BusinessMagazin

Blog

  • Mittal Steel in cifre

    MITTAL STEEL IN CIFRE

    • 70 de milioane de tone, capacitati de productie 
    • 57 de milioane de tone, livrari totale de otel  
    • 14 tari au combinate din „familia“ Mittal
    • 165.000 de angajati
    • 31,5 miliarde de dolari, venituri in 2004
    • 7 miliarde de dolari profit operational

    FORMULA SUCCESULUI

    • echipa puternica de negociatori
    • preluarea si restructurarea combinatelor falimentare
    • companie integrata, formata din mine de carbune, de fier si combinate
    • companie globala, prezenta pe patru continente

  • Batul votului cu electori

    Pentru cateva ore, George W. Bush a trait frustrarea lui Al Gore de acum patru ani: desi avea un avans de 3 milioane la votul popular, exista riscul sa piarda votul electorilor din Ohio si, implicit, Presedintia.

    N-a fost sa fie, dar a fost cat pe ce. Alegerile din acest an din SUA au fost pe punctul de a repeta „in oglinda“ situatia de acum patru ani. Atunci Gore castiga votul popular cu un scor impresionant, dar pierdea fotoliul Casei Albe pentru ca voturile electorilor au inclinat, intr-un sfarsit, balanta in favoarea actualului presedinte. Acum, pentru cateva ore, se parea ca situatia s-ar rasturna cu susul in jos. George W. Bush castigase, in mod evident, votul popular, cu o diferenta de vreo trei milioane, imposibil de recuperat. In schimb, in asteptarea numaratorii voturilor din Ohio, John Kerry parea sa aiba sanse serioase de a-si adjudeca majoritatea voturilor elector(i)ale. Pentru multi, un asemenea scenariu ar fi reprezentat, cu adevarat, o ironie a sortii. Se spune ca Dumnezeu nu bate cu batul – poate, la o adica, folosi votul elector(i)al. (Nota: pentru ca, in limba romana, sintagma „vot electoral“ suna cel putin nastrusnic, prefer varianta „vot electorial“, mai putin creatoare de confuzii.)

    Atunci, ca si acum, multi au fost cei care, de ambele maluri ale Atlanticului, s-au grabit sa caracterizeze o asemenea situatie drept anormala, ba chiar de-a dreptul antidemocratica. „Intr-o democratie“, suna argumentul, „nu poti face abstractie de vointa majoritatii“. La o prima vedere, rationamentul pare cat se poate de solid. La o privire mai atenta, insa, lucrurile nu mai sunt chiar atat de simple, pentru doua motive. 

    Primul este in egala masura istoric si politic. Statele Unite – dupa cum le spune si numele – sunt o federatie. Imaginea omogena, de superputere, a SUA tinde sa impinga in umbra acest fapt, altminteri cunoscut de toata lumea. Dar, in ciuda centralizarii crescande din ultimele decenii, americanii se incapataneaza sa insiste pe ideea Parintilor Fondatori – fiecare stat al uniunii a avut, are si va continua sa aiba o voce distincta. Nu degeaba pe monezile americane sta inscriptionat „E pluribus unum“. Exista, desigur, un popor american. Dar americanii din Mizzourah nu trebuie confundati cu cei din Texas, Alaska sau Haiti, dupa cum intre statele de pe coasta de est si cele de pe coasta de vest exista o rivalitate mai mult sau mai putin mascata. Nu va faceti iluzii: au si americanii „miticii“, „oltenii“ si „moldovenii“ lor. Ba inca mai „mitici“, mai „olteni“ si mai „moldoveni“ decat ai nostri. Votul prin intermediul electorilor nu face decat sa consfinteasca aceasta stare de fapt.

    In al doilea rand, criticii sistemului elector(i)al ar trebui sa-si reaminteasca ceea ce stie orice student de stiinte politice – si anume ca nu exista sistem de votare absolut democratic (asa-numitul „paradox al votului“). Oricat de scandaloasa ar putea suna o asemenea afirmatie pentru urechile neofitilor, studii serioase au demonstrat, fara putinta de tagada – cum numai logica matematica o poate face – ca nici una dintre cele trei metode imaginabile de vot (majoritare, pozitionale sau utilitare) nu este net superioara celorlalte si nu poate reflecta exact optiunea electoratului. Mai mult, ca nici una dintre ele nu este inatacabila, fie din punct de vedere al corectitudinii, fie din punct de vedere logic. Altfel spus, orice metoda de vot este fie partial nedreapta, fie partial ilogica. De aici si interminabilele discutii in jurul votului majoritar, proportional, de aprobare, alternativ etc. sau a metodelor Borda, Condorcet, s.a.m.d.. Situatia este fara iesire. Indiferent cum am vota, cineva se va afla nedreptatit la sfarsitul procesului. Matematic.

