BusinessMagazin

Blog

  • Lideri europeni

    Patru dintre cei cinci finalisti se numara printre primii sapte furnizori de electricitate din Europa dupa numarul clientilor.

      • CEZ (Cehia): Al saptelea furnizor european (6,6 mil. clienti, cifra de afaceri de 4,1 mld. euro si profit net de 787 mil. euro).
      • ENEL (Italia): Al doilea furnizor european (29 mil. clienti, cifra de afaceri de 34 mld. euro si profit net de 3,9 mld. euro).
      • IBERDROLA (Spania): Este a  sasea in clasamentul european, cu 19 mil. consumatori (42% din populatia Spaniei) si cu vanzari de 11,7 mld. euro. Anul trecut a avut un profit net de 1,38 mld. euro.
      • GAZ DE FRANCE (Franta): Nu apare in topul companiilor de distributie dupa numarul de clienti (in fruntea caruia se afla marea absenta de la privatizarea EMS, Electricité de France – EdF -, cu 40 mil. clienti); a avut anul trecut o cifra de afaceri de 22 mld. euro si un profit de 1,7 mld. euro.
      • RWE ENERGY (Germania): Este a patra companie europeana, cu 20,9 mil. consumatori, o cifra de afaceri de peste 40 mld. euro in 2005 si un profit net de 1,8 mld. euro.

  • Vanzatorii de zestre

    Cum scapa de datorii unele municipalitati din Germania, incasand miliarde de dolari din vanzarea catre fonduri straine de investitii a apartamentelor pe care le au in proprietate.

     

    Ingolf Rossberg e primarul Dresdei, dar daca-l urmaresti cum se plimba prin biroul de marimea unei sali de bal – invaluit in fum de tigareta -, l-ai putea confunda cu un magnat european din domeniul imobiliar. Si chiar asta si este, pe undeva. Rossberg a incheiat in martie un contract de 1,2 mld. $ prin care a vandut tot stocul de 48.000 de apartamente detinute de municipalitatea din Dresda catre Fortress Investment Group, o firma care administreaza un fond de investitii american. Dintr-o singura miscare, Dresda a scapat de impovaratoarea datorie publica.

     

    „A trebuit sa ne miscam repede“, spune el, „pentru ca daca ar fi fost zece orase germane care sa-si vanda proprietatile, cumparatorul ar fi avut mai multe oferte la indemana“. Si, in curand, chiar s-ar putea sa se intample asta. Orasele germane intra intr-un gigantic val de investitii straine in proprietati. Atrase de o piata imobiliara care e poate cea mai incremenita din toate marile tari europene si de o vasta rezerva de locuinte publice, companiile straine au pus mana pe zeci de proiecte in Berlin, Bremen, Essen si alte orase germane. 

     

    Locuintele cu chirie accesibila sunt un pilon al bunastarii sociale din Germania, iar perspectiva ca mare parte dintre ele sa ajunga pe mainile unor finantisti din New York sau Londra a nelinistit pe multi. In Dresda, 45.000 de cetateni au semnat o petitie impotriva vanzarii.

     

    Achizitiile nu se limiteaza la piata imobiliara rezidentiala: un fond detinut de Goldman Sachs a platit in martie 4,7 miliarde de dolari pentru a prelua pachetul de control in proprietatile imobiliare ale KarstadtQuelle, cel mai mare lant de supermarketuri din Germania. „Capitalurile masive din Londra sau New York vad o multime de oportunitati de castig in piata imobiliara germana“, spune Allan Saunderson, managing editor la Property Finance Europe din Frankfurt. „Suntem la inceputul unui lung proces in care vom vedea cum se vand mari parti din sectorul rezidential public al Germaniei.“

     

