BusinessMagazin

Blog

  • Sa vedeti cum arat in CV

    Specialistii in recrutare considera ca este aproape de neconceput in 2007 pentru o companie de top, indiferent de industria in care isi desfasoara activitatea, sa ignore mediul online. Nu e o noutate ca internetul a devenit un element cheie in domeniul recrutarii, indiferent de metoda folosita de companii – site-uri specializate, anunturi online sau adevarate sisteme de resurse umane.

    „Tot mai multe companii isi muta o parte importanta din activitatea de recrutare in mediul online, pentru ca realizeaza ca altfel pierd o plaja foarte larga de candidati care isi cauta slujbe numai pe internet“, considera Shirley Brezeski, directorul executiv al companiei de recrutare online Websearch Recruitment. „De multe ori chiar si pozitiile de middle ori chiar de top management, in general rezervate pentru serviciile unui headhunter, pot fi ocupate cu ajutorul bazelor de date cu CV-uri de pe internet. Nu e exclus ca intr-un viitor nu foarte indepartat, toate recrutarile sa fie facute exclusiv online.“

    Una dintre companiile care considera necesara recrutarea online este Edgars Consolidated Stores (Edcon), ce administreaza unul dintre cele mai mari lanturi de magazine de imbracaminte si incaltaminte de pe continentul african, cu peste 1.000 de magazine in Africa de Sud, Botswana, Namibia, Swaziland sau Lesotho. Recrutarea este una dintre principalele probleme pentru Edcon, care are in mod obisnuit peste 20.000 de angajati, dar in perioada sarbatorilor de iarna trebuie sa dubleze numarul acestora. „Pentru fiecare anunt de angajare primim in jur de 100 de CV-uri, avand in vedere rata ridicata a somajului din Africa de Sud“, spune Andrea Wiehahin, directorul de resurse umane al companiei. „Trebuie sa tratam problema cu foarte multa atentie, pentru ca multi dintre cei ce candideaza pentru post sunt clienti de-ai nostri si, chiar daca sunt respinsi, trebuie sa plece cu o impresie buna despre companie.“

    Pentru a recruta un numar atat de mare de oameni, Edcon recurge la internet. De fiecare data cand exista un post liber, compania introduce in sistemul online de resurse umane Softscape detalii privind cerintele postului si un profil al persoanei pe care ar dori sa o angajeze. Informatiile sunt trimise automat catre unul dintre directorii companiei, pentru a fi aprobate, dupa care sunt afisate pe site-ul companiei, la sectiunea Cariere, dar si pe site-uri de recrutare online, cum ar fi Career Junction.

    Tot ca parte a procesului de recrutare online, cei interesati de post isi trimit CV-ul companiei si, daca nu sunt acceptati, raman in baza de date Softscape pentru eventuale posturi libere ce vor fi scoase ulterior la concurs. Sistemul online de resurse umane al Edcon le permite managerilor sa caute in aceasta baza de date potentiali angajati in functie de anumite criterii si calculeaza chiar costurile pe care ar trebui sa le suporte compania in cazul angajarii unui anumit candidat. „In jur de trei sferturi dintre cere-rile pentru slujbe la Edcon vin prin internet si cea mai mare parte a angajarilor se fac prin aceasta metoda“, spune Leon Vermaak, director in cadrul companiei.

    Organizatii din toata lumea considera internetul o platforma oportuna pentru recrutarea angajatilor. „Ceea ce contribuie la dezvoltarea segmentului de recrutari pe internet este pe de-o parte lipsa fortei de munca, iar pe de alta parte cresterea in notorietate a sistemelor online de resurse umane, a site-urilor de recrutare, dar si a retelelor sociale si a lumilor virtuale“, considera Peter Cheese, partener in cadrul firmei de consultanta.

    Ultimele doua exemple din afirmatia lui Cheese sunt sustinute prin exemplele unor companii precum cel al firmei de consultanta in management KPMG sau al Royal Bank of Scotland, care au organizat cel putin un targ de joburi in lumea virtuala Second Life. In plus, potrivit unui studiu realizat de Asociatia pentru resurse umane in domeniul tehnologiei (Association of Technology Staffing Companies – ATSCo), cu sediul la Londra, 58% dintre companiile respondente considera ca retelele sociale, precum Facebook, MySpace sau LinkedIn, sunt mult mai utile pentru recrutarea online decat anunturile publicitare din ziare. Iar 83% au recunoscut ca au cautat potentiali candidati pe astfel de site-uri. „Retelele sociale sunt foarte utile in recrutare, mai ales pentru ca ofera o comunicare in ambele sensuri, compania avand posibilitatea sa caute angajati, iar candidatii sa decida la ce companii vor sa depuna un CV“, spune Dan Nye, directorul executiv al LinkedIn.

