BusinessMagazin

Blog

  • Cosmin Marinescu, viceguvernator BNR: Vârfuri de inflaţie şi opţiuni de politică monetară

    Istoria ne-a arătat că inflaţia este cea mai perfidă ameninţare economică la adresa bunăstării naţiunilor, cu efecte redistributive adânci în structura socială şi a economiei, prin alterarea raţionalităţii calculului economic, inegalităţi sporite şi aşteptări neîmplinite. Cei care au acumulat economii, cu iscusinţă şi cumpătare, văd cum acestea se erodează prin scăderea puterii de cumpărare, iar cei îndatoraţi răsuflă, uneori, ceva mai uşuraţi. Însă, pe termen lung, inflaţia zădărniceşte planuri de investiţii şi încetineşte dezvoltarea. Probabil că inflaţia înaltă şi perpetuată de-a lungul anilor este cea mai puternică frână în calea prosperităţii, dar şi indiciul implacabil al unor politici publice eronate, aflate pe contrasensul responsabilităţii economice şi sustenabilităţii financiare.

    Revenind la inflaţie ridicată

    Începând cu jumătatea anului, România a reintrat într-o etapă de inflaţie ridicată, de fapt, cea mai mare inflaţie din Europa în contextul actual. Inflaţia a atins un vârf de 9,9% în august şi septembrie, apoi 9,8% în octombrie, şi ne aşteptăm să persiste la un nivel ridicat şi în lunile următoare, dar pe o traiectorie descendentă.

    Saltul recent al inflaţiei are în principal resorturi administrative, nu atât monetare, fiind cauzat de scumpirea energiei electrice, în iulie, şi de majorarea impozitelor indirecte, începând cu luna august. Bineînţeles că aceste evoluţii ale preţurilor conţin şi o anumită componentă psihologică. Comercianţii au recurs la soluţii de protejare a marjelor şi de a preîntâmpina, eventual, noi înrăutăţiri ale condiţiilor de piaţă. Iar consumatorii se raportează la noile preţuri, mai mari, pentru aproape toate categoriile de bunuri, dar mai ales pentru servicii, prin reducerea considerabilă şi previzibilă a consumului.

    Prognoza BNR prefigura încă din vară aceste vârfuri ale inflaţiei, cu riscurile aferente, în special pe termen scurt. În ciuda acestor presiuni inflaţioniste, Consiliul de administraţie al BNR a decis în 2025, în şedinţele din 8 august, 8 octombrie şi, recent, în 12 noiembrie, menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,5%. La acest nivel a fost redusă dobânda de referinţă în 2024, de la 7% anterior, în condiţiile în care inflaţia intrase, la jumătatea anului 2024, pe un uşor trend de descreştere, însă doar temporar, aşa cum aveam să observăm peste doar câteva luni.

    O serie de întrebări, probabil justificate

    Apar astfel, firesc, o serie de întrebări sau poate nedumeriri, care vin în cascadă. Încă din prima parte a anului curent, devenise clar faptul că, în această toamnă, vom asista la noi vârfuri de inflaţie. Atunci, ar spune aceste întrebări, de ce BNR nu a acţionat preventiv, chiar din august, sau măcar în octombrie sau noiembrie, înăsprind politica monetară? Nu este oare prea lung acest wait-and-see şi, mai exact, ce presupune?

    În primul rând, trebuie înţeles clar faptul că abordarea actuală de tip wait-and-see în politica monetară nu este nicidecum un scenariu al pasivităţii, ci unul prospectiv, de tip forward-looking, de monitorizare atentă a condiţiilor macroeconomice şi monetare, iar instrumentele aflate la dispoziţia băncii centrale sunt în totalitate pe „masa deciziei”.

    Totodată, înţelegerea şi comunicarea condiţiilor care trebuie să stea la baza deciziilor de politică monetară sunt deosebit de importante, cu precădere în contextul actual, când efectele contracţioniste ale programului de ajustare bugetară devin realitate.

    Edificatoare sunt contracţia PIB cu 0,2%, semnalată pentru trimestrul III, dar mai ales intrarea economiei în zona unui deficit de cerere consistent încă din 2025, şi mult mai semnificativ în 2026, când proiecţiile arată o deviaţie a PIB către -3,5%, output-gap negativ comparabil cu situaţia crizei financiare din 2009 şi cu valorile din anii pandemiei.

    Capacitate de adaptare într-o lume tot mai incertă

    Obiectivul fundamental al BNR vizează stabilitatea preţurilor, iar pentru îndeplinirea acestuia, mai ales în prezent, este nevoie de credibilitate şi de capacitate de adaptare.

    Întreaga planetă se află de câţiva ani buni sub impactul unei „constelaţii de şocuri”. Subscriu acestei caracterizări din dezbaterea contemporană pe scena băncilor centrale. Christine Lagarde, preşedintele BCE, sau Ben Bernanke, fost preşedinte al Fed, admit intensitatea şi frecvenţa nemaiîntâlnită a şocurilor, mai ales a celor de ofertă, şocuri ce au lovit în ultimii ani şi continuă să genereze provocări pentru întreaga economie globală. Pandemie, conflicte armate, criză energetică, inflaţie, război comercial, toate se suprapun unor evoluţii structurale de ordin demografic, tehnologic sau climatic.

    Pe fondul acestui vârtej de transformări, politica monetară trebuie să rămână credibilă şi eficientă. Strategiile de politică monetară trebuie analizate şi revizuite atent, iar instrumentarul să fie adaptat corespunzător pentru asigurarea stabilităţii preţurilor.

    Acel „whatever it takes” din 2012 al lui Mario Draghi, preşedintele de atunci al BCE, mesaj reiterat de oficiali ai Fed odată cu îngheţarea economiei în timpul crizei pandemice, a devenit un concept destul de frecvent invocat, chiar dacă sub alternative mai puţin dramatice pe scena actuală a politicii monetare.

    Lumea de astăzi este tot mai incertă, iar această stare de fapt explică şi natura mult mai volatilă a inflaţiei. Este evident că frecvenţa şi magnitudinea şocurilor sunt astfel mult mai mari, cu efecte în ambele sensuri. De exemplu, analizele arată că firmele şi-au adaptat strategiile, ajustând mai des preţurile şi contribuind la volatilitatea inflaţiei.

    De aceea este nevoie ca politica monetară să ia în considerare riscurile prin abordări contextuale şi prospective, nu doar prin corelaţii deterministe. Un exemplu este şocul energetic generat de invazia Ucrainei. Scenariile de risc bazate pe mecanisme complexe au avut capacitatea să proiecteze, prin lentilele modelelor specifice, evoluţii complicate şi cuprinzătoare, pe care analizele de senzitivitate standard nu le surprind adecvat.

    Opţiunile BNR privind politica monetară

    Raportul BNR asupra inflaţiei, precum şi concluziile raportului de ţară al FMI, ambele documente publicate pe 14 noiembrie, evidenţiază o suită de argumente şi conferă, totodată, o imagine prospectivă, pe termen mediu, asupra stance-ului politicii monetare. Înţelegerea amănunţită a cauzelor dinamicii preţurilor şi a activităţii economice, precum şi a cadrului regional şi global, acestea sunt elementele radarului informaţional al BNR, unul complex, dar şi adaptabil.

    Opţiunea de a menţine rata dobânzii de politică monetară, anume de a rămâne încă în abordarea wait-and-see, este o reacţie perfect justificată ce încorporează cântărirea atentă a prognozelor şi a spectrului de riscuri. Iar pentru a o înţelege, trebuie, de fapt, să ne uităm la toate opţiunile de politică monetară de care dispun membrii CA al BNR.

    Momentan, o reducere a dobânzii de politică monetară ar fi, cel puţin din perspectiva riscurilor pe termen scurt, practic ruptă de realitatea financiară cotidiană. Este drept, ne confruntăm şi urmează un deficit de cerere şi mai amplu, însă o reducere a dobânzii de referinţă ar fi pe contrasensul mandatului BNR, şi s-ar repercuta nu doar în planul preţurilor, cât mai ales în cel al riscului de dezancorare a aşteptărilor pe termen mediu.

    Un astfel de scenariu nedorit ar afecta credibilitatea băncii centrale, care ar fi ulterior constrânsă, pentru a readuce inflaţia în intervalul ţintei, să ia măsuri mai bruşte şi mai restrictive pentru activitatea economică decât ar fi normal în alte circumstanţe.

