BusinessMagazin

Blog

  • Logan si-a luat din nou elan

    Dacia Logan a trecut testul elanului pe care publicatia ProMotor l-a organizat in premiera in Romania. Rezultatul testului din Romania il infirma pe cel al Automobil Clubul German, care a anuntat ca masina s-a rasturnat la 65 km/ora.

    Nu trebuie sa fii mare cunoscator de zoologie ca sa stii ca elanul traieste prin tarile nordice, unde, nu-i asa, poate fi uneori calcat de masina, iar masina in cauza mai rar va fi un Logan, mai ales de cand cu restrictiile pentru calatoriile in spatiul Schengen pentru cetatenii romani.

    In schimb, in eterna si fascinanta Romanie, multitudinea de Loganuri are de infruntat o gramada de obstacole – de la biciclisti si carute pana la turme de oi care pot sa-ti apara in cale dupa vreun viraj negociat o idee mai rapid decat prevede Codul rutier – si atunci se pune problema stabilitatii masinii in situatii critice. De fapt, asa a aparut si ideea controversatului test al elanului, cand un cetatean nordic, in urma aparitiei unui elan in calea autoturismului sau, s-a gandit sa reproduca in conditii de test situatia si deci, necesitatea de a o evita.

    Toata aceasta polemica si agitatie a aparut dupa ce Automobil Clubul German – ADAC – a prezentat rezultatele testului la care a supus o Dacia Logan si in urma caruia aceasta s-a rasturnat. Pana aici toate bune. Din pacate insa pentru credibilitatea celor de la ADAC – sunt in general recunoscute seriozitatea si profesionalismul germanilor, nu? – aproape instantaneu au aparut fisuri in comunicatul acestora: masina era dotata cu trei jante de aluminiu si cu o roata de rezerva de tabla pe trenul fata, fapt inadmisibil, deoarece astfel masina poate reactiona diferit la viraje. In plus, la doar cateva zile de la aparitia stirii pe site-ul ADAC, aceasta a disparut fara urma. Nu mai poate fi gasita nici macar in arhiva de stiri, ori o stire atat de importanta ar trebui sa ramana vizibila, nu?

    In plus, pozitia agresiva a soferului in faza premergatoare rasturnarii denota o dorinta arzanda de a rasturna masina (va asigur ca daca vrei cu adevarat sa rastorni o masina, orice masina, se poate!), fapt incriminat chiar de cei de la Renault. In urma acestor evenimente, revista ProMotor – liderul publicatiilor auto din Romania – a organizat in premiera pentru Romania, primul test al elanului pentru un autoturism Dacia Logan pentru a verifica cele sustinute de germani. Testul s-a efectuat in 2 august 2005, la ora 13:00, in Bucuresti – la pavilionul Romexpo. Masina utilizata provenea din parcul de presa Dacia si era absolut identica cu cea folosita in testul ADAC, iar testul in sine a respectat conditiile din Germania. La fata locului s-au aflat reprezentantii Dacia, jurnalisti, o masina de politie dotata cu aparatura radar care sa certifice viteza de parcurgere a testului precum si o masina de salvare, pentru orice eventualitate.

    Dupa o verificare a presiunilor din pneuri, masina s-a lansat pentru inceput cu viteza de 65 km/h, viteza standard de efectuare a testului. Rezultatul a fost excelent, masina nici macar nu a derapat. Rezultatul a linistit asistenta si viteza a crescut progresiv: 70-80-90 si chiar 100 km/h. In mod absolut normal pentru o masina fara ESP (control electronic al stabilitatii), la viteze de peste 80 de km/h masina a intrat in derapaj, insa a ramas perfect controlabila si, desi a daramat un jalon, a reintrat in traseu. In prima faza masina a fost condusa de doi piloti cu experienta in Campionatul National de Raliuri. Dar pentru a nu se crea impresia ca masina ar putea fi stapanita doar de specialisti, la volan s-a urcat si prezentatoarea emisiunii ProMotor, Roxana Ciuhulescu, care s-a descurcat perfect in parcurgerea testului.

    Concluzia? Dacia Logan este, pana acum, o reusita tehnologica si economica (chiar daca nu respecta pretul anuntat de 5.000 de euro), iar recenta declaratie a unui concern german vis-à-vis de un proiect de masina de 3.000 de euro anunta o apriga batalie pe taramul masinilor ieftine.

  • Spectacolul SIF-urilor

    Ridicarea de facto a pragului maxim de detinere la societatile de investitii financiare (SIF) a adus un nou val de cumparatori la Bursa: iar asta s-a tradus intr-o crestere cu o treime a valorii acestora pe bursa in numai trei saptamani.

