BusinessMagazin

Blog

  • GRADUL DE INDATORARE

    In primul rand, gradul de indatorare, masurat prin raportul dintre creditul neguvernamental si produsul intern brut, era in Romania, la sfarsitul lui 2004, de 18,4%. Adica undeva peste nivelul inregistrat in tari precum Albania (9%) si Macedonia (17%), dar mult sub tari precum Croatia (62%), Bosnia-Hertegovina (45%) sau Bulgaria (36%).

     

    In 2005, volumul total al finantarilor acordate populatiei si firmelor a fost de circa 22% din PIB, iar pentru 2006 oficialii bancii centrale (prin vocea prim-viceguvernatorului Florin Georgescu) anticipeaza ca va depasi la sfarsitul acestui an 24% din PIB. Chiar si asa, „ponderea creditelor neguvernamentale in PIB este de cel putin trei ori mai mica la noi decat in Vest“, spune Liviu Voinea, directorul de cercetare de la Grupul de Economie Aplicata – „deci ele oricum vor creste in continuare“. Un alt indicator al gradului de indatorare al populatiei este creditul mediu pe cap de locuitor. „In Romania, media este de 135 de euro, in timp ce in noile state ale Uniunii Europene este de 823 de euro“, atrage atentia Manuela Plapcianu. In statele Uniunii Europene, aceasta medie atinge 12.398 de euro pe cap de locuitor.

     

    Mai mult, un studiu efectuat de Bank Austria Creditanstalt in sapte tari din Europa de Sud-Est arata ca, in Romania, cheltuielile cu alimentele, medicamentele si utilitatile reprezinta in medie 81,2% din venitul mediu pe cap de locuitor. Si la capitolul venituri medii, prapastia dintre Romania si tarile din jurul nostru e imensa: veniturile medii ale romanilor sunt de 236 de euro, in timp ce in Europa Centrala si de Est ating 625 de euro, iar in Europa Centrala si de Vest ajung la 2.333 de euro. Puse cap la cap, cele doua statistici arata un motiv fundamental pentru care majoritatea romanilor sunt nevoiti sa ia credite atunci cand vor sa-si cumpere obiecte de folosinta indelungata.

     

    Practic, venitul net disponibil, ramas dupa acoperirea cheltuielilor de baza, nu lasa loc de achizitii „cu banii jos“. Din aceasta perspectiva, creditul este inca pentru multi singura posibilitate de a-si satisface chiar si strictul necesar cu privire la dotarea gospodariei. Desigur, spune Manuela Plapcianu, limitarea cea mai importanta privind volumul creditelor de consum „trebuie privita in special din perspectiva veniturilor medii ale populatiei“. Chiar si asa, vicepresedintele de la HVB Bank anticipeaza ca pe termen mediu cererea pentru creditele de consum va ramane totusi ridicata.

     

    O alta statistica, aceeasi concluzie: calculand gradul de indatorare a persoanelor fizice pe veniturile proprii, care este de circa 15%, „potentialul de crestere a creditului acordat populatiei este foarte evident“, spune seful cercetarii de la Raiffeisen. In opinia sa, creditul acordat populatiei va ramane in continuare componenta cea mai dinamica a creditului neguvernamental „si mai ales componenta sa de credit de consum“. Ca urmare a restrictiilor BNR introduse in ultima perioada si a altor posibile restrictii in viitor, „creditul acordat populatiei este posibil sa incetineasca pe termen scurt, dar pe termen mediu el va creste in continuare accelerat“, conchide Ionut Dumitru.

     

    In fine, veniturile actuale inca mici, corelate cu procesul de convergenta catre Uniunea Europeana, alimenteaza asteptarile de crestere viitoare a salariilor populatiei. Principiul este simplu: atat timp cat veniturile vor creste in viitor, ratele unui credit luat azi vor fi maine mai usor de suportat. Salariul mediu in Romania s-ar putea dubla sau tripla pana in 2010, potrivit unei analize realizate in noiembrie de Business Magazin, pe baza previziunilor consultantilor de resurse umane. Daca estimarile lor sunt justificate, in doar cinci ani salariul mediu net ar creste spre 600 de euro.

     

    Pe de alta parte insa, previziunile optimiste nu sunt sustinute de Comisia Nationala de Prognoza, care a estimat pentru 2010 un salariu mediu pe economie de 337,1 euro. Deocamdata, „Romania este o piata de tip latino-american“, crede Dragos Cabat, vicepresedintele asociatiei analistilor financiari, CFA Romania. Adica este o piata cu disparitati foarte mari intre categoriile sociale. Exista, explica Cabat, o categorie de persoane fizice deosebit de bogate, care utilizeaza insa in proportie redusa serviciile bancare in calitate de persoane fizice. Apoi exista o patura in crestere de persoane fizice, faimoasa clasa de mijloc – antreprenori sau manageri de companii care folosesc in mod extensiv serviciile bancare. Acestia au constituit segmentul de clientela „atacat“ in ultimii doi ani de catre bancile romanesti. Cea de-a treia categorie o constituie masa de clienti cu venituri reduse, cei ce au devenit tinta predilecta pentru banci abia incepand cu anul 2005.

     

    „Aceasta structura a clientelei explica in ge-neral si evolutia in timp, si pe regiuni in modul de utilizare a produselor bancare“, spune Cabat. Finantarea persoanelor fizice a evoluat de la produsele cele mai simple, pe termen redus si care au implicat sume mai mici (credite de consum), catre produse mai complexe, perioade lungi de finantare si sume importante (credite ipotecare, imobiliare, credite de nevoi personale fara obiect specificat).

  • STRUCTURA CREDITARII

    Structura finantarilor acordate populatiei ofera si ea indicii referitoare la gradul de saturatie a cererii de consum. In Romania, creditele de consum le depasesc de trei ori pe cele pentru locuinta (imobiliare si ipotecare): circa 75% este credit de consum si doar 25% credit ipotecar sau imobiliar. In zona euro, structura este aproape diametral opusa: doar 32% este credit de consum si 68% credit ipotecar sau imobiliar. „Diferenta se explica prin conditiile de eligibilitate mult mai flexibile in cazul creditelor de consum, precum si prin nivelul de venituri nete eligibile ale romanilor“, spune Manuela Plapcianu.

     

    Creditul de consum a crescut din nou in ianuarie 2006, dupa o scadere in ultima luna a anului trecut, soldul ajungand la 16,48 miliarde de lei (4,55 miliarde de euro). Ritmul anual de expansiune a accelerat la 205% pe an (ianuarie 2005-ianuarie 2006). In pofida masurilor dure luate de banca centrala prin stabilirea gradului maxim de indatorare la 30% din venituri, bancherii se asteapta totusi la cresteri, chiar daca nu la fel de puternice precum cele din anii trecuti.