    Astfel, rămâne de analizat de ce nu este justificată nici majorarea dobânzii de referinţă. Conform proiecţiilor, în lipsa unor şocuri imposibil de previzionat, ne aşteptăm ca inflaţia să marcheze o corecţie abruptă, cu aproximativ 5 puncte procentuale la jumătatea anului 2026, odată ce efectele măsurilor fiscale sunt absorbite în sistemul preţurilor, aşa cum arată diagrama de mai jos.

    Tocmai caracterul temporar al avansului preţurilor din prezent explică opţiunea actuală de status-quo. Astfel, după reducerea ratei dobânzii din 2024, evităm plasarea politicii monetare într-un carusel de volatilitate cu reacţii anuale în dinţi de fierăstrău, adică „jos-sus-jos”, ceea ce ar fi perturbat credibilitatea şi predictibilitatea atât de necesare.

    Totodată, analizând contextul decizional, realizăm că avansul preţurilor se suprapune cu frânarea economiei. Aceasta după ce, în 2024, în pofida expansionismului fiscal şi a derapajului bugetar record, economia încetinise, contracţia investiţiilor cu 2,5% fiind dublată de un avans cu 4,7% al consumului, dar acoperit în bună parte de importuri.

    Acum consumul este în principal afectat, sugestive fiind contracţia din august cu 4% a comerţului cu amănuntul, doar parţial recuperată în septembrie, şi cu 7,3% a serviciilor de piaţă, în sincron cu scăderea cu -5% a câştigului salarial real. Nici industria nu dă semne clare de redresare, după ce în trimestrul III a marcat o comprimare de 1,9% faţă de trimestrul II. Şi construcţiile au înregistrat o reducere anuală în august, cu -2,1%. Iar o înăsprire monetară ar fi încorsetat şi mai mult resursele financiare aflate la dispoziţia firmelor şi a consumatorilor.

    Despre principii în formarea preţurilor

    Pentru a formaliza această dinamică a influenţelor monetare, să ne reamintim ecuaţia care descrie simplu şi expresiv teoria cantitativă a banilor, M v â P Y, cu alte cuvinte balanţa dintre, pe de o parte, masa monetară şi viteza (rulajul) monedei, iar pe de altă parte, nivelul preţurilor şi volumul producţiei, într-un registru cauzal ce trebuie citit doar de la stânga la dreapta, adică de la masa monetară la preţuri.

    În această cheie corelativă putem invoca celebra concluzie a cercetărilor empirice ale monetaristului Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1976, potrivit căruia „inflaţia este întotdeauna şi pretutindeni un fenomen monetar, adică nu poate exista inflaţie fără creşterea masei monetare”. Pe termen lung, am putea adăuga.

    De exemplu, de-a lungul anului 2024, majorarea masei monetare în România s-a produs în principal prin extinderea creditului guvernamental, cu 27%, o dinamică de trei ori mai ridicată faţă de cea a creditului privat. Privit în structură, creditul de consum al gospodăriilor populaţiei a crescut în 2024 cu 17,4%, contribuind la persistenţa peste estimări a inflaţiei core. Datele pentru primele trei trimestre din 2025 arată o temperare a creditării private, inclusiv în cazul creditelor pentru consum, la 12,3%. Iar în termeni reali, creditul neguvernamental a înregistrat chiar o comprimare, cu -2,2%.

    De-a lungul timpului, este drept, numeroşi economişti au criticat unele elaborări ale teoriei monetariste, dar au şi dezvoltat raţionamente conexe, şi-l menţionăm aici pe Robert Lucas Jr., student al lui Friedman la Universitatea din Chicago. Datorită lui conştientizăm astăzi rolul aşteptărilor, dar şi limitările instrumentarului de analiză tehnică în cazul unor schimbări majore ale politicilor economice.

    Totuşi, practica politicii monetare contemporane rămâne bazată pe anumite principii cheie ale teoriei monetariste, anume stabilitatea preţurilor ca obiectiv fundamental, preferinţa pentru reguli versus discreţionarism, precum şi orientarea pe termen mediu, dat fiind decalajul temporal (engleză, lag) de transmisie. Lag-ul poate varia de la o economie la alta şi provine din complexitatea canalelor prin care rata dobânzii cheie trece, prin intermediul pieţelor şi al aşteptărilor, în economia reală şi în inflaţie.

    Revenind la argumentele deciziilor BNR, cel mai important aspect de reţinut este faptul că saltul actual al preţurilor este doar temporar, cauza principală nefiind acum una de ordin monetar, aşa cum am menţionat. Acest caracter temporar al creşterii preţurilor se explică prin natura tranzitorie a efectelor directe ale măsurilor administrativ-fiscale care acţionează asupra dinamicii preţurilor pentru o perioadă de câteva trimestre.

    Aşa cum evidenţiază figura de mai jos, estimările de specialitate indică faptul că aproape jumătate din inflaţia curentă este atribuită modificării cotelor TVA şi ale accizelor şi, respectiv, creşterii preţurilor la energie. Însă de la mijlocul anului viitor, puseul inflaţionist generat de aceste cauze va ieşi din calculul inflaţiei anuale.

    Ca atare, ne aşteptăm ca, peste aproximativ două trimestre, preţurile să-şi încetinească semnificativ creşterea, sub presiunea unei cereri de consum puternic reprimată, spre o inflaţie anuală de 3,7% la final de 2026, mult sub ceea ce observăm în prezent.

    Din perspectiva politicii monetare, problematic poate fi considerat faptul că saltul actual al preţurilor se suprapune totuşi peste o inflaţie de bază încă ridicată, ale cărei resorturi monetare nu pot fi neglijate. De altfel, reactivarea inflaţiei în ultimele luni ale anului 2024 şi persistenţa presiunilor inflaţioniste în prima parte a anului 2025 sunt evoluţii care atrag atenţia şi asupra implicaţiilor care se manifestă în sfera politicii monetare.

    Obiectivul privind stabilitatea preţurilor, văzut din perspectiva reîntoarcerii inflaţiei în intervalul asociat ţintei, poate fi îndeplinit eficient printr-o implementare graduală, precisă în dozaj şi consecventă a strategiei de politică monetară.

    Predictibilitatea şi consistenţa politicii monetare

    Politica monetară funcţionează precum virează o navă de mare tonaj, cu obiectivul clar de poziţionare pe un anumit culoar. Atunci când se decide o schimbare a direcţiei de navigaţie iar cârma navei este rotită corespunzător, abia după un timp se vede cum nava virează către cursul stabilit. Iar cu cât apele sunt mai agitate, cu atât transmisia de direcţie este mai dificil de realizat. De aceea, pentru aşezarea corectă a navei pe poziţie, fără a fi nevoie ulterior de corecţii urgente şi costisitoare, sunt esenţiale deciziile ce privesc iniţierea, intensitatea şi durata virajului.

    Cu atât mai mult în aceste vremuri complicate, cu ape agitate sau tulburi, în cheia exemplului de mai sus, cu provocări pe multiple planuri, politica monetară trebuie să fie predictibilă şi consistentă. După abordarea wait-and-see, trecerea la următoarea etapă, de scăderi ale ratei dobânzii de politică monetară, se va face doar sincronizat cu descreşterea hotărâtă şi durabilă a inflaţiei.

    Să ne reamintim faptul că în iulie şi august 2024, BNR a decis reducerea cu câte 25 de puncte de bază a ratei dobânzii de politică monetară. Luând în considerare şi lag-ul în transmisia politicii monetare, imboldul de atunci s-a suprapus în bună măsură cu presiunile inflaţioniste generate de politica bugetară exuberantă, în contextul anului electoral 2024 marcat de excese bugetare fără precedent, fie şi numai dacă ne referim la creşterile repetate de pensii şi salarii.

    Drept dovadă, inflaţia core s-a încăpăţânat să rămână vizibilă, la peste 5%, poziţionată consistent peste estimări la final de 2024. De altfel, inflaţia de bază nu a dat semne de coborâre nici în prima parte a anului 2025, înainte ca măsurile fiscale să antreneze saltul recent al preţurilor, a cărui intensitate a ridicat rata inflaţiei headline la niveluri apropiate de 2 cifre.