    In mai putin de o luna, valoarea de piata a celor cinci SIF a crescut de la aproximativ un miliard de euro pana la peste 1,3 miliarde de euro, mai ales pe fondul cumpararilor speculative ale celor care spera sa isi vanda actiunile mai scump atunci cand pe piata va incepe lupta pentru SIF-uri. Pentru ca majorarea pragului de detinere pana la 1% e sinonima cu eliminarea totala a acestuia, dand de fapt unda verde pentru preluarea SIF-urilor.

    Investitori romani si straini se pregatesc, de mai multi ani, pentru momentul in care vor putea obtine majoritate in Adunarea Generala a Actionarilor si, implicit, vor putea prelua controlul asupra SIF-urilor. Statutele SIF-urilor prevedeau ca un investitor, impreuna cu persoanele in numele carora acesta actioneaza in mod concertat, nu poate detine mai mult de 0,1% din actiunile unei societati. Noile prevederi ridica pragul la 1% si nu mai fac nici o referire la persoanele cu care investitorul actioneaza impreuna – practic, un investitor poate cumpara oricat de multe actiuni vrea si poate impreuna cu rudele, prietenii ori firmele pe care le detine – cu conditia ca nici unul dintre cumparatori sa nu depaseasca 1%.

    Asta inseamna ca investitorii care au achizitionat treptat, in ani buni, prin diverse firme si persoane, pachete estimate pana la 20% din SIF-uri – cu care era greu de dovedit ca actioneaza impreuna – nu vor mai fi nevoiti sa se mai ascunda. Si vor putea, practic, sa preia controlul asupra SIF.

    Procesul prin care ridicarea efectiva a pragului a devenit realitate a adus emotii investitorilor de la Bursa, fiind pretext de speculatii puternice pe piata cu actiunile SIF. Guvenul a aprobat la mijlocul lunii trecute o ordonanta simpla prin care obliga SIF-urile sa isi modifice de la 0,1% la 1% pragul maxim de detinere, prezent in statute inca de la infiintare. Ulterior, dupa doua lungi saptamani de asteptate pentru actionarii SIF-urilor – sau pentru cei care vroiau sa cumpere – ordonanta a fost publicata in sfarsit in Monitorul Oficial. Cand toata lumea credea ca mai are cateva luni de asteptat pentru a putea cumpara mai mult de 0,1% dintr-un SIF, timp in care societatile trebuiau sa modifice statutele, CNVM a cerut Bursei de Valori sa modifice restrictia din sistemul de tranzactionare care nu permitea investitorilor sa cumpere mai mult de 0,1% din actiuni la fiecare SIF, astfel ca majorarea pragului a devenit efectiva de saptamana trecuta.

    Pe langa posibilitatea de preluare, ridicarea pragului la SIF-uri a creat premizele si pentru intrarea in actionariatul acestora a fondurilor straine de investitii; pentru administratorii acestora, pachetul maxim de 0,1% pe care puteau sa il cumpere pana acum – in valoare de pana la 200.000 de euro – nu era decat o bataie inutila de cap.

    De altfel, brokerii au apreciat saptamana trecuta ca peste jumatate din actiunile cumparate in prima zi de dupa ridicarea pragului, cand SIF-urile au sarit cu peste 11%, au fost achizitionate de fondurile straine de investitii.

    Dar, spre deosebire de investitorii romani, fondurile straine de investitii se vor uita de acum inainte mai atent la ce au SIF-urile de fapt in portofolii si mai putin la ultimele profituri, care sunt relevante doar pentru dividendele pe care SIF-urile le vor acorda anul viitor – nu si pentru valoarea reala a pachetelor de actiuni detinute de fiecare SIF.

    Conform mai multor analisti de la Bursa, valoarea reala a portofoliilor SIF depaseste cu pana la 40% valoarea raportata de acestea. De altfel, in ultimele saptamani, SIF-urile au depasit cu cateva procente valoarea contabila pe care o raporteaza. 

    Dupa ce joi au „explodat“, cu o medie de 11%, SIF-urile au pierdut vineri cam jumatate din ce castigasera cu o zi inainte. Brokerii de la Bursa spun ca scaderea de 5-6% de la finalul saptamanii este normala, unii dintre actionarii SIF-urilor, dupa ce s-au vazut cu 35% mai bogati in doar trei saptamani, grabindu-se sa-si marcheze profiturile.

    In ultimii ani, ridicarea pragului de detinere a fost „combustibilul“ care a tras in sus actiunile SIF-urilor. De fiecare data cand problema pragului de detinere a fost dezbatuta – fie ca era vorba de proiectul unei legi speciale a SIF-urilor sau de legea pietei de capital, formulata de CNVM si discutata ulterior in guvern si parlament – SIF-urile au crescut la Bursa. Si nu s-au intors niciodata de unde au plecat atunci cand dezbaterile s-au incheiat intr-un fel sau altul.