     

    „Nu cred ca mai putem vorbi de cresteri spectaculoase pentru creditul de consum, asa cum au fost in 2003, 2004 si 2005“, crede Madalina Teodorescu, director executiv credite retail la Raiffeisen Bank. Trendul va fi totusi crescator, „dar fara variatii spectaculoase“. Chiar daca semnaleaza, la randul ei, o scadere a volumului de credite de consum la finele anului trecut, Rozaura Stanescu, director dezvoltare produse la BRD-Groupe Société Générale, spune ca atata timp cat va exista o oferta buna, creditele de consum se vor cumpara „fara doar si poate“. BRD, a doua banca din sistem, a lansat luna trecuta un nou credit de consum, Expresso Lejer, prin care ofera finantari de pana la 40.000 de lei (sau 10.000 de euro), fara comisioane la acordare, giranti sau copie dupa cartea de munca. Dobanzile sunt de 10,9% pe an la lei, respectiv 9,9% pe an la euro, iar perioada de rambursare poate ajunge la 10 ani.

     

    „Acest produs ne-a adus acum un boom al creditelor de consum“, spune Stanescu, „dar si varianta anterioara, Expresso Dublu (pentru nevoi personale garantate cu ipoteca) continua sa aiba un ritm de vanzare constant“. Explicatia tine de faptul ca acopera nise diferite de clienti, cel din urma permitand valori mai mari de imprumut. La fel cum exista nise diferite pentru creditele bancare si cele vandute in magazine. Grupul francez Société Générale este prezent din 2004 in Romania si cu o societate de credite de consum, Finance Credite de Consum.

     

    In magazin „se vinde insa produsul, iar creditul este doar un mijloc de a obtine bunul respectiv“, distinge Rozaura Stanescu, „pe cand la banca vii pentru a lua niste bani pentru care stabilesti ulterior destinatia“. Mai precis, creditarea are in magazin o componenta mai mare de impulsivitate, iar finantatorul care ofera banii e mai putin important in viziunea clientului – pe cand alegerea unei banci pentru a lua un credit se face pe baza unei analize mult mai atente.

     

    Si la Bancpost, planurile bancherilor par sa faca abstractie de cele ale bancii centrale. „In 2006 ne vom dubla portofoliul de credite, pe toate componentele“, spune Mihai Bogza, presedintele institutiei. Unul din produsele strategice este creditul ipotecar, pentru care Bancpost practica pana pe 30 aprilie o dobanda de 6,9% fixa in primul an atat in euro, cat si in lei, scadenta maxima fiind de 25 de ani, iar suma finantata de 75% din valoarea de piata a proprietatii. Anul trecut, soldul creditelor a urcat la Bancpost cu 36%, ajungand la echivalentul a 702 milioane de euro.

     

    Cea mai rapida majorare a venit la creditele pentru persoane fizice (41%, fata de un ritm de 25% in cazul creditelor pentru clientii companii). Bancile nu sunt insa decat o rotita – e adevarat, cea mai importanta ca pondere – in mecanismul de „consum pe datorie“. Alaturi de oferta de finantare de la banci vine si cea din partea societatilor de credite de consum si din partea companiilor de leasing. Asa-numitele „institutii financiare nebancare“ – care nu au avut pana acum nici un fel de restrictii de creditare – vor intra, din acest an, sub autoritatea, reglementarea si cel mai probabil restrictiile bancii centrale.

     

    Chiar daca anticipeaza restrictii similare celor care sunt in prezent valabile pentru bancheri, managerul general al TBI Credit, Traian Baicu, spune ca vrea ca in 2006 sa dubleze volumul de activitate. Cum? „Lansam tipuri noi de credite, mergem in mai multe magazine, simplificam relatia cu cei care vor un credit“. TBI Credit, care are in acest moment aproximativ 70.000 de contracte incheiate, vinde credite prin intermediul a 100 de magazine unde are punct de vanzare propriu, prin 35 de sucursale si prin alte 1.500 de magazine cu care are relatii.

     

    In 2006, Baicu vrea sa mai adauge retelei inca 100 de magazine si 20 de sucursale. Dar cresterea pe care o anticipeaza va veni, spune el, din diversificarea produselor: au de cateva luni si carduri de credit in portofoliu si vor lansa curand si credit de nevoi personale. Pentru moment, la nivel de costuri, produsele nu sunt diferentiate; „pentru toate, costul (DAE, dobanda anuala efectiva – n.r.)  e de circa 25%“, dar, spune Baicu, „s-ar putea ca in viitor sa le diferentiem“. Pe lansarea de noi produse mizeaza si Florin Andronescu, CEO al Credisson, cea mai mare companie de consumer finance din Romania.

     

    „Vom intra agresiv in vara pe piata cardurilor de credit“, spune Andronescu, adaugand ca are in plan emiterea a circa 150.000 de astfel de carduri. „Nu vad nici un motiv pentru care creditarea nu ar mai creste si in acest an“, adauga presedintele companiei de consumer finance. In opinia sa, creditul de consum este posibil sa aiba insa o crestere mai mica decat alte tipuri de credite, pentru ca romanii isi reorienteaza prioritatile, in special, catre creditele de nevoi personale, care nu au destinatie declarata. „Probabil ca cea mai mare parte a acestora se reflecta tot in consum“, admite Andronescu. Spre ce se reorienteaza banii romanilor? „Spre case, consumuri uzuale, facturi la utilitati.“

     

    Ca „in magazine, produsul vinde creditul si nu invers“ este de acord si presedintele companiei de consumer finance Credex, Dan Craciun. Societatea a luat fiinta anul trecut, printr-o colaborare intre distribuitorul de electrocasnice Altex si Raiffeisen Bank, cea de-a treia banca din sistem. In acest moment, compania este prezenta doar in cateva dintre magazinele retelei, „fiind intr-un stadiu pilot“, explica Dan Craciun. Pentru finantarea in rate a produselor pe care le vinde, Altex colaboreaza cu Euroline Retail Service si Finans Servicii Financiare, precum si cu BCR si Raiffeisen Bank.

     

    In anii trecuti, partea leului pentru vanzarile in rate o aveau produsele albe (electrocasnice), dar acum centrul de greutate se muta catre produsele IT si produsele negre (electronice). Valoarea medie a unui credit este de aproximativ 500 de euro si, „chiar daca au mai existat fluctuatii, exista o tendinta clara de crestere a acestei valori“. Potrivit lui Craciun, ponderea creditelor este de aproximativ 60% din vanzarile totale in magazinele Altex.

     

    Cum au fost afectate vanzarile in rate de restrictiile bancii centrale? „S-a simtit un recul in septembrie (cand au fost emise aceste norme – n.r.)“, spune Craciun, dar efectul este putin discutabil, adauga el. „August a fost o luna total atipica, pentru ca oamenii s-au inghesuit in magazin, speriati ca mai tarziu nu vor mai putea lua credite“, explica presedintele Credex. Reculul din septembrie poate fi, in aceste conditii, doar o urmare fireasca a „excesului“ din luna precedenta.

