţa locală. Această modalitate de achiziţie a fost utilizată pentru ca preţurile să nu fie cunoscute publicului şi să permită supraevaluarea contractului.

    Pot exemplifica în acest sens că o imprimantă care se găsea pe piaţă la preţul de 300 euro era vândută de Siveco, Ministerului Educaţiei la un preţ de 1.500 euro, iar lecţiile informatice care era cumpărate de Siveco la preţul de 1.000 – 2.000 euro bucata, erau vândute Ministerului Educaţiei la preţuri de 9, 10 şi chiar 11.000 euro.

    Toate echipamentele erau cumpărate de Siveco de la cei 3 subcontractanţi ai săi, Compaq, IBM şi HP, iar din 2003 doar IBM şi HP. Aceştia le cumpărau la rândul lor de la subcontractanţi ai lor, cum ar fi Compaq de la Technet, Fujitsu Siemens Computers de la Net Consulting, IBM România de la Omnilogic, HP de la S&T, iar ultimii subcontractanţi le cumpărau de pe piaţa liberă sau de la distribuitorii autorizaţi. Prezenţa acestora în contract a fost necesară doar pentru a permite crearea profitului din care să se plătească mitele, deoarece oricare dintre multinaţionalele contactate de Siveco ar fi putut să cumpere produsele respective şi să le distribuie Ministerului Educaţiei, în mod direct fără subcontractanţi.

    Lecţiile au fost cumpărate în parte de la firma Softwin, o parte au fost dezvoltate de către angajaţi Siveco, iar altă parte a fost achiziţionate de Siveco de la liceeni, practic de la beneficiari finali ai proiectului. În acest scop Siveco a organizat o competiţie adresată tuturor şcolilor şi liceelor pentru elaborarea de lecţii informatice şi cele mai bune lecţii din cadrul competiţiei erau achiziţionate la preţuri modice de către Siveco şi revândute Ministerului Educaţiei şi Cercetării la preţuri de la 5 până la 10 ori mai mari.

    Existau nişte standarde din punct de vedere pedagogic, şi anume respectarea programei şcolare în vigoare, acestea fiind cerute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi nişte standarde tehnice pentru a se asigura o oarecare uniformitate a limbajelor de programare folosite, cerinţe formulate de Siveco, prin Departamentul tehnic”.

  • Deputatul Ovidiu Raeţchi devine membru al grupului PNL. Ion Şcheau trece de la PSD la PDL

    “Vă dau citire cererii deputatului Şcheau Ioan, ales în circumscripţia nr 2 Arad, colegiul uninominal numărul 3, care a demisionat din calitatea de membru PSD şi va activa ca deputat în grupului PDL”, a anunţat, în plen, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor Viorel Hrebenciuc, adăugând: “Aţi făcut o achiziţie mare”.

    Şcheau a fost ales deputat într-un colegiu uninominal din Arad, din partea PPDD. Din mai până în octombrie 2013 a activat ca independent, iar din octombrie 2013 a fost membru al PSD.

    Deputatul Ovidiu Raeţchi a fost exclus din PC, printr-o decizie luată de Biroul Executiv Central al formaţiunii în 23 septembrie, pe motiv că acesta s-a situat în afara politicii partidului, susţinând candidatura lui Klaus Iohannis la prezidenţiale.

    Vicepreşedintele PC Codrin Scutaru a precizat la acel moment pentru MEDIAFAX că motivaţia excluderii lui Ovidiu Raeţchi este că acesta a avut poziţii publice privind susţinerea candidatului PNL, Klaus Iohannis, după ce l-a susţinut pe Crin Antonescu.

    “PC a susţinut consecvent candidatura lui Victor Ponta, suntem în alianţă cu PSD, UNPR şi nu putem avea poziţii publice care deviază de la politica partidului. Ovidiu Raeţchi l-a susţinut ba pe Crin Antonescu, acum a scris pe blog că îl susţine pe Iohannis. Nu putem tolera la nivel de partid acest lucru”, a spus Scutaru.

