Mi-am recuperat de mult investitia initiala, zambeste Miki Highbloom, un israelian cu radacini la a doua spita in Romania, care a deschis cu doi ani in urma cafeneaua CremCaffé. Subtextul replicii lui Highbloom e ca, o data ce faci o cafenea ca la carte, nu mai trebuie sa-ti bati capul cu recuperarea investitiei. Cafeneaua cu geamuri mari si mirosuri ademenitoare a lui Miki Highbloom a costat aproximativ 200.000 de euro, dar aici au intrat nu numai dotarea si mobilarea cafenelei, ci si renovarea sediului – adica un parter si un subsol cu birouri si depozite, in total 120 metri patrati pentru care plateste lunar 4.000 euro chirie.
Locul a fost ales nu numai pentru ca e situat in centrul istoric al Bucurestiului, langa Universitate, ci si pentru ca aminteste de cel din care provin brandul, cafeaua si cafeneaua CremCaffé. Adica de Trieste, orasul cu cele mai multe cafenele din Italia, care e si portul prin care Europa se alimenteaza cu cafea verde. Acolo, la o cafenea CremCaffé (lantul a fost infiintat in 1950 de o mica prajitorie, devenita in timp a doua din Italia, dupa Lavazza) se vand zilnic 4.000 de cafele pe zi. In Bucuresti vanzarile sunt de 10% din cele de la Trieste. Si totusi, pentru Romania, faptul ca vindem trei kilograme de cafea pe zi e mult, spune Miki Highbloom.
Mult, pentru ca piata romaneasca a cafenelelor inca isi traieste adolescenta. Iar 2006, cred expertii, e unul de delimitari teritoriale, in care trebuie ocupate punctele-cheie, in vreme ce anii urmatori vor fi esentiali pentru extinderea brandurilor existente si pentru stratificarea pietei.
Dar de ce o afacere cu cafea? Pentru ca nu exista produs intr-o unitate alimentara, fie ea restaurant, bar, cafenea sau club, care sa aiba o marja mai mare de profit: o cafea vanduta cu aproximativ 5 lei, 10 sau chiar 15 lei presupune un cost al cafelei care nu trece de 0,7 bani. La un calcul simplu, vedem ca dintr-un kilogram de cafea (care costa intre 60 si 100 lei) se fac 133 cafele (7 grame la o cafea), in care se calculeaza si o pierdere si se ajunge la acea suma de 0,5-0,7 bani pentru o cafea. Asadar, comerciantul care vinde cafea isi poate permite un adaos intre 80 si 200% sau chiar mai mult fata de pretul de cost al bauturii – iar asta face ca investitia initiala sa fie amortizata mult mai repede decat intr-o alta afacere.
Deja sunt semne ca previziunile privind o crestere semnificativa a pietei sunt pe cale sa se indeplineasca. Starbucks, cea mai mare retea din lume – cu peste 10.000 de unitati in 35 de tari si venituri-record de 6,4 miliarde de dolari in 2005 – va intra anul acesta, dupa toate probabilitatile, si in Romania.
Marinopoulos, compania greceasca prin care au venit in Romania si Marks & Spencer si Beauty Shop, are deja, din 2002, un acord cu Starbucks pentru cateva piete europene. Surse din managementul Marinopoulos, citate toamna trecuta de presa internationala, spun ca deschiderea cafenelelor Starbucks in Romania este prevazuta pentru sfarsitul lui 2006. Starbucks va avea unitati si in Bucuresti si in alte orase, iar Marinopoulos vorbeste de un ritm de extindere de zece cafenele pe an, investitia pentru fiecare dintre ele fiind estimata la 100.000 de euro. Compania greceasca a inregistrat deja la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, inca din 2002, sapte dintre denumirile produselor Starbucks. Cel mai mult se vor bucura de Starbucks nefumatorii: politica anti-fumat a lantului american e atat de stricta, incat regulile interne prevad ca angajatii care ies afara pentru o tigara in timpul lucrului trebuie sa acopere sigla companiei imprimata pe haine. Pentru Romania, asta ar putea influenta succesul companiei, unde pentru fumatori cafeaua fara tigara e greu de conceput. Marinopoulos a incercat in Grecia, o tara cu multi fumatori, sa reduca dezavantajul, amenajand terase pentru mare parte dintre cele 50 de cafenele deschise in ultimii trei ani, terase care insa functioneaza doar vara.