    In ceea ce priveste avantajele recrutarii online, timpul si costul unei recrutari sunt cele mai importante. In cazul Hyatt Hotels, un sistem de recrutare online a redus timpul necesar angajarii de personal pentru receptie de la patru saptamani la cinci zile, potrivit lui Randy Goldberg, directorul de resurse umane. In general, hotelurile care au mutat aceste procese pe internet au vazut o scadere cu 50% a costurilor pentru promovarea anunturilor de angajare.

    Un pas inainte spre sofisticarea metodei il reprezinta aplicatiile software pentru recrutare. „O aplicatie de recrutare online nu face doar sa afiseze posturile disponibile pe un site si sa primeasca solicitarile“ – spune Colin Tenwick, director executiv in cadrul companiei specializata pe aplicatiile software de recrutare Stepstone -, „ci acopera si alte procese din jurul angajarii“. De pilda, sistemul i-Grasp de la Stepstone, utilizat de operatorul de telefonie France Telecom, proceseaza in jur de 80% dintre cele 5.000 de candidaturi pe care le primeste anual. In prezent, sistemul are in baza de date aproximativ 50.000 de CV-uri, dupa spusele lui David Roberts, brand manager in cadrul Orange. i-Grasp ii permite echipei de resurse umane, formata din 200 de oameni, sa promoveze cultura companiei inca de la primul contact cu candidatii si sa se asigure ca acestia sunt informati pe durata intregului proces de recrutare, fie prin e-mail, fie prin mesaje pe telefonul mobil.

    In fine, recrutarea online permite un contact mai bun al potentialului candidat cu potentialul sau angajator: unii dintre cei ce doresc sa-si gaseasca online loc de munca pot sa-si publice CV-urile in format video. Site-uri de recrutare, precum CareerBuilder.com, deja gazduiesc astfel de clipuri video de prezentare a solicitantilor, care considera ca in acest fel compania unde isi depun candidatura isi poate da seama in cateva minute si de aptitudinile de comunicare sau de personalitatea lor, elemente pe care un CV traditional nu le poate ilustra. Desi inca nu foarte populare, CV-urile video au atras atentia unui numar de 31% dintre principalii angajatori din lume, potrivit unui studiu realizat in prima jumatate a acestui an de portalul de consultanta pentru resurse umane Vault.com. Iar 58% dintre respondenti sustin ca sunt deschisi la o astfel de posibilitate si ca ar urmari CV-urile video, fie chiar din pura curiozitate.

    Numarul celor angajati pe Internet in Europa a crescut cu 30% anul acesta, comparativ cu aceeasi perioada din 2006, estimeaza Yngve Traberg, directorul executiv al portalului ClickAJob.co.uk. Lansat in 2001 de grupul media danez Sondagsavisen, portalul a facut la vremea respectiva multa valva pe piata muncii din Marea Britanie, oferind cautatorilor de locuri de munca o posibilitate foarte simpla de cautare prin toate cele mai mult de 60.000 de anunturi publicate zilnic pe cele circa 250 de site-uri britanice de recrutare si de a primi toate rezultatele printr-o interfata prietenoasa. Cautatorii de slujbe au putut beneficia si de „Job Agent“, un serviciu de alerta prin e-mail destinat sa-i tina la curent cu noile oferte din domeniul cautat de ei.

  • Un Aer de inalta rezolutie

    O prima conditie pentru ca posturile in imagini de inalta rezolutie sa fie accesibile operatorilor din Romania este sa fie transmise de satelitii care acopera si teritoriul Romaniei. Cele mai cunoscute sunt urmatoarele:
     
     Canal
    tip programe
     Fox Sports HD
    sport
     National Geographic
    documentare
     Canal (plus)
    general
     Luxe TV
    lifestyle
     EXQI Europe
    cultura
     Discovery HD
    documentare
     Sky Sport
    sport
     Premiere HD
    filme
     M6 HD
    general
     Disney Cinemagic HD
    animatie
     Prosieben HD
    general
     MGM HD
    filme
     
    Sursa: Kingofsat

  • Unul din cinci mailuri nu ajunge la destinatie

    Studiul, realizat prin monitorizarea a peste 40 de ISP si a peste 100 de campanii de marketing prin e-mail pe o perioada de un an si jumatate, releva faptul ca, in perioada ianuarie – iulie 2007, rata de livrare a e-mailurilor de marketing legitime (care nu intra in categoria mesajelor nesolicitate, de tip spam sau bulk), este in jur de 80%.