     

    La cel mai mare distribuitor de echipamente IT din Romania, Flamingo International, reculul creditelor a fost insa puternic – „a avut loc practic o injumatatire a celor care cumpara cu credit“, spune vicepresedintele companiei, Dragos Simion. Astfel ca procentul de vanzari realizat pe credit a fost fluctuant incepand cu octombrie, variind „undeva intre 25 si 40%“, spune el – „din cauza normelor bancii centrale care au restrictionat accesul la creditare“, pentru ca inainte de aparitia acestor reglementari, magazinele Flamingo vindeau undeva intre 30 si 50% prin credit. Valoarea medie a creditelor este, la Flamingo, de aproximativ 400-600 de euro. In cele 100 de magazine ale companiei, finantarile sunt acordate de Unicredit, Raiffeisen si, in ultima vreme, de Credisson.

     

    „Avem si o societate proprie de finantare, Premium Finance“, adauga Simion, „dar pana acum a fost folosita ca intermediar de logistica intre finantatorii din magazin si clienti“. Premium Finance a fost infiintata la finele anului trecut, dar in prezent managementul Flamingo inca mai analizeaza oportunitatea „de a o creste“ si de a oferi produse proprii. „Tine, in mare masura, si de urmatoarele miscari ale bancii centrale“, recunoaste Simion, adaugand ca se afla intr-o perioada de analiza a pietei.

  • CELE SAPTE PACATE

    Din experienta lui Simon Anholt, exista sapte surse din care pot izvori problemele in procesul de construire a brandului unei tari: 

    SEFUL STATULUI, PASIV Se intampla deseori ca multi oameni sa imbratiseze ideea de branding national la nivel ministerial, dar, daca seful statului nu sprijina personal initiativele, procesul nu va avea suficienta sustinere. 

    PREA MULTA CREATIE Prea multe initiative vin din domeniul comunicarii sau al designului. Acestea „zgarie“ suprafata adevaratelor probleme de diplomatie si dezvoltare economica ce formeaza fundamentul brandingului de natiune.  

    DEZACORD IN ECHIPA Acordul incomplet intre actori este de regula un simptom al slabei conduceri, al slabei pregatiri sau al unei idei de brand insuficient de captivante, care nu a reusit sa-i angajeze complet pe toti membrii echipei.  

    O IDEE PLICTISITOARE Daca pui intr-o incapere 10 ministri, exista sanse ca ei sa vina cu o idee foarte corecta din punct de vedere politic, dar de o monotonie monumentala. Banii si eforul cheltuite pentru executarea unei idei plictisitoare sunt ca si aruncate pe apa sambetei. Ideea trebuie sa captiveze audiente din intreaga lume, si totusi sa fie credibila si fezabila. 

    SUBIECTIVISM Tarile inteleg deseori foarte greu care sunt cu adevarat punctele lor bune si cele slabe in mintea audientelor. Prima cerinta a acestui exercitiu este obiectivitatea absoluta. 

    SCHIMBAREA GUVERNELOR Ciclul atentiei politicienilor este de patru ani, daca avem noroc. Brandingul de natiune tine cu mult mai mult decat atat si se masoara in cicluri de cate cinci ani.  

    LIPSA CURAJULUI Mai ales in cazul tarilor mai mici, sarace, sau al tarilor cu o imagine proasta, curajul este absolut esential. Politicienii nu au intotdeauna mult curaj.

  • IN LOC DE CONCLUZIE

    Cat anume consuma romanii din nevoie, pentru a-si asigura minimul de confort, sau pur si simplu din placerea de a avea ceva mai bun, asta va trebui sa determine statisticienii si analistii. Certitudinea este insa ca de consumat consuma si o vor face si in continuare. „Am avut in ultimele doua decenii un subconsum cronic“, spune Liviu Voinea, si tocmai din acest motiv mai este mult pana la saturarea acestuia.

     

    La noi nu se verifica inca teza conform careia o crestere a veniturilor duce la o crestere mai inceata a consumului si o crestere mai accelerata a economisirii sau a investitiilor. „Si asta pentru ca noi consumam inca mai putin decat avem nevoie, desi mai mult decat producem“, adauga Voinea. Ca sa nu mai spunem ca alternativa de economisire nu prea exista, atata vreme cat randamentul real al dobanzilor este minimal sau chiar negativ.

     

    Exista insa si o schimbare de mentalitate care alimenteaza consumul pe datorie: oamenii nu se mai tem atat de mult ca in trecut de pierderea locului de munca, adica de pericolul de a nu-si mai putea rambursa creditele. „Romanii s-au obisnuit cu o piata a fortei de munca deschisa“, constata sociologul Mircea Kivu.

     

    Banca centrala a mizat pana la un punct pe faptul ca prudenta traditionala a romanului, bun-platnic si grijuliu cu facturile, va fi mai tare decat impulsul de a lua mai multe credite decat ii permite perspectiva veniturilor. Impulsul se dovedeste insa mai tare. Biroul de Credit a raportat la sfarsitul anului trecut restante la creditele bancare de 162 de milioane de lei (44 de milioane de euro) ale persoanelor fizice, de peste doua ori mai mari decat in decembrie 2004, iar numarul restantierilor a ajuns la 222.417, cu 54% mai mult decat in aceeasi luna.

     

    A crescut si numarul creditelor cu restante (intarzieri la plata mai mari de 30 de zile), la 277.360, ceea ce inseamna o majorare de 60%. De partea cealalta, a ofertei de credite care sustin consumul anticipat, bancile nu au nici un motiv sa vrea sa reduca finantarea, „pentru ca ele din asta traiesc“, spune Liviu Voinea. Mai mult, odata cu reducerea marjelor dintre dobanzile pe care le incaseaza la credite si cele pe care le platesc la depozite, bancherii au chiar nevoie de un volum si mai mare al creditarii. Cum il obtin? Prin oferte din ce in ce mai frumos ambalate, mai ieftine, mai simplu de accesat si mai aproape de nevoile oamenilor. Adica exact ce-i trebuie romanului, care „consuma mai impulsiv ca in alte tari trecute deja prin aceasta etapa in urma cu ani buni“, dupa cum puncteaza sociologul de la IMAS.

     

    In aceste conditii, cum poate banca centrala sa vina sa le spuna oamenilor sa consume mai putin? Intrebarea nu ne apartine (decat partial si prin simpatie), ci, asa cum recunostea chiar guvernatorul BNR la o reuniune din decembrie anul trecut, dinainte de sarbatori, ii apartine chiar sotiei lui.