    În aceste condiţii, tranziţia la o nouă etapă de politică monetară trebuie pregătită minuţios şi cu răbdare, mai ales în condiţiile în care inflaţia core a crescut la rându-i în august la circa 8% şi a rămas în proximitatea acestui nivel în septembrie şi octombrie. De altfel, inflaţia de bază, cu resorturi monetare suprapuse pe rigiditatea mecanismelor concurenţiale, ar putea fi mai persistentă decât se întrevede, sub acţiunea unor eventuale creşteri salariale decuplate de productivitate.

    Totodată, în contextul riscurilor care pot prefigura o eventuală recesiune tehnică, trebuie avut în vedere lag-ul în transmisia monetară, aşadar timing-ul deciziilor devine crucial. De altfel, studii recente privind practica politicii monetare după criza financiară scot în evidenţă importanţa temporizării deciziilor marilor bănci centrale pentru a minimiza, în lupta cu inflaţia, pierderile în termeni de output economic.

    Să nu uităm nici faptul că, prin dinamica importurilor, inflaţia din România oglindeşte şi situaţia cursului de schimb. BNR are capacitatea de a atenua volatilitatea cursului şi a fost nevoită să o facă. În prezent, însă, condiţiile generale sunt compatibile cu o anumită stabilitate a cursului valutar, care rămâne o ancoră de încredere în sistemul economic. Pe termen mediu, o flexibilitate mai mare a leului ar creşte inclusiv rezilienţa la şocuri a economiei, însă condiţia pentru o tranziţie graduală ţine, totuşi, de explicarea adecvată a factorilor financiari şi a conjuncturii economice.

    Recâştigarea sustenabilităţii financiare

    Implementarea ajustării fiscal-bugetare este urmărită îndeaproape, nu doar pe plan intern, cât mai ales pe scena europeană. Aşadar, acum trebuie să acordăm prioritate sustenabilităţii financiare. Orice alunecare a rating-ului ar avea un impact negativ asupra perspectivelor de dezvoltare. Este îmbucurător să vedem, în ultima perioadă, o serie de aprecieri pozitive ale măsurilor de ajustare fiscal-bugetară, materializate în reducerea costurilor de finanţare pe termen lung ale statului, sub nivelul de 7%.

    Reformele structurale sunt esenţiale pentru recâştigarea sustenabilităţii financiare şi a credibilităţii. Iar pentru aceasta este nevoie de sincronizarea şi prioritizarea corectă a politicilor economice astfel încât să livreze corecţia deficitului bugetar. Angajamentele României, ca stat membru al UE, trebuie tratate serios, aşa cum trebuie valorificat şi obiectivul de aderare la OCDE, o nouă ancoră pentru potenţialul economic al ţării. De altfel, aşa cum s-a subliniat în reuniunea recentă a FMI şi Băncii Mondiale de la Washington, prin vocea Directorului Kristalina Georgieva, consolidarea finanţelor publice şi revigorarea creşterii economice sustenabile sunt priorităţi globale.

    Într-adevăr, vârfurile de inflaţie sunt provocări serioase la adresa politicii monetare şi a rezilienţei economiei. Însă dacă inflaţia este temporar volatilă nu înseamnă că şi rata dobânzii de referinţă trebuie să devină la fel, prin activarea simplistă a acestei corelaţii.

    În prezent, un scenariu de creştere a ratei dobânzii de politică monetară ar fi conceptual similar, ca reacţie, cu reducerea din vara anului trecut, atunci când dezinflaţia nu se instaurase îndeajuns de clar şi durabil, date fiind şi anticipările generalizate privind adoptarea de măsuri corective prin creşterea unor taxe indirecte.

    De aceea trebuie să stăm cât mai departe de logica reacţiilor conjuncturale, care pot fi ulterior invalidate de evoluţiile în planul preţurilor şi al economiei, în general. Sarcina deloc simplă a politicii monetare este aceea de a evita în orice context, pe cât posibil, să pună „gaz pe foc” sau „sare pe rană” în raport cu poziţia ciclică a economiei.

    În perioada următoare trebuie atent calibrate persistenţa stance-ului politicii monetare şi tranziţia către următorul ciclu de intervenţii asupra ratei dobânzii. Tocmai de aceea este esenţial ca deciziile de politică monetară să favorizeze reîntoarcerea durabilă a inflaţiei în intervalul asociat ţintei. În această direcţie se înscriu şi demersurile pe care le facem, de comunicare atentă a deciziilor în raport cu evoluţiile economice relevante şi cu cele mai viabile proiecţii pe care le putem realiza în cadrul BNR.

    Inflaţia este acum înaltă şi în continuare persistă anumiţi factori de risc. Însă, având în vedere şi decalajul de transmisie al politicii monetare, practic nu se justifică o modificare a ratei dobânzii de referinţă în raport de deviaţiile actuale, care vor fi curând depăşite. Această perspectivă este de altfel întărită de ancorarea rezonabilă a anticipaţiilor de inflaţie pe termen mediu, aşa cum se poate vedea şi din aşteptările analiştilor bancari.

    În prezent, pentru România este esenţial să revenim consecvent la sustenabilitate financiară, iar eforturile actuale privind consolidarea finanţelor publice trebuie susţinute politic şi societal, cu echilibru şi înţelepciune, pentru recâştigarea credibilităţii economice necesare. Acesta este, de altfel, ingredientul cheie al stabilităţii financiare.

  • Atenţie şoferi: S-au schimbat regulile, ce trebuie să ştie toată lumea pentru obţinerea permisului auto

    Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări anunţă că persoanele care depun cereri pentru obţinerea permisului de conducere nu mai trebuie să prezinte certificatul de cazier judiciar, nici în format fizic, nici online, conform celui mai recent comunicat online.

    Potrivit instituţiei, Serviciile Publice Comunitare Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule (SPCRPCIV) realizează verificarea situaţiei juridice a solicitanţilor direct la ghişeu, pe baza consimţământului acestora. Măsura urmăreşte simplificarea procedurilor şi reducerea timpului de soluţionare a cererilor.

    Astfel, procesarea documentelor devine mai rapidă, fiind eliminate demersurile suplimentare pe care cetăţenii erau obligaţi să le facă anterior, precum procurarea cazierului judiciar sau transmiterea lui prin alte mijloace.

    Reprezentanţii instituţiei transmit că, în perioada următoare, vor fi implementate noi măsuri de digitalizare şi optimizare a fluxurilor de lucru, pentru ca interacţiunea cu serviciile publice comunitare să devină şi mai simplă şi mai accesibilă.

     

     

  • Citatul săptămânii. Ömer Tetik, Banca Transilvania: România trebuie să lupte şi să fie o destinaţie competitivă pentru investiţiile străine şi locale. Trebuie să atragem capital şi investiţii, altfel nu putem relansa economia

    „România trebuie să lupte şi să fie o destinaţie competitivă pentru investiţiile străine şi locale. Trebuie să atragem capital şi investiţii, altfel nu putem relansa economia, iar pentru a le atrage trebuie să fim competitivi pentru că pentru investiţii există concurenţă între ţări şi chiar între oraşele din aceeaşi regiune. Capitalul este disponibil, în lume, dar capitalul şi investiţiile merg acolo unde sunt bine primite, unde găsesc un mediu prietenos, legislaţie clară, lipsă de birocraţie şi fiscalitate prietenoasă. România trebuie să fie o destinaţie competitivă la toate aceste capitole.“

    Ömer Tetik, CEO al Băncii Transilvania


     

     

  • Succesul nu ţine de noroc, ci de pregătire

    Grupul AJ BRAND este implicat în România în construcţia unor proiecte de energie regenerabilă care însumează 1.300 MW în prezent, după ce a dezvoltat mii de MW în Spania şi în Portugalia. Cu o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro în 2024 şi ritm de creştere accelerată, afacerile grupului ar urma să depăşească pragul de 300 de milioane de euro în 2026, conform lui Adrian Stan, Founder and Chairman of the Board. El povesteşte care au fost cei mai importanţi paşi în dezvoltarea grupului antreprenorial, care sunt elementele cheie care alcătuiesc strategia de dezvoltare dar şi ce perspective de creştere are afacerea pornită în urmă cu 17 ani.