  • UMEB vizează un plus de 20% în 2014

    Uzina de Maşini Electrice Bucureşti (UMEB), companie românească specializată în proiectare, fabricare şi comercializare de motoare electrice de joasă tensiune şi grupuri electrogene, mizează pe o creştere de 20% a cifrei de afaceri în acest an faţă de 2013.

    Acţionarul majoritar al UMEB este Fondul American de Investiţii New Century Holdings (NCH), care a derulat în România afaceri de circa 300 milioane de dolari. UMEB şi-a început activitatea în 1948, devenind în 1990 societate comercială constituită prin preluarea integrală a patrimoniului unităţii de stat. De-a lungul timpului, compania a fost o adevarată ”uzină – şcoală” pentru studenţii Universităţii Politehnice Bucureşti. Produsele realizate în UMEB sunt utilizate în toate ramurile şi subramurile economiei, pentru multe grupe de produse fiind unicul producător intern. UMEB exportă aproximativ 60% din producţie în ţări ca Italia, Germania, Finlanda, Spania şi Anglia. ”Anul acesta ne aşteptăm la o cifră de afaceri de 12 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de anul trecut. Pentru anul următor vizăm o creştere a capacităţii de producţie”, declară Marius Ion, administrator Broadhurst Industrial Management, membră a NCH Advisors România.

  • Mircea Coşea: “În România, există un proces de reindustrializare pe orizontală, o dezvoltare pe platforme industriale specifică primei jumătăţi a secolului 20”

    “Există un proces de reindustrializare pe orizontală, o dezvoltare pe platforme industriale specifică primei jumătăţi a secolului 20, adică pe partea finală a producţiei, cu operaţiuni de asamblare şi manufacturare. ”Părţile de cercetare, dezvoltare, marketing, aparţin unor firme mari. Un exemplu este Dacia care produce în fabrica de la Mioveni un autoturism care este proiectat şi marketat de Renault”, declară analistul Mircea Coşea.

    Specifică momentului este şi dezvoltarea din domeniul IT, unde producţia este bazată pe inteligenţă şi investiţii mici, din pricina lipsei de capital.

    ”Există o schemă de reconstrucţie a sectorului industrial românesc dar în cu totul alte scheme şi principii decât în perioada în care s-a făcut industrializarea iniţială a României”, constată Coşea. În secolul trecut, industrializarea marşa pe domeniul industriei grele, constructoare de maşini, de la producătorii de materii prime până la cei de pe ale căror linii de producţie ieşeau maşini. Industria grea asigura la acel moment independenţa şi suveranitatea ţării. ”În prezent nu sunt cristalizate creneluri pe baza cărora să putem accesa pieţele externe. Suntem subcontractori, cu industrii dezvoltate pe orizontală, ceea ce înseamnă că vom fi dependenţi de marii producători şi pieţele externe. Ca furnizori suntem în umbra unor mari producători. Domeniul agroalimentar este cel care ne poate da speranţe de dezvoltare a industriei”, completează Coşea. El conchide nu avem o industrie de sine stătătoare care să poată exporta sub marcă proprie, însă industria mică şi mijlocie este un atu pe care ar trebui să marşăm.

  • Investiţiile S.E.R.V.E. au ajuns la 2,5 milioane de euro

    Societatea Euro Română de Vinuri de Excepţie (S.E.R.V.E.), primul producător privat de vinuri din România, cel care a creat Vinul Cavalerului, Terra Romana şi Cuvée Charlotte estimează o producţie de 7.000 hl de vin, cantitate care se situează în limitele unui an normal, în ciuda dificultăţilor climatice ale verii 2014.