     

    „Le spun, pentru ca acesta este rolul meu, sa atrag atentia.“ Si, dupa cum admitea tot el, e platit destul de bine pentru a avea aceasta (grea) responsabilitate.

  • BRAINSTORMING

    Revista BUSINESS Magazin anticipeaza momentul in care reprezentantii unor domenii foarte diferite vor fi pusi in situatia de a alege o idee centrala prin care Romania sa se poata promova. Cativa lideri de opinie si specialisti au venit cu propriile idei pentru idee. 

    MIRCEA GEOANA, ministru de externe 2000-2004: „Romania: cel mai bine pastrat secret al Europei“. 

    MIRCEA TOMA, Academia Catavencu: „Investiti in Romania si nu va veti plictisi niciodata“. 

    GABRIEL LIICEANU, Editura HUMANITAS: „Tara in care totul este de (re)facut“. 

    STEFAN LIUTE, Grapefruit: „Romania dureaza“.

  • EFICACE, DAR PE TERMEN SCURT

    Bancherii contesta eficienta masurilor administrative pe care le-a luat banca centrala, incepand cu 2003, pentru limitarea consumului pe credit, in special pe credite de consum. In 2005, cele mai dure astfel de masuri administrative au vizat reducerea gradul de indatorare pe venituri (in august) si temperarea creditului in valuta (in septembrie). BNR urmares-te astfel mentinerea sub control a unui deficit comercial care pare sa o fi luat razna, urcand la peste 10 miliarde de euro in 2005, sub presiunea consumului preponderent din importuri.

     

    Trecand insa peste efectul imediat al restrictiilor, care au general un oarecare recul al activitatii de creditare, bancherii si analistii contesta eficacitatea restrictiilor pe termen lung. Deja, „fentand“ cat se poate de legal cerintele bancii centrale, perioadele de creditare au fost extinse la maximum pentru a micsora ratele, gama veniturilor luate in considerare a fost extinsa, garantiile sunt evaluate de acum „cu mai multa blandete“ etc.

     

    Deficitele cu care se confrunta in momentul de fata Romania „sunt generate in primul rand de incapacitatea economiei de a se adapta cererii“, afirma Dragos Cabat, vicepresedintele CFA Romania. De aceea a fost necesara restrangerea cererii de consum prin metode monetare si tot de aici afirmatiile autoritatilor despre sustinerea unei cresteri economice mai rapide. Din pacate, adauga Cabat, cresterea economica se poate realiza in principal in mod inflationist, deoarece structura economiei este deficitara. Iar cum banca centrala nu poate permite o expansiune economica nesanatoasa, singura solutie pentru controlul deficitelor este inhibarea corelata atat a cererii, cat si a ofertei de finantare.

     

    Pe de alta parte insa, adauga Madalina Teodorescu, director executiv credite retail la Raiffeisen Bank, restrictiile impuse in activitatea de creditare pot aduce la stagnare procesul de crestere a nivelului de trai. Achizitia prin credite „a fost si este motorul de crestere a nivelului de trai in toate pietele care sunt mai avansate decat a noastra“, spune Teodorescu.

     

    Reducerea imprumuturilor acordate de banci prin politici de limitare a accesului populatiei la credite „nu poate reprezenta in sine un factor de reglare pe termen mediu si lung“, crede si Manuela Plapcianu de la HVB. De altfel, masurile monetare trebuie intotdeauna corelate cu masuri fiscale si legislative. In plus, afirma Plapcianu, „nu trebuie sa ignoram faptul ca intr-o economie creditul este motorul dezvoltarii“, prin stimularea consumului, cu efect asupra productiei interne de marfuri.

     

    Plapcianu da ca exemplu creditele imobiliare: in conditiile existentei a „extrem de multe industrii orizontale si verticale legate de piata imobiliara“, limitarea accesului populatiei la credite pentru locuinta influenteaza indirect toate subramurile productiei de materiale de constructii si ale productiei bunurilor pentru dotarea locuintei. Iar masurile BNR pentru limitarea creditelor in valuta au efect, mai degraba, asupra creditelor imobiliare, spun bancherii.

     

    Faptul ca anul trecut creditul de consum a crescut mult mai mult decat importul de bunuri de consum (90,8% fata de 25%) inseamna ca doar o parte din cresterea credi-tului de consum se regaseste in cresterea importurilor de bunuri de consum, explica si Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank. Importul de bunuri de consum se mentine la 15% din totalul importurilor in ultimii ani, iar cea mai mare parte a bunurilor importate sunt materii prime si bunuri de investitii, „lucru care este imbucurator“, conchide Dumitru.

  • Inapoi la 10 bani

    Introducerea leului afecteaza, fara exceptie, pe toata lumea. De la omul de rand la companii, banci – cu totii isi pun aceeasi intrebare: va fi mai bine, mai putin bine, vor creste preturile, nu vor creste, era necesar sau nu sa taiem patru zerouri din coada leului? Concluzia invitatilor BUSINESS Magazin este ca, mai mult decat asteptata, venirea leului greu a fost dorita de romani. Si, daca vor avea o moneda cu care sa poata sa lucreze mai usor, o vor si face. Iar cand pretul unei masini, sau al unei case va fi exprimat in lei, vom sti ca pariul pus pe leul greu a fost castigat.

    BUSINESS MAGAZIN: Peste cateva luni, Romania va introduce leul greu. Intrebarea pe care o pune acum toata lumea este: va aduce el si o crestere de preturi?

    MUGUR STET: Daca vorbim despre denominare, vorbim deja despre un fenomen trecut de la 1 martie – ziua in care toti comerciantii a trebuit sa aiba pe raft preturile afisate dual. Daca discutam de rotunjire, aceasta se face la valori de zeci de lei vechi, deci sub un ban nou. Ce s-a intamplat acum ne spun realitatile din magazine. Retailerii profesionisti – cei care au venit din afara – au rotunjit preturile in favoarea clientului. Ii dai clientului aceasta idee ca „el are grija de mine, ma duc la el“.

    Toata discutia cu rotunjirea a pornit de la compararea a doua fenomene care nu pot fi, de fapt, comparate. Pe de o parte, a fost introducerea euro, unde s-a vorbit de acel „round up“ (n.r. – rotunjire). De fapt, nici nu a fost o rotunjire, a fost o reasezare total speculativa a preturilor. Pentru ca din „round up-ul“ din Uniunea Europeana a preturilor s-ar fi ajuns tot la valori sub un euro cent. Or, in realitate, ce s-a intamplat acolo? Au fost cazuri de comercianti, de exemplu in Germania, care au spus „de astazi, felul de mancare nu mai e 100 de marci, ci e 100 de euro“.