    In cazul Yahoo!, de exemplu, unul din cinci mailuri nu ajunge la destinatar, in conditiile in care in perioada precedenta procentul a fost mai mic, de 14%. In cazul Gmail insa, rata a fost imbunatatita, de la 19% la 14% in ultima jumatate de an. Cel mai mare procent de mailuri nelivrate apartine ISP-urilor Excite si Lycos, cu 24%, respectiv 23% din totalul mailurilor legitime.

    Aceste rate inseamna pierderi pentru companii care adopta in strategia de publicitate e-mailurile, din cauza mesajelor care nu isi mai ating tinta, potrivit studiului White Image. Iar rata de livrare nu este singura problema cu care se confrunta companiile care practica marketingul prin e-mail. Timpul de procesare a mesajelor este inca destul de mare – in prima jumatate a anului, 29,26% dintre Internet Service Providers au procesat e-mailurile intr-o perioada cuprinsa intre 40 de minute si o ora si 20 de minute.

    Majoritatea (53,65%) au avut nevoie de cel putin o ora si 20 de minute si cel mult trei ore pentru a procesa mailurile. Au existat insa si cazuri, reprezentand sub 3% din total, in care o campanie de marketing prin e-mail a fost procesata in mai mult de sapte ore.

  • Zuzu pe val

    "Rezultatele la noua luni sunt foarte bune, in conditiile in care fabrica veche cu care am functionat pana acum ne-a limitat putin capacitatea de productie", declara Raul Ciurtin, presedintele Albalact. Noua fabrica a fost deschisa in urma cu mai putin de doua luni.

    Potrivit analizelor MEMRB, Albalact este lider de piata pe segmentul laptelui proaspat pasteurizat cu laptele Zuzu dar si pe piata de unt, cu marca Albalact. Compania se afla in acest moment printre primii cinci producatori de lactate din Romania, in top fiind plasati si Friesland Foods Romania, Danone, Hochland [i La Dorna.

    Pia]a lactatelor este evaluata la 700-800 de milioane de euro, consumul mediu anual per capita este de 220 de litri, cifra care include si lapte ramas in curtea taranului pentru autoconsum.

  • Webisodul urmator

    Va mai amintiti de LonelyGirl15? Pe scurt, e vorba de o serie de filme de circa 3 minute prezentand o adolescenta care pretinde ca se numeste Bree, are 15 ani si locuieste intr-un orasel neprecizat, „la ore departare de orice mall“. Postate pe YouTube si preluate in MySpace, primele 24 de „webisoade“ – cum au fost mai apoi numite – au generat o audienta fabuloasa, intretinuta nu printr-o actiune palpitanta, ci prin doza de mister pe care confuzia dintre realitate si fictiune au indus-o. Pana la urma s-a dovedit o „facatura“ – cuvant pe care-l folosesc pentru a aproxima englezescul „fake“ si totodata pentru a denumi cumva o forma de creatie care inca nu a capatat nume. Ceea ce au dovedit realizatorii acestui experiment (o echipa de cineasti americani si o actrita de 19 ani pe nume Jessica Rose) a fost puterea asa-numitului efect de retea, care se manifesta pregnant in retelele de socializare. De fapt, nu avem de-a face cu fictiune in forma traditionala, asa cum o cunoastem din literatura sau cinematografie, ci mai degraba de o forma interactiva de creatie: scenariul a fost dezvoltat in mare masura pe baza reactiei publicului, exprimata in nenumarate forumuri, bloguri si alte forme de interactiune pe care internetul le-a facut posibile.