    “În zona Ceptura anul 2014 a fost unul dificil din punct de vedere al condiţiilor climatice, cu plecare în vegetaţie timpurie urmată de perioade cu temperaturi scăzute, înflorit normal ca perioadă, însă regim termic scăzut pe perioada verii. Ploile abundente din lunile mai-iulie au facut ca, sub presiunea bolilor viţei de vie, recoltele să se împuţineze, însă cu toate acestea din august avem condiţii bune pentru maturarea strugurilor şi estimăm o recoltă bună anul acesta, cu menţinerea unei calităţi înalte a producţiei”, explică Mihaela TYREL de POIX, proprietar şi CEO S.E.R.V.E.

    S.E.R.V.E. exploatează în prezent 54 de hectare de vie în Dealu Mare şi 56 de hectare în podgoria Babadag (Cogealac). Toate plantaţiile au vârste cuprinse între 3 şi 14 ani şi au fost înfiinţate cu plante din producţia propriei pepiniere. Soiurile cultivate în Dealu Mare sunt: Sauvignon Blanc, Riesling, Riesling de Rhin, Chardonnay, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon, iar soiurile cultivate la Cogealac sunt: Sauvignon Blanc, Riesling, Pinot Noir, Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon.

    Astăzi, investiţia S.E.R.V.E. în România depăşeşte 2,5 milioane de euro pentru o cramă cu o capacitate de 15.000 hl dotată cu o linie de îmbuteliere de 2.000 sticle/oră şi o suprafaţă totală de 110 ha de vie, plantată în întregime de către  S.E.R.V.E., începand cu anul 1999.

    “În 1995, în urma unei investiţii personale de 500.000 de euro, a fost vinificată prima noastră recoltă la Ceptura, judeţul Prahova (cramă amplasată în regiunea Dealu Mare). De atunci, fiecare campanie a adus îmbunătăţiri ale procedeelor de vinificaţie, stocare şi îmbuteliere, grija permanentă pentru creşterea calităţii fiind caracteristica principală a companiei S.E.R.V.E.”, spune Mihaela Tyrel de Poix, proprietar si CEO S.E.R.V.E.

    Calitatea vinurilor SERVE este asigurată an de an printr-o procedură de la care nu există abateri: controlul producţiei şi al randamentelor la hectar (tăierea viei şi recoltarea “în verde” care presupune eliminarea strugurilor în exces cu cel puţin o lună înainte de recoltare), selecţia riguroasă a parcelelor în funcţie de vârsta plantaţiilor, culesul manual, dubla triere a strugurilor (în vie şi în cramă, pe masa de triere) şi o vinificaţie realizată anual de Aurel Rotarescu, oenologul companiei încă din 1994.

    Pe piaţa autohtonă vinurile din portofoliul S.E.R.V.E. sunt comercializate în reţele HoReCa (Hoteluri, Restauirante şi Catering), în marile lanţuri de super şi hypermarket-uri, dar şi online pe www.clubulcavalerilor.ro. Calitatea vinurilor S.E.R.V.E. este recompensată prin notorietatea de care se bucură, atât pe piaţa autohtonă cât şi pe pieţele externe (Canada, SUA, Belgia, Germania, Luxemburg, Elveţia, Franţa).

    Istoria SERVE a început în România anului 1993, când, la mai puţin de 4 ani de la revoluţie, Contele Guy de Poix (producător francez de vinuri şi proprietarul a 50 ha de vie în Corsica – Domeniul Peraldi) a ales România, intuind potenţialul calitativ al regiunilor  viticole  româneşti şi fiind susţinut de echipa formată din Mihaela de Poix şi Aurel Rotarescu. Astfel, în anul 1994, Guy şi Mihaela de Poix au pus bazele primei societăţi viticole private din România de dupa 1989: Societatea Euro Română de Vinuri de Excepţie (S.E.R.V.E.). Debutul s-a petrecut tot în 1994, atunci când prima sticlă de “Vinul Cavalerului” a ieşit pe piaţă.