    Asta nu mai este rotunjire, aici trebuie sa analizam fenomenul in profunzime. Au fost comercianti in zona euro care au profitat de faptul ca toate impartirile se faceau cu zecimale. Deci nimeni nu putea sa priceapa daca, de exemplu, o sticla de apa minerala care costa doua marci inainte trebuia sa fie echivalentul a un euro si ceva dupa… pentru ca era foarte greu sa faci aceasta conversie in minte… Acesta a fost fenomenul folosit de comercianti. In Romania, ca si in alte tari care au facut denominarea, nu poti sa folosesti aceasta metoda…

    BUSINESS MAGAZIN: Si totusi, preturile ar putea fi rotunjite si in sus….

    MUGUR STET: Rotunjirea in sus nu poate fi decat de cateva zeci de lei, pentru ca impartirea la zeci, sute, zeci de mii se face simplu: muti virgula. Aici orice om vede daca s-a facut corect; nu poti sa spui ca inainte era 3 lei si acum e 6. 

    BUSINESS MAGAZIN: Da, dar dupa virgula se poate face rotunjire…

    MUGUR STET: Da, dar faci rotunjirea la nivel de zeci de lei… ce poate sa insemne asta la nivelul pietei? Un pret care era 39.999 de lei, va fi, sa spunem, 4 lei in loc de 3,99… deci a fost rotunjit cu 10 lei vechi…

    BUSINESS MAGAZIN: Ce se intampla, insa, cu un pret de 475 de mii, sa spunem? Se poate sa se rotunjeasca cifrele dupa virgula, sa dea un numar intreg… din 4,75 sa faca 5, de exemplu…?

    MUGUR STET: Nu, nu, asta nu se poate intampla, pentru ca exista un ordin al Ministerului de Finante, de anul trecut, care spune clar cum se poate face rotunjirea. Se poate rotunji in sus la nivel de bani…

    BUSINESS MAGAZIN: Ce se va intampla, totusi, cand vor disparea preturile exprimate in moneda veche…?

    MUGUR STET: Afisarea duala se termina pe 1 iulie 2006, cand oamenii vor sti de multa vreme cat costa o paine in lei noi. Atunci, daca vine cineva si spune: „acum ca a disparut afisarea duala, painea nu mai este 5 lei, ci 6“, ii bati obrazul…

    BUSINESS MAGAZIN: Afisarea duala pana in 2006 a fost o idee a Bancii Nationale?

    MUGUR STET: Nu, asa s-a procedat peste tot unde s-a facut denominarea – afisarea duala a durat cel putin un an de zile. Iar ceea ce la noi este un lucru pozitiv, este aceasta afisare duala cu patru luni inainte de introducerea efectiva in viata de zi cu zi a leului nou. Aceasta perioada de patru luni de zile are doua calitati, foarte bune din punctul nostru de vedere. Pe de o parte, auto-promoveaza leul nou – oamenii se vor intalni patru luni cu acele etichete duale, si chiar daca nu stiu ce este leul nou vor incepe sa puna intrebari, si vor primi raspunsuri. Pe de alta parte, obisnuieste omul cu preturile si in lei noi, pentru ca dupa 1 iulie 2005, preturile vor fi in lei noi, bonurile de la casa vor fi in lei noi, conturile vor fi in lei noi…

    CRENGUTA ROSU: Eu ma pot exprima din perspectiva comunicarii si as spune ca sunt in acord cu ceea ce Banca Nationala a facut, cel putin pana la acest moment. Pentru ca mi s-a parut ca din perspectiva cetateanului mediu informat – deci nu sub mediu informat, si nici peste – campania a fost foarte prudent si masurat condusa. In primul rand, mi-a placut faptul ca au reusit sa evite o suprapunere peste campania electorala. Desi anuntul a venit la sfarsitul anului trecut, cand era full electoral campaign (nr. – campania electorala in plina desfasurare) si cand existau niste riscuri majore in a se translata discutia…

    MUGUR STET: …da, din mediul real, in mediul politic…

    CRENGUTA ROSU: …mi s-a parut ca atunci lucrurile au fost foarte bine conduse. Anuntul a fost facut – deci piata nu a fost lipsita de aceasta informatie, dar nici nu au presat foarte mult, tocmai pentru a evita acest, sa spunem, risc politic. Mi s-a parut super OK.

    MUGUR STET: Oricum, exista si legea care aparuse in iulie…

    CRENGUTA ROSU: Tocmai aici era problema, ca legea exista, insa in campania electorala riscurile erau absolut uriase. Dupa acest moment, foarte linistit s-a facut trecerea catre noul an, cand informatia a fost abundenta pe mijloacele media. Am inca niste dubii, dar aici poate domnul Stet ne poate da detalii, despre cum urmeaza sa se intample informarea celor care opereaza borderouri, tot felul de raportari – despre cum au posibilitatea sa transleze, cum lucreaza cu cele doua contabilitati – daca exista aceste lucruri puse in opera si daca lumea stie despre ele. 

    PAUL PASCHIEVICI: In ceea ce priveste contabilitatea, de fapt problema complicata nu e de a trece la leul nou… Problema nu este de a lua niste cifre anterioare – soldurile initiale si rulajele – si de a le imparti la 10.000. 1 iulie nu va fi o muchie de cutit, in asa fel incat toata lumea va intra pe leul greu si va uita de leul usor. Experienta noastra la Ciel in materie de contabilitate si de de mod practic de lucru, ne arata faptul ca ei in iulie o sa mai introduca inca note contabile din ultimul an, si tot asa, probabil o vreme destul de lunga.

    Ceea ce inseamna ca la un moment dat toate softurile care incearca sa faca viata utilizatorului cat mai simpla va trebui sa poata lucra dual, si cu moneda noua, si cu moneda veche. Pentru ca e o problema de timp, de istoric, si in contabilitate si in gestiunea comerciala etc. Cum anume se realizeaza treaba asta la nivel de soft? Exista solutii, ele se pot pune in practica, si se vor face in asa fel incat un contabil sa poata, fara nici un fel de problema, pe 15 iulie sa isi aduca aminte ca nu a introdus ceva din iunie, sa intre normal, sa introduca si toate calculele, in mod transparent pentru utilizator, sa mearga mai departe. Aproape ca nu va sti, dar va trebui sa faca operatia constient si sa spuna ca lucreaza pe leul vechi, pentru ca altfel pot aparea niste erori colosale. 