    „În 2008 am pornit de la zero, ca subcontractori într-un parc eolian din Dobrogea. În plină iarnă s-a născut o companie cu un singur obiectiv: să facem lucrurile bine şi să livrăm ce promitem”, povesteşte Adrian Stan. Era vorba despre un proiect eolian dezvoltat de Enel Green Power, iar firma celor doi fraţi, era subcontractor. Câţiva ani mai târziu, adaugă el, „când România a încetat să mai creadă în regenerabile peste noapte, am fost obligaţi să plecăm din piaţa din România, pentru că aveam foarte mulţi oameni şi am plecat în Spania şi Portugalia”.

    Astăzi, AJ BRAND este un grup românesc cu activitate internaţională, specializat în energie regenerabilă, construcţii complexe şi proiecte industriale. Sediul central se află în Bucureşti, iar un centru logistic de 9.000 mp funcţionează în Otopeni, oferind suport rapid pentru toate şantierele din ţară. De asemenea, compania are un birou operaţional în Sevilla, Spania, care coordonează proiectele din Europa de Sud.

    Ce înseamnă AJ BRAND? „Numele AJ vine de la mine (Adrian) şi de la fratele meu (Jony – George). Iar BRAND vine de la dorinţa de a lucra mereu cu branduri de top şi de a deveni noi înşine unul”, spune Adrian Stan. El spune că de la primii paşi în antreprenoriat, aveau un scop clar: să ofere servicii electrice de calitate clienţilor. Primul pas în energia verde, în 2009, prin lucrări de instalaţii electrice pentru parcurile eoliene din România, a fost urmat doi ani mai târziu de extinderea activitătii şi către lucrări civile.

    Adrian Stan, Founder and Chairman of the Board: „Marile proiecte vin cu mari provocări. Noi le întâmpinăm cu forţa unui bizon carpatic: mergem înainte. pe termen scurt, suferi iarna grea, dar indiferent cât de grea e calea trece mai repede dacă alegi drumul mai scurt.”

    În 2018, AJ a început proiecte BOS (Balance of System) în Spania, urmate de Portugalia şi Italia, până în 2020. În 2021 a fost creată divizia AJ Renewables, dedicată dezvoltării, care a livrat proiecte de 1064 MW RtB (ready-to-build) în România. Astăzi, AJ BRAND înseamnă peste 7.000 MW finalizaţi, mai mult de 1.500 MW aflaţi în construcţie şi 1.064 MW în dezvoltare în România şi pe pieţe internaţionale. Portofoliul companiei include energie solară, eoliană, sisteme de stocare şi infrastructură de reţea, dar explorează şi noi direcţii precum centrele de date şi producţia de combustibili verzi.

    În 2024 AJ Construction şi AJ Renewables au fuzionat sub o singură identitate, iar din 2025, această transformare a fost oficializată sub numele AJ BRAND – un grup, care integrează dezvoltarea, construcţia şi operarea proiectelor regenerabile. „Din 2025 suntem mai puternici şi mai agili. Am unit dezvoltarea, construcţia şi operarea într-un singur flux. Asta ne dă viteză, dar şi control”, explică Liviu Toma, Chief Development Officer în cadrul companiei.

    Echipa AJ BRAND reuneşte ingineri cu experienţă solidă, capabili să proiecteze şi să implementeze soluţii tehnice complexe pentru proiecte large scale şi utility. „Stocarea a devenit parte din normalul fiecărui proiect. Fără BESS, nu putem vorbi despre stabilitate şi eficienţă pe termen lung. Pe lângă proiectare şi execuţie, investim constant în securitatea digitală şi operaţională a infrastructurilor pe care le construim. Fiecare proiect respectă cerinţele actualizate de securitate cibernetică şi rezilienţă energetică, în linie cu NIS2 (Network and Information Security, a doua Directivă UE privind securitatea reţelelor şi a informaţiilor). Pentru noi, siguranţa reţelei este la fel de importantă ca producţia de energie”, adaugă Liviu Toma.

    „Strategia noastră e simplă: proiecte bancabile, execuţie disciplinată, colaborări solide şi investiţie continuă în oameni. Nu cifra este obiectivul principal AJ, ci livrarea de proiecte regenerabile în termen şi cu un profit ce demonstrează performanţă.” 

    Andreea Stan, Owner & Head of Treasury

    Dincolo de construcţie

    Pentru AJ BRAND, anul 2025 a însemnat începutul unei noi etape: transformarea într-un grup complet integrat, capabil să acopere toate etapele unui proiect energetic, de la dezvoltare şi construcţie până la operare şi administrare. Prin compania AJ nextE, formată în urma achiziţiei pachetului majoritar al nextE, grupul acoperă acum şi zona de trading (comercializarea energiei pe pieţele de zi şi de echilibrare), PPAs (Power Purchase Agreements – contracte contracte de vânzare a energiei pe termen lung) şi asset management (administrarea performanţei şi operării centralelor), o continuare firească după construcţia centralelor fotovoltaice, parcurilor eoliene, dar şi a proiectelor de stocare.

    Miguel Jiménez, Chief Executive Officer al companiei, argumentează necesitatea acestui pas: „Nevoia clienţilor noştri era clară: după construcţie, au nevoie de un partener care să continue să le optimizeze producţia şi să le administreze riscurile. AJ nextE oferă exact această continuitate.”

     

    Spiritul bizonului carpatic

    În septembrie 2025, la o conferinţă dedicată antreprenorilor, Adrian Stan spunea: „Marile proiecte vin cu mari provocări. Noi le întâmpinăm cu forţa unui bizon carpatic: mergem înainte. Pe termen scurt suferi iarna grea, dar trece mai repede, indiferent cât de grea e calea.” Experienţa acumulată în Spania şi Portugalia a fost adusă acasă şi aplicată în România, unde AJ BRAND livrează unele dintre cele mai mari proiecte de energie regenerabilă din ţară.

    Compania derulează în prezent mari proiecte EPC (Engineering, Procurement and Construction – Inginerie, Aprovizionare şi Construcţie), toate aflate în etape avansate de execuţie. În rândul exemplelor de proiecte din România, antreprenorul enumeră un proiect de 297 MW în Dâmboviţa, altul de 281 MW, tot în Dâmboviţa, ce include staţie de 400/33 kV, un proiect de 73 MW în Giurgiu şi un proict de 60 MW, finalizat recent, care include staţie de 110/33 kV proiectată şi executată de AJ BRAND.

    Repere despre activitatea AJ BRAND

    7.000 MW realizaţi

    1.500 MW în construcţie în România şi Spania

    1.064 MW dezvoltate integral

    70 milioane puieţi echivalenţi crescuţi în zece ani

    4 milioane tone CO₂ evitate

    1.195.000 locuinţe alimentate cu energie verde timp de un an

    Staţiile de transformare conctituie veriga esenţială pentru marile proiecte energetice, conform reprezentanţilor companiei. „Avem proiecte mari, iar staţiile de transformare sunt elemente esenţiale în întărirea şi modernizarea reţelei naţionale de transport al energiei. Colaborarea cu Transelectrica, operatorul de transport şi sistem al DEN (Dispeceratul Energetic Naţional), a fost şi rămâne una foarte bună”, punctează Emil Muşat, Chief Technical Officer în cadrul companiei. Tot el adaugă că şi relaţia cu DEO (Distribuţie Energie Oltenia) este importantă pentru integrarea noilor capacităţi de producţie în reţeaua regională. „Coordonarea atentă este crucială pentru toate tipurile de staţii pe care le livrăm – 110 kV, 220 kV şi 400 kV – deoarece fiecare etapă, de la ofertare şi achiziţia transformatoarelor până la livrare şi instalare, trebuie gestionată cu precizie, pentru a ne încadra în termenele stricte de avizare şi punere în funcţiune”, afirmă Emil Muşat. El conduce astăzi echipa AJ BRAND responsabilă de dezvoltarea şi implementarea staţiilor de transformare de mare capacitate, parte integrantă a fiecărui proiect de tip EPC, atât pentru parcurile fotovoltaice, cât şi pentru proiectele eoliene.

    Dar planurile nu se opresc aici. „În curând vom începe şi primul nostru proiect eolian de tip EPC (inginerie, achiziţii şi construcţie) din al doilea val de regenerabile (în trecut am executat foarte mult solar), iar întreaga echipă aşteaptă cu entuziasm ziua în care vom primi notificarea oficială de start a lucrărilor (NTP – Notice to Proceed)”, declară Miguel Jiménez.