    O asemenea observatie indeamna, deopotriva, la umilinta si la reflectie. Intr-o perioada in care democratia „atarna pe toate gardurile“ si pare un concept la indemana oricui, numai bun de predat, cu un aer de autosuficienta, de la gradinita pana in Irak, poate ca nu ne-ar strica putina modestie. Aidoma orizontului, democratia este in masura in care nu este – adica nu poate fi atinsa. Intr-adevar, Dumnezeu nu bate cu batul.  

  • Lectie improvizata de marketing

    Un operator telecom, o banca si o operatiune de cross-promotion ingenioasa. Banca obtine culoar spre milioanele de clienti ai operatorului, iar acesta capata in schimb promisiunea unui profit operational mai mare.

    Intr-un an intreg, una dintre cele mai importante banci din Romania a convins doar 26.000 de romani sa foloseasca unul din cardurile sale de credit. Cum ar fi, insa, daca ar reusi sa atraga intr-un an – sau in doi, sa zicem – un milion si jumatate de clienti posesori de card de credit?

    Daca deschiderea unui cont care sa aiba atasat un card de credit ar fi la fel de simpla ca si vorbitul la telefon, ar exista cu siguranta sanse ca „abonatii“ la credite sa se inmulteasca miraculos. Poate ca ar ajunge chiar la milionul si jumatate visat. Adica exact cati abonati are acum unul dintre cei doi mari operatori de telefonie mobila cu care banca este partenera pentru serviciile de mobile-banking. 

    Ce ar putea cere operatorul de telefonie mobila in schimbul clientilor pe care i-ar oferi bancii? Mai multi abonati, fireste. Din totalul clientilor Connex, de exemplu, doar 35% sunt abonati, restul fiind simpli utilizatori de cartele. E clar ca serviciile oferite de operatorul de telefonie nu reusesc, singure, sa duca la cresterea semnificativa a procentului. 

    Un operator de telefonie mobila care incearca sa-si largeasca rapid baza de abonati trebuie sa gaseasca insa si altceva, pe langa serviciile propriu-zise: sa ofere un avantaj greu de refuzat in schimbul abonamentului. Ce-ar fi daca operatorul de telefonie ar oferi bani cu imprumut abonatilor, in loc sa le ceara numai? Oare nu s-ar inghesui, cel putin utilizatorii de cartele preplatite, sa-si faca abonamente? 

    Dar de unde bani? Bineinteles, de la o banca – una cu care are deja un parteneriat solid, pe alte servicii. 

    Cam asta ar fi, in mare, filozofia care sta la baza lansarii – saptamana trecuta – a primului card de credit co-brand de pe piata romaneasca, cardul Raiffeisen-Connex. Acesta este un card de credit uzual, in lei, similar celor emise de celelalte banci, dar care iti aduce in plus si unele facilitati oferite de operatorul de telefonie. Dar pentru a-l achizitiona, trebuie sa fii intai abonat al operatorului si apoi client al bancii. 

    Privind in detaliu, cardul lansat in comun de cele doua companii poate fi si o lectie de marketing. Mai precis, despre cum sa achizitionezi, prin metode neconventionale, cota de piata si despre cum sa gestionezi mai bine baza de clienti pe care o detii. Cele doua companii, care au obiect de activitate cu totul diferit, se vor folosi una de alta, fructificand clientii la care nu au acces in mod traditional. 

    Pe de o parte, banca are acces la clientii operatorului, propunandu-le sa ia credit de la banca. Operatorii telecom si-au construit o relatie foarte apropiata cu clientii si le cunosc bine comportamentul. Stiu cati bani dau pe abonamente sau daca le platesc la timp. Bancile pot obtine astfel usor informatii despre cei care au deja sau solicita cardul respectiv. Bineinteles ca informatiile sunt obtinute, cu acordul clientului sau solicitantului, dintr-o baza de date mai buna decat a Biroului de Credit. De cealalta parte, un operator telecom are posibilitatea de a-i convinge pe clientii de cartele preplatite sa treaca pe abonament in schimbul facilitarii unui credit. Se stie ca abonatii au acces la un numar mult mai mare de servicii cu valoare adaugata decat utilizatorii de cartele. Prin urmare, venitul pe utilizator incasat de un operator e mai mare la abonati. Mai multi abonati inseamna, deci, un profit operational mai mare.