    Avem oare in fata o noua forma de arta (asa cum pretind „creatorii“), sau este vorba de un fenomen „memetic“ similar cu celebrul „Numa Numa Dance“? Cred ca este mai degraba o combinatie ingenioasa dintre cele doua. La urma urmei, e vorba de a spune o poveste si de a implica publicul in derularea ei, iar faptul ca si dupa ce realizatorii au iesit la rampa seria LonelyGirl15 a continuat succesul – insumand peste 70 de milioane de vizualizari – dovedeste ca nu este un simplu accident si ca audienta este dispusa sa accepte o conventie specifica oricarei forme de arta. Ceea ce mi se pare importat este ca acest gen de creatie este posibil doar in spatiul virtual si nu isi gaseste nici un precursor printre formele traditionale de creatie. Desi o parte din expresie ne parvine prin mijloacele audiovizuale, nu este film si nici televiziune. Este pur si simplu altceva: interactiune in jurul unui fir narativ. De fapt, „webisoadele“ sunt simple pretexte pentru ceea ce se petrece alaturi, in zona sociala a web-ului.

    Am revenit la acest subiect pentru ca fenomenul se repeta. Reteaua de socializare Bebo – foarte populara mai ales in Marea Britanie si Irlanda – a angajat echipa care a realizat seria LonelyGirl15 pentru a pune in opera o noua creatie, numita Kate Modern, care va fi urmata la inceputul anului viitor de Sophia’s Diary. De data aceasta, realizatorii sunt la lumina, iar regulile sunt cat se poate de explicite. Scenariile si personajele au fost discutate cu utilizatorii Bebo inainte de a fi produse, urmand ca reactia audientei sa stabileasca dezvoltarea dramei si evolutia personajelor. Distributia este selectata dintre profilele utilizatorilor retelei, iar „lista scurta“ este votata de comunitate. Pentru Bebo e o afacere cat se poate de avantajoasa, pentru ca desi webisoadele vor fi disponibile si in MySpace si YouTube, interactiunea cu comunitatea realizatorilor se desfasoara doar in Bebo, ceea ce poate aduce un aflux important de utilizatori, daca tinem seama ca estimarile indica circa 25 de milioane de spectatori pentru fiecare dintre primele webisoade din Kate Modern.

    Un alt aspect interesant este faptul ca Bebo pare sa creeze si un model de finantare pentru acest nou gen de creatie. Desi costurile sunt foarte reduse (cam 12.000 de dolari pe webisod) si pot fi considerate amortizate de cresterea numarului de utilizatori, Bebo a incheiat contracte de publicitate cu firme importante – printre care Microsoft, Procter & Gamble si Orange – care au platit pana la o jumatate de milion de dolari pentru a-si vedea produsele (si, implicit, brandul) implicate in poveste, profitand de absenta regulilor care guverneaza acest gen de publicitate in televiziune. Producatorii au fost chiar pusi in situatia de a refuza oferte importante pentru a evita stridenta sau pentru ca, pur si simplu, nu aveau cum sa introduca produsele in desfasurarea actiunii – exemplul furnizat fiind Tampax.

    Ca si in cazul LonelyGirl15, noua realizare a atras atentia presei traditionale. The Guardian si TimesOnline considera ca noile productii interactive tind sa influenteze semnificativ piata divertismentului, mai ales pe segmentul celor foarte tineri si tot mai putin atrasi de televiziunea traditionala. Pentru ei, internetul devine lifestyle.

  • Webisodul urmator

    Va mai amintiti de LonelyGirl15? Pe scurt, e vorba de o serie de filme de circa 3 minute prezentand o adolescenta care pretinde ca se numeste Bree, are 15 ani si locuieste intr-un orasel neprecizat, „la ore departare de orice mall“. Postate pe YouTube si preluate in MySpace, primele 24 de „webisoade“ – cum au fost mai apoi numite – au generat o audienta fabuloasa, intretinuta nu printr-o actiune palpitanta, ci prin doza de mister pe care confuzia dintre realitate si fictiune au indus-o. Pana la urma s-a dovedit o „facatura“ – cuvant pe care-l folosesc pentru a aproxima englezescul „fake“ si totodata pentru a denumi cumva o forma de creatie care inca nu a capatat nume. Ceea ce au dovedit realizatorii acestui experiment (o echipa de cineasti americani si o actrita de 19 ani pe nume Jessica Rose) a fost puterea asa-numitului efect de retea, care se manifesta pregnant in retelele de socializare. De fapt, nu avem de-a face cu fictiune in forma traditionala, asa cum o cunoastem din literatura sau cinematografie, ci mai degraba de o forma interactiva de creatie: scenariul a fost dezvoltat in mare masura pe baza reactiei publicului, exprimata in nenumarate forumuri, bloguri si alte forme de interactiune pe care internetul le-a facut posibile.