    Între timp, gama de vinuri s-a diversificat, compania lansând pe piaţă gama de asamblaje Milenium roşu şi alb (în 1999 şi 2001), şi primul vin “cuvée” – Cuvée Charlotte (în 2001, cu vinul din recolta 1999).

    În 2005 a urmat marca Terra Romana, alcătuită din vinuri atent selecţionate, destinate celor mai rafinate gusturi şi distribuită  exclusiv în HORECA şi pe pieţele externe.

     

  • Mâna dreaptă a lui Marcel Bărbuţ în afacerea cu vopseluri a Adeplast. Îi aduce patru milioane de euro pe an

    Divizia pe care o conduce a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 4 milioane de euro, de două ori şi jumătate mai mare faţă de 2012, când a înregistrat venituri de 1,55 milioane de euro. Pentru anul în curs firma vizează dublarea rezultatelor financiare faţă de cele de anul trecut. “Până în acest moment, toate obiectivele lunare au fost depăşite semnificativ, ceea ce înseamnă că suntem pe drumul cel bun.”

    Bogdan Pîrvu lucrează încă de pe vremea când era în anul doi de facultate, prima sa slujbă fiind de agent de vânzări în do-meniul bunurilor de larg consum. A obţinut licenţa de economist specialist în management financiarÐcontabil (1996), apoi a ur-mat cursurile The Open University, la Walton Hall, în Marea Britanie (2003), şi are un master în managementul afacerilor (2008) la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor în cadrul Universităţii din Craiova.

    “Am învăţat meserie în vânzări promovând produsele Star Foods şi cafeaua Alvorada”, îşi aminteşte el. A intrat în industria materialelor de construcţii în 1998. A trecut, povesteşte el, prin toate etapele de dezvoltare în carieră: a fost agent de vânzări, supervisor, area sales manager, key account manager, director de vânzări, dar şi manager de divizie sau administrator.

    “Experienţa de la AdePlast este o a doua cursă pentru Çpole positionÈ. Cu mai bine de zece ani în urmă, am fondat şi am condus echipa care a adus compania Kšber pe poziţia de lider pe piaţa de lacuri şi vopsele în 2002.”

    Tot el spune că a întâlnit şi momente dificile în viaţă, însă preferă să nu vorbească despre ele. ãImportant e că le-am depăşit. Consider că momentele dificile trebuie gestionate cu seriozitate şi cu responsabilitate. Orice problemă are şi o soluţie. Trebuie să crezi, să lupţi şi să munceşti din greu. Vei reuşi. Vei ieşi din criză mai puternic, mai bun, mai încrezător.Ò Cât priveşte cea mai mare reuşită din carieră, tânărul manager consideră că nu a experimentat-o încă.

    Despre planurile sale pentru următorii zece ani, Bogdan Pîrvu spune că priveşte tot timpul numai înainte, dar nu are o ţintă concretă pentru o perioadă atât de lungă.

    Bogdan Pîrvu face parte din promoţia tinerilor manageri de top din 2014. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale tinerilor manageri din România în a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, lansat de Business Magazin în luna mai.

    Comandă acum catalogul în format electronic la preţul de 35 lei.

    Cantitate: buc.
     

     

  • 7 din 100 de maşini din România au provocat daune acoperite de RCA, în 2013, spre deosebire de 5 în Polonia, 4,4 în Croaţia, 4 în Lituania sau 3 în Ungaria

    O analiză efectuată de UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România asupra pieţei asigurărilor de tip RCA din mai multe ţări europene arată că primele medii practicate în 2013 pe segmentul asigurărilor de răspundere civilă auto din România au continuat să se menţină la un nivel scăzut, comparativ cu alte ţări. În acelaşi timp, indicatorii privind daunalitatea pe acest segment arată nevoia de consolidare a activităţii de subscriere pe segmentul RCA, astfel încât terţii păgubiţi să fie despăgubiţi conform legii.

