După mai mult de un an de negocieri intense, acordul de vânzare-cumpărare pentru Aeroportul din Budapesta a fost semnat pe 6 iunie.
Statul maghiar a plătit 2,48 miliarde de euro pentru o participaţie de 80% în cadrul acestuia, în timp ce VINCI Airports a plătit 620 milioane de euro pentru 20%, a anunţat ministerul economiei din Ungaria, conform Hungary Today.
În cadrul unei reuniuni private cu aproximativ 100 de directori executivi ai unora dintre cele mai mari companii americane, Donald Trump a promis să coboare rata taxei corporate la 20%, notează Bloomberg.
Actuala rată este 21%, dar chiar şi o reducere mică înseamnă miliarde de dolari în plus în fiecare an pentru companiile americane profitabile.
Se spune că o fotografie bună face cât o mie de cuvinte. Fotografia de familie a liderilor G7, grupul celor mai industrializate naţiuni ale lumii, reuniţi în Italia face mai mult de o mie de cuvinte, iar povestea pe care o spune nu este încurajatoare. La extrema dreaptă a gazdei Giorgia Meloni stă belgianul Charles Michel, preşedintele Consiliului European.
La extrema stângă s-a aşezat preşedinta Comisiei Europene, germana Ursula von der Leyen. Ea vrea un nou mandat la conducerea executivului european, iar Charles Michel face tot ce poate pentru a-i pune piedici. Cei doi, conducătorii unora dintre cele mai puternice instituţii europene, sunt duşmani politici.
La dreapta imediat lângă Meloni pozează preşedintele Franţei Emmanuel Macron, iar la stânga preşedintele SUA Joe Biden. Cei doi sunt reprezentanţii unor puteri economice şi militare mari, dar pe care Macron le-a adus aproape de un război comercial reciproc.
Alegerile din acest an din SUA şi din Franţa pot aduce la putere doi politicieni cu tendinţe protecţioniste şi mai puternice. Din grup mai fac parte cancelarul Germaniei Olaf Scholz, premierul Canadei Justin Trudeau, premierul Japoniei Fumio Kishida şi premierul Marii Britanii Rishi Sunak.
Sunt şanse mari ca în afară de Meloni niciunul dintre şefii de state şi de guverne prezenţi la summitul din Italia al G7 să nu mai reziste mult în funcţie. Pentru ordinea din Occident, un astfel de deznodământ ar fi unul nefericit pentru că schimbarea, în contextul actual, poate crea dezordine.
Giorgia Meloni, a cărei rampă de lansare spre putere este nemulţumirea alegătorilor faţă de establishmentul politic şi un partid cu rădăcini neofasciste, descris ca populist, naţionalist, de extremă dreapta şi anti-imigraţie, a rămas axul de stabilitate politică din lumea industrializată.
După doi ani de guvernare, ea este încă populară acasă, acum ceva rar în peisajul politic european. Dar nici poziţia ei nu este solid ancorată. Dintre toţi, cele mai mari probleme le are, de departe, Macron. Ordinea politică pe care a încercat să o creeze la el acasă şi în UE, cu Franţa lider, este zdruncinată de înfrângerea suferită în alegerile europarlamentare în faţa extremei drepte conduse de Marine Le Pen. Pentru a-i tăia acesteia impulsul electoral, Macron a convocat alegeri anticipate şi a cerut partidelor franceze să se unească contra Marinei Le Pen. Stânga s-a unit pentru şanse mai multe la alegerile parlamentare programate să înceapă la sfârşitul acestei luni. Dar lidera dreptei extreme conduce detaşat în sondajele de popularitate. Prin Franţa circulă vorba că Macron a ajus atât de nepopular printre colegii săi încât aceştia nu vor ca faţa sa să apară pe afişele electorale sau să fie asociaţi în vreun fel cu el de teamă că imaginea preşedintelui a devenit atât de toxică încât va aduce dezastru la alegeri, după cum scrie Politico. O altă problemă este că ascesiunea dreptei franceze îi sperie pe investitorii de pe pieţele financiare. Aceştia se retrag şi lasă datoria franceză să alunece mai adânc în zona de pericol. Planurile populiste, cu cheltuieli masive, cu reduceri de taxe şi scăderea vârstei