    Aceasta tehnica de marketing, a promovarii si vanzarii incrucisate a produselor si serviciilor de catre doua companii cu obiecte diferite de activitate ar putea fi urmata si de altii. De exemplu, un lant de magazine ar putea oferi serviciile de acces la Internet ale unui provider, in schimbul calitatii de client fidel. Iar furnizorul de Internet sa promoveze computerele vandute prin lantul de retail. Pentru care ai nevoie de acces la Internet, nu?

  • TOATA LUMEA CASTIGA

    AVANTAJ OPERATOR

    • convinge clientii sa treaca pe abonament
      isi creste profitul, avand mai multi abonati 
      fidelizeaza clientii, prin intermediul bancii


    AVANTAJ BANCA

    • masa mare de potentiali clienti, abonati ai operatorului
      acces la o baza de date privind clientii
      ofera clientilor bonusuri de fidelitate de la operator

    AVANTAJ CLIENTI

    • pe langa credit, primesc facilitati la serviciile telecom
      mai usor eligibili la creditare, pe baza garantiei de bun platonic
      pot folosi serviciile de mobile  banking pentru cont


     

  • Cum sa-ti iubesti firma de cablu

    Aroganta firmelor de cablu e o atitudine post-decembrista care izvoraste din  puterea teribila a afacerii. Nu ne putem lipsi de televizor – de aceea stam la coada afara, in frig, ca sa ne platim abonamentul pe luna viitoare.

    Anecdota e necesara, cel putin intr-un subiect atat de complicat cum e relatia cu firmele de televiziune prin cablu… Asa ca iata mai intai faptul divers. Ma duc sa platesc abonamentul la ghiseul firmei de cablu din Drumul Taberei. Erau primele zile de frig crancen din aceasta toamna si stiam ca de obicei se intra intr-un soi de apartament la parterul unui bloc pentru achitarea facturii… Cand am ajuns in zona mi s-a deschis vederii un peisaj dezolant, compus din vreo zece-cincisprezece pensionari infrigurati, cu portofelele in mana. L-am intrebat pe paznicul de la intrare de ce tocmai atunci, la 5 grade Celsius, au dat clientii afara din incaperea unde se faceau platile… Raspunsul a fost simplu: doamnele casierite se sufoca daca intra prea multa lume. 

    O posibila completare a anecdotei, si nu doar de dragul efectelor speciale, ar fi ca abonatii firmei din cartierul nostru isi platesc consumul in avans. Plata in avans s-a transformat intr-o obligatie, neatentia putand avea urmari neobisnuite: cablu taiat inainte ca luna platita sa se fi incheiat…

    Poate parea paradoxal, dar concluziile povestii nu sunt urmatoarele: sa ne cumparam antena parabolica, sa renuntam complet la televizor, sa protestam impotriva monopolului local detinut de firma etc. In loc de toate acestea ar fi bine sa ne supunem nervii unei analize lucide. 

    Nu mi s-a facut mila de pensionarii inghetati pe trotuarele din Drumul Taberei… Revelatia a fost alta: am realizat puterea incredibila a acestui business. Distributia de televiziune prin cablu este, dintre toate afacerile care au demarat dupa ‘90, una dintre putinele care-si permit sa-si calce clientii in picioare intr-un asemenea hal… Fara sa existe riscul unei riposte de vreun fel din partea clientului. In plus, aceste companii nu sunt mostenitoarele unor mentalitati comuniste de tratament al clientului, cum s-a intamplat sau se intampla in cazul RomTelecom, Electrica etc. Aroganta firmelor de cablu este post-decembrista si este fondata pe puterea teribila a afacerii: un val de cash se abate inspre casierii regulat, in fiecare luna, iar posibilitatile de investitie sunt dintre cele mai interesante (internet, telefonie etc.). 

    Asa ca in acele momente grele, de asteptat in frig, am abordat o perspectiva pozitiva, chiar admirativa, asupra firmei mele de cablu. Este o relatie presarata cu umilinte (tinut la usa, in frig, minute in sir, mormaieli si bodoganeli la ghiseu), dar si cu impliniri (intr-un final reusesc sa platesc si sunt fericit ca va mai trece un timp pana la urmatoarea intalnire). 