    CRENGUTA ROSU: Aici am eu, sa spunem, dubii, ca informatia de acest tip a fost comunicata… eu nu ma pot arunca in evaluari de tip economic, nu ma pricep. Insa in partea de comunicare, am experienta introducerii noului sistem contabil de acum 11 ani, in ‘94, cand chiar am participat la campania respectiva, pentru Ministerul Finantelor. Tin minte ca existau situatii cu oameni cu inchiderea de luna pe masa, disperati ca nu stiau incotro sa mearga. La nivelul de mica organizatie, mica companie, mic intreprinzator – oameni care va trebui sa raporteze intr-un fel datele lor financiare – nu stiu daca s-a facut ceva, nu a fost extrem de vizibil… Stiu ca cetateanul obisnuit stie despre leul greu, stiu ca varstnicii, conform studiilor, s-au bucurat ca revin la ceea ce stiau de multa vreme…

    MUGUR STET: Si aici s-au popularizat ordinul si ordonanta, toti contabilii stiu ce inseamna din punct de vedere contabil…

    PAUL PASCHIEVICI: Eu cred ca da, pentru ca noi suntem in relatii cu foarte multi contabili si dupa parerea mea, contabilii au destule informatii. Insa nu numai contabilii lucreaza cu situatii financiare, sunt si cei care tin gestiuni comerciale, si cei care fac partea de salarii – ei nu sunt contabili. Pe de alta parte, in toate lucrurile astea exista un mod foarte simplu de a trece peste o presupusa ignoranta a unora dintre ei, si anume a face lucrurile simplu. Adica sa apesi pe un buton care spune „acum lucrezi cu leul greu“ – din acest moment softul va face toate calculele necesare in spate, societatea va trece pe leul nou si lucrurile vor deveni transparente de acum inainte. Cu conditia ca cel care introduce datele sa nu faca absurditati si sa introduca o cifra de zece mii de ori mai mare. Pentru ca atunci se intampla ceva ce e aproape neverificabil – e de conceput ca platesti pe cineva sau ca faci o nota de plata de 100 de mii de lei noi. De aceea, e greu de stiut ulterior daca s-a lucrat cu adevarat in lei vechi, sau a fost doar o greseala. Deci numarul de verificari pe care il poti face ulterior este relativ limitat. Pe de alta parte, trecerea in sine se va face transparent pentru utilizator. 

    CRENGUTA ROSU: Cred ca in iulie ar fi nevoie de niste linii de comunicare directe intre cetateni si specialistii selectati, pregatiti pentru diferite situatii, care timp de o luna-doua sa ii asiste in acest proces. 

    PAUL PASCHIEVICI: De fapt, la 1 iulie o sa inceapa din punct de vedere legislativ, dar din punctul de vedere al programelor informatice, exista deja firme care s-au pregatit. In particular, si noi vom avea la inceputul lui aprilie leul greu gata… De ce? Pentru ca stim foarte bine ca multe firme vor vrea sa faca simulari, sa se „joace“, ca sa vada cum functioneaza. E bine sa le aiba o vreme inainte de momentul zero, ca sa poata sa se obisnuiasca. Este o parte a procesului educational. 

    CLAUDIU CERCEL: Eu as spune ca este un proces complex, dar nu este in nici un caz la fel de complicat – cel putin din perspectiva data de implicarea mea pana acum in cadrul BRD in proiect – ca introducerea unui sistem nou de conturi. Alte introduceri de sisteme de conturi au fost cu adevarat complicate. In afara de acest lucru, in zona bancara, noi am parcurs trecerea la euro. Si atunci au fost necesare niste ajustari. 

    PAUL PASCHIEVICI: Apropo, acela a fost momentul in care toata lumea care afisa preturi in dolari a afisat brusc acelasi pret in euro. 

    CLAUDIU CERCEL: Asta vroiam sa spun legat de impactul asupra preturilor. La ora asta purtam deja impactul unor astfel de cresteri de preturi care au aparut la anumite produse sau pe anumite zone cand s-a trecut de la referinta dolar la referinta euro. Despre impactul trecerii la leul greu asupra preturilor – nu cred ca de aici va incerca majoritatea sa extraga plus de putere in a stabili pretul. Mai degraba din repachetarea de produse – produse schimbate pe ici pe colo, si cu alte preturi – sau din alte fenomene macroeconomice ar putea veni cresterile de preturi generale in aprilie. Poate fi un prilej; dar la fel de bine s-ar putea sa nu se intample. Pe de alta parte avem impactul cursului de schimb, care lucreaza invers. Dar nu cred ca din conversii si din rotunjiri vor fi cresteri de preturi. 

    MUGUR STET: Cresterea preturilor la energie nu poate avea o influenta in anul 2005 mai mare de 2-3 puncte procentuale pe total economie. Normal, preturile vor creste, inflatie va fi – dar inflatia va fi de 7%. Eu zic ca este un nivel la care am muncit mult sa ajungem, dar un nivel despre care acceptam cu totii ca nu afecteaza fundamentele economiei. Deci nu trebuie sa ne speriem si sa facem din aceasta idee ca preturile vor creste un fel de „bau-bau“, ca nu mai e cazul… Nu mai avem acele cresteri de doua cifre pe luna…

    CLAUDIU CERCEL: S-ar putea ca un mic efect – pentru ca mic cred ca va fi – sa provina si din iluzia monetara. Totusi, treci la un altfel de pret… oamenii s-ar putea simti mai relaxati.

    MUGUR STET: Nu e nevoie ca oamenii sa se simta mai relaxati; oamenii vor intelege, pur si simplu, ce li se intampla. Vor reveni la realitate. Nu cred ca romanii doresc sa fie „milionari“ – pentru ca a dori acest lucru inseamna ca esti un specialist in cifre mari, si nu cred ca majoritatea sunt specialisti in cifre mari. De asta se si incurca la calcule. Ganditi-va ca salariul mediu este de 7 milioane si ceva acum…

    CLAUDIU CERCEL: Eu chiar as risca o presupunere: s-ar putea sa apara si un efect dezinflationist. De ce? Pentru ca lucrand pentru sume mai mici, banuti, lumea devine mai disciplinata. In acest moment, daca si magazinele au vazut ca de multe ori nu au piesa metalica, si nici clientii nu cer – maresc direct pretul, ca sa nu mai fie nevoie sa tina piesa metalica. Si atunci, cand se va trece la un sistem cu banuti, lumea va incepe sa fie foarte atenta la preturi. 

    MUGUR STET: Este clar ca banul capata valoare si oamenii vor cere restul..

    PAUL PASCHIEVICI: Ceea ce va fi interesant va fi lucrul casierilor… pentru ca ei risca sa dea restul in moneda gresita..

    MUGUR STET: Cei care lucreaza la casele de marcat au doua avantaje. Primul este legat de faptul ca leii noi au acelasi fond de culoare si aceleasi personalitati ca pe echivalentul in lei vechi. In plus, noi avem ca politica declarata retragerea cat mai rapida din circulatie a monedei metalice vechi. Tot ce inseamna moneda veche, pe masura ce va fi adusa la Banca Nationala, nu va mai fi repusa in circulatie. 

    CLAUDIU CERCEL: Inca de la inceput?

    MUGUR STET: Da, noi vrem ca partea asta de moneda metalica sa aiba o circulatie curata, civilizata, inca de la inceput. 