de pensionare prin care Marine Le Pen intenţionează să-i ajute pe alegătorii săraci şi clasa muncitoare erau uşor de ignorat când veneau dinspre opoziţie. Luna viitoare, acestea s-ar putea să devină politică guvernamentală. Şi cancelarul Olaf Scholz a fost umilit în Germania de naţionaliştii de extremă dreapta în alegerile europarlamentare. Guvernul său este unul de coaliţie şi s-a apropiat foarte mult de un punct de ruptură. Dezacordurile privind îndatorarea şi bugetul au ajutat la acest deznodământ. Observatorii cred că marea întrebare nu este dacă guvernul rezistă până la finalul mandatului, din care a trecut mai bine de jumătate, ci când se va destrăma. Astfel, este posibil ca Germania să se îndrepte şi ea spre alegeri anticipate. Social-democraţii lui Scholz s-au clasat pe locul trei la europarlamentare. În Marea Britanie, luna viitoare sunt alegeri, iar Sunak îşi îndreaptă Partidul Conservator spre ceea ce pare o înfrângere istorică. Opoziţia laburistă are prima şansă, şi a doua şi a treia. Sunak pare un „mort care merge“. Joe Biden, la 81 de ani, are de dus o luptă feroce cu Donald Trump pentru a-şi păstra funcţia de preşedinte al cele mai mari puteri economice, financiare şi militare mondiale. Nu sunt puţine sondajele şi calculele care-l dau pe Trump câştigător în alegerile din noiembrie. Diferenţa dintre cei doi este mică, iar Trump îi are de parte lui pe unii dintre cei mai puternici oameni de afaceri din SUA. În Canada, Trudeau probabil că nu va supravieţui următoarelor alegeri, unde favoriţi sunt conservatorii. Japonezul Fumio Kishida se confruntă cu cel mai slab rating de popularitate înainte de concursul pentru leadership de anul acesta. Mai rămâne Meloni, care merge din victorie în victorie. La europarlamentare a adus partidului său şi mai multă putere, ceea ce înseamnă că va juca un rol mai mare în politica de la Bruxelles, unde are aliaţi. Premierul Ungariei Viktor Orban o admiră, mai ales că unul din obiectivele ei este oprirea imigraţiei dinspre Africa prin cooperare şi investiţii în statele africane. Însă G7 are nevoie de un lider mondial, care de obicei îşi trage puterea din forţa economiei sale. Italia nu este o superputere economică. G7 are roluri importante pe scena globală, fiind locul unde se caută şi se propun soluţii în spirit occidental pentru problemele mari ale lumii. În prezent, una din acestea este războiul pornit de Rusia contra Ucrainei. Politico îi descrie pe participanţii la summitul G7 din Italia „şase raţe neputincioase şi Giorgia Meloni“.
♦ Zonele Străuleşti, Pipera, Erou Iancu Nicolae se conturează drept noi poli în dezvoltarea învăţământului privat, pentru care părinţii pot plăti anual zeci de mii de euro ♦ Numai în ultimul an s-au anunţat şi chiar s-au deschis opt proiecte de şcoli private în Capitală.
Noile cartiere rezidenţiale, dar şi polii de birouri au atras şi atrag investiţii în zona de infrastructură şcolară privată, în contextul în care primăriile de sector au emis autorizaţii de construire, însă nu au venit mai departe cu investiţii în şcoli noi care să susţină expansiunea.
„Zona Străuleşti a fost una industrială, după care au început dezvoltările de birouri, care ulterior s-au finalizat, iar aceasta a rămas „între două ape”, nici industrial şi nici nu mai era un pol de office. Dar în Expoziţiei şi în Piaţa Presei s-au dezvoltat birouri, iar adiacent are nevoie de rezidenţial. În conturarea acestui pol de rezidenţial ajută foarte mult infrastructura de educaţie. Deutsche Schule este deja, în proximitate avem European School of Bucharest şi Colegiul Genesis care creşte. Componenta de educaţie pentru orice zonă rezidenţială este una foarte importantă, una de bază fără de care nu se poate dezvolta durabil”, a explicat Cosmin Savu-Cristescu, CEO al Redport, dezvoltatorul proiectelor rezidenţiale The Level şi Infinity Nord.