    De la inceputul anului 2002 pana in prezent, profitul adus de SIF-uri s-a ridicat la aproximativ 450%, fata de o crestere de aproximativ 250% a indicelui BET, care urmareste cele mai mari companii de la Bursa. Brokerii spun ca SIF-urile au si de acum incolo sanse sa depaseasca  cresterea medie a Bursei, in conditiile in care sunt inca destul de departe de valoarea actuala a portofoliilor pe care le detin, valoare care creste la randul sau o data cu Bursa.

  • Zar de fuga“ peste hotare

    Pentru politicienii romani, „zarul de fuga“ la care apeleaza atunci cand se afla in criza este dat, de regula, ori de cartea nationalista, ori de lucrarile infaptuite in strainatate, pentru binele tarisoarei de acasa.

    Reuniunea de la Salzburg a premierilor din sud-estul Europei i-a venit manusa lui Calin Popescu-Tariceanu, in contextul in care la Bucuresti are de a face cu o situatie delicata. Cum sa demonstrezi mai bine cat esti de util pentru tara ta decat lucrand pentru ea peste hotare?

    Impreuna cu ministrul de externe, proaspat uns vicepresedinte la PNL in locul demisionarei Mona Musca, Tariceanu a participat, sobru, la o intalnire civilizata, de salon, asa cum ii sta bine premierului. De la Salzburg, premierul s-a intors cu cateva declaratii favorabile din partea cancelarului austriac, Wolfgang Schussel. Faptul ca Austria va prelua presedintia UE la 1 ianuarie 2006 poate da greutate vorbelor lui Schussel (care „se asteapta“ ca Romania sa devina membru UE la 1 ianuarie 2007), dar acestea nu ies, totusi, din limbajul diplomatic de rutina.

    Cele doua zile la Salzburg l-au ajutat insa pe premier sa ia o pauza de la clinciurile in care era prins la Bucuresti, unde avea de gestionat mai multe crize, in interiorul partidului, al Aliantei, al Coalitiei, al imaginii proprii, precum si deja banalele crize prin care trece Romania frecvent (inundatii, cazuri de coruptie nerezolvate, fuga din tara, pe sest, a cate unuia gata de bagat la puscarie s.a.).

    Pauza de Romania a fost, totodata, cel mai bun raspuns la replica lui Traian Basescu, via Adriana Saftoiu (referitoare la „pericolul ca oameni din guvern sa intre sub influenta unor grupuri de interese economice“). In acest fel, Tariceanu a avut un ragaz si a pasat problema serviciilor secrete, carora le-a cerut sa indice daca exista intr-adevar suspiciuni asupra vreunui membru al Executivului si care este acela. Raspunsul primit dupa trei zile („nu reiese“ sa fi fost cazuri de influentare din partea unor grupuri de interese economice) a facut mai lesnicioasa intoarcerea premierului.

    Tariceanu stie insa ca aparenta liniste e trecatoare, la fel cum trecator (si aparent) e si succesul din afacerea „guvern & grupuri de interese“. Caci odata inceput acest joc, este posibil ca Traian Basescu (plecat si el – imediat dupa anuntul purtatoarei de cuvant – intr-un binemeritat concediu strategic, e drept, in tara) sa arunce pe piata, intr-un fel sau in altul, lucruri care sa-l stanjeneasca pe premier. Oricum, inghesuit din toate partile (colac peste pupaza, la sfarsitul saptamanii trecute incepuse din nou sa ploua bezmetic), lui Tariceanu ii va fi din cale afara de greu sa reziste pana la Raportul de tara, singura posibila gura de oxigen la care mai poate spera (si in acest caz, eventuala nota buna i s-ar datora in special Monicai Macovei, daca va reusi sa puncteze in continuare la reforma in Justitie).

    Este limpede insa ca lui Tariceanu i se potriveste mult mai bine tovarasia unor personaje europene subtiri, alaturi de care poate puncta, inclusiv pentru Romania, decat intrigile de la Bucuresti. Exista insa personaje care, iata, oricat ar fi incercat sa transmita contrariul, nu se potrivesc cu imaginea de salon. Adrian Severin a fost ministru de externe in guvernul Ciorbea, dar foarte putin. Si nu i-a ajutat la imagine. Pana in urma cu cateva zile, s-ar fi crezut ca i-a ajutat prezenta ulterioara in tot felul de organizatii internationale. Probabil insa ca staif ai sau n-ai. Ca staiful nu se cumpara, orice diurna ai avea.

    A veni la Bucuresti din saloanele europene ca sa joci o nefericita carte rasista, asta da contraperfomanta! Incredibila isprava a „europeanului“ Severin se cunoaste. El a semnat intr-un ziar un text (pe care apoi si l-a asumat, fara sa dea vina pe greseli de interpretare) in care spunea ca Traian Basescu este tatar, deci „alogen“ (adica minoritar), deci „stie sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul caruia traieste“, deci face parte din aceeasi stirpe a corsicanului Bonaparte din Franta, a austriacului Hitler din Germania si a gruzinului Stalin din Rusia, care au pricinuit necazuri popoarelor in mijlocul carora s-au manifestat.

    Este greu de banuit macar ce l-a putut determina pe Severin sa gandeasca si, mai mult, sa scrie asemenea lucruri. Daca aceasta teorie ar fi fost enuntata de xenofobul de serviciu, inca ar mai fi smuls un zambet, alaturi de indignarea fireasca. Atunci cand un ins subtire ca Adrian Severin vine insa cu astfel de lucruri, explicatia e doar una: insul nu e chiar atat de subtire. Strainatatea prinde bine pentru ca ofera modele si distanta. Distanta data de aflarea in strainatate te ajuta sa vezi mai bine intregul din tara ta, fara sa te pierzi in amanunte nesemnificative.

    Si te ajuta sa fi vazut intr-o lumina mai favorabila, sa apari mai bun decat esti pentru ca ai de a face cu oameni cu greutate (deci esti si tu un „greu“) si, nu-i asa, lucrarile tale sunt inalte, pentru ca privesc binele tarisoarei de acasa. Rau e atunci cand te intorci la Bucuresti si se dovedeste ca, in ceea ce te priveste, prima impresie (cod H2O) a fost cea buna. Vorbeam in numarul trecut despre felul in care politicienii isi pot da singuri, pardon, suturi in fund. Se vede ca fostul ministru al sanatatii care si-a batut nevasta era mic copil.

  • Pasaport catre birocratie

    Intr-o saptamana, peste 4.000 de romani au ramas fara pasaport dupa aplicarea reglementarilor privind calatoriile in spatiul Schengen. Protestele in cascada, venite din toate partile, au lansat o dezbatere cu accente indignate si au readus in discutie o meteahna mai veche a statului roman: aceea ca mai intai taie, dupa aceea masoara, apoi coase la loc si in cele din urma taie din nou.

    Primul si cel mai des invocat repros facut statului roman e ca n-a facut, din timp, un minim efort de comunicare pentru a-si informa cetatenii pe de o parte despre logica si motivele pentru care o astfel de masura e necesara si, pe de alta, despre sanctiunile pe care cei care au incalcat-o urmeaza sa le suporte.

    Al doilea e ca ordonanta spune ca autoritatile vamale ar trebui sa retina pasapoartele celor care au depasit fara nici o justificare termenul legal de sedere in statele Schengen. Nu pasapoartele tuturor celor care au depasit termenul, cum s-a intamplat de fapt. E adevarat, probabil ca nu toti cei peste 4.000 de romani carora li s-au retinut actele sunt in regula. Dar unii au motive si pot dovedi cu acte ca au fost, de exemplu, internati in spital sau ca au un contract de munca in derulare – dar statul, incarnat de aceasta data in vamesii de la frontiera de vest, n-au stat sa le cantareasca, pe motiv ca nu e treaba lor.

    O poveste veche, de altfel: de ce sa dovedesc eu, statul, ca tu ai depasit nejustificat termenul de sedere? Eu iti iau pasaportul, il trimit in orasul care ti l-a emis si n-ai decat sa te duci tu la directia de pasapoarte, sa dovedesti cu acte – traduse si autentificate – ca nu esti vinovat si sa-ti recuperezi actul. Oamenii de afaceri sunt, si ei, iritati si gasesc ca situatia in care sunt pusi e umilitoare si ridicola. Intr-un comunicat oficial, Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania s-a declarat „consternata“ ca orice businessman trebuie sa se prezinte la vama cu o invitatie legalizata din partea partenerului de afaceri, fapt care, spune AOAR, il pune intr-o postura penibila, de inferioritate. „Nu putem sa acceptam sa fim tratati ca cetateni de rangul doi de catre chiar institutiile statului platite din taxele si impozitele suportate in primul rand tocmai de catre oamenii de afaceri“, se arata in comunicatul AOAR.