    În Spania compania are proiecte în derulare în Sevilla – Carmona, Zamora şi Burgos, Murcia confirmând experienţa sa europeană. Activitatea din Spania, Portugalia şi Italia reflectă atât experienţa noastră anterioară, cât şi ambiţiile strategice. „În Spania compania are în execuţie proiecte care totalizează peste 500 MWp. Ţara este o piaţă cheie pentru noi, nu doar prin oportunităţile existente, ci şi prin experienţa acumulată prin numeroase proiecte realizate. Strategia noastră este să ne consolidăm şi mai mult prezenţa aici. De asemenea, CEO-ul nostru provine din Spania şi are experienţă internaţională. În Portugalia şi Italia, proiectele sunt mai mici, din cauza gradului ridicat de ocupare a reţelelor, dar anticipăm revenirea cu noi iniţiative şi colaborări, fiind deja abordaţi de potenţiali parteneri”, declară Adrian Stan.

    Cât priveşte extinderea în alte pieţe, antreprenorul spune că această direcţie parte din strategia pe termen lung, însă noile pieţe sunt abordate cu prudenţă. „Accentul nostru nu este pe volum, ci pe consolidarea prezenţei în ţările unde deja avem proiecte şi clienţi, menţinând standardele de calitate care definesc AJ BRAND.

    În egală măsură, prioritatea noastră este să finalizăm proiectele deja începute şi să continuăm colaborarea cu partenerii existenţi, atât pe piaţa din România, cât şi pe pieţele internaţionale unde activăm. Ne propunem să creştem selectiv pe pieţe mature, unde expertiza şi fiabilitatea sunt apreciate, pentru a aduce plus-valoare reală clienţilor noştri şi pentru a construi parteneriate de lungă durată.”

    „Dezvoltarea ACS Engineering, companie parte din grupul AJ BRAND, se bazează pe parteneriate strategice, inclusiv cu ATA Renewables (Spania), pentru consultanţă tehnică în proiecte fotovoltaice şi eoliene. Acest parteneriat aduce peste 20 de ani de experienţă internaţională şi expertiză în sisteme de stocare a energiei, tot mai căutate în Europa.”

    Silviu Bănuţă, Vice President

    Iar experienţa acumulată pe pieţele externe a adus plusuri şi în ce priveşte colaborarea cu producători globali de tehnologie care se traduc în parteneriate locale strategice. Conform reprezentanţilor ocmpaniei, evoluţia AJ BRAND se bazează pe colaborarea cu parteneri internaţionali de top – companii care oferă echipamente fiabile şi soluţii tehnologice de ultimă generaţie. Printre aceştia se numără Siemens, Hitachi, Huawei, GoodWe, Sungrow, LONGi, JA Solar, ERL şi Prysmian,VLG, BCR, COX, Nextracker etc.

    „Dezvoltarea ACS Engineering, companie parte din grupul AJ BRAND, se bazează pe parteneriate strategice, inclusiv cu ATA Renewables (Spania), pentru consultanţă tehnică în proiecte fotovoltaice şi eoliene. Acest parteneriat aduce peste 20 de ani de experienţă internaţională şi expertiză în sisteme de stocare a energiei (BESS – Battery Energy Storage Systems), tot mai căutate în Europa. Menţionez contracte de peste 2500 MWh , capacităţi ce vor fi executate în majoritate în România şi Spania”, afirmă Silviu Bănuţă, Vice President în cadrul AJ BRAND.

     

    Rezultate şi proiecţii financiare

    2024 a reprezentat începutul unui nou ciclu de dezvoltare accelerată, în special pe piaţa din România, odată cu integrarea sub aceeaşi identitate a activităţilor de dezvoltare, construcţie şi operare. Conform reprezentanţilor companiei, rezultatele de anul trecut confirmă soliditatea acestui model: cifra de afaceri în 2025 a AJ BRAND a depăşit 100 de milioane de euro iar proiecţiile pentru 2026 sunt deja considerabil mai ambiţioase, cu un prag estimat de peste 300 de milioane de euro. Previziunile pentru anul viitor, în România, sunt ambiţioase deoarece urmează  venituri tot mai consistente din segmentele O&M (Operare şi Mentenanţă), producţie proprie, şi accelerare pe proiecte de stocare (BESS), precum şi proiecte eoliene.

    „Strategia noastră e simplă: proiecte bancabile, execuţie disciplinată, colaborări solide şi investiţie continuă în oameni. Nu cifra este obiectivul principal AJ, ci livrarea de proiecte regenerabile în termen şi cu un profit ce demonstrează performanţă. Parteneriatele cu furnizori de încredere ne oferă stabilitate, siguranţă şi calitate pe termen lung. Iar cu BCR, partenerul nostru, am construit o relaţie solidă, bazată pe încredere şi transparenţă”, declară Andreea Stan, Owner & Head of Treasury în cadrul AJ BRAND.

    Pentru o creştere sănătoasă pe termen lung, diversificarea este un element cheie. Cristina Tuncer, Chief Financial Officer al companiei, punctează: „Ne dorim o creştere sănătoasă, bazată pe diversificare şi parteneriate durabile, care să asigure stabilitate şi valoare pe termen lung.”

    În ultimii doi ani, AJ BRAND a investit peste 23 de milioane de euro, dintre care 12 milioane euro doar în utilaje, demonstrând interesul pentru eficienţă şi performanţă, conform reprezentanţilor companiei.

    Pe lângă energie, compania a dezvoltat şi o linie profitabilă de Real Estate, cu contracte semnate pentru anul următor, consolidând stabilitatea financiară a grupului.

    „Am achiziţionat şi primul nostru parc fotovoltaic operaţional, de 6MW, marcând începutul investiţiilor proprii ca producători de energie. Acest pas ne consolidează poziţia pe întreg lanţul valoric al energiei regenerabile şi face parte dintr-un plan mai amplu, prin care ne propunem ca pe termen scurt şi mediu să atingem o capacitate de 100 MW în România, incluzând proiecte solare, eoliene şi de stocare”, adaugă Adrian Stan.

    Pe lângă impactul în business, efectul dezvoltării grupului se propagă şi în rândul oamenilor şi al comunităţilor. Potrivit lui Adrian Stan, „Cea mai importantă investiţie a noastră rămâne în oameni. Ei sunt motorul fiecărui proiect şi garanţia că vom continua să livrăm excelenţă.” AJ BRAND are astăzi peste 350 de angajaţi doar în România, cu experienţă solidă în domeniul energiei. Compania colaborează cu administraţiile locale şi comunităţile din zonele unde operează, recrutând permanent personal pentru şantierele proprii şi oferind oportunităţi de reconversie profesională şi perfecţionare. Conform reprezentanţilor companiei, printre investiţiile realizate în această direcţie se numără: îmbunătăţirea drumurilor comunale, care ajută şi fermierii locali; reabilitarea locuinţelor sociale şi modernizarea centrelor culturale; bonificaţii şi programe de fidelizare pentru angajaţi; investiţii ESG în şantiere sustenabile, case mobile şi sponsorizări pentru cauze comunitare. „Fiecare proiect trebuie să lase în urmă o comunitate mai puternică. ESG este un paşaport reputaţional şi o responsabilitate reală”, declară Ana Zagor, Head of Legal în cadrul copmaniei şi preşedinte Rotary Club Bucureşti Nord.

    „Nevoia clienţilor noştri era clară: după construcţie, au nevoie de un partener care să continue să le optimizeze producţia şi să le administreze riscurile. AJ NEXTE oferă exact această continuitate.”

    Miguel Jiménez, Chief Executive Officer

    Între promisiuni şi riscuri

    Adrian Stan vede România drept una dintre cele mai promiţătoare pieţe de energie regenerabilă din Europa, dar acest potenţial poate fi valorificat pe deplin doar dacă sunt rezolvate câteva provocări clare. Conform experienţei sale, obstacolele principale nu ţin de resurse, ci de crearea condiţiilor potrivite pentru accelerarea investiţiilor şi a implementării. El vede trei provocări majore. Pe de o parte, cea legată de stabilitate şi transparenţă legislativă: investitorii au nevoie de certitudine. Reglementări clare, previzibile şi stabile, împreună cu procese simplificate de autorizare, sunt esenţiale. Altfel, proiectele riscă întârzieri sau restarturi din cauza schimbărilor legislative.