Astfel, zona Pipera din nordul Capitalei a devenit primul pol care a atras investiţii în şcoli, precum Şcoala Americană, MarkTwain InternationalSchool, Avenor College, Little London şi altele. Mai nou şi zona Străuleşti atrage investiţii în acest sens – Deutsche Schule şi Colegiul Genesis sunt două dintre exemple.
„În principal vedem interes pentru zona de nord a Bucureştiului sau Pipera, Tunari, respectiv zonele cu putere de cumpărare mai mare. Acestea sunt construite fie în interiorul, fie în proximitatea unor ansambluri rezidenţiale de mari dimensiuni. De asemenea, au fost ocupate spaţii importante şi în anumite clădiri de birouri ce aveau disponibilitate imediată a unor suprafeţe pretabile pentru astfel de funcţionalităţi”, explică Vlad Săftoiu, head of research, Cushman & Wakefield Echinox.
Mediul investiţional este un element important, iar o atractivitate mai crescută a acestuia rezultă în general într-un număr mai mare de facilităţi într-o anumită zonă şi, drept consecinţă, va atrage mai uşor chiriaşi sau cumpărători, după caz, pentru proiectele din zona ţintă.
„În ultimii ani am văzut o creştere a investiţiilor în proiecte cu funcţionalităţi multiple, iar componenta educaţională a devenit din ce în ce mai importantă. Astfel, vedem tot mai multe parteneriate între dezvoltatori şi operatorii de instituţii de învăţământ privat pentru investiţii în şcoli, licee sau grădiniţe private”, a spus consultantul.
El explică faptul că investitia totală, însemnând achiziţia terenului, construcţia efectivă şi amenajarea spaţiului, porneşte de la 1.000 euro/mp construit şi poate ajunge la 1.500 de euro/mp/construit sau chiar mai mult, în funcţie de zonă, fit-out şi facilităţile incluse. Având în vedere aceste costuri care implică un efort financiar semnificativ, închirierea este de multe ori o opţiune preferată de investitori pentru a limita costurile iniţiale, oferind de asemenea şi o flexibilitate mai mare.
Proiectul Nusco City dezvoltat în zona Pipera din Capitală va beneficia de o şcoală privată cu o capacitate de a înscrie 580 de copii, a explicat Bogdan Iliescu, director comercial al dezvoltatorului Nusco Imobiliara.
„Ne dorim să facem toate facilităţile în Nusco City, astfel încât să devină o locaţie iconică pentru zona de nord. În Nusco City vom avea o şcoală privată pentru 580 de copii, pe care o vom închiria către un operator”.
Dezvoltatorul consideră că jucătorii din piaţa imobiliară trebuie să se implice în dezvoltarea unor astfel de infrastructuri, pentru că statul nu reuşeşte să dezvolte în ritmul necesar.
„Cred că autorităţilor le este foarte greu să construiască acum o şcoală la standardele pe care le impun, ca suprafeţe, metri pătraţi pentru recreaţie, spaţii verzi. Nu ştiu unde ar putea avea statul terenuri în centrul oraşului sau în oraş să construieşti şcoli la standardele actuale. Avantajul nostru este că avem teren suficient pentru a face acest lucru. Trebuie să ai o şcoală în portofoliu dacă ai un proiect de avergură, mai ales că zona de nord are un deficit pe şcoli”.
„Pipera este o zonă consacrată pentru astfel de investiţii şi este posibil ca în următorii ani, mai ales pe fondul dezvoltărilor rezidenţiale de amploare, să vedem şi mai multe instituţii private de învăţământ construite în această arie a Bucureştiului. Prezenţa unei şcoli în proximitate, ca orice alte facilităţi sau servicii, aduce un avantaj competitiv pentru un proiect rezidenţial sau de birouri în atragerea de chiriaşi sau cumpărători. În consecinţă, preţurile sau chiriile acestor dezvoltări sunt în general mai ridicate în comparaţie cu alte proiecte ce nu se bucură de existenţa unor facilităţi similare”, a spus Vlad Săftoiu.
bogdan.alecu@zf.ro
♦ Acest nou impozit pe cifra de afaceri a băncilor se adaugă la impozitul pe profit de 16% plătit şi până acum de bănci ♦ Băncile plătesc cu 50% mai mulţi bani la buget odată cu acest nou impozit ♦ Profitul sistemului bancar românesc a urcat în 2023 la un nou maxim istoric de aproape 14 mld. lei.