    În prima jumătate a anului 2014, primele subscrise pe RCA au crescut, reprezentând aproape jumătate din totalul asigurărilor generale vândute în România cu subscrieri cifrate la 1,39 miliarde lei (43,61% din piaţa de asigurări generale). Totodată, din punct de vedere al daunelor plătite, poliţele RCA au generat 40% din despăgubirile plătite pe linia asigurărilor generale în primele şase luni din 2014.

    De asemenea, din punct de vedere al daunei medii achitate pe acest segment, în 2013, România se regăseşte printre ţările unde acest indicator se apropie de 1.400 Euro, ceea ce reprezintă o valoare medie între ţările analizate.

    Frecvenţa daunelor a plasat ţara noastră printre cele cu un număr mare de daune, cu 6,88%, ceea ce se traduce prin faptul că, în medie, aproape 7 din 100 de maşini asigurate au provocat câte o daună.

    Nivelul primei medii RCA se menţine scăzut. Nivelul primei medii aferente clasei RCA în România s-a situat, în 2013, la 114 Euro. Prin comparaţie, acelaşi indicator a fost de 201 Euro în Croaţia, 141 Euro în Portugalia. Valori mai mici decât în România au fost înregistrate, însă, în Polonia (103 Euro) şi în Ungaria (65 Euro).

    Totuşi, în Italia, ţară comparabilă cu România din punct de vedere al nivelului despăgubirilor plătite în medie pentru vătămări corporale, prima medie s-a situat la valoarea de 436 Euro, în 2013.

    Dauna medie continuă să crească. Din punct de vedere al daunei medii consemnate pe piaţa RCA, aceasta şi-a menţinut tendinţa de creştere, de la 1.252 Euro în 2011, până la 1.385 Euro în 2013.

    Majorarea a fost determinată de despăgubirile pentru vătămări corporale şi deces, care au ajuns, anul trecut, să deţină o pondere de 19,16% în totalul despăgubirilor plătite de asigurătorii români, la acelaşi nivel cu piaţa din Italia, pe fondul unui număr de solicitări în creştere, alături de o practică neunitară a instanţelor de judecată.

    Valori mai reduse ale daunei medii au fost regăsite în Polonia (1.287 Euro) şi Letonia (1.070 Euro), în timp ce în ţări precum Ungaria, Portugalia sau Croaţia acestea au depăşit pragul de 1.500 Euro.

    Frecvenţa daunei a rămas în jurul valorii de 7% În România, frecvenţa daunelor RCA a oscilat, în ultimii 3 ani, în jurul valorii de 7%, ajungând, la finele lui 2013, la 6,88%. Comparativ cu alte ţări incluse în această analiză, procentul este unul destul de ridicat, fiind depăşit doar în Turcia (8,2%), Marea Britanie (10,1%) şi Cipru (12,1%). Pe de altă parte, în Ungaria sau Letonia, acest indicator a fost de 3%, respectiv 4%. Italia, ţară care are o daună medie similară cu cea din România, prezintă o frecvenţă a daunei de aproximativ 6%. Rata combinată a daunei a depăşit 130% Indicatorul care măsoară cel mai bine profitabilitatea unui segment de asigurare şi anume rata combinată a daunei, a înregistrat cea mai ridicată valoare dintre toate ţările analizate, respectiv 130,8%. Rata combinată a daunei include alături de rata daunei şi rata cheltuielilor de achiziţie şi administrare aferente unei clase de asigurări. Aşadar, luând în considerare aceste cifre, asigurătorii români au cheltuit 130,8 lei pentru fiecare 100 de lei subscrişi.

    De altfel, în majoritatea ţărilor incluse în analiză, indicatorul ratei combinate pe RCA a depăşit pragul de 100%, ceea ce subliniază lipsa de profitabilitate a acestui tip de asigurări (125,2% – Turcia, 116,7% – Letonia, 111,59% – Polonia, 104,6% – Cipru, 103,3% – Ungaria). Totuşi, au existat şi ţări unde rata combinată s-a situat sub 100%: 94,02% – Portugalia, 88,1% – Italia sau 74,7% – Croaţia.