Aceeasi politica o are si un alt lant international care va intra in Romania in 2006, Coffee Heaven, adus aici de compania ce detine si opereaza lantul fast-food Snack Attack printr-un joint venture cu firma britanica. De altfel, firma – fondata de Florin Balu si Greig Simon Alastair Benjamin in 1999 – isi propune si o extindere a afacerilor fast-food in tara, investitiile anuntate fiind de 210.000 euro. Pentru cafenelele Coffee Heaven – un brand britanic – compania vorbeste de o investitie de 500.000 de euro, mentionand ca noul lant se va pozitiona pe segmentul superior al pietei, spre deosebire de principalul sau competitor, Gregorys, care vinde cafea sub brandul Coffeeright.
Pe langa Starbucks si Coffee Heaven, piata romaneasca mai asteapta anul acesta un nume mare: McCafe, experimentul prin care McDonalds, cel mai mare lant de fast-food din lume, incearca sa muste din piata Starbucks. Christian Macedonschi, CEO al Trus HoReCa Services (importatorul Italcoffee in Romania), spune ca, dupa informatiile lui, McCafe va fi adus in Romania din 2006 de acelasi francizor de la Brasov al McDonalds.
Starbucks, McCafe si Coffee Heaven vor gasi in Romania o piata in plina transformare, in care cafeneaua incepe sa fie considerata un loc de intalnire mai potrivit decat restaurantul, cel putin pentru anumite situatii. Exista deja cafenele upscale si in Bucuresti, si in alte orase. Exista branduri romanesti si branduri internationale care si-au castigat o clientela stabila si incep sa se consolideze deja primele retele construite cu metoda, dupa model vest-european sau american.
In Bucuresti sunt acum mai putin de 300 de cafenele ce respecta regulile nescrise ale afacerii, prima dintre ele fiind calitatea. Apelul meu fata de gastronomii din Romania este sa nu se zgarceasca la utilaje si produse de calitate, deoarece acestea sunt garantia succesului. Sa nu faca sub nici o forma compromisuri la calitate, spune Christian Macedonschi de la Trus HoReCa Services. Descendent direct al poetului Alexandru Macedonski, specialistul brasovean a invatat in ultimii 15 ani mestesugul cafelei in Germania si Italia si vede cu placere cum, in sfarsit, gusturile romanilor devin din ce in ce mai sofisticate. Pentru cafenelele cu pretentii, o cafea buna inseamna cafea preferabil de provenienta arabica, prajita si furnizata de o prajitorie care respecta regulile prajirii profesioniste, inseamna utilaje de calitate, oameni pregatiti, un capuccino facut din espresso cu spuma de lapte si nu cu praf la plic. Espresso si specialitatile de cafea la baza carora sta espresso, cum ar fi capuccino, caffe latte sau latte macchiato, sunt obligatorii unei cafenele. Cafeaua filtru, la ibric sau solubila nu mai sunt in pas cu timpul, crede Christian Macedonschi.
Intrebarea naturala e daca romanii sunt gata sa faca diferenta. Un raspuns implicit il da piata: cate cafenele au aparut, cum s-au diversificat, ce clientela au si in ce masura si-au recuperat investitiile.
Daca luam ca exemplu Turabo, prima cafenea romaneasca al carei concept a fost francizat, raspunsul e afirmativ. Turabo are acum sase cafenele (trei in Bucuresti si cate una in Iasi, Brasov si Timisoara). Pentru cele sase unitati Turabo Cafe s-au investit aproximativ un milion de euro, iar despre investitia initiala va pot spune ca a fost recuperata si reinvestita in intregime, spune Tudor Dragomir Niculescu, investitorul care a dezvoltat reteaua Turabo. Niculescu precizeaza ca si francizatii (care, pe langa dotare, trebuie sa plateasca si taxa de franciza de 115.000 euro) isi pot recupera investitia in 18-24 luni. Intervalul e confirmat si de Macedonschi de la Trus HoReCa Services: in medie, spune el, o investitie de 50-60.000 euro se recupereaza in doi ani, in conditiile in care in acest timp trebuie platita si chiria. Investitia nu include si renovarea spatiului.
Iar o investitie recuperabila in doi ani, adauga Macedonschi, presupune un mobilier frumos, dar nu scump, utilaje de calitate si chirie. Daca renunta la un televizor mare, cu plasma, proprietarul cafenelei isi reduce investitia initiala cu 10.000 de euro, iar daca renunta si la mic-dejun mai economiseste cateva mii de euro, cat costa un grill si o friteuza. Mobilierul poate costa intre 10.000 si 40.000 de euro, in functie de marimea cafenelei, de provenienta si de gradul de finisare. Barul se poate utila cu minim 8.000 si maxim 15.000 de euro (aceasta ultima suma presupune un expresor mare si eventual cu finisaje deosebite), accesoriile pentru interior pot porni de 1.500 si pot ajunge pana la 10.000 de euro, iar o aprovizionare initiala variaza intre 2.000 si 5.000 de euro.