Băncile comerciale din România au început să plătească din acest an impozitul suplimentar de 2% din cifra de afaceri, iar suma cumulată care s-a adunat în conturile Ministerului Finanţelor pentru acest impozit în primul trimestru (T1) din 2024 a fost de 320,6 mil. lei, potrivit datelor transmise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru ZF.
Plăţile pentru acest impozit suplimentar se fac trimestrial, iar prima plată trebuia să fie realizată până în 25 aprilie.
Dacă presupunem că şi în următoarele trei trimestre băncile vor plăti aceeaşi sumă la Fisc, ar reieşi circa 1,3 mld. lei ce ar putea fi daţi de bănci în contul acestui impozit suplimentar pentru întregul an 2024.
„Conform execuţiei de casă a bugetului de stat, sumele încasate în contul «Impozitul pe cifra de afaceri realizată de instituţiile de credit» până la data de 30 aprilie 2024 au fost în valoare de 320,58 mil. de lei“, a transmis ANAF la solicitarea ZF.
Acest nou impozit se adaugă la impozitul pe profit de 16% plătit şi până acum de instituţiile de credit.
Pentru anul 2023 băncile au plătit în contul impozitului pe profit aproape 2,3 mld. lei, după cum indică datele transmise de ANAF. Ipotetic, dacă şi în 2024 băncile ar plăti impozit pe profit de 2,3 mld. lei, precum şi impozitul suplimentar estimat la 1,3 mld. lei pentru un an întreg, ar reieşi o sumă de 3,6 mld. lei plătită de instituţiile de credit în contul celor 2 impozite, adică băncile vor plăti cu 50% mai mulţi bani la buget decât până acum.
Pentru primul trimestru din 2024 băncile au plătit aproape 500 mil. lei (494,3 mil. lei) în contul impozitului pe profit.
„Conform execuţiei de casă a bugetului de stat, sumele încasate în contul «Impozit pe profit de la băncile comerciale» în anul 2023 au fost în valoare de 2.262,61 mil. de lei, iar în primul trimestru al anului 2024 în valoare de 494,29 mil. de lei“, a mai transmis ANAF pentru ZF.
Profitul la nivelul întregului sistem bancar a urcat în anul 2023 la un record de aproape 14 mld. lei (13,7 mld. lei), depăşind nivelul din 2022, de circa 10 mld. lei, în contextul dobânzilor mari.
Şi BNR a calculat un impact anual de 1,1 mld. lei al noului impozit suplimentar de 2% din cifra de afaceri a băncilor, reprezentând 1,5% din fondurile proprii totale ale băncilor. Calculele băncii centrale au luat în considerare o cifră de afaceri echivalentă cu datele anualizate aferente lunii iulie 2023.
Această taxă bancară suplimentară nu are termen-limită de aplicare, fiind cu caracter permanent, aplicabilă tuturor băncilor, indiferent de rezultatul financiar (profit sau pierdere). Iar cotele de impozitare sunt de 2% pentru perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2025 inclusiv, respectiv de 1%, începând cu data de 1 ianuarie 2026.
În anul 2024, Ministerul Finanţelor aşteaptă la buget 3,1 mld. lei de la bănci, din care 2,3 mld. lei din impozitul pe profit şi 0,8 mld. lei din impozitul pe cifra de afaceri, conform legii bugetului.
Acest nou impozit va putea fi gestionat de bănci, mai ales de băncile mari, şi deşi acestea vor plăti mai mulţi bani la buget, sistemul bancar va rămâne cu un profit consistent şi în 2024, după ce în 2023 câştigul a atins un nou nivel record, de aproape 14 mld. lei.
Cifra de afaceri luată în calculul noului impozit suplimentar ar include veniturile băncilor din activitatea operaţională, nu şi venituri excepţionale (cum ar fi, de exemplu, venituri din reversarea unor provizioane).
Mai exact, cifra de afaceri în cazul băncilor ar include venituri din dobânzi, venituri din dividende, venituri din taxe şi comisioane, câştiguri (pierderi) din derecunoaşterea activelor şi datoriilor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere (net), câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării şi cele nedestinate tranzacţionării (net), câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere (net), câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire (net), diferenţe de curs de schimb (câştig sau pierdere), net; câştiguri sau pierderi din derecunoaşterea activelor nefinanciare, net şi alte venituri din exploatare, conform proiectului de lege privind măsurile fiscale.
Nu doar în România, ci şi la nivel european au apărut iniţiative legislative de taxare suplimentară a băncilor odată cu majorarea accelerată a dobânzilor în UE şi îmbunătăţirea semnificativă a profitabilităţii bancare. Astfel, a existat iniţiative legislative de taxare suplimentară a băncilor în Italia, Spania, Lituania sau Slovenia. Iniţiativele menţionate au caracter excepţional şi sunt limitate în timp. Însă, autorităţile din România au introdus în cadrul unui pachet de reforme fiscale taxa bancară suplimentară cu caracter permanent, aplicabilă tuturor băncilor, indiferent de rezultatul financiar consemnat, cu introducerea unor cote de impozitare diferenţiate (2% din cifra de afaceri în 2024, respectiv 2025, urmând ca taxă să fie redusă începând cu anul 2026), susţine BNR.
Impactul preconizat al taxelor echivalează cu 1,3% din fondurile proprii bancare în Italia, 1,7% din fondurile proprii bancare în Slovenia sau 0,6% din fondurile proprii bancare în Spania.
Cum se calculează, declară şi plăteşte impozitul suplimentar pe cifra de afaceri a băncilor
► Instituţiile de credit (persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit – persoane juridice străine) datorează suplimentar impozitului pe profit un impozit pe cifra de afaceri calculat prin aplicarea asupra cifrei de afaceri a următoarelor cote de impozitare:
a) 2%, pentru perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2025 inclusiv;
b) 1%, începând cu data de 1 ianuarie 2026.
► Cifra de afaceri cuprinde: a) venituri din dobânzi; b) venituri din dividende; c) venituri din taxe şi comisioane; d) câştiguri (pierderi) din derecunoaşterea activelor şi datoriilor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net; e) câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării, net; f) câştiguri sau pierderi aferente activelor financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin profit sau pierdere, net; g) câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net; h) câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire, net; i) diferenţe de curs de schimb (câştig sau pierdere), net; j) câştiguri sau pierderi din derecunoaşterea activelor nefinanciare, net; k) alte venituri din exploatare.
► Impozitul pe cifra de afaceri se calculează, declară şi plăteşte trimestrial, astfel: a) pentru trimestrele I – III, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata; b) pentru trimestrul IV, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.
► Pentru determinarea rezultatului fiscal, impozitul pe cifra de afaceri este cheltuială nedeductibilă.
► Impozitul pe cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului fiscal. Impozitul pe cifra de afaceri datorat trimestrial se determină ca diferenţă între impozitul pe cifra de afaceri calculat cumulat de la începutul anului fiscal şi impozitul pe cifra de afaceri datorat pentru perioada anterioară celei de calcul.
► Impozitul suplimentar reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Dacă la începutul anului 2020 România avea numai 271 de prosumatori, acest club exclusivist s-a transformat într-un jucător semnificativ în sectorul energetic local. Astfel, la finalul lunii martie, 2024, România avea peste 121.000 de prosumatori, cu o capacitate cumulată de aproape 1.600 MW, arată datele pentru finalul lunii martie transmise de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) pentru anuarul ZF Atlasul de business al României. La această capacitate, investiţiile făcute de această comunitate au ajuns la pragul de 2 mld. lei.
„Previziunile Ministerului Energiei indică o continuare a acestei tendinţe ascendente, estimând că numărul prosumatorilor va ajunge la 236.000 până la sfârşitul anului 2025 şi la 350.000 până în 2030“, spun reprezentanţii EfdeN, cel mai important ONG dedicat promovării prosumatorilor. Recent, EFdeN alături de ENGIE au lansat Ghidul prosumatorului sustenabil, un instrument care va ajuta la crearea comunităţilor sustenabile de energie.
„Conceptul de prosumator a evoluat şi a ajuns într-o nouă etapă de dezvoltare: aceea de definire a prosumatorului sustenabil. Desigur, prosumatorul este de la sine înţeles sustenabil, însă nu este suficient doar să producem energie, trebuie să o facem în mod eficient şi inteligent. Alături de partenerii de la EFdeN le putem oferi prosumatorilor un ghid de recomandări utile despre cum pot deveni sustenabili, integrând soluţiile integrate de panouri solare, pompe de caldură şi baterii“, a declarat Nicolas Richard, CEO ENGIE România.
Faţă de luna martie, între timp cifrele au crescut, au completat reprezentanţii ANRE.
„Un mic update pentru luna aprilie, am ajuns la 130.000 de prosumatori cu 1.700 MW putere instalată. Ne aşteptăm la un trend accelerat de depuneri de cereri şi instalări pentru prosumatori“, a menţionat Viorel Alicuş, director ANRE, în cadrul evenimentului de lansare a ghidului.
România prezintă două riscuri sistemice severe la adresa stabilităţii financiare, reprezentate de incertitudini la nivel global în contextul războiului din Ucraina şi al conflictului din Orientul Mijlociu, respectiv tensionarea echilibrelor macroeconomice interne.
Totodată există riscuri sistemice moderate privind nerambursarea creditelor şi a celor asociate provocărilor la adresa securităţii cibernetice şi inovaţiei financiare, după cum reiese din cel mai recent raport asupra stabilităţii financiare realizat de BNR.
Un alt factor de risc este asociat cu întârzierea reformelor şi a absorbţiei fondurilor europene. „Din PNRR, deşi România a primit 9,4 mld. euro, bugetul executat este de circa 20% din sumele primite şi 6,7% din total. Întârzierile, îndeosebi în cazul proiectelor finanţate prin granturi PNRR, ar putea genera o presiune suplimentară indirectă asupra echilibrului fiscal-bugetar, prin nematerializarea impactului favorabil asupra creşterii economice“.
În ceea ce priveşte nerambursarea creditelor, capacitatea sectorului populaţiei de onorare a serviciului datoriei bancare s-a diminuat uşor pe parcursul anului 2023, iar în cazul companiilor nefinanciare, riscul de credit s-a ameliorat la nivel agregat, însă pe anumite segmente se observă o majorare a acestuia, iar performanţele financiare ale firmelor s-au deteriorat uşor.
„Deşi impactul contextului macroeconomic şi geopolitic asupra ratelor de nerambursare a creditelor acordate sectorului neguvernamental a fost limitat până în prezent, există o serie de vulnerabilităţi care ar putea afecta calitatea portofoliilor de credit pe termen mediu, în special în cazul creditelor mai riscante, de tipul celor acordate IMM şi cel al creditelor de consum acordate populaţiei. Costurile mai ridicate cu serviciul datoriei şi diminuarea profiturilor pot reprezenta provocări importante pentru companiile nefinanciare, în special pentru o categorie mai vulnerabilă de firme, respectiv cele care au o senzitivitate crescută la rata dobânzii. Pe segmentul populaţiei, provocările în ceea ce priveşte onorarea serviciului datoriei sunt mai accentuate pentru debitorii vulnerabili care au contractate credite cu dobândă variabilă“.
Estimările BNR pe un orizont de 12 luni indică o continuare a trendului ascendent al ratei de nerambursare, atât în cazul creditelor acordate firmelor (de la 3,1% în martie 2024 la 4,4% în martie 2025), cât şi al împrumuturilor destinate populaţiei, pe ambele segmente principale de credit (de la 0,24% în martie 2024 până la 0,26% în martie 2025 în cazul creditului ipotecar şi de la 3% până la 3,2% în cazul creditului de consum în acelaşi interval de timp).
Pe de altă parte, BNR avertizează că materializarea riscurilor cibernetice poate conduce la pierderi financiare semnificative, diminuarea încrederii în instituţiile financiare, întreruperea serviciilor critice şi contagiunea altor sectoare prin legăturile tehnologice şi financiare.
„Sectorul bancar şi cel al IFN sunt expuse la riscurile cibernetice, materializarea unor incidente severe de acest tip având potenţialul de a induce riscuri la adresa stabilităţii financiare prin mai multe canale: (i) pierderea încrederii în instituţiile financiare, (ii) întreruperea funcţiilor critice şi a capacităţii de a deservi solicitările din partea clienţilor şi (iii) contagiunea cu alte sectoare“.