    Cred ca e visul ascuns al oricarui om de afaceri. Si mie mi-ar placea sa am o firma care sa mearga fara sa fac aproape nimic, sa-mi tratez clientii ca pe niste sclavi si sa le pun conditii demne de un ritual sado-maso. Ar fi de inteles daca tot acest joc s-ar produce in jurul unui produs autohton creat sa produca o asa dependenta. In cazul nostru nu e vorba decat despre niste distribuitori, totusi…

    Nu cu mult timp in urma am vazut insa firmele de cablu si intr-o postura vulnerabila. Artistii cereau taxe mai mari pentru drepturi conexe. Sergiu Nicolaescu vroia si el numai pentru cinematografie noi taxe din incasarile pe abonamente. Datele si documentele inclinau balanta in favoarea cablistilor. Pana la urma au si reusit sa convinga legiuitorii sa fixeze un procent-plafon mai mic. Am tinut cu cablistii in acest conflict. Era iritanta ideea ca toti sar sa puna taxe pe o afacere buna. Dupa o luna am ramas fara cablu exact cand ma pregateam sa urmaresc un meci de fotbal de maxima importanta. E clar ca avem un caz de amor nebun: iubesc fortat o firma de cablu. Un caz numai bun pentru „Din dragoste“.

  • ISTORIA SILICON VALLEY

    Legendara Silicon Valley e o zona din apropierea orasului californian San Francisco si are 2,4 milioane de locuitori, cele mai importante orase fiind Santa Clara, Mountain View, Palo Alto si San Jose. 

    CRIZA DE LA STANFORD: In anii ‘50, Universitatea Stanford se confrunta cu pro-bleme financiare iar conducerea institutiei a incercat sa rezolve problema inchiriind o parte din terenurile aflate in proprietatea sa catre companii high-tech pe o perioada de 99 de ani. Astfel a aparut Parcul Industrial Stanford, stramosul actualului Silicon Valley. Practic, era un centru tehnologic unde se puteau experimenta inventiile de la Stan-ford – de aceea au putut inchiria terenuri doar companiile high-tech. Aici si-au stabilit cartierele generale, in timp, firme precum Eastman Kodak, General Electric, Admiral Corporation, Lockheed, Hewlett-Packard.

    PRIMELE SUCCESE: Silicon Valley este locul unde s-au facut inventii cruciale in istoria tehnologiei. In 1971, Intel a lansat aici primul microprocesor din lume. In 1976, Apple Computer producea primul computer personal. Tot aici au aparut primul video ga-me Pong, imprimanta cu jet de cerneala, video recorder-ul sau mouse-ul.

    START IN ERA INTERNET: Febra dot-com a inceput in 1995, an in care Netscape Communications s-a listat prin oferta pu-blica de actiuni, valoarea companiei crescand la aproape doua miliarde de dolari. Mizand pe un succes „à la Netscape“, multi investitori si-au incercat norocul in domeniul Internet, fapt care a dus la o supraevaluare a bursei companiilor Internet. 

    MOMENTUL DE VARF: In 2000, din topul celor mai bogati 400 de americani realizat de Forbes, 43 – adica peste 10% – locuiau in Silicon Valley. Averea lor totaliza 184 miliarde de dolari, iar zilnic „in Vale“ apareau cate 60 de noi milionari. Febra dot-com a dezvoltat o adevarata  „economie a hazardului“ – era epoca in care secretarele primeau actiuni si conduceau automobile Porsche pe strazile din Silicon Valley.

    MOMENTUL ADEVARULUI: Totul a inceput sa scartaie in 2001, cand indicele Nasdaq (care masoara evolutia bursiera a companiilor IT) a cazut cu 50%. Companiile din domeniul Internet s-au prabusit si chiar giganti ca HP, Cisco sau Intel au resimtit unda de soc a „seismului“ bursier. Efectele imediate: concedieri si scaderea drastica a profiturilor.

  • La poalele vulcanului noroios

    Victoria Stelei pare sa-i fi facut uitate lui Gheorghe Becali escaladarea pana la absurd a razboiului cu presa, amenintarea lui Zenga cu demiterea daca nu-l introduce pe Andrei Cristea in lotul pentru me-ciul cu Valencia ori ignorarea citatiei la Parchetul Militar pentru afacerea cu terenul din Baneasa. Mai ales dupa ce patronul stelist a avut grija sa povesteasca presei cum 

    l-a sunat in pauza meciului presedintele Basescu, adresandu-i-se amical cu „Gigi“, iar apoi l-a invitat cu echipa la Cotroceni pentru felicitari oficiale si i-a ascultat pasul pe tema luptei pe care o duce de trei ani cu MApN pentru stadion.

    Dupa cum se stie, ministerul a inchiriat stadionul in ianuarie 2004 pe doar doi ani firmei FC Steaua SA, controlata de Becali, ceea ce l-a facut pe patron sa motiveze, de fiecare data cand vreun meci important se juca in noroi, ca nu poate face investitii serioase in- tr-un stadion pe care MApN nici nu vrea sa i-l concesioneze pe o perioada rezonabila, nici nu are bani sa-l modernizeze.

    Totusi, nu e clar in ce masura dispune Becali de sumele necesare pentru o lucrare completa de inlocuire a suprafetei de joc de pe noroiosul stadion. Deocamdata, printre firmele cu conturi poprite saptamana trecuta de AVAS fi-gureaza si FC Steaua, cu 102 mi-liarde de lei datorii la fondul asi-gurarilor sociale. Desigur, asta nu inseamna ca patronul n-are bani: saptamana trecuta, Becali a anuntat ca da 500.000 de euro pe un Maybach 62, „ceva mai tare decat are Catarama“. Cat despre vanzarea „adevaratului briliant“ Cristea, deocamdata nu se pune problema. Mai are timp sa-i creasca suficient cota de piata la Steaua.

  • PRINCIPIILE HABER

    DESPRE BANI: „Nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. Daca le dai oamenilor ce vor si ii faci fericiti, se pot face si bani“.

    DESPRE SUCCES: „Ca sa reusesti in afaceri si in viata, trebuie sa incerci de zece ori. Noua incercari vor fi ratate, dar una va fi de succes“.

    DESPRE START-UP-URI: „Ca sa consolidezi o companie, iti trebuie cel putin trei ani. Insa daca o tii mai mult de zece ani, e moarta. Ciclul in care ea trebuie vanduta este intre trei si zece ani de la infiintare“.

    DESPRE INVESTITII IN ROMANIA: „Nu cred ca as cumpara o companie. Nici in Romania, nici in alta parte din lume. Asta nu din cauza ca nu exista companii foarte bune. Dimpotriva. Insa cred ca firea mea este fire de constructor si imi place sa creez cultura si atmosfera in care toti se simt bine“.

  • Vasella isi vede visul cu ochii

    Firma elvetiana Novartis a devenit cel mai mare producator de medicamente generice (fara prescriptie) din lume, dupa ce a preluat firma Hexal, al doilea furnizor de generice de pe piata germana, si 67,7% din actiunile companiei americane Eon Labs, intr-o tranzactie de 5,65 miliarde de euro. Novartis urmeaza sa integreze cele doua firme in divizia sa Sandoz, pana acum al doilea producator de generice din lume, dupa compania israeliana Teva Pharmaceuticals. Veniturile anuale ale Sandoz vor creste astfel la 5,1 mi-liarde de euro, fata de 4,8 mi-liarde pentru Teva. In plus, integrarea celor doua companii va avea ca rezultat reduceri de costuri de 200 de milioane de dolari in urmatorii trei ani.  Achizitia de saptamana trecuta realizeaza astfel aspiratia mai veche a sefului Novartis, Daniel Vasella (foto), de a obtine prima pozitie pe piata mondiala a medicamentelor generice, adaugandu-se recentelor preluari ale firmelor Lek din Slovenia si Sabex din Canada.

  • COMPANIILE LUI GEORGE HABER

    Pana acum, George Haber a construit de la zero trei companii. Pe primele doua le-a vandut deja, iar cea de-a treia se afla in plin proces „de maturizare“.

    CompCore Multimedia

    INCEPUTUL: Este prima afacere importanta a lui Haber. Compania, creata in 1993, producea software si hardware pentru compresia si decompresia video. Afacerea a pornit cu investitie initiala zero.

    CLIENTII: Printre clienti s-au numarat atat producatori de computere (Dell, Packard Bell), cat si producatori de procesoare grafice.

    VANZAREA: In 1996, compania a fost cumparata de Zoran pentru 80 de milioane de dolari. In momentul tranzactiei, Haber detinea 40% din afacere.

    REZULTATE FINANCIARE: Inainte de a fi vanduta, CompCore avea vanzari de zece mi-lioane de dolari pe an si un profit de 50%.

     

    GigaPixel

    INCEPUTUL: Haber a atras in GigaPixel investitii de sase milioane de dolari. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation.

    PARTENERI: GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari.

    VINZAREA: In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    REZULTATE FINANCIARE: Compania avea venituri de 15 milioane de dolari, insa nu ajunsese pe profit in momentul realizarii tranzactiei.

     

    Mobilygen

    INCEPUTUL: Mobilygen este cea mai importanta afacere actuala a lui Haber. Este chairman in cadrul Mobilygen, companie care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod.

    INVESTITII: A atras investitii de 15 milioane de dolari, dintre care zece milioane au venit de la Kleiner Perkins Caufield & Byers – companie care a finantat, printre altii, corporatii ca America Online (AOL), Compaq sau Sun.

    VALOAREA: Potrivit estimarilor lui Haber, Mobilygen va ajunge sa valoreze cateva sute de milioane de dolari in doi-trei ani. Antreprenorul detine 10% din companie.