Expresoarele sunt cheia gustului unei cafele (exista peste 20 de producatori in lume, lider fiind Frankee Coffee Systems). O cafenea mica merge cu un aparat clasic, mai ales daca ambianta este puternic italieneasca, spatiul intim si se consuma aproximativ 100 cafele pe zi. Daca rulajul e mai mare, ca la cafenelele americane, unde se consuma pana sau peste 1.000 cafele pe zi, un «clasic» nu mai face fata si trebuie un expresor automat, explica Macedonschi. Dar expresorul isi poate depasi functia de masina de facut cafea, mai ales ca piata ofera acum si expresoare din aur sau doar aurite, expresoare retro, rotunjite, cu mult crom, sau unele finisate ultramodern, astfel incat acestea capata si un rol decorativ, mai ales pentru clientii care stau pe scaunele de la bar.
Pe langa modelele romanesti, precum Turabo, au aparut si lanturi internationale. Gloria Jeans Coffees, de exemplu, e un lant american care a intrat anul trecut in Romania. Cu peste 430 de unitati in intreaga lume (in afara de Europa de Vest), Gloria Jeans e operatorul principalei retele de cafenele din mall-urile americane, iar in Romania si-a inceput dezvoltarea tot in mall-uri, deschizand in 2004 prima cafenea in Plaza Romania si a doua in City Mall din Bucuresti. In viitorul apropiat vor deschide inca doua coffee-shop-uri, unul in Bucuresti (cel mai probabil in Piata Universitatii) si altul in mall-ul din Timisoara, iar in urmatorii trei ani, Gloria Jeans Coffees planuieste sa deschida 20-30 de cafenele in Romania, in principal in mall-uri.
Investitia in preluarea master-francizei si in deschiderea primului magazin a fost de 500.000 de euro. Ulterior, intentionam sa ne extindem in Iasi, Constanta si alte orase importante, in baza unor contracte de franciza, spune Radu Marinescu, presedintele companiei Gourmet Products Services, firma care detine master-franciza pentru Romania, Ungaria si Bulgaria. Investitia pe care Gloria Jeans Coffees o face intr-o cafenea este de 100.000-200.000 de euro, iar dupa dezvoltarea lantului in Romania, francizorul se va pregati sa introduca marca Gloria Jeans si in Ungaria si Bulgaria.
Acum, piata din Romania e impartita intre lanturi mari de cafenele, precum cele de mai sus, care sunt construite dupa proiecte identice sau similare si servesc cafeaua dupa acelasi stil, si cafenele mici, puternic personalizate, pe care patronii cu greu s-ar gandi sa le extinda. Nu cred in lanturile de cafenele, sunt impersonale si eu apreciez ideile, spune Dan Ursu, directorul firmei Probrands, care importa in Romania cafeaua Illy, dand ca exemplu cafeneaua Florian Café din Piata San Marco din Venetia, care este unicat.
Si in Romania exista proprietari de cafenele fara planuri de extindere. Un exemplu este cafeneaua Salzburg Café, unde esti servit de chelnerite imbracate dupa moda de la palatul imperial, intr-un decor cald, cu muzica in surdina. A fost o investitie de placere, nu vrem sa ne extindem in curand si nici nu am facut o cursa contracronometru pentru recuperarea investitiei, spune Adrian Oprisan, care, pe langa Salzburg Café, mai detine si restaurantul Vatra, in cuptoarele caruia se coc si prajiturile pentru cafeaua de la Salzburg Café.
Exista insa investitori care prefera un proiect gata facut, iar piata e gata sa-i serveasca. Cand a venit in Romania, Miki Highbloom decorase deja o serie de cafenele si cluburi in Tel Aviv, dar si in Dublin si, dupa ce a pus la punct si CremCaffé in Romania, si-a intocmit o oferta de vanzare de cafenele la cheie. Am facut acest lucru deoarece multi clienti mi-au cerut sfatul, mi-au cerut contacte de la furnizorii mei si am considerat ca e mai simplu sa le ofer proiectul cap-coada: design, mobila, baruri, aparatura, training si cafea ca a noastra, spune Highbloom.
Materializarea ideilor sale costa intre 25.000 si 50.000 euro, iar proiectul lui Highbloom a fost deja selectat pentru o cafenea ce se va deschide in acest an in Pitesti, dar si pentru doua cafenele City Café (din lantul de restaurante City Grill), care se vor deschide tot in 2006 in Bucuresti. Peste 20 de clienti i-au cerut lui Highbloom cafeaua pentru care el este importator unic si echipamentele necesare, iar asta implica uneori riscuri. Am avut doua cazuri cand a trebuit sa merg si sa retrag echipamentele si rezervele de cafea din doua cafenele, deoarece nu respectau retetele si faceau rau brandului, spune el.
Cafenele la cheie ofera si firmele care fac consultanta pentru preluarea de francize. Avem in portofoliu mai multe branduri de cafenele care pot fi preluate cu investitii totale de la 90.000 la 160.000 euro, in functie de suprafata si dotari, spune Adrian Gheorghe, managing director THINKBIG Franchise Solutions. Potrivit lui Gheorghe, cerintele francizorului retelei de cafenele pot ridica cu inca 20% costurile, pentru ca impun materiale specifice marcii, iar redeventele lunare sunt in medie de 5% din cifra de afaceri.
Se face insa si consultanta pentru investitorii dornici sa isi puna in practica un concept propriu, dar nu sunt familiarizati cu lumea cafelei. Numeroase proiecte a avut firma lui Christian Macedonschi. In ultimul timp, s-a auzit de faptul ca se poate face consultanta pentru a deschide o cafenea si vin clientii sa invete. Noi oferim consultanta gratuit, pentru ca stim ca dezvoltarea domeniului va face bine pietei in intregime, spune Macedonschi, care a indrumat pana acum clienti predominant din zona Brasovului, cum ar fi cafenelele din hotelurile Piatra Mare, Acasa la Dracula, Miorita.
Dar nu numai expresorul sau confortul scaunului sunt importante pentru succes. Cel mai important factor pentru recuperarea investitiei intr-o cafenea e amplasamentul acesteia. Daca faci o cafenea frumoasa, fara cusur si investesti in ea 100.000 euro, dar ea e localizata in marginea unui cartier unde nu ai vad, o faci degeaba, crede Christian Macedonschi. Investitia se recupereaza foarte bine insa daca localul este situat intr-o pietonala, intr-un aeroport, in zone intens circulate sau intr-o cladire de birouri. Sa luam de exemplu Floreasca Tower, o cladire de birouri unde vor lucra aproximativ 600 de persoane, excluzand vizitatorii si colaboratorii. Daca doar jumatate din angajati vin si beau o cafea pe zi, asta inseamna 300 cafele pe zi – acesta e un exemplu de cafenea medie care isi poate recupera o investitie in doi ani, spune Christian Macedonschi.
Exista si o piedica serioasa cand vine vorba de recuperarea rapida a investitiei: chiria, in special pentru Bucuresti. Pentru o zona cu vad bun, cum ar fi centrul orasului, chiria depaseste 100 euro pe metru patrat, ceea ce duce nu numai la o recuperare mai lenta a investitiei, ci si la preturi mari, aproape prohibitive, pentru o cafea.
Macedonschi povesteste ca a baut o cafea buna si rara, ce e drept – un espresso Blue Mountain – intr-o cafenea de langa ambasada Germaniei, Rouge, cafea pentru care a platit 36 lei (aproximativ 10 euro). Sa stiti ca nici in Europa, nici in Dubai, nu am gasit un loc unde sa coste un espresso 10 euro. Nu luam exemplul Italiei, mama cafelei, unde un espresso costa 80 de centi, ci Dubaiul, un oras scump, unde intr-un restaurant cu pretentii un expresso se duce pana in 5 euro, spune Macedonschi.
obisnuite, coffee-shop-urile elegante si cafelenele literare, a inventat o formula originala, se pare: cafeneaua bancara. Este o idee noua si de succes si ne arata, in plus, ca bancile, care stiu cum sa faca banii, si-au dat seama ca in segmentul asta se pot fideliza clientii si se pot face bani frumosi, spune Christian Macedonschi. Prima cafenea bancara a fost deschisa de Banca Transilvania acum doi ani in Bucuresti. A urmat BRD, apoi BCR, care a deschis una la sfarsitul lui decembrie, in parteneriat cu Turabo Cafe. La cafeneaua Bancii Transilvania gasesti o cafea, o gustare, presa economica, ecrane unde sunt afisate cotatii bursiere si transmisiuni in direct de la Bloomberg TV. Zona in care s-a deschis cafeneaua Bancii Transilvania, Piata Dorobanti, e acum plina de cafenele. Alaturi de Nova Brasilia, Lavazza sau Segafredo au aparut si concepte hibride originale, cum ar fi High Heels, in care-ti poti cumpara o pereche de pantofi, poti bea un capuccino de 10 lei si poti rasfoi o revista de lifestyle.