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca oamenii se vor obisnui cu moneda metalica?

    MUGUR STET: Da, eu nu cred ca vor fi probleme. Cel putin pentru o categorie de oameni, care si acum au apetit pentru moneda metalica – pensionarii. 

    BUSINESS Magazin: Care credeti ca vor fi problemele pana la introducerea totala a noilor bani?

    CRENGUTA ROSU: Faptul ca toata lumea vorbeste despre denominare arata ca exista deja acceptarea, ceea ce inseamna ca de acum incolo, tot procesul va fi mult mai usor de condus. S-a creat acceptarea, este un dat. Trecerea la rafturi s-a facut foarte usor, aproape nesesizabil, incepi sa te obisnuiesti cu ideea, si in momentul in care treci la noul pret deja acceptarea e creata. 

    CLAUDIU CERCEL: Pot sa spun ca noi ne-am propus sa gandim cotatii chiar in leul nou. Chiar de multe ori pe piata interbancara dam cotatii si in leul nou. Nu cred ca noi vom avea probleme… Sa luam exemplul din Turcia. Dupa introducerea lirei noi, pe piata financiara turceasca au crescut foarte mult ritmul si volumele de tranzactionare si unul din motivele invocate de catre unii dintre jucatori a fost ca s-au redus riscurile operationale tocmai datorita micsorarii numarului de cifre. 

    BUSINESS MAGAZIN: Mai e, totusi, un aspect: din momentul in care se taie patru zerouri, leul a ajuns cea mai valoroasa moneda din Europa, ca valoare nominala. Se vor simti romanii mai mandri?

    MUGUR STET: Confortul psihologic pe care ti-l da aceasta valoare nominala care „vine pe pamant“ este fantastic. Poti sa-ti faci mult mai usor calculele vietii de zi cu zi. Si eu sunt convins ca la anul pe vremea asta vom discuta despre preturi la masini in lei, preturi la case in lei. E normal, pentru ca acum o masina e 360 de milioane de lei. Cum poti sa faci o reclama cu pretul asta? 

    CRENGUTA ROSU: Pentru ca ai adus asta in discutie, ti-as spune ca de fiecare data cand e vorba despre un premiu, el a fost exprimat in lei, pentru ca suna mult mai spectaculos. Premii de miliarde de lei! De fiecare data cand se vorbea de un pret, el a fost exprimat in euro. Le intelegi, si par mai putin… Simt o sensibilitate de comunicare in privinta leului greu, dar care vine din cu totul alta zona. Vine din aprecierea leului, si discutiile care se poarta la acest moment despre consecintele intaririi leului. Mi-a fost teama, gandindu-ma la leul greu, ca se poate crea confuzie. Fenomenul aprecierii leului, consecintele lui si fenomenul introducerii leului greu, care e altceva….

    MUGUR STET: Campania de promovare va incepe pe 20 aprilie, o data cu prezentarea noilor insemne monetare, si va incepe intr-un ritm de zi cu zi, in principal prin colaborarea cu cele doua posturi publice de televiziune si radio. In acel moment, zi de zi vom avea informatii despre leul nou si vom face si o numaratoare inversa. 

    BUSINESS MAGAZIN: Daca ar fi sa introduceti un slogan pentrul „leul greu“, ce formula ati alege?

    MUGUR STET: Noi l-am introdus deja: leul nou – totul se simplifica.

    CRENGUTA ROSU: Nu cred ca este genul de produs care are nevoie de slogan. Asta pentru ca nu ai nevoie de acceptanta. Leul greu deja exista in constiinta oamenilor. Ai nevoie, mai degraba, de un suport. As merge pe un efect traditionalist de genul „we’ re back in business“. Adica ne-am intors in liga buna. As miza pe acest efect din mai multe motive: o data, exista expectatia pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana in 2007, 2008, 2010 (ma rog) si, doi la mana, omul se va simti mai confortabil cand isi va face calculele zilnice in lei noi. 

    CLAUDIU CERCEL: As merge pe ceva inrudit cu sloganul BNR. Numai ca as spune altfel: cu leul nou, este tot mai simplu…

    BUSINESS MAGAZIN: Eu as merge pe ideea de slogan „da-mi restul“… Mai doriti sa adaugati ceva?  

    CRENGUTA ROSU: Am observat ca acceptanta leului greu a venit destul de repede si din partea bancilor. De aceea cred ca si ele au un merit in promovarea noului leu egal cu cel al Bancii Nationale. Unul din clientii mei este o banca si l-am vazut cum s-a comportat. Si nu a fost un comportament singular. Este o forma de normalitate. Cred ca tot acest proces, incepand cu comunicarea si continuand cu parteneriatele ulterioare, s-a intamplat „à la carte“. Nu sunt foarte sigura ca lucrurile vor merge la fel de bine in aval pentru toti cei care va trebui sa raporteze. Dar daca industria de IT&C e gata, stau linistita. Cate din companiile romanesti folosesc, totusi, programe si cate nu? 

    PAUL PASCHIEVICI: Programe de contabilitate? Majoritatea. Foarte putine mai folosesc contabilitatea de mana. Chiar si microintreprinderile incep sa apeleze la cabinete de expertiza contabila, la un expert contabil sau la un contabil. Acesta va lucra automat cu un program contabil pentru ca, altfel, este complet nepractic. 

    CRENGUTA ROSU: Aveti o statistica la nivelul intregii tari despre cate firme folosesc programe de contabilitate?

    PAUL PASCHIEVICI: Noi am facut tot felul de sondaje telefonice pentru ca am fost foarte interesati de pozitia noastra pe piata. Din cate imi aduc aminte, peste 85% folosesc programe de contabilitate. As spune ca mai sunt foarte putini cei care nu folosesc softul de contabilitate. Exista si o categorie care isi cumpara programe de la studenti cu un milion de lei, dar ideea e ca folosesc o solutie informatica renuntand la contabilitatea de mana. Pe de alta parte, sunt constient de faptul ca multi oameni sunt ingrijorati in ceea ce priveste trecerea la leul greu, din perspectiva programelor de contabilitate. Mesajul meu pentru acesti oameni este ca nu trebuie sa fie ingrijorati, pentru ca softurile de contabilitate vor fi gata inainte de termenul limita, astfel incat ei le vor putea testa. 

    MUGUR STET: Eu as adauga, in final, ceva legat de un posibil efect psihologic invers al trecerii la leul greu. Oamenii, cand o sa citeasca in presa despre fraude de un milion de lei (in loc de zece miliarde), o sa spuna ca e vorba de o nimica toata. Mult timp vor ramane in minte cu valoarea veche a milionului de lei. 