    Un nivel necontrolat al daunalităţii pe linia asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto generează turbulenţe semnificative pentru întregul sistem de asigurări, din cauza ponderei importante pe care o deţin poliţele RCA în piaţa românească de profil. Evoluţia daunelor din primele şase luni ale acestui an întăreşte şi mai mult această afirmaţie. La nivel de piaţă RCA, dauna medie plătită a urcat cu 16%, până la 6.894 de lei, de la 5.933 de lei în S1 2013. Valoarea despăgubirilor plătite a fost în creştere, ajungând la 1 miliard lei (+5%).

    De asemenea, despăgubirile pentru vătămări corporale şi deces reprezintă 27% din valoarea despăgubirilor totale plătite de asigurătorii RCA români în prima jumătate a acestui an (277,06 milioane lei), înregistrând o creştere cu 70% faţă de perioada similară din 2013. Mai mult de două treimi (70%) din despăgubirile plătite reprezintă daune morale (nepatrimoniale).

    Deşi asigurătorii şi-au eficientizat procesele de business în ultimii ani, costurile ridicate cu despăgubirile, în special cele legate de vătămarile corporale, arată că profitabilitatea pe segmentul RCA este departe de a fi atinsă şi este nevoie de eforturi susţinute din partea jucătorilor din piaţă pentru a aduce echilibrul pe acest segment de business.

    *Analiza a fost efectuată în baza datelor furnizate de asociaţiile asigurătorilor de profil din mai multe ţări europene, pentru anii 2012, 2013 şi 2014.

    Ţările care au furnizat informaţii sunt: Cipru, Marea Britanie, Turcia, Belgia, Italia, Polonia, Croaţia, Letonia şi Ungaria. Nu toate ţările enumerate anterior au furnizat toate datele solicitate pentru anul 2013 şi, de aceea, nu au fost incluse în comparaţia anumitor indicatori.

    Cifrele referitoare la piaţa din România sunt extrase din rapoartele publicate de ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară.

    Înfiinţată în 1994, UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România reprezintă 25 de companii de profil. Acestea deţin o pondere de peste 90% din piaţa locală de asigurări.

  • Juristul care a asistat investiţii de 400 de milioane de euro în România

    Cătălin Olărescu a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Româno-Americane în 1997, ulterior urmând studii postuniversitare de drept privat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti. A început să lucreze în 2005 în cadrul producătorului de materiale de construcţii Holcim, subsidiara locală a grupului elveţian, ocupând poziţia de coordonator al departamentului juridic. “În mod direct, interacţionez aproape zilnic cu cei peste 100 de angajaţi aflaţi în sediul central din Bucureşti al societăţii, dar şi cu colegii de la punctele de lucru din ţară ale Holcim România”, spune el. Olărescu adaugă că activitatea de prevenţie juridică este esenţială pentru o multinaţională.

    Peste 10 ani, se vede activând tot în domeniul juridic sau într-un domeniu conex, cum este consultanţa privind conformarea la regulile de bună guvernare corporatistă. Afirmă totuşi că antreprenoriatul reprezintă o variantă de luat în calcul de către oricine a lucrat pe o poziţie de management. “Antreprenoriatul înseamnă un pariu cu tine însuţi, mai ales dacă se plasează în contextul actual al unui mediu economic încă dificil.” Grupul Holcim se pregăteşte la nivel internaţional de o fuziune cu producătorul francez de materiale de construcţii Lafarge, urmând ca în România cele două companii să vândă din capacităţile de producţie pentru a putea primi acordul autorităţilor din domeniul concurenţei pentru această tranzacţie.

    Cătălin Olărescu face parte din promoţia tinerilor manageri de top din 2014. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale tinerilor manageri din România în a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, lansat de Business Magazin în luna mai.