Deşi incidentele cibernetice nu au avut o importanţă sistemică până în prezent, riscul pierderilor din astfel de incidente a crescut. În acest context, rezilienţa cibernetică a sistemului financiar trebuie să fie consolidată, mai precizează raportul BNR.
Cea mai mare despăgubire plătită de o companie membră UNSAR în baza unei asigurări facultative de locuinţă pentru acoperirea pagubelor generate de o furtună produsă anul trecut a depăşit 400.000 lei, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurări Reasigurări (UNSAR).
Suma este de 4 ori mai mare faţă de valorile din anii trecuţi. Mai mult, este prima daună achitată de acest nivel pentru riscul de furtună din ultimii 5 ani – severitatea în creştere a acestui fenomen fiind mai mult decât evidentă. Totodată, este pentru prima oară când riscul de furtună ajunge pe locul 3 în topul riscurilor care au generat cele mai mari pagube locuinţelor, după riscurile de incendiu şi explozie.
„Furtunile din ultimele zile au afectat mai multe zone ale ţării. O asigurare de locuinţă ne protejează financiar de consecinţele acestor fenomene naturale, dar şi de multe alte situaţii nefericite. Trebuie doar să ne informăm şi să luam decizia de a fi #sigurACASă“, a declarat Alexandru Ciuncan, preşedinte & director general al UNSAR.
„Pagubele produse de furtuni locuinţelor şi bunurilor pot fi acoperite de o asigurare facultativă de locuinţă. Acest tip de poliţă poate fi emis pentru imobilele care sunt deja protejate printr-o asigurare obligatorie PAD şi poate oferi un nivel de protecţie extins, la valoarea reală a clădirii şi/sau a bunurilor deţinute“, a declarat Alina Bărbulescu, Specialist Asigurări Bunuri & Proprietăţi în cadrul UNSAR.
În ultimii 10 ani (2014-2023), companiile de asigurări Membre ale UNSAR au achitat despăgubiri de 102 milioane lei în baza asigurărilor facultative de locuinţe – pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de furtuni. 25% din această valoare a fost achitată chiar anul trecut, au mai transmis reprezentanţii UNSAR. Printr-o asigurare facultativă pot fi acoperite o serie de fenomene naturale, dar şi alte tipuri de riscuri precum: cutremure, alunecări de teren, incendii, explozii, căderi de corpuri, inundaţii produse de avarii ale instalaţiilor de apă-canal, climatizare, termoficare, defecţiuni ale centralei termice, daune ale bunurilor electronice/electrocasnice etc.
De asemenea, o asigurare facultativă poate fi personalizată prin clauze speciale, în funcţie de specificul fiecărei locuinţe şi de nevoile individuale ale clienţilor. Spre exemplu, se pot acoperi inclusiv prejudiciile produse vecinilor, avariile panourilor fotovoltaice sau chiar se pot oferi soluţii în cazul unor urgenţe ñ prin intervenţia unor specialişti atunci când situaţia o impune (avarii instalaţii de apă / gaze / încălzire, pene de curent, avarii ale acoperişului, sistemelor/elementelor de acces în locuinţă etc.).
România a primit câştig de cauză în dosarul falimentului Astra Asigurări, ca urmare a hotărârii Tribunalului Arbitral de la Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor privind investiţiile de pe lângă Banca Mondială, care are în vedere acordul cu privire la promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor încheiate de România cu Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, potrivit informaţiilor transmise de Ministerul Finanţelor.
„Potrivit Hotărârii Tribunalului Arbitral, România nu a încălcat obligaţiile asumate faţă de investitorul olandez prin semnarea Acordului cu privire la promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor încheiate de România cu Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, astfel că nu trebuie să plătească despăgubirile solicitate la nivelul anului 2019, de aproximativ 330 mil. euro“, potrivit Minsterului Finanţelor.
Reclamantul a solicitat să se constate încălcarea de către România a obligaţiei din Acordul privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor între Guvernul României şi Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, în special pe cea care obliga România să asigure un tratament just şi echitabil investiţiei Nova Group Investments B.V, drept protejat de acordul internaţional de protecţie a investiţiilor.