    Dar un alt repros facut statului roman e de natura economica. Ar fi vorba de efectele pe care o astfel de masura le are asupra unei clase speciale: una care numara cateva milioane de romani. Muncitorii in strainatate sunt o categorie pe care orice guvern trebuie s-o iubeasca, un fel de „copil cuminte“ pe care nu trebuie sa-l supraveghezi la teme – mai intai, pentru ca au reusit sa iasa, pe cont propriu, din tagma somerilor, apoi pentru ca trimit in tara banii pe care-i castiga si, pe cale de consecinta, alimenteaza frumoasele cresteri economice pe care guvernul le anunta cu satisfactie.

    Cifrele oficiale arata ca, numai daca se iau in calcul transferurile bancare, in tara au intrat in ultimii patru ani peste 6 miliarde de euro de la muncitorii romani din strainatate: cele 1,1 miliarde de euro in 2001 au urcat pana la 2,3 miliarde de euro anul trecut. Raportate la produsul intern brut, aceste sume au o pondere de 2,45% din PIB la nivelul anului 2001 si de 4% in 2004. Sumele totale sunt imposibil de aflat, dar sunt cu siguranta semnificative si intra in tara si prin buzunarul muncitorilor sau al cunostintelor acestora – iar o parte dintre ei si-au pierdut pasapoartele saptamana trecuta.

    Unele estimari spun ca banii intrati in tara atat prin transfer bancar, cat si „in buzunar“ s-ar ridica la circa 4 miliarde de euro in 2004 – adica aproape cat investitiile straine. Iar acesti bani n-au stat in banci, ci au circulat in economie, alimentand cresterea pietei constructiilor, a comertului si, implicit, a consumului: o demonstreaza vanzarile record pe care multe companii din domeniul constructiilor si al comertului – in special cele de electrocasnice – le au vara, cand muncitorii din strainatate se intorc acasa.

    Pentru anul acesta se estima ca numai transferurile bancare ar putea ajunge la 3 miliarde de euro – dar estimarile ar trebui recalculate din perspectiva masurilor care au intrat in vigoare la 1 august. Dupa aproape o saptamana in care subiectul pasapoartelor a dominat Romania – de la informatii zilnice privind numarul actualizat de pasapoarte retinute pana la stiri in care se relata despre romani care-si suna rudele si prietenii aflati la munca in strainatate, cerandu-le sa nu cumva sa se intoarca in tara – Ministerul Administratiei si Internelor a facut ceea ce trebuia sa faca de la bun inceput: a cerut trimiterea pasapoartelor de doua ori pe zi, prin posta speciala, catre serviciile judetene, a anuntat un termen (de trei zile) pentru restituirea pasapoartelor celor care pot justifica depasirea termenelor de sedere in strainatate si a cerut serviciilor specializate sa simplifice la maximum procedurile.

    A anuntat, mai mult, ca va analiza daca nu cumva ar fi bine sa nu mai ridice pasapoartele celor care au depasit termenul de sedere in strainatate, ci sa introduca datele acestora intr-o baza de date si sa le interzica numai iesirea din tara, vorbind, intr-un comunicat, despre „avantajele acestui sistem“. Cum spuneam: intai taiem, apoi masuram, dupa aceea coasem la loc si in cele din urma taiem din nou. Dupa care explicam in conferinta de presa ce eleganta si civilizata e noua taietura.

  • Tv cablu

    „O concurenta duopol nu este negativa pentru piata si va dau exemplul telefoniei mobile“, comenta in aprilie Radu Petric, presedintele Asociatiei de Comunicatii prin Cablu pe marginea zvonurilor privind preluarea companiei Astral Telecom de catre americanii de la UPC, care s-a si semnat la sfarsitul saptamanii trecute. Tranzactia, care va fi supusa avizului Consiliului Concurentei, ne lasa cu aceeasi intrebare fara raspuns – cea mai importanta. Vom putea, de acum, sa ne alegem compania de cablu TV la care sa ne conectam?

    Afirmatia lui Petric, chiar daca a fost facuta inainte de semnarea tranzactiei, nu se sustine. Intr-adevar, Connex si Orange impart piata telefoniei mobile in mod autoritar, detinand impreuna circa 96% din piata. Dar nu poate fi vorba de duopol pentru simplu motiv ca undele radio sunt peste tot. Aproape oriunde te-ai afla, poti sa folosesti reteaua unuia, a altuia sau a ambilor operatori, sa te abonezi la unul sau la ambii, dupa cum crezi ca e mai convenabil.

