BusinessMagazin

Blog

  • Croaţia şi euro: autorităţile petrec, cetăţenii şi afacerile oscilează între speranţă, neîncredere şi teamă

    Pentru Croaţia, trecerea dintre ani a fost şi trecerea la următorul nivel al integrării europene: adoptarea euro, rezultatul celei mai lungi perioade de pace şi prosperitate din Europa, şi intrarea în spaţiul fără frontiere Schengen. Pentru autorităţi a fost sărbătoare. Pentru cetăţeanul de rând, speranţele se amestecă cu teama şi neîncrederea. Nu este ceva nou. În Slovenia, care a trecut la euro pe 1 ianuarie 2007, încă persistă senzaţia că acest pas a adus scumpiri.

    Pe 1 ianuarie 2023, Croaţia a devenit al 20-lea stat membru al UE care a adoptat moneda unică europeană euro. Statul balcanic a intrat în UE în urmă cu un deceniu, dar abia acum s-a calificat pentru ceea ce este văzut ca elita economică a Uniunii, scrie Euronews.

    Imediat după miezul nopţii, de Revelion, ministrul de finanţe Marko Primorac şi guvernatorul băncii naţionale Boris Vujcic au scos primele bancnote croate de euro dintr-un bancomat. Între timp, ultimul şofer care a trecut cu maşina printr-un punct de control al paşapoartelor între Croaţia şi Slovenia a primit cadou un ursuleţ de pluş. De acum încolo, pentru croaţi trecerea este liberă până în Norvegia şi Portugalia.

    Experţii spun că adoptarea euro va ajuta Croaţia să-şi protejeze economia în vremuri în care inflaţia îşi face de cap peste tot. Sentimentele printre croaţi sunt în cel mai bun caz amestecate.

    Renunţarea la controalele de la graniţe este binevenită. Însă unii sunt îngrijoraţi că trecerea la euro va aduce beneficii doar economiilor mari precum Germania şi Franţa. Este o idee promovată la ales de grupurile de opoziţie cu orientare de dreapta. La aceste influenţe se adaugă şi neîncrederea populaţiei în autorităţi, ceva obişnuit în Balcani şi în statele foste comuniste din Europa de Est.

    De aceea, nu este de mirare că mulţi comercianţi se aşteptau ca în primele zile de tranzacţii în euro să fie haos, sau cel puţin penurie de monede.

    O bună parte din populaţie se aşteaptă la scumpiri deoarece magazinele vor rotunji preţurile exprimate anterior în kune. În acest scenariu, inflaţia, deja la aproape 14%, va accelera şi mai mult.

    Pentru coafeza Ivanka Popek, cea mai mare îngrijorare este legată de conversia între monede deoarece în primele două săptămâni ale lunii ianuarie oamenii încă mai pot plăti în kune, dar restul trebuie dat în euro.

    Astfel, micile afaceri se pot transforma în case de schimb valutar. Pentru a facilita schimbul, banca centrală a lansat o aplicaţie specială, numită euroHR, care face rapid conversia între vechea şi noua monedă. De asemenea, banca centrală a ordonat afişarea preţurilor atât în euro, cât şi în kune pentru a domoli temerile de scumpiri.

    Cu toate acestea, scumpirile cauzate de trecerea la euro se simt, spune pentru Euractiv managerul unui lanţ de supermarketuri din Zagreb. Preţurile crescute sunt afişate şi în euro şi în kune. Cu toate măsurile şi ordinele date de guvern şi de banca centrală, nimeni nu controlează ce se întâmplă cu preţurile, spune managerul.

     

     

  • Piaţa “fierbinte” a muncii din Germania ar putea determina noi majorări de dobânzi în zona euro. Italia ar putea avea cel mai mult de suferit

    Numărul locurilor de muncă din Germania a atins un maxim post-reunificare în 2022, cu soliditatea pieţei muncii din cea mai mare economie a zonei euro aşteptată să crească probabilitatea operării de noi majorări de dobânzi în pofida riscului recesiunii, notează Financial Times.

    Piaţa muncii la nivelul întregii regiuni a rămas sub presiune în pofida creşterii mai slabe în toamnă şi perspectivei unei recesiuni în iarnă, cu şomajul atingând un nou minim de 6,5% în octombrie.

    Date separate de la S&P Global arată de asemenea că producătorii germani au continuat să angajeze constant în decembrie în pofida scăderii producţiei. Angajările au crescut în decembrie şi la nivelul zonei euro. Soliditatea pieţei muncii sporeşte temerile legate de o creştere ridicată a salariilor în rândul strategilor, a căror sarcină este să menţină inflaţia sub control.

    Piaţa muncii este monitorizată îndeaproape de BCE, avansul salariilor fiind văzut ca a urma să prelungească probabil episodul de inflaţie ridicată din regiune. La reuniunea BCE din decembrie, preşedinta băncii, Christine Lagarde, a remarcat că creşterea salariilor la nivelul regiunii ia avânt, susţinută de pieţele robuste ale muncii.

    Pieţele pariază pe o majorare cu 50 de puncte bază a dobânzilor în cadrul şedinţei de politică monetară a BCE din 2 februarie. Economiştii avertizează că Italia este ţara din zona euro cea mai ameninţată de o criză a datoriilor cu BCE continuând să majoreze dobânzile şi să cumpere mai puţine obligaţiuni în lunile următoare.

    Guvernul italian a bugetar un deficit fiscal în scădere de la 5,6% din PIB în 2022 la 4,5% în 2023 şi 3% în 2024, însă datoria publică italiană rămâne una dintre cele mai ridicate din Europa, la peste 145% din PIB.

    Costurile de finanţare ale Romei au crescut dramatic de când BCE a început să majoreze dobânzile.

    Strategii BCE insistă că vor continua să majoreze dobânzile în primele luni ale acestui an. Klaas Knot, guvernatorul băncii centrale olandeze, a declarat pentru FT că banca centrală de-abia acum începe “a doua jumătate” a ciclului său de majorare a dobânzilor.

     

  • Avertisment: Criza energiei s-ar putea repeta în iarna anului 2023

    Gândurile experţilor încep să se îndrepte către Crăciunul anului 2023, după ce Europa a reuşit să-şi ţină luminile aprinse în timpul perioadei festive din 2022 în pofida unei crize a energiei care ţine continentul în gheare de peste un an, relatează Bloomberg.

    Experţii se tem deja că provocările din 2022 s-ar putea repeta în iarna viitoare, poate la o scară chiar mai mare.

    Iar efectele actualei crize a gazelor ar putea dura şi mai mult. În decembrie, una dintre cele mai respectate companii de consultanţă în domeniul energiei avertiza că preţurile gazelor s-ar putea menţine ridicate până la finalul deceniului.

    Situaţia continentului în iarna viitoare va depinde nu în mică măsură de cât de reci vor fi lunile ianuarie, februarie şi martie, spun experţii.

    Martin Young, analist la Investec, arată că producţia de energie eoliană va creşte înainte de iarna viitoare, însă există în continuare nesiguranţă cu privire la producţia de cărbune şi energie nucleară.

    În 2022, livrările de gaze ruseşti către Europa au continuat, deşi la cote reduse. În vara acestui an, gazoductele care leagă Rusia de Europa ar putea fi închise. Drept urmare, o mare parte din gazele importate pe continent va trebui aduse cu ajutorul navelor din SUA, Qatar şi alte regiuni.

    Totuşi, există un număr limitat de nave transportatoare de GNL în lume, cât şi un număr limitat de locuri unde acestea pot acosta în Europa.

    Marea Britanie şi Spania şi Portugalia dispun de cele mai mari capacităţi de import pentru GNL din Europa. Însă peninsula Iberică nu dispune de multe gazoducte care să o conecteze de restul Europei, astfel că terminalele spaniole sunt mai puţin folositoare pentru ţările vecine.

    Deşi gazele naturale lichefiate pot oferi o soluţie parţială pentru aprovizionarea cu gaze a Europei, acestea nu pot împinge preţurile gazelor înapoi la nivelul la care se situau în trecut.

    Iar pentru că navele transportatoare de GNL pot călători oriunde, pentru a obţine gazele vitale de care are nevoie Europa va trebui să ofere preţuri mai mari decât alţi cumpărători.

    Cornwall Insight, o respectată companie de consultanţă în energie din East Anglia, se aşteaptă că preţurile gazelor să rămână ridicate până la finalul deceniului.

     

     

  • Cinci provocări economice care ne aşteaptă în 2023

    În pofida unor provocări majore, cum ar fi o posibilă recesiune, sosirea noului an nu înseamnă doar veşti rele, scrie Deutsche Welle.

    2022 a fost anul când economia mondială ar fi trebuit să se redreseze de pe urma haosului provocat de pandemie. Însă Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie, generând nesiguranţă. Războiul şi sancţiunile anunţate de Occident au alimentat tensiuni geopolitice, au împins preţurile energiei şi alimentelor la niveluri record şi au perturbat lanţurile de aprovizionare, amânând redresarea economiei mondiale.

    Cu inflaţia urcând la maxime pe mai mulţi ani, băncile centrale au fost forţate să scumpească creditul, sporind perspectivele apariţiei unei recesiuni în 2023. Recesiunea este însă doar una dintre dificultăţile economice ce ne aşteaptă în noul an.

    2023 este aşteptat să fie al treilea cel mai slab an pentru creşterea economiei mondiale din acest secol. Analiştii se aşteaptă ca marile economii ale lumii să alunece în recesiune în acest an. Şefa FMI Kristalina Georgieva avertizează că o treime din economia mondială ar putea fi afectată de recesiune în 2023.

    Consolarea este că orice recesiune va fi probabil de scurtă durată şi nu va fi pe cât de severă o indică aşteptările, provocând doar o creştere modestă a şomajului.

    Scumpirile vor fi probabil mai moderate în 2023, ajutate de slăbirea cererii, scăderea preţurilor energiei, relaxarea blocajelor de la nivelul lanţurilor de aprovizionare şi un declin al preţurilor transportului maritim. Totuşi, inflaţia se va menţine peste ţinta băncilor centrale, determinând noi majorări de dobânzi. Acest lucru înseamnă şi mai multă durere pentru economie, riscând să adâncească o criză mondială a datoriilor.

    Cu puţin timp înainte de începutul noului an, China şi-a anunţat exitul din controversata politică zero Covid. După experienţa altor ţări, înmulţirea dramatică a cazurilor de coronavirus va cauza probleme pe termen scurt pentru a doua mare economie a lumii. Acest lucru ar putea afecta redresarea fragilă a lanţurilor de aprovizionare. Există de asemenea riscul apariţiei unei noi tulpini de coronavirus care să se răspândească în alte părţi ale lumii.

    Deşi perspectivele pe termen scurt par sumbre, analiştii se aşteaptă ca economia chineză să încheie 2023 pe o notă mai optimistă.

    Situaţia precară a sectorului energiei, în special în Europa, va continua să dea dureri de cap guvernelor în 2023. Europa ar putea evita o criză în toată regula a energiei în această iarnă graţiei vremii mai blânde decât în mod normal şi reducerii consumului, însă situaţia ar putea deveni mai dificilă înaintea iernii viitoare.

    Tensiunile militare şi politice vor constitui în continuare riscuri majore pentru economia mondială. În timp ce pentru războiul din Ucraina nu se întrevede un sfârşit, tensiunile dintre SUA şi China privitoare la Taiwan şi cele din Peninsula Coreeană vor ţine investitorii probabil pe jar în acest an.

     

     

  • Cât de importanţi sunt părinţii pentru cariera unui sportiv de performanţă şi care a fost situaţia pentru cel mai în formă sportiv român

    László Polgár este un profesor maghiar de şah, dar şi psiholog în educaţie. Le-a crescut pe faimoasele surori Polgár: Zsuzsa, Zsófia şi Judit, care au devenit minuni ale şahului mondial, cu Judit şi Zsuzsa ajungând în poziţiile de cea mai bună şi a doua cea mai bună jucătoare DIN LUME. Carlos Alcaraz Garfia, numărul 1 în tenisul masculin mondial – şi cel mai tânăr sportiv care a ajuns la o astfel de performanţă – la doar 18 ani – a început să joace tenis în clubul de tenis unde tatăl său, Carlos Alcaraz  González, considerat de altfel şi arhitectul reuşitei sale, lucra ca director al academiei de tenis.

    Johannes Franciscus Verstappen, care a fost şi el pilot de Formula 1, şi-a antrenat copilul, pe Max Verstappen, de la o vârstă mică la karting, iar acesta a devenit unul dintre cei mai tineri campioni de Formula 1. În 2022, listei părinţilor de campioni mondiali li se adaugă nume româneşti: Georgeta şi Mihai Popovici, părinţii lui David Popovici, care la 17 ani a devenit cel mai tânăr campion mondial la proba de 200 m liber masculin şi unul dintre cei mai tineri campioni mondiali din istoria înotului masculin.

    Am vorbit cu Mihai Popovici cam 5 minute, într-o întâlnire profesională, culmea, a mamei mele, unde s-a întâmplat să mă nimeresc şi eu, în urmă cu vreo trei ani, când numele lui David Popovici, fiul său, nu ţinea capetele de afiş şi titlurile de presă, cu performanţe cu care acum ne mândrim cu toţii. Poate era modestia, poate necunoscutul, în orice caz – într-o discuţie de cinci minute a menţionat pasiunea cu care fiul său îşi urma visul – iar discuţia nu trăda decât susţinerea pe care era dispus să o acorde, nu aroganţa unui tată de viitor campion. El, de altfel, nu avea nicio legătură cu sportul: specialist în nutriţie, cu experienţă în marketing, absolvent de ASE, pasionat de pescuit, din ce reiese pe reţelele de social media unde sunt publice aceste informaţii.

    Mi-a rămas în minte însă felul în care i s-a luminat faţa când am vorbit, dar şi modestia asta atunci când am vorbit despre „Personalitatea anului” în redacţie. Alegerea evidentă era David Popovici – fiul său este deja o personalitate şi cu siguranţă va obţine multe titluri de acum încolo. Acum însă, când a ajuns la 18 ani şi a devenit adult, ieşind practic de sub ocrotirea oficială a părinţilor, am decis să  acordăm acest titlu părinţilor săi. Şi, fiindcă, probabil din aceeaşi modestie, ei au decis să nu „vină în lumina reflectoarelor”, într-un interviu, vom denumi materialul generic, „părintele de campion” şi îi vom transforma pe părinţii lui David într-un simbol al tuturor părinţilor care ştiu să îşi susţină copiii. 

    Într-o lume în care timpul devine din ce în ce mai scump, părinţii de campioni sunt cei care îşi dedică timpul copiilor lor. Pentru că toţi copiii care petrec timp cu familia lor în vremurile pe care le trăim devin campioni – nu doar în sport, ci şi în profesie, în business sau pe plan academic. Iar cu cât mai mulţi campioni avem,  obstacolele pe care le întâmpinăm  – crize, războaie şi pandemii, trec cu bine.

     

    „Faceţi-vă copiii campioni, dar într-o direcţie care să favorizeze tot ceea ce înseamnă inserţia atât socială, cât şi economică a minorului. Nu vă aşteptaţi la minuni, că nu există, există doar foarte multă muncă. Faci lucruri corecte, primeşti, nu faci, eşti nimeni.” Radu Leca, psiholog

     

    Cum creşti un copil-campion?

    „Nu îl creşti, îl primeşti, îl ai tot pe el. Toată lumea are senzaţia că aceşti copii ce devin campioni trebuie să fie crescuţi într-un anumit fel. Nu. Este vorba doar despre cele trei reguli care produc în mod real un campion de tip naţional şi de tip internaţional, adică de tip olimpic: timp de antrenament, timp de şcoală, timp de familie. Sunt cele trei reguli perfecte pe care orice copil trebuie să le înţeleagă”, spune, tranşant, psihologul Radu Leca, proprietar al Cabinetului Individual de Psihologie Radu Leca Ultrapsihologie.

    Tot el observă cum părintele care doreşte mai mult de atât intră sub incidenţa părintului patologic, respectiv a părintului bolnav. „Avem nevoie ca părinţi să înţelegem noţiunea de dualitate, respectiv ceea ce ne dorim versus ceea ce ştim că poate copilul nostru. Noi creştem un posibil campion, nu un leneş, iar ca să îl putem creşte în mod corect, avem nevoie ca el să înţeleagă trei tipuri de informaţie diferită care îi va asigura noţiunea de succes, respectiv de ce trebuie să înveţe, de ce trebuie să îşi petreacă timpul cu familia şi la 14 ani şi de ce trebuie să ştie să citească în cel puţin două limbi străine. Dacă acest tip de copil va înţelege aceste reguli, succesul îi aparţine.”

    Cum îl determini pe pe copil să înţeleagă aceste reguli? Prin propriul exemplu, răspunde Leca. „Dacă nu îi ofer copilului modelul parental care să fie sustenabil în mod real – de argumente, logică, claritate şi dorinţă de evoluţie în familie, atunci nu ai ce să-i ceri copilului respectiv. Ce îi cer copilului să respecte? Un exemplu care este negativ, toxic, veninos? Sau îi ceri să respecte ceea ce tu nu ai fost capabil să faci în viaţa ta? Să ne aducem aminte corect de majoritatea oamenilor publici de astăzi cum au ajuns la diferite facultăţi, împinşi de la spate, că nu au profesat în viaţa lor nici ca medici, nici ca farmacişti, nici ca ingineri, nici ca medici stomatologi.” Radu Leca aminteşte şi de rezultatele dezastruoase de la bacalaureat 2022, în care s-a dovedit faptul că peste 48 % dintre elevii care au terminat 12 clase nu ştiu să scrie. „Acesta este modelul pe care noi l-am oferit ca părinţi, respectiv neimplicarea. Eu îmi doresc pentru copilul meu ce este mai bun. Eu, Radu Leca, cresc un campion, care ştie engleză, franceză, germană, rusă, ştie programare, este campion de Wushu, este campion de înot, este o fiară din toate punctele de vedere mental şi îmi doresc ca majoritatea părinţilor de vârsta mea să investească timpul şi respectiv informaţia pe care eu o investesc în copilul meu, aşa cum o fac eu, s-o facă şi dânşii. Şi le spun în felul următor: vreţi să vă creşteţi campioni? Sigur că da, nu aveţi decât. Trebuie doar să respectaţi trei reguli: să iubiţi copilul, să-l protejaţi şi să-i oferiţi timpul vostru.” Tatăl unui băiat de 12 ani şi al unei fete de 17 ani, el argumentează cu exemplul său: şi-a dorit întotdeauna ca băiatul său să înveţe să înoate, înoată foarte bine, şi-a dorit să se poată apăra, „de oamenii răi, alcoolici şi drogaţi care există printre noi”, poate să facă acest lucru; şi-a dorit să ştie engleză, franceză şi, în conformitate cu războiul de la graniţă, acum toată lumea învaţă rusă. „Trebuie să facem şi acest pas, deci faceţi-vă copiii campioni, dar într-o direcţie care să favorizeze tot ceea ce înseamnă inserţia atât socială cât şi coeconomică a minorului. Nu vă aşteptaţi la minuni, că nu există, există doar foarte multă muncă. Faci lucruri corecte, primeşti, nu faci, eşti nimeni.”

    „Banii sunt importanţi şi pot facilita accesul la resurse, crescând evident şansele,  dar nu reprezintă o condiţie nici necesară şi cu siguranţă nici suficientă pentru performanţă. Dorinţa, motivaţia, putinţa sunt aspecte mult mai importante de observat atunci când ne uităm la viitorul unui campion.” Cristina Predoiu, psihoterapeut psihanalist şi fondator al clinicii Mental Care

     

    Ce fac însă părinţii prezentului, care pare că sunt din ce în ce mai mult implicaţi într-o cursă pentru profesie şi, de ce nu, bani? „Păi, uite, vezi, lucrurile sunt simple. Dacă stăm să ne gândim la timp versus copil, noi va trebui să alegem copilul. Dar dacă trebuie să ne gândim la bani versus copil, o să fie foarte greu să alegem ceva şi ne vom aştepta ca fiul sau fiica noastră să înţeleagă raportul disfuncţional şi mizer dintre dragoste şi bani.” De data aceasta, Radu Leca foloseşte exemplul prin care el s-a transformat în adultul care este astăzi: a învăţat să citească undeva la 3 ani şi 2 luni fiindcă bunica sa, Anastasia Popescu, şi-a dorit foarte tare ca el să poată citi în franceză şi în latină cărţile pe care ea le strângea. De la 3 ani şi 2 luni a învăţat limba română, în paralel cu engleza, franceza şi latina. De la 5 ani a învăţat germană. „Ce mi-am dorit? Să fiu mai bun decât toţi cei din jurul meu. De ce? Ca să-mi dau seama, lucru pe care l-am conştientizat undeva la 25 de ani, că mi-am dorit aceste lucruri şi să nu-mi dau seama că părinţii mei nu sunt acasă, nu stau acasă, nu au timp de mine.” Există un revers al acestei medalii, astfel că nu a cerut niciodată copiilor săi, nici fetei mari, care are 17 ani astăzi, nici băiatului, în vârstă de 12, să facă performanţă. „Părinţii îşi doresc un ideal. Dacă noi ne dorim un ideal, o să primim nimic de la viaţă. Căutăm parteneri care să fie speciali din punct de vedere genetic şi cognitiv, cu care să realizăm copii. Dar acolo nu e dragoste, e doar un mix genetic care nu garantează un rezultat perfect. Apelăm la o bancă genetică care garantează un rezultat, un anumit procent, sperând că fiul sau fiica noastră va fi extraordinar. OK, şi timpul? Timpul cui îl lăsăm? Copilului, sub ce formă – acela al weekendului. Dar, începând cu vârsta de 12 ani le aduc cu respect aminte părinţilor că nu mai existăm în universul lor, al preadolescentului şi al viitorului adolescent atât timp cât seara, după şcoală, începând cu ora 19 cel târziu nu avem măcar un dialog de o oră cu copilul, care să conţină şi elemente de marcă ale familiei de provenienţă, respectiv discuţii despre structura academică.”

    Adaugă că „revoluţia hormonală”, despre care părinţii au senzaţia că trebuie să o accepte şi nu poate fi controlată nu este o scuză: „Nu pot să accept neimplicarea părintelui în viaţa copilui. Şi le spun aşa părinţilor: alegeţi bine ceea ce faceţi cu viaţa voastră, ce faceţi cu viaţa voastră? Bani mulţi? Ştiu pe puţin 100 de oameni, dintre care 15 sunt milionari în euro, care au copiii praf din toate punctele de vedere – ştii de ce? Pentru că au preferat banii. Iar ei acum bagă bani mulţi în copiii aceia degeaba. Nu se vor face niciodată bine. Vor fi doar nişte roboţei care vor executa ceea ce le spun specialiştii să execute dacă le vorbesc limba. Acest lucru s-a întâmplat fiindcă aceşti copii au crescut în foarte mulţi bani, au avut resurse nelimitate. Când îi oferi copilului acces la resurse nelimitate, aşteaptă-te să fie cel mai mare eşec din viaţa ta. Aşa că eu, Radu Leca, cu tot bunul simţ de care sunt eu capabil, îţi spun aşa: Renunţă la bani.” Psihologul recomandă o viaţă mai modestă decât cea pe care unii adulţi şi-au impus să o aibă, iar aşa, „copilul tău va fi bine, altfel copilul tău va fi a nimănui. Nu este al tău, pentru că ai renunţat la el pentru bani”.

     

    CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI 

  • Doi litri de apă pe zi sunt necesari sau nu pentru toată lumea? Un nou studiu spune adevărul despre această recomandare

    Un nou studiu inversează perspectiva actuală. „Prezenta recomandare nu este deloc susţinută ştiinţific”, spun cercetătorii, care au calculat noile cantităţi corecte. S-a aflat că mulţi oameni necesită doar 1,5 până la 1,8 litri pe zi şi că valorile depind de mulţi factori externi (de mediu) şi interni (fiziologici).

    La loc comanda! 2 litri de apă pe zi, cantitatea pe care experţii ne-au sfătuit să o bem, ar fi prea mult, afirmă un studiu publicat în revista autorizată Science, care ar face diferenţa pentru că este considerat cel mai riguros şi complet pe această temă: a evaluat aportul de apă a 5.604 persoane, pentru a ajunge la concluzia că o cantitate ideală ar varia de la 1,5 litri la 1,8 litri.

    Cercetarea cuprinde 23 de ţări
    Studiul japonez foarte riguros a evaluat aportul de apă a 5.604 de persoane cu vârsta cuprinsă între 8 zile şi 96 de ani din 23 de ţări. Particularitatea cercetării a fost modul în care oamenii de ştiinţă au reuşit să măsoare cât de repede este consumată apa: participanţii au băut apă cu deuteriu, un izotop stabil al hidrogenului inofensiv, a cărui rată de eliminare a fost calculată în detaliu. În acest fel, s-a determinat schimbul de apă al fiecărei persoane (câtă apă se consumă pe zi), ceea ce reflectă în mod direct care ar trebui să fie atunci necesarul de apă.
    S-a văzut că mulţi oameni necesită doar 1,5 până la 1,8 litri pe zi şi că valorile depind de mulţi factori externi (de mediu) şi interni (fiziologici). Cele mai mari valori observate au fost cele ale bărbaţilor cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, cu o medie de 4,2 litri pe zi. Femeile între 20 şi 40 de ani aveau o medie de 3,3 litri pe zi, care a scăzut la 2,5 litri până la vârsta de 90 de ani.
    În condiţii similare, bărbaţii consumă cu aproximativ jumătate de litru de apă mai mult în fiecare zi decât femeile. Consumul scade odată cu vârsta, creşte la cei care trăiesc în zone calde, umede şi la altitudini mari. Sportivii şi femeile însărcinate consumă mai mult. Nou-născuţii au cea mai mare rată de rotaţie: înlocuiesc 28% din rezervorul de apă în fiecare zi.
    Apa din alimente
    Motivul principal este următorul: necesarul nostru zilnic de apă este satisfăcut şi de alimente (care conţin apă), precum şi de apa în sine, aşa că dacă urmaţi deja o dietă sănătoasă şi echilibrată, în primul rând bogată în legume şi fructe, nu trebuie să bei doi litri.
    „Dacă mănânci doar pâine, slănină şi ouă, nu vei obţine multă apă din alimente, dar dacă mănânci carne, legume, peşte, paste şi orez poţi obţine aproximativ 50% din nevoile tale”, a spus Yosuke Yamada, de la Institutul National de inovare biomedicală, de sănătate şi nutriţie din Japonia şi unul dintre primii autori ai articolului.
    Comentând rezultatele cercetării cu The Guardian, profesorul japonez a subliniat de mai multe ori că „actuala recomandare nu este deloc susţinută ştiinţific”.

     

  • Ministerul Sănătăţii publică lista medicamentelor disponibile în România pentru gripă şi răceală

    Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat, marţi, că sunt medicamente pe piaţă şi recomandă administrarea medicamentelor generice, care au aceeaşi substanţă activă.

    Marţi seara, Ministerul Sănătăţii a publicat lista preparatelor comerciale pentru adulţi şi copii (antitermice, antiinflamatoare, antivirale pentru gripă) disponibile în România cu denumirea comună internaţională, precum şi cu denumirea comercială.

    Lista poate fi accesată pe https://www.ms.ro/comunicate/.

    De la începutul sezonului au fost raportate 208 cazuri de gripă confirmate cu laboratorul, transmite Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP). Cele mai multe cazuri sunt în Bucureşti, Sibiu, Cluj şi Ilfov.

    În săptămâna 19 – 25 decembrie, la nivel naţional, numărul total de cazuri de infecţii respiratorii acute (gripă clinică, IACRS şi pneumonii) a fost de 140.688, comparativ cu 101.059 cazuri înregistrate în săptămâna precedentă şi cu 38.322 cazuri înregistrate în S 51/2021.

  • Cu ce ameninţări vine China după ce mai multe state europene au început să ceară teste COVID la intrarea în ţară

    Administraţia de la Beijing a condamnat, marţi, decizia unor state europene de testare a pasagerilor curselor aeriene care vin din China, avertizând că ar putea trece la acţiuni de retorsiune.

    “Unele ţări au aplicat restricţii de intrare adresate exclusiv cetăţenilor chinezi. Aceste măsuri nu au baze ştiinţifice, iar astfel de practici sunt inacceptabile”, a anunţat Ministerul de Externe de la Beijing, conform agenţiei ANSA.

    “China ar putea aplica măsuri de retorsiune, pe baza principiului reciprocităţii”, a atras atenţia Ministerul chinez de Externe.

    Franţa a anunţat că restricţiile aplicabile pasagerilor veniţi din China vor continua.

  • Producătorul de piese auto Altur Slatina, listat la BVB, a aprobat deschiderea procedurii generale de insolvenţă

    Consiliul de Administraţie al producătorului de piese auto Altur Slatina (simbol bursier ALT) a informat piaţa de capital că a aprobat deschiderea procedurii generale de insolvenţă, conform unui raport publicat la Bursă.

    De asemenea, CA a aprobat depunerea la Tribunalul Olt a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împreună cu declaraţia privind intenţia de reorganizare a activităţii companiei în baza unui plan de reorganizare, în conformitate cu prevederile Legii 85/2014.

    Anul trecut, societatea a anunţat că îşi desfăşoară activitatea la întreaga capacitate, după ce şi-a suspendat temporar operaţiunile ca urmare a lipsei comenzilor din partea clienţilor externi (ZF Braking Systems Poland şi ZF Automotive Czech), care şi-au redus activitatea de producţie din cauza efectelor cauzate de războiul din Ucraina.

    Acţiunile ALT, listate pe Piaţa Principală a BVB, au scăzut cu 5,4% în ultimele 12 luni, pe un rulaj de 840.000 de lei. Grupul are o capitalizare de 15,6 milioane de lei şi este deţinut în proporţie de 28,2% de Mecanica Rotes Târgovişte şi 27,9% de Adrian Andrici.

     

  • Disensiuni în NATO / Stoltenberg ar vrea contribuţii mai mari pentru apărare, dar unele ţări se opun

    Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, a afirmat marţi că ar trebui suplimentate bugetele naţionale pentru apărare, cerând negocieri pentru o soluţie comună în contextul riscurilor generate de conflictul din Ucraina, dar unele ţări, inclusiv Germania, se opun.

    Stoltenberg susţine că unele state membre NATO vor stabilirea unei cote minime a cheltuielilor pentru apărare, potrivit agenţiei DPA, citată de publicaţia Frankfurter Allgemeine Zeitung. “Unii aliaţi sunt hotărâţi să stabilească o cotă minimă pornind de la actualul prag de 2% din PIB. Ne vom întâlni la nivel de miniştri ai Apărării, vom avea discuţii în capitalele statelor”, a afirmat Stoltenberg.

    Stoltenberg argumentează că războiul din Ucraina confirmă necesitatea suplimentării bugetelor pentru apărare. “NATO există pentru a asigura că un conflict precum cel din Ucraina nu escaladează. De aceea, avem nevoie de măsuri credibile în sensul descurajării şi apărării, de aceea trebuie să investim mai mult în securitate”, a susţinut Stoltenberg. El speră să se ajungă la un acord înaintea summitului NATO programat în iulie la Vilnius.

    Secretarul general al NATO nu a dezvăluit ce state ar vrea suplimentarea bugetului pentru apărare. Conform unor surse din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, doar Polonia, Lituania şi Marea Britanie ar vrea acest lucru.

    Afirmaţiile lui Jens Stoltenberg riscă să genereze noi dispute în cadrul NATO pe tema bugetului pentru apărare. Unele ţări, în frunte cu Germania, se opun alocării cotei de 2% din PIB pentru apărare, notează publicaţia Der Spiegel.

    În pofida cererilor insistente ale Statelor Unite, Germania a refuzat să aloce apărării o cotă de 2% din PIB. În 2022, bugetul pentru apărare al Germaniei a fost la nivelul de 1,44% din PIB, iar cota de 2% ar putea fi atinsă abia în 2024-2025.

    Grecia are cea mai mare cotă din PIB alocată apărării, 3,76%, însă Statele Unite au cea mai mare contribuţie netă, 822 de miliarde de dolari (768 de miliarde de euro), respectiv 3,47%.