    Avem oare in fata o noua forma de arta (asa cum pretind „creatorii“), sau este vorba de un fenomen „memetic“ similar cu celebrul „Numa Numa Dance“? Cred ca este mai degraba o combinatie ingenioasa dintre cele doua. La urma urmei, e vorba de a spune o poveste si de a implica publicul in derularea ei, iar faptul ca si dupa ce realizatorii au iesit la rampa seria LonelyGirl15 a continuat succesul – insumand peste 70 de milioane de vizualizari – dovedeste ca nu este un simplu accident si ca audienta este dispusa sa accepte o conventie specifica oricarei forme de arta. Ceea ce mi se pare importat este ca acest gen de creatie este posibil doar in spatiul virtual si nu isi gaseste nici un precursor printre formele traditionale de creatie. Desi o parte din expresie ne parvine prin mijloacele audiovizuale, nu este film si nici televiziune. Este pur si simplu altceva: interactiune in jurul unui fir narativ. De fapt, „webisoadele“ sunt simple pretexte pentru ceea ce se petrece alaturi, in zona sociala a web-ului.

    Am revenit la acest subiect pentru ca fenomenul se repeta. Reteaua de socializare Bebo – foarte populara mai ales in Marea Britanie si Irlanda – a angajat echipa care a realizat seria LonelyGirl15 pentru a pune in opera o noua creatie, numita Kate Modern, care va fi urmata la inceputul anului viitor de Sophia’s Diary. De data aceasta, realizatorii sunt la lumina, iar regulile sunt cat se poate de explicite. Scenariile si personajele au fost discutate cu utilizatorii Bebo inainte de a fi produse, urmand ca reactia audientei sa stabileasca dezvoltarea dramei si evolutia personajelor. Distributia este selectata dintre profilele utilizatorilor retelei, iar „lista scurta“ este votata de comunitate. Pentru Bebo e o afacere cat se poate de avantajoasa, pentru ca desi webisoadele vor fi disponibile si in MySpace si YouTube, interactiunea cu comunitatea realizatorilor se desfasoara doar in Bebo, ceea ce poate aduce un aflux important de utilizatori, daca tinem seama ca estimarile indica circa 25 de milioane de spectatori pentru fiecare dintre primele webisoade din Kate Modern.

    Un alt aspect interesant este faptul ca Bebo pare sa creeze si un model de finantare pentru acest nou gen de creatie. Desi costurile sunt foarte reduse (cam 12.000 de dolari pe webisod) si pot fi considerate amortizate de cresterea numarului de utilizatori, Bebo a incheiat contracte de publicitate cu firme importante – printre care Microsoft, Procter & Gamble si Orange – care au platit pana la o jumatate de milion de dolari pentru a-si vedea produsele (si, implicit, brandul) implicate in poveste, profitand de absenta regulilor care guverneaza acest gen de publicitate in televiziune. Producatorii au fost chiar pusi in situatia de a refuza oferte importante pentru a evita stridenta sau pentru ca, pur si simplu, nu aveau cum sa introduca produsele in desfasurarea actiunii – exemplul furnizat fiind Tampax.

    Ca si in cazul LonelyGirl15, noua realizare a atras atentia presei traditionale. The Guardian si TimesOnline considera ca noile productii interactive tind sa influenteze semnificativ piata divertismentului, mai ales pe segmentul celor foarte tineri si tot mai putin atrasi de televiziunea traditionala. Pentru ei, internetul devine lifestyle.

  • Gigamailul

    Cei 2.000 de utilizatori inregistrati in doar doua saptamani de la lansare pentru un serviciu online care poate fi foarte bine folosit si fara inregistrare trimit la doua explicatii. Prima e ca pentru serviciul oferit prin Filebox exista o nevoie ce nu era acoperita pana acum de alte servicii similare, locale, si o a doua explicatie – ca promovarea lui a fost eficienta. Partea a doua e imediat verificabila; e suficient sa privim la blogurile care au recomandat acest serviciu, ca Zoso sau cel al lui Florin Grozea de la formatia Hi-Q. Prima parte e doar partial adevarata: servicii similare care permit trimiterea de fisiere de mari dimensiuni existand in Romania – de pilda, Transfer.ro. Fapt e ca site-ul Filebox, cu un serviciu simplu si un design minimalist, a reusit sa ajunga in doar cateva zile pe locul 3 la categoria site-urilor de servicii web si 227 in clasamentul general al Trafic.ro.