In urma cu cateva luni, capitala a vazut cazand si ultima reduta a unei istorii recente a cafenelelor bucurestene, Deutschland, prima cofetarie si cafenea demna de acest nume deschisa in cartier la mijlocul anilor 1990. In locul ei a aparut prima cafenea BRD, care aduce in plus fata de concurentul de vizavi posibilitatea de a efectua operatiuni bancare pana la o ora tarzie. Beraria Turist din Piata Romana a fost inlocuita de o cafenea bancara BCR, operata de Turabo.
Cat despre investitia intr-o cafenea bancara, e aceeasi ca in cazul unei cafenele care nu tinteste un public specializat (cu gustari, deci vitrine frigorifice si echipamente pentru sandvisuri), plus investitiile pentru ecrane digitale, de obicei cu diagonala de 42 de inci. Investitia totala in cafeneaua bancara din Bucuresti a fost de 280.000 euro, spun oficialii BT, care se feresc sa vorbeasca despre gradul de amortizare a investitiei.
In 2006 vom mai deschide doua sau trei cafenele bancare in principalele orase ale tarii, spun oficialii bancii, care vizeaza zone cu trafic intens din Bucuresti si din tara, cum ar fi centrul Sibiului sau Piata Sfatului din Brasov. Christian Macedonschi spune ca, intr-adevar, BCR are cel mai activ plan de extindere: 60 de cafenele. Dar ce il determina pe un bancher sa deschida o cafenea?
In primul rand, se pare ca simtul practic: o cafenea iti creste notorietatea, iti ofera vizibilitate maxima si iti permite sa atragi clienti care isi permit sa dea 10 lei pe o cafea. La polul opus (modele de business care s-au dezvoltat bine in alte tari, ca Austria sau Italia, dar la noi nu sunt inca destul exploatate) se afla cafenelele din benzinarii. La noi, doar lantul austriac de benzinarii OMV a exploatat acest segment.
Conceptul VIVA este recunoscut in toate tarile unde OMV detine retele de distributie carburanti. In Romania, el integreaza doua tipuri de servicii gastro: VIVA Snack, care se gaseste in 27 de statii OMV si Vienna Cafe, in 41 de locatii din reteaua OMV, spune Vlad Seitan, Retail Manager Romania. Iar OMV se pare ca are de gand sa profite si de achizitionarea retelei de benzinarii Petrom pentru a extinde acest concept. Si cererea, si oferta de cafenele sunt asadar in plina expansiune, iar de aici pot deriva si afaceri conexe.
Dincolo de import si distributie (piata estimata la 100 milioane euro, concentrata in mainile catorva companii), un antreprenor se poate ocupa de prajirea cafelei si de productia de echipamente. Prima varianta, prajitoria, le pare o afacere buna celor ce nu stiu multe despre cafea, dar specialistii sunt de alta parere. Teoretic, echipamentele pentru o prajitorie mica sau medie, pana in 20 tone prajire, costa aproximativ 30-40.000 euro, iar linia de ambalare inca 20.000 euro, spune Christian Macedonschi.
Din nefericire insa, experienta nu se poate cumpara cu bani. Conteaza enorm modul de prajire, temperatura, selectia boabelor. M-am gandit si eu sa fac asta, dar, ca sa mentii calitatea dorita, trebuie sa aduci oamenii din Italia, deoarece acolo meseria se transmite din generatie in generatie, oamenii stiu totul despre aceasta industrie, toate dedesubturile meseriei, povesteste nepotul poetului Macedonski si adauga razand: Daca as fi urmat aceste indicii, as fi fost acum probabil scriitor.
O radiografie a pietei, fie ea oricat de sumara, arata ca afacerile cu cafenele nu mai sunt deloc maruntisuri in Romania. De aceea si sunt gata marile lanturi internationale sa alimenteze pofta de taclale a romanilor.
Mai ramane sa creasca si numarul celor dispusi sa dea 10 lei pentru o cafea, un fotoliu comod si putina muzica. Pentru ca, pe un scaun incomod, ce rost ar mai avea o cafea atat de buna?