    O altă provocare se leagă de modernizarea infrastructurii: „reţeaua trebuie să evolueze în acelaşi ritm cu dezvoltarea regenerabilelor. România are nevoie să întărească liniile de transport, să extindă distribuţia şi să integreze tehnologii moderne precum smart grids, monitorizare digitală, servicii de flexibilitate şi soluţii de stocare”, afirmă Adrian Stan. Şi, nu în ultimul rând, o altă provocare se leagă de mecanisme de investiţii bancabile – Instrumente precum PPA-uri pe termen lung, CfD-uri şi Certificate de Origine, alături de accesul la fonduri europene, sunt cruciale pentru a oferi investitorilor încrederea necesară pentru a mobiliza capital semnificativ.

    „Avem proiecte mari, iar staţiile de transformare sunt elemente esenţiale în întărirea şi modernizarea reţelei naţionale de transport al energiei. Coordonarea atentă este crucială pentru toate tipurile de staţii pe care le livrăm – 110 kV, 220 kV şi 400 kV – deoarece fiecare etapă, de la ofertare şi achiziţia transformatoarelor până la livrare şi instalare, trebuie gestionată cu precizie, pentru a ne încadra în termenele stricte de avizare şi punere în funcţiune.”

    Emil Muşat, Chief Technical Officer

    „Dacă România reuşeşte să depăşească aceste provocări, nu doar că îşi va valorifica potenţialul, dar va deveni una dintre cele mai atractive pieţe din Europa Centrală şi de Est. Din experienţa altor ţări, am văzut ce se întâmplă când reglementarea, infrastructura şi cadrul financiar nu sunt aliniate: piaţa stagnează. România are oportunitatea să facă lucrurile corect de la început, iar AJ BRAND este pregătită să facă parte din acest drum”, punctează antreprenorul.

     

    Energie verde pentru era digitală

    „If there is a future, it has to be green (dacă există un viitor, acesta trebuie să fie sustenabil)” este una dintre direcţiile strategice ale companiei. „Strategia noastră financiară este una echilibrată, construită pe principii solide de sustenabilitate şi eficienţă. Creştem constant, dar responsabil, alegând proiecte mari, cu finanţare sigură şi parteneri de încredere. Un exemplu este joint venture-ul cu COX, companie listată la bursă, alături de care lucrăm în Spania şi, din acest an, şi la proiectul de 281 MW din Dâmboviţa”, afirmă Silviu Bănuţă.

    „Pe fiecare şantier avem un nucleu stabil de oameni dedicaţi. Ei sunt formaţi şi crescuţi alături de noi, nu sunt doar muncitori, sunt parte din echipă. Fiecare zi pe teren înseamnă coordonare, siguranţă şi responsabilitate.”

    George Stan, Production Manager

    După etapa de consolidare a activităţilor în construcţie şi operare, AJ BRAND se pregăteşte pentru o nouă direcţie: proiecte verzi dedicate centrelor de date (data center), infrastructuri esenţiale pentru inteligenţa artificială (AI).

    „Energia verde va deveni motorul care alimentează dezvoltarea digitală a lumii. Centrele de date şi AI au nevoie de energie curată şi sigură, iar România are toate resursele pentru a deveni un punct important pe harta acestor investiţii”, conform lui Miguel Jiménez.

    Piaţa energiei regenerabile din România devine tot mai atractivă pentru giganţii globali. Un exemplu recent este Apple, care a semnat un PPA (Power Purchase Agreement — acord de achiziţie de energie) pentru 99 MW eolian în judeţul Galaţi, parte dintr-un portofoliu european de 650 MW.

    Acesta este doar începutul unui nou val de investiţii, odată cu extinderea centrelor de date verzi dedicate inteligenţei artificiale (AI), care vor avea nevoie de cantităţi mari de energie curată şi stabilă, iar România are potenţialul, infrastructura şi oamenii pregătiţi pentru a susţine această transformare.

    „Suntem aici pentru proiecte mari pe care ştim cum să le abordăm, cum să le construim şi, mai ales, cum să le finalizăm la timp. Experienţa ne-a învăţat că succesul nu ţine de noroc, ci de pregătire. Iar noi suntem pregătiţi pentru următoarea etapă”, conchide Adrian Stan, fondator & preşedinte al AJ BRAND.     

    „Ne dorim o creştere sănătoasă, bazată pe diversificare şi parteneriate durabile, care să asigure stabilitate şi valoare pe termen lung.”

    Cristina Tuncer, Chief Financial Officer

    „Fiecare proiect trebuie să lase în urmă o comunitate mai puternică. ESG este un paşaport reputaţional şi o responsabilitate reală.”

    Ana Zagor, Head of Legal şi preşedinte Rotary Club Bucureşti Nord

    „Din 2025 suntem MAI PUTERNICI ŞI MAI AGILI. Am unit dezvoltarea, construcţia şi operarea într-un singur flux. Asta ne dă viteză, dar şi control.”

    Liviu Toma, Chief Development Officer

  • Retorica socialistă şi comunistă cu care a câştigat Zohran Mamdani alegerile pentru New York va câştiga cât de curând teren şi la noi