    Trimiterea unui fisier se face chiar din fereastra principala a site-ului. Dupa ce este ales fisierul din calculator (nu mai mare de 1 GB) ce urmeaza sa fie facut disponibil altor persoane si dupa ce se adauga o scurta descriere a continutului, fisierul este incarcat pe serverele Filebox

    intr-un timp care depinde mai multi factori, printre care dimensiunea fisierului si conexiunea de internet a utilizatorului. Fiecare fisier astfel incarcat primeste o adresa de internet unica, ce poate fi transmisa persoanei sau persoanelor care asteapta fisierul. La accesarea adresei, fisierul este descarcat de catre destinatar, dar ramane si pe internet pentru o perioada de un an, daca nu este sters de expeditor.

    Proprietarii serviciului – compania Synco Telecom, cunoscuta pana acum in special pentru televiziunea prin internet

    i-tv.ro – spun ca pentru moment serviciul nu genereaza castiguri, fiind complet gratuit. Pe viitor ar putea insa contine publicitate si ar putea oferi servicii premium pentru utilizatori care platesc. „Ar fi pacat sa umbrim cu publicitate experienta utilizarii acum, cand numarul vizitatorilor este inca mic. Nu vom face asta inainte de a intra in topul celor mai vizitate 100 de site-uri din Romania. Exista intr-adevar niste costuri pe care le suportam, dar celelalte businessuri ale noastre pot sustine fara probleme Filebox“, spune Lucian Obrocea, project manager al Filebox.

  • Eurisko: 60% din proiectele de mall-uri nu se vor face

    Succesul unui centru comercial va fi dat de mixul de clienti, iar "mixul de clienti se face inca din faza de proiectare", a declarat Radu Lucianu, in cadrul unei prezentari sustinute la Zilele Biz.

    In Romania este o inflatie de centre comerciale, fiind orase mai mici care au anuntate patru sau chiar sase proiecte, in timp ce in Bucuresti sunt mai mult de 15 proiecte de mall-uri (anuntate, finalizate sau in lucru).

    Analistii spun ca nu toate aceste centre comerciale vor supravietui, iar unele chiar nu se vor face deloc si ca primul faliment in real-estate va veni in sectorul de retail (citeste si Primul mare faliment al unui mall)

    In schimb, piata de retail se va aseza abia in zece ani, apreciaza Lucianu, deoarece sunt si orase sub 100.000 de locuitori care trebuie atacate. Pana acum, dezvoltatorii s-au concentrat aproape exclusiv pe orasele cu peste 100.000 de locuitori. "Dezvoltatorii isi pot adapta proiectele pentru orasele mai mici", spune partenerul Eurisko.

  • Baneasa Shopping City, inchiriat 100%

    "Mai mult de 50% din suprafata inchiriabila a viitorului mall va imbogati piata romaneasca cu branduri noi de moda. Peek & Cloppenburg, Inditex (cu marci ca Bershka, Massimo Dutti, Oysho, Pull & Bear, Stradivarius, Zara, Zara Home) si Azadea Group (cu brandurile Piazza Italia, Oviesse, Colours & Beauty, Salsa Jeans, Xanaka, Sunglass Hut, Andre) sunt cele trei ancore ale Baneasa Shopping City" se arata in comunicat.

    Baneasa Shopping City va fi inaugurat in primavara, dupa o investitie de 150 de milioane de euro. Constructia centrului comercial este acum in plin proces de finalizare.

    "Sistemele de ventilatie si de alimentare cu electricitate de pe toata suprafata centrului comercial sunt in curs de asamblare, iar parcarea exterioara a mall-ului este construita in procent de 90%. Incepand cu 15 noiembrie, chiriasii au inceput preluarea spatiilor inchiriate pentru amenajarea magazinelor. Intre timp, noi deja am demarat procesul de finisare a cladirii", a afirmat Ali Ergun Ergen – Administrator si Retail Development Manager al Baneasa Developments.

    Baneasa Shopping City va avea 85.000 mp suprafata inchiriabila, care va gazdui peste 220 magazine, restaurante, unitati de servicii si distractie. Baneasa Shopping City este parte integrata a Zonei Comerciale Baneasa – parc de retail intins pe o suprafata de 450.000 mp, in acre mai sunt magazine precum IKEA, Carrefour, impreuna cu galeria comerciala Feeria, Metro, Bricostore sau Mobexpert.

    Zona Comerciala Baneasa este parte integrata in proiectul Baneasa, cel mai mare proiect de dezvoltare urbana mixta din Sud-Estul Europei. Proiectul Baneasa acopera o suprafata de peste 220 de hectare si reprezinta o investitie totala de peste 1.8 miliarde de euro. Pe langa zona comerciala, proiectul Baneasa va oferi intre 4.500 si 5.000 unitati locative si un parc de afaceri, Baneasa Business &Technology Park, care va incorpora peste 160.000 mp spatii de birouri.

  • O legenda in renovare

    Londra, orasul lui Sherlock Holmes, se lauda cu cele mai somptuoase si misterioase hoteluri din lume: Claridge’s, The Ritz sau The Dorchester. Hotelul Savoy a ajuns inclusiv personaj in cateva dintre tablourile lui Claude Monet. Orice legenda ajunge insa la momentul ei de demitizare (sau, dupa caz, de renovare): la 15 decembrie, usile de la Savoy vor fi ferecate, pentru ca Fairmont Hotels and Resorts, compania canadiana care l-a achizitionat recent, a anuntat ca va incepe un program de renovare si redecorare in valoare de 100 mil. lire sterline (peste 142 mil. euro), care il va scoate practic din circuit timp de 18 luni.

    Avand in vedere istoria locului, proiectul nu inseamna doar un strat de vopsea noua si cateva obiecte de mobilier mai moderne. „Sunt foarte multi cei care au o imagine romantata despre ceea ce inseamna Savoy si au trecut cu vederea multe neajunsuri legate de modul cum arata locul in prezent, insa este clar nevoie de o renovare completa“, spune Kiaran MacDonald, managerul hotelului. Fairmont, grupul care a preluat managementul hotelului in 2005, a angajat firma Reardon Smith Associates pentru lucrarile de structura si compania pariziana de design Pierre-Yves Rochon pentru a restiliza interiorul. Hotelul a fost fondat de impresarul de teatru Richard D’Oyly Carte, care a avut atat de mult succes cu teatrul Savoy, incat s-a decis sa deschida in apropiere si un hotel. In 1889, momentul lansarii, hotelul Savoy era considerat cel mai modern din lume: avea 67 de bai cu apa curenta (aproximativ una la trei camere) si a fost primul hotel din Londra dotat cu electricitate si lifturi.

    Primul manager a fost hotelierul elvetian Cesar Ritz, responsabil si pentru restaurantul The Savoy (inaugurat inainte de hotelul Ritz), care a devenit faimos pentru preparate ce ulterior au devenit clasice, precum desertul Peche Melba, numita dupa Dame Nellie Melba, faimoasa soprana australiana.

    Si muzica – in special jazzul si opera – a jucat un rol important pentru hotel inca de la inceput. Savoy a atras ca un magnet muzicieni diversi, de la Puccini la Beatles si Bob Dylan. Mai mult, artistii si scriitorii s-au aflat la randul lor printre oaspetii regulati ai locului. Oscar Wilde si-a trait faimoasa aventura cu Lordul Alfred Douglas (in camerele 342-362), iar jacheta lui „Bosie“ (porecla lui Douglas) se afla inca la biroul de obiecte pierdute. De altfel, hotelul a avut un rol atat de important in viata lui Wilde, incat este mentionat in manuscrisul originat al piesei „The Importance of Being Earnest“, cand un mesager aduce o scrisoa-re domnului Ernest Worthing prin care i se amintea ca trebuie sa achite o datorie de 700 de lire hotelului Savoy.

    Hotelul a atras si personalitati de la Hollywood: Fred Astaire a dansat pe acoperis, Marlene Dietrich a trait o poveste de dragoste in sala de bal Lancaster, iar Elizabeth Taylor si-a petrecut aici luna de miere cu Nicky Hilton (fiul lui Conrad, cel care a fondat lantul Hilton).

    Savoy a fost mult timp pe placul VIP-urilor de toate categoriile, starurile de cinema intalnindu-se aici cu presedinti si prim-ministri. In 1946, Winston Churchill a organizat o intalnire intr-una dintre camerele hotelului, unde s-a discutat despre Statele Unite ale Europei. Cinci ani mai tarziu, a fost semnat tratatul de la Paris, care a facilitat formarea Uniunii Europene.

    Astfel de istorii fascineaza turistii, iar vestea ca hotelul va fi inchis (chiar si temporar) a starnit mari nemultumiri. O consolare insa: pentru cei care isi doresc un mic suvenir sau chiar un obiect de mobilier de epoca va fi organizata o licitatie intre 18 si 20 decembrie, iar usile Savoy vor fi deschise pentru public intre 16 si 17 decembrie. Catalogul licitatiei contine 2.988 de obiecte. Charlie Thomas, specialistul casei de licitatii Bonham’s, care se ocupa de licitatia de la Savoy, a lucrat la proiect timp de un an. Thomas a estimat valoarea fiecarui obiect, de la candelabrele opulente din foaierul Tamisa, despre care spune ca se vor vinde cu 10.000-15.000 de lire sterline, la „oglinzile infinitului“, stil art deco (600-800 de lire). Catalogul cuprinde si 181 de paturi realizate la comanda, care vor fi vandute set complet, cu tablie, lada si asternuturi (200-600 de lire fiecare), pretul variind in functie de camera unde s-au aflat. Pentru amatorii de chilipiruri se vor licita si suveniruri precum scrumiere din crom sau tavite din argint, al caror pret va incepe de la 20 de lire.

    Desi este aproape imposibil sa stii pe care scaun s-a asezat Marilyn Monroe sau care este scrumiera unde si-a stins tigara Winston Churchill, specialistii spun ca locurile cu cea mai multa istorie vor atrage cu siguranta atentia. „Unele dintre obiecte sunt antichitati, altele nu au o valoare financiara ridicata“, adauga Thomas, care spune ca personal este atras de parchetul din lemn cu insertii luminoase din sala de bal Lancaster.

    In camera 610/611, apartamentul Monet, aproape toate lucrurile vor fi scoase la licitatie. „Obiectele nu au neaparat valoare academica, insa sunt interesante datorita legaturii dintre pictor si hotel, iar aparta-mentul este unul dintre cele mai valoroase din Londra“, spune Thomas. Una dintre cele mai interesante parti din munca de catalogare este descoperirea unor comori considerate pierdute, cum a fost cazul ilustratiei originale a faimoasei „Gondola party“ din 1905. Scena prezinta cea mai spectaculoasa petrecere din istoria hotelului, a milionarului american Geo A. Kessler, pentru care vechea curte a hotelului original, unde ulterior a fost construita sala de bal Lancaster, a fost complet inundata. In mijloc, oamenii hotelului au construit o barca pentru 24 de persoane, au colorat apa albastru si au adus pesti si lebede.

    Dincolo de obiectele achizitionate de colectionari, singurele care vor mai aminti de vechea glorie a hotelului vor fi pozele cu vedetele invitate de fotograful Andy Gotts pentru a participa la un proiect special menit sa conserve, in imagini, stralucirea de odinioara a Savoy. Gotts se afla in barul hotelului atunci cand l-a auzit pe unul dintre angajati vorbind despre planurile de redecorare. „Mi se rupea sufletul. Savoy este ca un document istoric“, isi amintese Gotts. Timp de trei luni, celebritati din lumea filmului si a muzicii au fost imortalizate intr-o serie de fotografii menite sa compuna un portret al hotelului, avand in prim-plan fete faimoase. „Toti cei invitati sa participe, de la John Hurt, Kate Winslet la Tony Benn sau Jamelia, au raspuns afirmativ din prima. Multi actori au participat la festivitati de decernare de premii la Savoy, Brenda Blethyn merge cu matusa ei la ceai, iar scriitoarea Kathy Lette a scris un roman acolo“, afirma Gotts.

    Rezultatul celor trei luni de munca au fost fotografii cu Kate Winslet purtand blazerul uitat de amantul lui Oscar Wilde, Jamelia a fost fotografiata in apartamentul Lincoln, care pe vremuri a fost studioul unde Bob Dylan a inregistrat „Subterranean Homesick Blues“, iar legendarul pilot de curse britanic Sir Stirling Moss a pozat in apartamentul Manhattan, locul in care Marlene Dietrich a invatat cantecele din filmul „The Blue Angel“.