    Comandă acum catalogul în format electronic la preţul de 35 lei.

    Cantitate: buc.
     

     

  • Cristina Costăchescu este noul director de marketing al Altex România

    Cristinei Costăchescu a fost recent numită în poziţia de director de marketing în cadrul retailerului electro-IT Altex. Ea este responsabilă de coordonarea strategiilor de marketing pentru brandurile din portofoliul Altex România şi de a dezvolta şi implementa 360° conceptul Omni-channel.

    Cristina Costăchescu are o experienţă de management de peste un deceniu şi jumătate în marketing şi vânzări. De-a lungul carieriei sale, Cristina Costăchescu a lucrat în companii precum Romtelecom, Telemobil şi UPC România, ocupând de-a lungul timpului poziţii precum cele de sales manager, marketing communication manager, brand development manger şi mai apoi director de marketing.

    Numirea Cristinei Costăchescu urmăreşte consolidarea unei direcţii de business clare de a dezvolta experienţa de achiziţie, de la zona de retail clasic, către cea de omni-channel. ”Revoluţia omni-channel este o formă a viitorului în care deja am luat startul, în care tehnologia deţine supremaţia şi în care clienţii au nevoie de mult mai mult decat suport în achiziţie, au nevoie de experienţe superioare şi captivante în toate punctele de interacţiune cu brandurile noastre”, a declarat Cristina Costăchescu, director de marketing în cardul Altexs România.

    “Compania se află într-o etapă importantă de dezvoltare şi implementare a strategiei omni-channel”, a declarat Dan Ostahie, preşedinte şi CEO Altex România.

    Reţeaua are peste 90 de magazine şi aproximativ 2.000 de angajaţi.

  • Ministrul Finanţelor îi răspunde lui Nicolescu pe tema taxei de stâlp la sonde petroliere: Nu sunt pe teritoriu!

    Ea s-a pronunţat pe tema excepţiilor de la aplicarea taxei la solicitarea presei de a comenta declaraţiile ministrului delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, care a arătat că lui nu îi plac excepţiile.

    “Taxa se va reduce pentru toată lumea de la 1,5% la 1%, deci vorbim de o reducere de 33% din acest impozit începând de anul viitor. În ceea ce priveşte echipamentele off-shore – fiindcă de acelea discutăm – nu se găsesc pe teritoriul României sau în apele teritoriale, sunt la mai mult de 12 mile marine de ţărmul României. În lege, în amendamente, se defineşte foarte clar că este vorba despre construcţii speciale de pe teritoriul României sau în apele teritoriale ale României”, a spus Petrescu.

    Ministrul a arătat astfel că, la taxa pe stâlp, este vorba despre definirea bazei de impozitare, aplicată doar echipamentelor speciale de pe teritoriul României şi din apele teritoriale aferente.

    “Dacă ne gândim şi logic referitor la aceste echipamente off-shore, aici vorbim de a investi în nişte surse de energie alternative, de investiţii foarte mari şi costuri foarte mari care se fac pentru aceste extracţii şi noi nu vrem să descurajăm aceste investiţii şi surse de energii alternative, pentru că vrem să devenim independenţi energetic”, a conchis ministrul Finanţelor.

    Ministrul Finanţelor a anunţat recent că sondele petroliere din Marea Neagră vor fi exceptate de la impozitarea cu 1,5% pentru construcţiile speciale.

    Marţi, la conferinţa “Mediafax Talks about Energy-XII”, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, referindu-se la posibilitatea evocată de ministrul Finanţelor privind exceptarea de la plata taxei pe stâlp a sondelor petroliere din Marea Neagră, a declarat că nu îi plac excepţiile şi a pledat pentru o reducere aplicată tuturor firmelor.

    “Nu aş vrea să comentez declaraţii ale colegilor din Executiv. Mie, personal, nu-mi plax excepţiile. Taxa să scadă pentru toată lumea de la 1,5 la 1%”, a spus Nicolescu.