Acuzaţiile aduse României au fost că nu a respectat Acordul prin mai multe elemente precum deciziile pe care Autoritatea de Supraveghere.
♦ Ştim că Nicuşor Dan a învins-o pe Gabriela Firea la Bucureşti, că Dominic Fritz a câştigat la Timişoara, că Emil Boc, la Cluj, a câştigat un al şaselea mandat de primar ♦ Dar, la opt zile de la finalul alegerilor locale, noi nu ştim cum s-au împărţit voturile „politice“ nici la consiliile judeţene, nici la cele locale.
După ce, luni de zile, am ştiut că data celor două tururi de scrutin pentru prezidenţiale a fost fixată pentru septembrie, de coaliţia PSD-PNL, aflăm că lucrurile nu sunt tocmai aşa. Liberalii vor din nou alegeri prezidenţiale în decembrie (cică în septembrie începe şcoala) iar social-democraţii spun: „Pai nu am stabilit înpreună că sunt în septembrie şi, când am stabilit, nu ştiaţi că începe şcoala?“ Iar Marcel Ciolacu, şeful PSD spune chiar: Guvernul (adică el) stabileşte data alegerilor şi numeşte pretenţiile liberalilor drept „şmecherii“ care se vor opri la porţile Palatului Victoria.
Povestea acestui tandem PSD-PNL care a funcţionat o vreme este că, deşi a mers când s-au împărţit banii, nu funcţionează când este vorba de funcţii. PNL a pierdut, în favoarea PSD, şase consilii judeţene, în alegerile locale. Or, preşedinţii consiliilor judeţene şi consiliile lor împart banii unui judeţ şi împart funcţii bine plătite. Administraţia locală are o treime din bugetul general consolidat. Acum povestea localelor se îndreaptă spre prezidenţiale cu un impact şi mai mare. Pentru că PSD şi PNL sunt partide mari şi, în funcţie de vremuri, pot pretinde, fiecare, să conducă ţara. Sunt şi orgolioase, aşa că fiecare dintre ele va avea un candidat prezidenţial.
Cum arată lucrurile acum, candidaţii vor fi şeful PNL, Nicolae Ciucă, şi cel al PSD, Marcel Ciolacu. Doar că funcţia prezidenţială nu poate fi împărţită cum a fost împărţită guvernarea: jumătate tu, jumătate eu. După cum au arătat datele alegerilor locale şi europarlamentare, candidatul AUR, George Simion, care şi-a lansat sâmbătă candidatura la prezidenţiale, nu are şanse pentru turul al doilea.
Aşa că disputa electorală va fi între cei doi buni prieteni de la guvernare, Ciucă şi Ciolacu.
Cum niciunul dintre cele două partide nu vor un candidat comun (cel puţin pe datele de acum) sau un tandem preşedinte-premier, cineva va pierde. Tertium non datur. Or, şi la PNL şi la PSD, cel care a pierdut este trecut (prin tradiţie) pe linie moartă.
Acum Ciolacu, cu pistolul la tâmplă şi cu perspectiva cumplită a trecerii în liga a treia a politicii sugerează că PSD l-ar putea susţine pe Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO şi, foarte probabil, un candidat cu bune şanse la prezidenţiale, după rizibilul episod al „Mihaela dragostea mea“.
Geoană are acum şanse bune de răzbunare, dar refuză (deocamdată) sprijinul PSD şi spune că a venit vremea independenţilor.
Nu ştim dacă este chiar aşa, PSD şi PNL au avut scoruri înalte în alegerile din 9 iunie. AUR contează doar marginal, USR nu contează (nimeni de acolo nu vrea să candideze după eşecul neaşteptat de la locale şi europarlamentare).
Aşa că PSD şi Ciolacu, ar trage lozul câştigător dacă l-ar lua pe Geoana de partea lor. Doar că, după cum se vede, Geoană nu uită că a fost dat afară din PSD (din poziţia de şef al partidului) după ce a pierdut alegerile prezidenţiale în faţa lui Traian Băsescu. Ciolacu ar putea să-i urmeze soarta (dacă nu câştigă), cu tot deşertul ce va apărea în urma sa.