    În cel mai cunoscut oraş din America, în cel mai capitalist oraş din lume, în centrul financiar al lumii, unde banii nu dorm niciodată, alegerile pentru funcţia de primar al New Yorkului au fost câştigate, spre stupoarea elitelor politice şi financiare americane, de Zohran Mamdani, 34 de ani, născut în Uganda, un politician socialist şi progresist. Deci, în oraşul miliardarilor din zona imobiliară (Donald Trump este un produs al New Yorklui imobiliar) şi zona bursieră, un comunist înfricoşător, cum îl denumeşte preşedintele american, a câştigat alegerile pentru o funcţie politică, care îl aduce în prim-planul politicii americane dar şi a lumii, la numai 34 de ani. În mai puţin de un an de campanie făcută pe platformele sociale, el i-a convins pe newyorkezi să-i dea votul, promiţând reducerea costului vieţii în cel mai puternic oraş american, a promis să-i taxeze pe bogaţi, a promis că lumea va circula gratuit cu autobuzele publice, a promis că va oferi gratuit creşe. În cel mai capitalist oraş american, unde totul se plăteşte şi chiar foarte scump, el a câştigat cu un discurs comunist, socialist, egalitarian. Retorica şi discursul lui s-au potrivit pe furia declarată sau ascunsă în mintea newyorkezilor tineri sau în mintea newyorkezilor care nu au un nivel ridicat de educaţie şi nu au nicio şansă să acceadă la joburi foarte bine plătite din industria bancară, din piaţa de capital, din IT, din industria avocaţilor şi a consultanţilor etc. Dacă nu ai un job în aceste sectoare, unde salariul de intrare ajunge să depăşească şi 100.000 de dolari, de trei ori mai mult decât salariul de intrare într-un alt job, nu ai nicio şansă să rezişti în New York decât dacă ai trei joburi. În America, discuţia nu este neapărat legată de existenţa unui job, pentru că tot timpul sunt joburi disponibile, ci de salariul jobului respectiv, care îţi permite sau nu să convieţuieşti într-un oraş sau altul. New Yorkul este un oraş emblemă al Americii şi atrage omeni din întreaga lume, atrage companii şi instituţii din întreaga lume, atrage miliardari şi milionari de peste tot, ceea ce face ca preţul activelor imobiliare, începând de la preţul apartamentelor până la chirii, să crească continuu, spre disperarea şi frustrarea newyorkezilor, care ajung să fie aruncaţi în stradă de către străinii cu bani. Pe lângă asta, problema preţurilor apartamentelor a devenit critică. New Yorkul este un oraş extrem de scump din punct de vedere imobiliar atât la nivelul preţurilor apartamentelor, cât şi mai ales la nivelul chiriilor. Cu un job care nu este în industriile cel mai bine plătite nu ai nicio şansă să-ţi cumperi un apartament cât de cât rezonabil, care să fie la cel mult două ore de centru. Ca să nu mai vorbim de chirie, unde, dacă locuieşti la o oră, o oră şi jumătate de centru de mers cu trenul sau cu metroul te poţi considera superfericit. Chiriile, foarte mari în New York, mănâncă enorm de mult dintr-un salariu mediu al unui newyorkez, ca să nu mai vorbim de un salariu încadrat la limita de jos. Şi de aceea tinerii, imigranţii, sunt extrem de furioşi. Condiţiile lor de locuit pot fi câteodată extrem de precare, în contrast cu imaginile din reviste, cu penthouse-urile din New York.  De asemenea, zona de entertainment este foarte scumpă, începând de la teatru, film, spectacole culturale şi sportive, cluburi, până la ieşirile la restaurant, nu la un fast-food. Doar o anumită clasă de newyorkezi, milionari şi miliardari, are acces la o viaţă bună în New York. De asemenea, toate lucrurile legate de copii şi mai ales tot ce înseamnă creşă, grădiniţă, şcoală, liceu, facultate sunt extrem de scumpe în America şi, probabil, printre cele mai scumpe la New York. De asemenea, transportul public şi privat în America este scump. De aceea discursul lui Zohran Mamdani cum că va îngheţa chiriile, cum că va îngheţa creşterea imobiliară, că va oferi transport public gratis, că va asigura acces gratuit la creşe şi grădiniţe, a câştigat teren, spre stupoarea establishmentului politico-financiar din New York, dar şi din America. Cum a reuşit un imigrant musulman, comunist, socialist, progresist să învingă şi să ajungă la putere în cel mai capitalist oraş al lumii? În România, anul trecut a făcut carieră un sondaj al INSCOP, care spunea că jumătate dintre români cred că se trăia mai bine în comunism şi că există o nostalgie a comunismului, care începe să cuprindă şi generaţiile tinere, deşi acestea trăiesc în cea mai bună perioadă din istoria economică a României. Conform ultimului sondaj INSCOP, generaţia Z, cea care vine din spate – 18-29 de ani -, susţine că dacă mâine ar avea loc alegeri parlamentare ar vota cu AUR – 35%, SENS – 16%, şi USR – 14%. AUR are intenţie de vot de 50% pentru grupa de vârstă 30-44 de ani, şi o intenţie de vot de 41% pentru grupa de vârstă 45-59 de ani. Tinerii încep să se plângă din ce în ce mai mult de costul vieţii, având în vedere că acum fac cunoştinţă prima dată cu creşterea inflaţiei, cu creşterea dobânzilor, cu creşterea preţurilor la energie, cu creşterea preţurilor la entertainment – de la spectacole până la ieşirile în oraş, şi nu în ultimul rând fac cunoştinţă cu preţul apartamentelor şi al chiriilor din oraşele mari, acolo unde toată lumea vrea să ajungă. Deşi comparativ cu alte capitale europene din jurul nostru – Varşovia, Budapesta, Praga, preţul apartamentelor din Bucureşti nu este ridicat, percepţia tinerilor este că preţurile apartamentelor sunt mari, iar această percepţie este întărită şi de faptul că salariile de început atunci când eşti tânăr, s-ar putea să nu susţină contractarea unui credit pentru achiziţia unui apartament. În oraşele mari cererea de locuinţe este mai mare decât oferta, iar în consecinţă chiriile au crescut accleerat în ultimii cinci ani, ceea ce a început să muşte din ce în ce mai mult din salariul lunar al unui tânăr. La un moment dat, şi în Bucureşti sau într-un alt oraş mare va câştiga teren un Zohran Mamdani autohton, care va folosi retorica acestuia legată de costul vieţii, preţurile apartamentelor şi ale chiriei, plus creşterea preţurilor la toate celelalte servicii. Şi la noi va răsări un Zohran Mamdani, mai puţin partea de religie.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Rărim vizitele la stilist şi shoppingul sau doar ne văităm că e statul de vină pentru chirii şi rate mari?

    Prin corporaţii (şi nu numai) adie un vânticel înrudit cu crivăţul – se taie bugetele de petreceri, de deplasări, deconturi de tot soiul, discuţiile pe bugete ţintesc tăieri în carne vie, în varii departamente se întocmesc scheme de reduceri de personal, se fac scenarii care să încapă în şabloane tot mai… strâmtorate. În companii pentru care România nu este nici la coada listei, nici nu s-au zbătut în buza liniei dintre pierdere şi profitabilitate. Supărările sunt şi mai vocale în rândul antreprenorilor, sindicatelor, profesioniştilor din varii domenii. Uzura, burnoutul, afecţiunile de tot soiul sunt mai frecvente ca oricând. Peste presiunea pusă de adoptarea tehnologiei, a modelelor de lucru mai eficiente şi a proceselor automatizate, vine şi tensiunea adusă de incertitudinea economică, de semnele de întrebare ridicate în spaţiul public, virtual, la colţ de stradă sau de bloc. Fireşte, nu e o meteahnă strict specifică spaţiului carpato-danibiano-pontic, ci parcă lumea întreagă a luat-o razna. Dar pe noi ne arde buza de ce se întâmplă la noi în bătătură.

    O bună bucată din an, întreaga ţară şi-a ţinut răsuflarea aşteptând – rezultate la alegeri, formarea coaliţiei, măsurile de redresare, ce se întâmplă cu deficitul, cu ratingul de ţară. Nicio mirare astfel că marea majoritate a companiilor au ţinut strâns de bugete, preferând o abordare precaută. Măsurile fiscale au alterat profitabilitatea multor firme, iar discuţiile despre creşterea salariului minim au pus mai mult gaz pe foc în cazul celor care se zbat să plătească taxe şi salarii, rămânând în cont cu mai nimic la final de zi. Aşa se face că faţă de alţi ani, când finalul de an aducea o forfotă de acţiuni, noutăţi sau lansări, 2025 nu se laudă cu la fel de mult entuziasm. Sigur, plusurile de cifră de afaceri, angajaţi, profitabilitate sunt mai greu de realizat, iar previziunile pentru 2026 se fac pe scenarii rezervate – cu un ochi la mediul politic, rating, trupe, cum arată coşurile de cumpărături şi care e
    vibeul prin social media.

    Era clar încă de anul trecut că plusurile artificiale aduse de bani pompaţi în piaţă, într-o formă sau alta, din împumuturi, nu au cum să mai continue. Dar chiar şi aşa, majoritatea românilor rămân optimişti, aşteptându-se ca viaţa lor să se îmbunătăţească în următorii cinci ani, arăta studiul Pareto Report, publicat la începutul anului. „Cei mai mulţi români cred că vor avea o viaţă minunată în viitor. Desigur, cu cât sunt mai bogaţi, cu atât viitorul este mai strălucitor, dar chiar şi populaţia generală – 40% dintre ei – ar evalua viaţa lor ca fiind foarte bună peste 5 ani. Cred că aceasta este o consecinţă a perioadei excepţionale de creştere economică a României din ultimii 18 ani”, explică Mihai Bârsan, fondator al Pareto Report.

    Totuşi, în ciuda semnalelor de alarmă, la nivel personal, câţi dintre noi au preferat abordarea rezervată sau chiar pesimistă când a venit vorba de concediu (care e sfânt, nu-i aşa?), bugetele alocate pentru copii (fie ele lecţii de chitară, limbi străine, meditaţii, ţinute), city-breakuri („e chiar păcat să ratezi nişte bilete de avion aşa de ieftine”), niţel shopping (e ieftin, e reducere, e promoţie şamd), iar lista poate continua, desigur. Sigur, motivaţiile pentru diverse cheltuieli sunt cât se poate de întemeiate în viziunea fiecăruia dintre noi. Dar pomenile electorale s-au terminat, la fel şi degringolada cheltuielilor faraonice. A rămas nota de plată, care ne provoacă indigestie. Chiar şi celor care nu s-au / ne-am ospătat la pomană.  

     

    Obrazul subţire cu cheltuială se ţine

    Deşi se vorbeşte extrem de des despre austeritate, reduceri de cheltuieli şi bugete, în plan personal pare că ponderea celor care strâng baierile pungii nu este foarte mare. Sondajul derulat săptămâna trecută pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin şi ZF investighează care sunt cheltuielie pentru care consumatorii au preferat să nu reducă bugetele.

    Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef, Business Magazin

  • Pe urmele ciupercilor

    Apreciate în diferite preparate culinare şi ajunse şi ingrediente în suplimente alimentare ori chiar material ecologic pentru domeniul modei, ciupercile au devenit şi motiv de vacanţă, scrie Wall Street Journal.

    În loc să aleagă o plajă pe care să lenevească la soare sau un tur al instituţiilor culturale dintr-un oraş sau mai multe, unii preferă să dedice o vacanţă căutatului de ciuperci sub îndrumarea unui specialist, apărând astfel ceea ce se poate numi micoturism. O astfel de vacanţă poate include, pe lângă culesul de ciuperci propriu-zis, şi prelegeri despre speciile întâlnite, demonstraţii gastronomice precum şi instalaţii de artă tematică. Excursii la ciuperci se organizează în diverse ţări, cum ar fi Mexic, unde, la Oaxaca, se poate merge la cules alături de membri ai comunităţilor indigene şi se poate participa la lecţii despre pigmenţii obţinuţi din fungi. În Grecia, turiştii care vor să ia o pauză de la exploratul vestigiilor istorice, pot pleca în căutare de ciuperci alături de ghid, speciile variind în funcţie de anotimp, şi, dacă au noroc, pot găsi şi trufe. La celălalt capăt al lumii, în Tasmania, cei care ajung acolo în plin sezon al ciupercilor, în luna mai, la Corinna Wilderness Village, au ocazia să înveţe de la un fotograf profesionist cum să identifice şi să fotografieze cele mai spectaculoase specii din zonă. Cine nu ţine să urce până sus pe Everest se poate opri la o tabără de bază de unde porneşte într-o aventură micologică, alături de botanişti profesionişti şi micologi. În SUA, în statul Colorado, se ţine la Telluride un festival al ciupercilor, cu prelegeri, excursii, precum şi preparate culinare din ciuperci, iar în Anglia, în West Sussex, la Chiddinglye Estate, se organizează o sărbătoare a ciupercilor, All Things Fungi, de la care turiştii pot pleca şi cu opere de artă inspirate de acestea.

  • 100 Tineri manageri de top. Andrei Pintur, Agroland Food

    CEO, Agroland Food

    36 DE ani

    Absolvent de ASE, şi-a început cariera în sistemul bancar, apoi parcursul profesional a evoluat spre zona proiectelor cu finanţare europeană, iar din 2015, povestea sa profesională s-a legat de Agroland, un grup românesc în continuă expansiune. Acum conduce divizia Agroland Food.

     

    START CU IMPACT

    Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.

    Da, am dat-o în bară şi cred că e absolut normal. Cu toţii luăm decizii greşite la un moment dat, însă important este să le înţelegem şi să nu le repetăm. Un exemplu concret din cariera mea a fost încheierea unei relaţii comerciale cu un client din piaţa externă, în urma unor orgolii de ambele părţi. Lecţia pe care am învăţat-o din această experienţă este că asumarea unei greşeli nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă de caracter şi maturitate profesională. În business, uneori e mult mai valoros să fii flexibil şi să construieşti relaţii pe termen lung decât să „ai dreptate” într-un moment dat, dar să pierzi oportunităţi şi parteneri de durată.

    Greşeală vs. eşec: unde tragi linia?

    Pentru mine, eşecul este o lecţie neplăcută, dar extrem de valoroasă. Te obligă să priveşti mai atent, să înţelegi ce nu a mers şi, mai ales, te motivează să devii mai bun.

    O greşeală poate fi un moment izolat, o alegere neinspirată sau o scăpare punctuală, uşor de corectat. Eşecul, în schimb, are o greutate diferită. Apare atunci când un rezultat aşteptat nu se concretizează, în ciuda efortului susţinut.

    Şi totuşi, nu cred că eşecul înseamnă un capăt de drum. Dimpotrivă. Pentru mine, este dovada clară că am avut curajul să încerc. Înseamnă că am ieşit din zona de confort, că am riscat, că am pus în joc idei, timp, energie şi poate chiar o parte din mine.

     

    TRASEU & AMBIŢIE

    Ce responsabilităţi duci azi în spate – şi unde vrei să ajungi mâine?

    Astăzi coordonez o echipă de aproximativ 150 de persoane în cadrul Agroland Food şi gestionăm livrarea a circa 100 de milioane de ouă anual.

    Obiectivul meu pentru următorii trei ani este să creştem la 200 de milioane de ouă livrate pe an şi să devenim un jucător de referinţă în industria agroalimentară din România şi din UE.

    CEO sau antreprenor?

    Nu poţi conduce eficient fără spirit antreprenorial şi nu poţi construi durabil fără rigoarea unui CEO. Pentru mine, cele două roluri sunt complementare. Antreprenorul aduce viziune, curaj, pasiune pentru inovaţie şi disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. CEO-ul vine cu structură, disciplină, strategie şi capacitatea de a transforma ideile în realitate, pas cu pas.

    Ce experienţă ţi-a schimbat perspectiva profesională?

    Tranziţia către industria agroalimentară, unde am intrat fără experienţă directă în producţie şi procesare. Am fost nevoit să învăţ rapid, să mă implic în fiecare etapă operaţională şi să înţeleg realităţile unui domeniu practic, cu provocări total diferite faţă de zona din care veneam. A fost o lecţie esenţială de adaptare şi leadership aplicat. Astăzi, pot spune că acest efort s-a concretizat în paşi strategici solizi. În 2025, Agroland Food a realizat investiţii totale de 3,5 mil. euro.

     

    ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

    Job + viaţă personală = echilibru?


    Cu multe sacrificii, în ambele sensuri. Echilibrul e un proces continuu, nu o stare fixă.

    Ce faci când nu lucrezi?

    Călătoresc destul de des, de câte ori îmi permite programul. Fie că descopăr un oraş nou sau mă întorc într-un loc familiar, fiecare călătorie îmi oferă energie, claritate şi inspiraţie – atât în plan personal, cât şi profesional.

  • Coloşii tech americani intră în hora investiţiilor verzi în Europa, inclusiv în România

    Companiile de utilităţi investesc în mod natural în producţia de energie verde, companiile petroliere au devenit printre cei mai puternici investitori în regenerabile în con­textul tranziţiei energetice, dar acum apare o nouă „generaţie“ de investi­tori în regenerabilele europene: coloşii tech americani, alături de fonduri de investiţii majore.

    Când toată lumea vorbeşte despre data centere ca fiind următoarea specie de consumatori de energie, în realitate piaţa de contracte de furnizare de energie pe termen lung arată că sunt multiple posibilităţi privind conectarea producţiei de energie verde cu consumatori.

    Acum două săptămâni, polonezii de la R.Power au anunţat semnarea unui acord cu Amazon. Anunţul R.Power a fost precedat de un alt acord, de data aceasta între suedezii de la OX2 şi Apple, iar acum în ecuaţie a intrat şi un proiect din România. Apple a semnat contracte de achiziţie de energie verde pe plan european, solare şi eoliene, cu o capacitate de 650 MW. Dar Apple a semnat un contract şi cu ENGIE, unul dintre cei mai mari jucători din energia europeană şi din România. Acordul a fost anunţat tot luna trecută.

    Fondurile de investiţii americane sunt şi ele prezente, ultimul anunţ fiind făcut de colosul Apollo, chiar la începutul acestui luni. Astfel, fon­durile gestionate de Apollo au con­venit să investească 6,5 mld. dolari într-o participaţie de 50% în Hornsea 3, proiectul Ørsted.

    Investiţia de 6,5 miliarde de dolari include preţul de achiziţie pentru o participaţie de 50% în joint venture-ul care deţine Hornsea 3, cel mai mare proiect eolian offshore din lume, amplsat în Marea Nordului.

  • Un YouTuber celebru a fost arestat pentru deţinere de droguri

    Potrivit documentelor de arestare publicate de presa americană, influencerul filma conţinut video în timp ce încerca să interacţioneze cu poliţiştii în mijlocul drumului, blocând traficul.

    El a fost apoi reţinut, iar poliţiştii au găsit asupra lui o jumătate de pastilă care ar conţine amfetamină, precum şi trei „ţigări suspectate a conţine canabis”.

    Tânărul de 22 de ani este cunoscut pentru videoclipurile sale provocatoare cu farse, cu titluri precum „Am fost dat afară de pe un vas de croazieră” sau „Am intrat cu maşina într-o maşină de poliţie”.

    Este cunoscut şi pentru clipurile în care provoacă străini pe stradă, ascunzându-se apoi în spatele bodyguardului său.

    Jack Doherty are peste 15 milioane de abonaţi pe YouTube, peste 10 milioane de urmăritori pe TikTok şi mai mult de 2,8 milioane pe Instagram.