Batul votului cu electori

Atunci, ca si acum, multi au fost cei care, de ambele maluri ale Atlanticului, s-au grabit sa caracterizeze o asemenea situatie drept anormala, ba chiar de-a dreptul antidemocratica. „Intr-o democratie“, suna argumentul, „nu poti face abstractie de vointa majoritatii“. La o prima vedere, rationamentul pare cat se poate de solid. La o privire mai atenta, insa, lucrurile nu mai sunt chiar atat de simple, pentru doua motive. 

Primul este in egala masura istoric si politic. Statele Unite – dupa cum le spune si numele – sunt o federatie. Imaginea omogena, de superputere, a SUA tinde sa impinga in umbra acest fapt, altminteri cunoscut de toata lumea. Dar, in ciuda centralizarii crescande din ultimele decenii, americanii se incapataneaza sa insiste pe ideea Parintilor Fondatori – fiecare stat al uniunii a avut, are si va continua sa aiba o voce distincta. Nu degeaba pe monezile americane sta inscriptionat „E pluribus unum“. Exista, desigur, un popor american. Dar americanii din Mizzourah nu trebuie confundati cu cei din Texas, Alaska sau Haiti, dupa cum intre statele de pe coasta de est si cele de pe coasta de vest exista o rivalitate mai mult sau mai putin mascata. Nu va faceti iluzii: au si americanii „miticii“, „oltenii“ si „moldovenii“ lor. Ba inca mai „mitici“, mai „olteni“ si mai „moldoveni“ decat ai nostri. Votul prin intermediul electorilor nu face decat sa consfinteasca aceasta stare de fapt.

In al doilea rand, criticii sistemului elector(i)al ar trebui sa-si reaminteasca ceea ce stie orice student de stiinte politice – si anume ca nu exista sistem de votare absolut democratic (asa-numitul „paradox al votului“). Oricat de scandaloasa ar putea suna o asemenea afirmatie pentru urechile neofitilor, studii serioase au demonstrat, fara putinta de tagada – cum numai logica matematica o poate face – ca nici una dintre cele trei metode imaginabile de vot (majoritare, pozitionale sau utilitare) nu este net superioara celorlalte si nu poate reflecta exact optiunea electoratului. Mai mult, ca nici una dintre ele nu este inatacabila, fie din punct de vedere al corectitudinii, fie din punct de vedere logic. Altfel spus, orice metoda de vot este fie partial nedreapta, fie partial ilogica. De aici si interminabilele discutii in jurul votului majoritar, proportional, de aprobare, alternativ etc. sau a metodelor Borda, Condorcet, s.a.m.d.. Situatia este fara iesire. Indiferent cum am vota, cineva se va afla nedreptatit la sfarsitul procesului. Matematic.

O asemenea observatie indeamna, deopotriva, la umilinta si la reflectie. Intr-o perioada in care democratia „atarna pe toate gardurile“ si pare un concept la indemana oricui, numai bun de predat, cu un aer de autosuficienta, de la gradinita pana in Irak, poate ca nu ne-ar strica putina modestie. Aidoma orizontului, democratia este in masura in care nu este – adica nu poate fi atinsa. Intr-adevar, Dumnezeu nu bate cu batul.