    Situatia e complet diferita in cazul companiilor de cablu, iar discutia e veche. Spre deosebire de operatorii de telefonie mobila, cablistii si-au delimitat clar teritoriile pe care isi fac afacerile. Si sustin ca nu se extind in afara acestora pe motiv ca investitia pe care ar trebui sa o faca pentru a „trage“ cablu intr-o zona aflata in afara acoperirii propriei retele doar pentru unul, doi sau chiar zece abonati nu se justifica. Si au dreptate, dar doar partial – cu siguranta exista zone de intersectie a celor doua retele unde consumatorii pot sa aleaga o companie de cablu TV sau alta. Iar asta inseamna ca – daca nu exista nici un pact de „neagresiune teritoriala“ – reteaua unuia dintre operatori se poate extinde peste a celuilalt fara nici o problema, daca o cer clientii si/sau interesele companiei.

    Revenind la tranzactia UPC-Astral – in urma careia circa 60% din piata va fi controlata de doar doi operatori, UPC Romania si RCS&RDS – Consiliul Concurentei va aviza favorabil tranzactia, probabil. Asa si trebuie, dar, ca si in alte cazuri, ar putea face recomandari. Pana acum organismul de reglementare nu s-a sesizat si nici nu s-a pronuntat in ceea ce priveste companiile de cablu. Acum are ocazia sa o faca.

    Si o alta problema. Care dintre operatori isi anunta fiecare client, cu cel putin 30 de zile inainte, modificarile din grila de programe? Timisorenii, bacauanii, ploiestenii si cei din zonele in care UPC a intrat in concurenta atat cu RCS & RDS cat si cu Astral vor spune ca americanii fac asta. Acolo unde a intrat in competitie directa cu ceilalti doi mari operatori, UPC (care inainte de a cumpara Astral detinea circa 10% din piata) nu a avut alta sansa de a se diferentia decat prin „micile lucruri“ care conteaza in relatia cu clientul. Provocarea pentru UPC este sa extinda comportamentul si filosofia sa de business la nivelul intregii retele pe care a preluat-o. Sa faca un rebranding nu numai la nivelul siglei, ci si la nivelul relatiei cu clientul. Sa ii determine pe clienti sa spuna „da, e altceva!“.

    Pe langa faptul ca a preluat cel de al doilea operator de servicii de televiziune prin cablu, UPC a preluat concomitent si unul dintre cei mai importanti furnizori de servicii Internet si de telefonie fixa. Deodata, UPC Romania, care opera doar cablu TV si avea doar un proiect pilot de dezvoltare la Timisoara a serviciilor de Internet, s-a trezit a fi unul dintre cei doi mari furnizori de servicii triple play (telefon, Internet si TV pe acelasi suport).

    Compania va trebui sa isi adapteze rapid strategia si prioritatile de dezvoltare la piata romaneasca – cu atat mai mult cu cat, din primavara anului viitor, RomTelecom va intra pe piata cu servicii de transmisie TV prin intermediul traditionalelor linii telefonice de cupru, devenind, prin zestrea de abonati (potentiali clienti de servicii triple-play), un jucator important pe aceasta piata. Iar cablu TV exista deja in majoritatea locuintelor care au linii telefonice de la RomTelecom. Consiliul Concurentei nu are de ce sa isi faca griji.

    Zilele cvasi-duopolului RCS&RDS – Astral Telecom si acum RCS&RDS – UPC vor apune, de facto, in momentul in care semnalul TV va veni si prin firele de cupru ale RomTelecom. Atunci, cu siguranta vom avea macar o alternativa la o eventuala nemultumire privind serviciile companiei de cablu. Prin urmare, nu exista nici un motiv pentru care UPC si RCS&RDS sa nu se gandeasca sa „rupa pisica“ de pe acum, declarand ostilitatile deschise – care ar fi, in cele din urma, in beneficiul clientului.

    Atat doar ca un rebranding si o fuziune nu sunt lucruri simple si probabil ca nu se vor incheia in sase luni decat cu un insemnat efort financiar si de resurse umane din partea americanilor de la UPC, care va trebui sa aduca o adevarata armata de specialisti in Romania. Altfel, interconectarea intre UPC si Astral, de la nivelul echipamentelor de retea si pana la cel uman, nu se va fi incheiat la momentul intrarii pe piata a celui mai serios competitor de pana acum, RomTelecom.

    E de inteles de ce apropiatii tranzactiei UPC – Astral spuneau, inainte de semnare: „ori se face pana in toamna, ori nu se mai face deloc“.

  • Torturele“ vamale

    „Cine n-a parasit tara sa si n-a trecut prin vama de la Rusava nu poate avea o idee giusta de torturele la care este supus nenorocitul calator, mai cu seama daca din pacatele sale va avea cu dansul tutun sau vreun alt articol colonial.“ Asta scria N. Filimon pe la 1860 in jurnalul sau de calatorie „Escursiuni in Germania meridionala“.