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    La cea de-a doua dezbatere a Clubului, care a avut ca tema introducerea leului nou, invitatii BUSINESS Magazin au fost: 

    • CRENGUTA ROSU co-managing partner, DC Communication
    • MUGUR STET purtator de cuvant, Banca Nationala a Romaniei
    • PAUL PASCHIEVICI general manager, Ciel Romania
    • CLAUDIU CERCEL directorul Directiei Operatiuni de Piata, Banca Romana de Dezvoltare – Groupe Société Générale

  • Cantecul lebedei?

    Magazinele muzicale se joaca de-a hocus-pocus: azi sunt, maine nu mai sunt. Cel mai mare magazin audio din Romania, Sony Music Mega Store, e doar un exemplu din sirul lung de magazine de profil care au fost inchise pentru ca nu aduceau profit. Doar trei nume mari rezista: Diverta, Hollywood Music & Film si Magazinul Muzica.

    Cine vrea sa castige bani cinstiti din comertul cu muzica e nevoit fie sa renunte, fie sa isi gaseasca activitati suplimentare, care sa-i tina in viata afacerea. Cel putin dupa aceasta teorie au functionat multe magazine muzicale pana acum. Majoritatea au renuntat. Astfel, numarul magazinelor din Capitala care vand exclusiv muzica si nu vand la negru nu sare de cinci. Dovada ca lucrurile nu merg bine in retailul muzical romanesc „luceste“ in vitrina putinelor retele de magazine de profil ramase. In bulevardul Mihai Bravu din Capitala, vitrina magazinului Hollywood Music & Film e acum pustie. O privire aruncata pe rafturile filialei aceleiasi retele din zona cinematografului Scala e suficienta pentru a constata ca vanzarea de CD-uri sau casetele audio a trecut pe locul al doilea, dupa afacerea cu DVD-uri si inchirieri de filme.

    Doar reprezentanta din Bucuresti Mall mai pastreaza izul occidental de la inceput, cu o oferta de titluri bogata. Si totusi, candva s-a vandut si in Romania muzica. Sony Music Megastore oferea, in incinta de auditie cvadridimensionala, cam tot ce-si putea dori un roman, chiar daca avea gusturi occidentale. O adevarata atractie era standul cu viniluri. O alta era obiceiul imprumutat de administratorii magazinului de la occidentali de a organiza lansari de albume in incinta. Era cel mai mare magazin de profil din tara. De deschiderea lui isi mai aduc aminte multi bucuresteni, pentru ca o mie dintre ei au plecat acasa cu CD-uri primite cadou din partea magazinului. Dar nimic din toate astea nu a tinut in viata magazinul. 

    Cei 500 de metri patrati din complexul comercial Unirea se numesc astazi „Diverta“. Un magazin tot cu profil muzical, cu o oferta destul de bogata si cu un personal „scolarizat“, dupa cum sustine Sebi Vasilescu, directorul general al Diverta. Clientii in cautarea unui produs vor fi indrumati spre ceea ce cauta sau spre posibile alternative. Mai mult, spune directorul, daca produsul cautat nu se afla in magazin sau la furnizor, in cateva zile acesta poate fi adus la solicitarea clientului. 

    Dar strategiile de imbunatatire a ofertei nu au salvat nici magazinul „Diverta“ de influenta declinului pietei muzicale. Rezultatele financiare ale „Diverta“ strict din vanzarea de muzica nu sunt exceptionale. Grupa de „produse media“ in care sunt incluse, ca raportare financiara, si produsele audio, reprezinta doar 15-20% din cifra de afaceri a companiei.  

    Intr-un fel, nici nu e de mirare, spune Adrian Iorgulescu, presedintele Uniunii compozitorilor si muzicologilor din Romania, uniune care detine magazinul „Muzica“. „In conditiile in care, de la o zi la alta, pirateria e tot mai prospera, e absolut normal ca magazinele de muzica sa ramana in umbra“. Multi clienti au uitat de „atuul calitatii, de aspectul legal precum si de etica personala“, principalele motive pentru care un cumparator nu alege „calea usoara“ a achizitiei la negru, spune Sebi Vasilescu, directorul general Diverta.

    Conform datelor Asociatiei pentru Combaterea Contrafacerilor, piata la negru reprezinta in jur de 70% din totalul pietei muzicale autohtone. Numai in Bucuresti autoritatile confiscasera in primele zece luni ale anului trecut peste 150.000 de CD-uri si DVD-uri piratate. Proprietarii drepturilor intelectuale si casele de discuri pierd anual 25 de milioane de euro din cauza acestei afaceri ilegale, potrivit estimarilor unor analisti financiari din Romania.

    Cu mici exceptii, magazinele de muzica par sa isi cante, resemnate, cantecul de lebada. Magazinul Muzica, cel aflat in proprietatea Uniunii Compozitorilor si a Muzicologilor, isi vinde CD-urile intr-o liniste de biblioteca. Cu exceptia unui vanzator de viniluri, care abia asteapta sa-ti impartaseasca povestea fiecarui produs pe care-l vinde, personalul magazinului asteapta intr-o liniste neconvingatoare ca produsele „sa se vanda“.   Totusi, magazinul Muzica ramane „un etalon al Capitalei, un obiectiv cultural“, spune Adrian Iorgulescu. 

    Majoritatea turistilor straini care cauta compilatii autohtone, muzica clasica sau folclor, ajung aici. Insa Iorgulescu stie ca nu va putea tine in viata magazinul folosindu-se strict de prestigiul dobandit de-a lungul timpului. „Incepand cu acest an, magazinul isi va schimba infatisarea, va deveni mai occidental“, spune Iorgulescu. 

    Pana atunci, cei care vor sa se simta bine cand cumpara nu au prea multe alternative. Cu una-doua exceptii, ei ar trebui sa aleaga fie locurile mici, cu dichis, de genul librariilor Carturesti, unde oferta de produse e limitata, fie magazinele lipsite total de personalitate, dar unde sansele de a gasi produsul cautat sunt mai mari.

  • BOALA NEAGRA

    Principalele efecte negative ale pirateriei la nivel mondial sunt:

    SCAD VANZARILE
    Tranzactiile ilegale cu muzica si descarcarea de pe Internet sunt invinuite pentru scaderea la nivel mondial a vanzarilor din industria muzicala. Scaderea a fost de 7 procente in 2002, si s-a dublat in 2003.  

    RAMAN PE DRUMURI
    Jay Berman, directorul executiv al Federatiei Internationale a Industriei Fonografice, spune ca din cauza pirateriei mai mult de jumatate din profesionistii din domeniul muzical din Europa risca sa-si piarda locurile de munca. 

    LEGISLATIA ROMANEASCA
    In Romania, legislatia permite descarcarea de muzica de pe Internet, cu conditia ca aceasta sa fie ascultata acasa. Folosirea ei in scopuri comerciale este o activitate ilegala care se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani.