BusinessMagazin

Blog

  • Drumul care dă coşmaruri şoferilor din România. Asfaltul a rezistat doar două săptămâni

    Drumul Naţional 76, cel care leagă Oradea de Deva, a devenit un calvar pentru şoferi, ale căror nemulţumiri au ajuns şi pe paginile de socializare, ei urmând ca pe 29 august să participe la un protest, notează Vocea Transilvaniei.

    Nici nu e de mirare că au ales această cale, după ce asfaltul turnat în urmă cu o lună, la ieşire din Oradea spre Sânmartin, a fost de aşa proastă calitate încât, în numai două săptămâni, au apărut gropile.

    Astfel, în momentul de faţă se decopertează stratul de asfalt turnat la începutul lunii iulie. În acest ritm, lucrările nu se vor finaliza nici peste 2 ani, chiar dacă termenul de finalizare este 2015, lucru care nu are cum să se întâmple decât printr-o minune, gradul de finalizare, în acest moment, fiind de doar 6%. Chiar şi cu un grad atât de scăzut greşelile de execuţie ale proiectanţilor nu par să se mai oprească.

    Şi autorităţile par să fie legate de mâini şi de picioare, motivând că nu au cum să grăbească lucrările sau cum să-i sancţioneze pe constructori decât după expirarea termenului de finalizare.

    “Nu putem aplica niciun fel de sancţiunea constructorilor până când nu expiră contractul, şi nici penalităţi nu le putem percepe” a afirmat Eugen Cecan, şeful Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj.

    Cel mai mare contract atribuit în prima parte a anului 2012 de către CNADNR a fost cel de reabilitare a DN 76 Deva-Oradea şi Beiuş-Oradea, pentru suma de 161 milioane de lei (36,6 milioane de euro), potrivit informaţiilor transmise de CNADNR. Contractul i-a fost atribuit unui consorţiu condus de CCCF Dru­muri şi Poduri Timişoara la finalul lunii ia­nuarie, când la şefia Transporturilor se afla Anca Boagiu şi la conducerea CNADNR – Daniela Drăghia. Pe locul doi se află tot un contract de reabilitare de drum, de această dată pe DN 66 Bumbeşti Jiu-Petroşani, cu o valoare de 149,7 milioane de lei (34 milioane de euro). Proiectul a fost atribuit unui consorţiu condus de Copisa Constructora Piraneica în mandatul actualului ministru al transporturilor Ovidiu Silaghi.

  • Deficit de sânge în spitale. Ministrul Sănătăţii face apel la cetăţeni pentru donare

    “În lunile de vară, pe perioada concediilor şi a muncilor agricole, sistemul se confruntă frecvent cu scăderi ale colectei, la centrele de transfuzii prezentându-se cu 20 – 25% mai puţini donatori faţă de media obişnuită. Pe de altă parte, tot în această perioadă, există o cerere mai mare din cauza numeroaselor accidente rutiere sau a operaţiilor planificate“, spune ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, într-un comunicat.

    În plus, ministrul Sănătăţii, a cerut, marţi, reprezentanţilor Institutului Naţional de Hematologie analizarea posibilităţii de prelungire a programului de lucru la centrele de transfuzii, dar şi creşterea numărului de utilizări ale celor cinci centre mobile de recoltare achiziţionate în anul 2009.

    “Autocarele trebuie folosite nu numai în locuri publice. Trebuie să se deplaseze la instituţii, firme pentru a recolta sânge de la persoane voluntare, aşa cum se procedează şi în alte ţări europene. Fiecare autocar va deservi un număr de judeţe, iar activitatea va fi monitorizată atent în vederea creşterii numărului de donări şi reducerii lipsei de sânge”, a adăugat ministrul Sănătăţii.

     

     

  • Cât va costa construcţia celui de-al treilea pod peste Dunăre

    Cele patru variante de amplasare a podului sunt Oriahovo-Bechet, Silistra-Călăraşi, Ruse-Giurgiu şi Nikopol-Turnu Măgurele, a declarat Elean Gagov, expert în Ministerul Dezvoltării Regionale din Bulgaria, relatează Novinite.

    În a doua fază a studiilor de fezabilitate urmează să fie discutate posibilitatea construcţiei unei linii de cale ferată, precum şi preţul ţintă al proiectului de construcţie a podului, a arătat Gagov.

    Bulgaria şi România şi-au exprimat disponibilitatea de a construi cât mai multe poduri pentru a lega regiunile sărace de pe cele două maluri ale Dunării, pentru atragerea investiţiilor, creşterea traficului şi susţinerea afacerilor locale, potrivit oficialului bulgar.

    El a spus că Transproiect 2001, compania românească angajată să realizeze studiile de fezabilitate pentru viitorul pod, a redactat câte trei opţiuni de poduri pentru fiecare pereche de oraşe, cu excepţia Silistra-Călăraşi, pentru care sunt două opţiuni.

    Consultantul a mai sugerat două opţiuni pentru construcţia unui tunel pe sub Dunăre, la Nikopol-Turnu Măgurele şi Oriahovo-Bechet. Totuşi, construcţia unui tunel este considerată prea costisitoare, întrucât ar mări preţul ţintă al proiectului cu 70 de milioane de euro.

    Gagov a notat că pentru construcţia celui de-al treilea pod peste Dunăre se va solicita co-finanţare din partea Uniunii Europene, după stabilirea amplasamentului.

    Potrivit unor informaţii neoficiale, podul Ruse-Giurgiu este traversat zilnic de 1.000 de TIR-uri, iar podul Vidin-Calafat de circa 500 de TIR-uri.

  • România donează Cancelariei de Stat a Republicii Moldova 15 autovehicule Dacia Duster

    Autovehicule se află în prezent în domeniul privat al statului.

    Hotărârea a fost aprobată în şedinţa de marţi a Guvernului.

     

     

  • Candidatul PPMT la Preşedinţie: Reforma României trebuie să se întâmple pe model german, austriac, pe metoda federală

    Szilagyi Zsolt a declarat, într-o conferinţă de presă, la Oradea, că “vocea maghiarilor se va face mai bine auzită” cu doi candidaţi la Preşedinţie, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Ce caută un candidat maghiar la Preşedinţia României dacă nu are şanse? Dar ce caută doi candidaţi maghiari dacă nu au şanse? Doi candidaţi maghiari au aceeaşi şansă ca un candidat maghiar, dar cu doi candidaţi vocea maghiarilor se va face mai bine auzită”, a spus vicepreşedintele PPMT Szilagyi Zsolt.

    În aceeaşi conferinţă de presă, directorul de organizare al PPMT pentru regiunea Partium (Crişana), Csomortanyi Istvan, a afirmat că “este foarte important ca prin Szilagyi Zsolt toţi maghiarii din Transilvania să aibă un reprezentant la Bucureşti şi să se audă vocea tuturor maghiarilor din Transilvania, nu doar a maghiarilor din Bucureşti”.

    De asemenea, Szilagyi Zsolt a afirmat că din punctul său de vedere “regiunile istorice – Transilvania, Crişana, Banat, Oltenia, Moldova – trebuie să aibă autonomie decizională din punct de vedere financiar, trebuie să aibă autonomie fiscală”.

    “Ne angajăm în această cursă fiindcă vedem o şansă la dialog, o şansă de a demonta fricile şi tabuurile care s-au instalat de câţiva ani. Este o excelentă ocazie de dialog cu societatea românească, noi vrem să fim integraţi în societatea românească, în politicul românesc. Credem că regiunile istorice – Transilvania, Crişana, Banat, Oltenia, Moldova – trebuie să aibă autonomie decizională din punct de vedere financiar, trebuie să aibă autonomie fiscală, credem că din punct de vedere administrativ aceste regiuni trebuie să-şi aibă propriile instituţii. Reforma României trebuie să se întâmple pe model german, austriac, elveţian, pe metoda federală. Credem că aceste teme nu trebuie ocolite, trebuie dezbătute foarte sincer”, a adăugat Szilagyi.

    Vicepreşedintele PPMT a mai spus că va propune ca în campania electorală “să iasă cartea maghiară şi cartea şovină din discuţiile electorale, care să nu ocolească problemele economice, sociale, relaţia cu Uniunea Europeană”.

    Pe de altă parte, Szilagyi a afirmat că UDMR a “dezamăgit” comunitatea maghiară prin alăturarea sa la guvernarea PSD, “prin participarea într-un guvern care deseori ia măsuri antiminoritare”.

    La rândul său, Csomortanyi Istvan a spus că UMDR a lăsat nerezolvate probleme precum “steagurile secuieşti, universitatea de stat în limba maghiară, autostrăzile din Transilvania” şi că această formaţiune îl va susţine pe Victor Ponta în încercarea acestuia de a deveni preşedintele României.

    “Este foarte clar că cine îl susţine pe Kelemen Hunor îl susţine, de fapt, pe Victor Ponta. Suntem siguri că şi de această dată există o înţelegere secretă între UDMR şi PSD pentru Victor Ponta şi că în al doilea tur de scrutin UDMR îl va susţine pe Victor Ponta”, a spus Csomortanyi.

    Szilagyi Zsolt a fost desemnat să candideze la Preşedinţia României în 10 august, la reuniunea Consiliului Naţional al PPMT de la Borzont (Harghita).

    Până în prezent, PPMT a strâns 10.000 de semnături pentru sprijinirea candidaturii lui Szilagyi Zsolt la Preşedinţie. Marţi, după conferinţa de presă, acesta a semnat, în mod simbolic, ca fiind al 10.001-lea susţinător al propriei candidaturi, invitând şi jurnaliştii să îl sprijine prin semnarea tabelului ce va fi depus la Biroul Electoral Central până cel târziu în 23 septembrie.

    Szilagyi Zsolt are 46 de ani, este catolic, căsătorit şi are trei copii. A urmat cursurile universitare la Budapesta, fiind licenţiat în Politologie. În 1990, a fost cel mai tânăr deputat, în vârstă de 21 de ani, din Parlamentul României, al cărui membru – din partea UDMR – a fost timp de 14 ani, din care zece în Comisia de Politică Externă.

    În 2004 a părăsit UDMR şi a devenit lector universitar la Facultatea de Politologie a Universităţii Creştine “Partium” din Oradea. Din 2008, de când a fost numit şeful de campanie al candidatului Tokes Laszlo la alegerile europarlamentare din 2009, şi până în prezent este şeful de cabinet al acestuia, la Bruxelles. El este şi vicepreşedintele PPMT pe probleme de politică externă.

  • Guvernul ia în calcul reintroducerea pensiilor speciale pentru aviatori, diplomaţi, grefieri – surse

    “Luăm în calcul renunţarea la plata îndemnizaţiilor şi revenirea la pensiile speciale pentru aviatori, diplomaţi, personalul auxiliar din magistratură şi personalul auxiliar din Parlament”, au spus sursele din cadrul Guvernului.

    Acestea au precizat că pentru reintroducerea pensiilor speciale sunt avute în vedere două posibilităţi, şi anume promovarea măsurii de către Guvern printr-un proiect de lege sau asumarea unor iniţiative legislative existente deja în Parlament pe această temă.

    “Va fi luată o decizie după începerea sesiunii parlamentare, iar dacă reintroducerea pensiilor speciale se va produce, cheltuielile bugetare vor viza bugetul de stat pentru 2015“, au mai spus sursele.

    Contactat de MEDIAFAX, premierul Victor Ponta nu a răspuns până la ora transmiterii acestei ştiri.

    La începutul lunii iulie, premierul Victor Ponta a declarat că Guvernul a propus grefierilor şi personalului navigant acordarea unei indemnizaţii speciale, care să acopere tăierile din anii anteriori, dar aceştia au refuzat, solicitând în schimb revenirea la vechea lege a pensiilor, operaţiune considerată aproape imposibilă.

    “Dânşii nu vor, pentru că spun că vor să revină la Legea pensiilor, cea dinainte de Emil Boc, ceea ce este foarte greu în condiţiile actuale, aproape imposibil, ca să fiu foarte direct. Deci, dacă ne înţelegem şi le dăm banii aşa cum vrem noi, e în regulă, dar dacă ei ţin foarte mult la o chestie până la urmă şi de orgoliu, zic eu, probabil că va mai dura”, a spus Ponta la acel moment.

    El amintea că o astfel de indemnizaţie a fost deja introdusă pentru diplomaţi şi militari.

    O săptămână mai târziu, la sediul Ministerului Muncii, Ponta relua această idee explicând că personalul din aviaţie şi grefierii ar putea primi o indemnizaţie de recunoaştere a muncii lor, deoarece revenirea la pensii speciale nu este agreată de către Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană şi, în plus, ar putea însemna “deschiderea unei cutii a Pandorei”, deoarece sunt foarte multe persoane care doresc pensii speciale, şi, în al doilea rând, sunt astfel permise şi anumite abuzuri, cu salarii foarte mari acordate în ultima perioadă de activitate pentru o pensie mai mare.

  • Rachete lansate din Fâşia Gaza au căzut în Israel. Benjamin Netanyahu ordonă acţiuni de ripostă

    Rachetele, lansate de militanţi din Fâşia Gaza, au căzut în sectoare nelocuite, în apropierea oraşului israelian Beersheva.

    Premierul Benjamin Netanyahu a ordonat armatei israeliene să riposteze la atacurile cu rachete.

    “A fost dat ordinul atacării obiectivelor teroriste din Fâşia Gaza”, a declarat un oficial guvernamental israelian, sub protecţia anonimatului.

  • Google ar putea crea conturi pentru copii cu vârste de sub 13 ani

    Compania lucrează la o versiune a site-ului YouTube pentru copii, care să includă funcţii suplimentare prin care părinţii să îşi poată controla copiii. Google analizează şi crearea altor conturi destinate copiilor, cum ar fi prin sistemul Gmail, potrivit unei persoane apropiate situaţiei.

    Google şi alte companii din domeniul Internetului, precum Facebook, teoretic nu îşi oferă serviciile persoanelor cu vârste de sub 13 ani. În practică, milioane de copii au deja conturi pe Google şi Facebook, întrucât companiile nu pot verifica vârsta reală a utilizatorilor anonimi.

    Intenţia Google face parte din efortul companiei de a oficializa relaţia companiei cu utilizatorii foarte tineri.

    Noul sistem YouTube, dezvoltat de Google în ultimele luni, va permite adulţilor să controleze strict ce conţinut pot accesa copiii lor. Părinţii vor putea controla ce informaţii culege Google despre copiii lor, iar sistemul ar putea fi proiectat să fie utilizat pe tablete.

    “Nu comentăm zvonurile şi speculaţiile”, a declarat un purtător de cuvânt al Google.

    Companiile americane din sectorul Internetului sunt precaute în privinţa promovării serviciilor către copii, din cauza unei legi privind protejarea informaţiilor online despre copii (Children’s Online Privacy Protection Act).

    Legea, cunoscută sub denumirea Coppa, obligă companiile de Internet să obţină consimţământul părinţilor înainte de a stoca date despre copii şi stabileşte ce informaţii pot fi folosite pentru publicitatea destinată copiilor.

    În luna iunie, Facebook a lansat o aplicaţie care permite copiilor cu vârste mai mici de 13 ani să se înscrie pe reţeaua de socializare, cu condiţia ca unul dintre părinţi să fie deja membru al acesteia. Compania verifică identitatea părintelui, care va putea să urmărească activitatea online a copilului.

  • Opinie Dragoş Damian: Nimeni nu se bucură de creşterea pieţei farma şi nici nu crede în aceasta

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    Excepţia care arată o creştere a pieţei de medicamente cu 5,7% în trimestrul 2 din 2014 – conform analizelor companiei Cegedim – este în totalitate urmarea aşa-zisului efect de bază, în condiţiile în care trimestrul corespunzător din 2013 a fost foarte contractat, datorită îngrijorării jucătorilor din piaţă ca urmare a aplicării reformelor anunţate de instituţiile statului.

    Tendinţa de scădere a vânzărilor de medicamente se menţine, prognozele rămânând de -1% în valoare şi -2% în volume şi zile de tratament – aceştia din urmă fiind indicatorii corecţi ai accesului populaţiei la medicamente.

    Mai mult, în condiţiile în care exportul paralel se menţine la cote înalte iar mecanismele de fraudă nu au fost nu au fost cu totul annihilate, experţii consideră că cifrele date publicităţii nu reflectă consumul real, ci unul cu cel puţin 10% mai mare decât în fapt.

    În condiţiile în care piaţa a crescut cu numai 2% în semestrul 1 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, taxa clawback aplicată producătorilor de medicamente a crescut cu peste 40% (în valoare absolută a coeficientului de deficit, de la 14,5% în S1 2013 la 20% în S1 2014). Această evoluţie este dovada izbitoare că întregul consum de medicamente peste o finanţare echivalentă anului 2010 este imputat producătorilor. Asta se întâmplă în condiţiile în care încasarea banilor pe medicamente, la nivel de producător, se menţine la peste 200 de zile, în contradictţie cu afirmaţiile autorităţilor care arată că plăţile se fac în 90 de zile.

    Producătorii de medicamente generice sunt obligaţi să finanţeze includerea de medicamente noi pe listă, să plătească taxa clawback pentru canalele de distribuţie şi, în din ce în ce mai multe cazuri, să plătească o “taxă de raft” pentru a avea acces pe anumite canale comerciale.

    Acestea sunt motivele pentru care în ultimii ani au dispărut peste 1.300 de medicamente ieftine din piaţă iar pacienţii şi statul sunt obligeţi să plătească pentru medicamente mai scumpe în lipsa unor variante ieftine.

    Astfel, în absenţa voinţei politice de aplicare a unor măsuri discutate atât cu instituţiile statului cât şi cu organismele internaţionale care să corecteze reglementarile toxice din sistem, prognozele pentru S2 din 2014 şi pentru 2015 rămân rezervate şi indică o descreştere cu 1% până la 3%.

    În plus, prognoza pentru taxa clawback, în lipsa introducerii unei formule diferenţiate şi odată cu includerea de medicamente noi pe listă fără o suplimentare a bugetelor, este de creştere până la 24% în trimestrul 4 – efectul fiind resimţit în cele din urmă de milioanele de pacienţi cronici prin dispariţia în continuare a medicamentelor ieftine, ei trebuind să plătească o contribuţie personală mai mare pentru a cumpăra medicamente mai scumpe.

    Pentru producătorii de medicamente lipsa acestor măsuri de corecţie înseamnă amânarea investiţiilor, scoaterea din portofoliu a produselor nerentabile şi scăderea competitivităţii în ansamblu.

    România îşi agreavează riscul de a rămâne doar un importator şi nu un producător de medicamente. Şi să continue să rămână pe o balanţă comercial negativă în condiţiile în care medicamentele crează circa 15% din deficitul comercial.

  • De ce mi-a plăcut Dinu Patriciu, deşi am spus că nu mi-a plăcut

    O să reformulez astăzi titlul, pentru că multe din ideile de atunci au rămas valabile, şi o să încerc să spun de ce mi-a plăcut Dinu Patriciu, cu toate că că nu mi-a plăcut. Scriam în 2009 că nu l-am plăcut, dar nu în sensul comun al frazei, ci pentru că, de-a lungul anilor, nu am putut depăşi un anumit nivel al relaţiei.

    De multe ori, ca jurnalist, conversaţia şi balansul dintre oficial şi intim te fac să “cojeşti” un om de straturile impuse de convenienţe şi convenţii; personal, am fost destul de bun la treaba asta, până să-l cunosc pe Dinu Patriciu. Nu fac parte din jurnaliştii care se tutuiesc cu interlocutorii şi nici din categoria celor ce ajung la confidenţe, istorioare galante şi bârfe, chiar şi cu cei pe care începi să-i consideri, în timp, apropiaţi.

    Nu cred că se cuvine aşa ceva, din respect pentru amândoi, dar şi pentru cititor, şi nu acesta este nivelul de intimitate la care mă refer; dar aş fi vrut să pot afla mai multe despre ceea ce a însemnat afacerea Rompetrol, în special în plan uman. Sunt ferm convins că oamenii care au succes gândesc altfel decât muritorii de rând şi aici este nivelul la care aş fi vrut să ajung – care a fost modelul, cum a gândit, ce l-a îngrijorat şi ce l-a bucurat, cum a ales să facă şi cum şi-a ales oamenii. Cred că acestea sunt secrete mult mai importante decât simpla poveste a Rompetrol, astăzi parte a istoriei capitalismului românesc postrevoluţionar.

    Din păcate nici Dinu Patriciu însuşi nu a trecut de nivelul titlului, iar la o întâlnire din perioada “mic.ro” a fost destul de formal, dar politicos. Astăzi îmi pare rău că nu l-am bătut la cap suficient ca să înţeleagă ce am vrut să spun şi trăiesc un vag sentiment de nemulţumie din cauza asta. Dar cred că raiul petroliştilor arhitecţi este conectat la internet şi va citi aceste rânduri, acolo unde este, şi se va dumiri.

    Cred cu toată convingerea că Dinu Patriciu din perioada Rompetrol ar trebui să fie şi este un model. Nu vă grăbiţi să căutaţi contraargumente, discuţia este lungă şi inutilă; Patriciu nu putea fi altfel decât parte a mediului capitalist de după 1989, cu bunele şi relele lui. Dar să iei  o companie şi două rafinării, să le repui pe picioare, să restructurezi un monstru precum Petromida, care pierdea un milion de dolari pe zi, acestea sunt reuşite incontestabile.

    Modul în care a reuşit să adune şi să pună în mişcare una dintre cele mai bune echipe de management ale acelui moment, oameni care au făcut bani serioşi, care au făcut business, este, iarăşi, un motiv de admiraţie. Orice lătrău nătâng poate crede şi poate spune că putea face şi el asta, intoxicat de istoriile realităţii alternative a societăţii româneşti. Îi sfătuiesc pe toţi aceştia să încerce măcar cu o tarabă în piaţă şi să vorbească după un an de zile.

    Noi l-am perceput altfel şi de aceea Dinu Patriciu a fost un favorit al revistei Business Magazin, unde a ţinut cel puţin patru coperţi. Cred că am citit sau am auzit undeva o vorbă care mi-a plăcut, că fiecare om este ca Luna, are o faţă vizibilă şi una ascunsă; sigur că Dinu Patriciu le-a avut pe amândouă şi, în ţara unde totul, viaţa şi moartea, bucuria şi tristeţea, reuşita şi eşecul, justiţia şi arestul au devenit spectacol, ambele sale feţe au fost cât se poate de vizibile.

    Alegănd ce spunem astăzi despre Dinu Patriciu ne dăm măsura propriei maturităţi, ca oameni şi societate. Cred că este important să nu uităm nicicând ceea ce a făcut bine – clădiri, companii, vorbe, idei – şi să învăţăm din ce nu a reuşit să facă.

    Cel mai potrivit mod de a-mi aduce aminte de Dinu Patriciu este chiar povestea capitalului de lucru pentru Petromidia, pe care mi-a istorisit-o prin 2007: “În momentul în care am pornit Petromidia, am plătit primul avans, am pus toate garanţiile la FPS şi când m-am uitat în spate, nu mai era nimic. Şi umblam la bănci să finanţez capitalul de lucru. Ce am gasit în companie era total diferit de ce era în documentele FPS şi aveam de ales să cer banii înapoi sau să îmi asum această chestie şi să merg înainte.

    Capital de lucru nu era. Rafinaria era goală, conservată bine, dar fără picătură de ţiţei. Pe 26 ianuarie 2001, ziua în care a murit Horia Rusu (fruntaş liberal, deputat PNL din 1990, n. red.), a trebuit să plec la Viena să mă înţeleg cu o bancă sau să iau bani pentru primul vas cu ţiţei. Mi-au pus condiţia ca acest vapor să vina din Irak, pentru că banca avea controlul direct asupra acestui transport.

    Am negociat pentru primele 150.000 de tone, am terminat la opt seara şi m-am suit în tren să plec la înmormantarea lui Horia la Timişoara. M-am trezit când trenul pleca din gara Arad, şi am tras semnalul de alarmă. Trenul făcuse deja vreo 20 de kilometri, era viscol şi eu în pantofi de afaceri. Am mers peste un camp, vedeam lumini la vreo doi kilometri de mine şi am luat-o în direcţia aceea. La lumina lunii am vazut o mulţime de câini venind spre mine şi am urcat pe terasamentul căii ferate.

    Am mers trei ore, am căzut, mi-am rupt pantalonii şi aveam în cap că aseară am luat 30 de milioane de dolari de la ăia, şi acum…
    Dimineaţă m-am urcat într-un camion, m-am dus la gară, între timp mi se descărcase şi telefonul, şi de la mărire şi decădere am ajuns la înmormântare. La o săptamână a venit vaporul; ţin minte că a venit la mine un tânar într-o pufoaică şi m-a întrebat: «Da’ bani aveţi?». Asa a pornit rafinaria”.

    Vedeţi, pe acest Dinu Patriciu mi-ar fi plăcut să îl cunosc mai bine…..http://www.businessmagazin.ro/opinii/opinie-dom-ne-mie-nu-mi-a-placut-patriciu-4608009