    Autorul povesteste cu ironie despre legendara vigilenta a vamesului roman pentru tot ce insemna „colonial“: cafea, tutun si altele asemenea. Si despre taxele usturatoare pe care le plateai pentru un asemenea lux. In fond, asta inseamna vames, nu? Ei bine, in zilele noastre, vamesul si-a largit paleta judecatilor. Altfel spus, a inceput sa-si antreneze simturile pentru chestii abstracte, pentru previziuni: trebuie sa-si inchipuie ce se intimpla daca „iti da drumul“ din sau in Romania. Mai rau e atunci cand legile ii vin in ajutor: mai intai esti considerat vinovat, iar apoi trebuie sa demonstrezi la un ghiseu contrariul…

    Filimon descria in secolul al XIX-lea un vames normal care avea datoria sa verifice marfuri cu taxa speciala sau sa descopere marfuri interzise. Indatorire care ar trebui sa fie si azi primordiala. E mai important sa opresti un transport de droguri sau de marfuri ilegale decat sa lasi sa-ti „scape“ cativa romani in Europa cu mai putin de 100 de euro pe zi sau un roman in Romania cu peste 90 de zile in strainatate…

    Totusi, astazi la vama senzatia e alta. Esti banuit nu ca ascunzi droguri in anvelope, ca n-ai platit vama pentru cine stie ce marfa, ci, mai „grav“, esti banuit de fi comis infractiuni mult mai vagi: ai stat prea mult prin UE, probabil ai lucrat fara forme legale etc. La plecare, vamesul se uita la tine si se intreaba daca chiar ai bani sa faci turism prin Europa sau ai de gand sa muncesti pe la vreo firma de constructii din Italia. Incearca sa-ti citeasca biografia viitoare. Nu mai este un vames al marfurilor, ci un vames al sufletelor – el ghiceste intentii! Nu stiu daca ati avut curiozitatea si timpul sa va plimbati cu masina prin Europa. Ostilitatea fata de tine ca roman se reduce paradoxal pe masura ce mergi spre vest. Cele mai multe intrebari le primesti la iesirea din Romania.

    Nimic nu se compara cu momentul in care scoti banii si-i fluturi prin fata ghiseului. Aventura incepe asadar cu o violare a intimitatii portofelului… Ungurii sunt deja mai amabili, prin Slovenia inca persista o urma de suspiciune. La intrarea in Italia, o ultima urma de indoiala. Apoi, „free as a bird“, vorba cantecului. Uiti de nationalitate, uiti de pasaport pentru ca poti sa zburzi prin Franta, prin Spania fara sa te intrebe nimeni nimic la frontiera. Pasaportul se pierde printre bagaje…

    Abia la intoarcere incepi sa reconstientizezi cele doua elemente vitale: frontiera si pasaportul. Iar daca ai ideea stralucita sa intri pe la Nadlac, constientizarea iti poate iesi pe nas. Ore in sir ca sa intri in tara si mereu aceeasi suspiciune dominanta. Treci pe la doua ghisee consecutive – nu va inchipuiti ca e chestie de eficienta! Vamesii se plimba de colo in colo cu hartoage in mana, cetatenii straini protesteaza cu voce tare, romanii mormaie in barba. Cam acesta e marele control vamal, un control al nervilor…

    Pana la urma, este vorba despre acea senzatie de nesiguranta in ciuda „actelor in regula“. E vorba despre: „A, te dai nevinovat? Lasa ca-ti gasim noi ceva“. Iar ultimul scandal cu pasapoartele nu face decit sa amplifice respectiva senzatie. Sa recapitulam: brusc, cateva mii de romani raman fara pasaport, presa explodeaza, romanii plecati refuza sa se mai intoarca, balbele autoritatilor etc. Se afla ca ordonanta fusese data cu ani buni inainte de guvernul PSD ca sa le inchida gura celor de la Bruxelles.

    Si, dupa obiceiul stiut, a fost o lege care nu se aplica. Adica, sa fie si ei multumiti, si noi… Un impaciuitorism tipic: legile sunt doar pentru UE, iar noi ne facem cu ochiul. Oare cate legi in latenta de acest gen stau sa ne mai loveasca in plin?

  • Fondurile mutuale ataca pe noi fronturi

    Administratorii fondurilor mutuale se pregatesc sa intre in concurenta directa cu produsele de economisire oferite de companiile de asigurari. Investitorii s-au dovedit in ultimii ani mai sensibili la ofertele de asigurari de viata cu o componenta de economisire, care promit un venit stabil la varsta pensionarii, in detrimentul fondurilor mutuale clasice.

    Certinvest se pregateste sa lanseze un fond mutual destinat economisirii, care urmeaza sa aiba atasat si o un produs de asigurare, in timp ce BCR Asset Management urmeaza sa adauge in prospectele fondurilor pe care le administreaza deja bonusuri pentru clientii care investesc regulat. Contractele de asigurare cu o componenta de economisire incheiate de companiile de asigurari prevad pentru asigurat obligativitatea unor plati regulate pentru cumpararea de unitati unit-linked, ceea ce poate fi un avantaj pentru cei carora le este greu sa economiseasca luna de luna.

    Administratorii de fonduri afirma ca au ca principal avantaj fata de produsele de economisire oferite de companiile de asigurari costurile mai mici, in special cele de vanzare, ceea ce permite sa ofere randamente mai mari decat produsele de economisire ale companiilor de asigurari. Economiile populatiei in sistemele de economisire ale companiilor de asigurari au totalizat la finalul anului aproximativ 60 de milioane de euro, fata de cele 53 de milioane de euro plasate in fondurile mutuale la acea data.

  • Ochiul britanic al soacrei

    Bulgaria va fi atent monitorizata cu privire la administrarea fondurilor UE, a spus Jeremy Hills, ambasadorul Marii Britanii in aceasta tara, in cadrul unui dineu oficial gazduit de Camera Americana de Comert.

    Procesul de largire a UE a fost unul dintre cele mai mari succese ale uniunii datorita aportului de stabilitate. Hills a respins ideea conform careia vechii membri ai UE au pierdut de pe urma procesului de extindere.

    Urmatoarele luni vor fi de o importanta cruciala pentru procesul de aderare a Bulgariei si Romaniei in structurile UE, tinand cont de raportul nesatisfacator intocmit de Comisia Europeana in octombrie. In plus, in toamna se da startul deschiderii procesului de ratificare a tratatului de aderare. Bulgaria va trebui sa continue reformele incepute, mai ales cea din justitie, lucru cerut cu insistenta si Romaniei.

  • Romgaz respecta calendarul

    LukOil, Gaz de France, Ruhrgas, MOL si Wintershall sunt cele cinci mari companii internationale care sunt interesate de privatizarea producatorului de gaze naturale Romgaz Medias. Pana la privatizare, oficialitatile romane deruleaza procedura de selectare a firmei care va asigura serviciile de consultanta, actiune care ar trebui incheiata in luna octombrie. Cele 13 firme de consultanta care au fost incluse pe lista scurta vor depune ofertele tehnice si financiare la inceputul lunii septembrie, urmand ca o luna mai tarziu sa fie cunoscut si castigatorul contractului.

    Evaluarea rezervelor Romgaz va dura circa patru luni, iar anuntul de privatizare ar putea fi publicat spre sfarsitul primaverii anului viitor, in timp ce finalizarea trecerii in proprietate privata a producatorului roman de gaze naturale este de asteptat sa aiba loc la sfarsitul lui 2006.

    Romgaz, detinuta integral de MEC, prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie, este principalul producator de gaze naturale din Romania, dupa Petrom. Firma a primit acorduri de concesiune pentru opt perimetre de explorare si 150 de perimetre de exploatare, deruland in acelasi timp si operatiuni cu firmele Wintershall Germania si Europa Oil & Gas Franta.

    In 2004, Romgaz a inregistrat un profit brut estimat la 86,3 milioane de euro la o valoare a cifrei de afaceri de 456 de milioane de euro, in crestere cu circa 45% fata de anul anterior.

  • Comert pe criterii culturale

    Criteriile obiective cand alegi cea mai potrivita tara pentru o investitie sunt simple: calitatea fortei de munca si tehnologiile inalte garanteaza productii durabile, iar legile clare si politicienii onesti inseamna credibilitate.

    Totusi, potrivit unui studiu intreprins de trei economisti, relatiile economice dintre doua tari sunt puternic influentate si de felul in care una se raporteaza la obiceiurile si traditiile culturale ale celeilalte. Luigi Guiso, Paola Sapineza si Luigi Zingales au vrut sa afle cine are incredere in cine in interiorul Uniunii Europene. Ei au descoperit ca tarile UE care se incred una in alta pe principii culturale, extind aceasta incredere si in plan comercial si investitional. Rezultatele sondajelor efectuate de Eurobarometru sunt si ele graitoare. Germanii sunt castigatorii increderii cetatenilor UE, in timp ce italienii sunt mai putin convingatori.

    Dar preferintele variaza de la tara la tara: germanii acorda mai multa incredere englezilor decat o fac francezii, de exemplu. Cand doua popoare cantaresc credibilitatea unei tari in mod diferit, e foarte posibil ca prejudecatile sa-si fi spus cuvantul.