    Apetitul strainilor se suprapune foarte bine pe nevoile Germaniei: aproape fiecare oras mare din tara este inecat in datorii. Si cu sanatatea pe muchie a unei economii germane in convalescenta, orasele au avut la dispozitie putine alte cai de a face rost de bani. Rossberg, care a ales oferta celor de la Fortress dintr-o lista de trei finalisti extrasi dintr-un total de 83 de oferte, spune ca „am descoperit ca intentiile Fortress erau similare cu intentiile municipalitatii din Dresda“. Nu toata lumea e de acord. Chiriasii care s-au opus vanzarii se tem ca Fortress va creste chiriile sau chiar va arunca lumea in strada. „Acesti investitori nu au nici un fel de constiinta sociala“, spune Thilo Kluge, in varsta de 45 de ani, chirias intr-un apartament detinut de municipalitate, care a demonstrat impotriva vanzarii. „Ei au un singur tel: sa-si ingrase tot mai mult contul bancar.“ Unii politicieni germani au incercat sa castige capital politic pe seama unor astfel de spaime.

     

    In timpul campaniei electorale de anul trecut, presedintele Partidului Social Democrat, Franz Müntefering – care este acum ministrul muncii -, a spus ca firmele de administrare a fondurilor de investitii sunt ca niste lacuste, devorand proprietatile germane si exploatand localnicii.

     

    Fortress, cu sediul in New York si condusa de bancheri care au lucrat anterior la Goldman Sachs si la BlackRock, pare constienta de existenta unor astfel de resentimente. „Vrem sa cooperam in urmatoarele decenii“, a spus Robert I. Kauffman, seful de operatiuni europene de la Fortress, la o conferinta de presa din 10 martie, cand s-a anuntat tranzactia. Seful diviziei din Germania, Matthias Moser, a exclus orice „strategie agresiva de crestere a chiriilor“.

     

    Rezidentii vor fi protejati de o intelegere, „charta sociala“, pe care Fortress a trebuit sa o semneze pentru a definitiva tranzactia. Contractul ii limiteaza posibilitatea de a creste chiriile si ii protejeaza pe chiriasi de la evacuare; o obliga sa pastreze 34.000 de apartamente pentru urmatorii zece ani ani, inainte de a putea vinde; daca va vinde, va trebui sa le ofere chiriasilor existenti o reducere de 15% fata de pretul pietei.

     

    In fine, nu poate nici renova apartamentele pentru a le transforma in complexuri rezidentiale de lux. Dar cum isi va recupera Fortress miliardele investite? Compania sustine ca vrea sa reduca rata de vacantare a apartamentelor, in prezent de 17%. Pentru a face asta, spun expertii, Fortress va trebui sa practice chirii scazute pentru a atrage noi chiriasi. „Asta ar fi benefic“, spune Bartels de la asociatia chiriasilor, „dar va crea probleme orasului“. Dresda, observa el, are zeci de mii de apartamente detinute de asociatii cooperatiste. Daca cei de la Fortress vor scadea chiriile, si altii vor fi nevoiti sa o faca.

     

    Primarul Rossberg ar fi bucuros sa aiba o asemenea problema. Si, oricum, spune el, cu 40.000 de apartamente goale in oras – o mostenire a migratiei spre Vest a est-germanilor – oamenii au deja disponibilitatea sa se mute dintr-un apartament in altul. Daca Fortress poate creste gradul de ocupare, spun analistii, va fi probabil multumita sa astepte zece ani pana sa vanda apartamente.

     

    In general, Germania pare mai putin riscanta decat era in urma cu trei ani, cand au aparut primii speculatori. In vreme ce atmosfera se va lumina, spun analistii, consumatorul german va incepe sa cheltuiasca din nou. „Germania este o tara foarte bogata, dar problema germanilor este ca ei nu stiu asta“, spune Philippe Tannenbaum, seful departamentului de cercetare de la EuroHypo, o banca germana care finanteaza investitiile imobiliare. Intrebarea e daca germanii vor incepe sa investeasca in piata imobiliara. Detinerea unei case nu e o idee prea populara in Germania, care are unul dintre cele mai mari procentaje de chiriasi dintre toate economiile avansate.

     

    Dintr-un anume punct de vedere, precipitarea spre piata imobiliara germana reflecta lipsa de alternative. Preturile in domeniul imobiliar in SUA, Marea Britanie, Franta si Spania au crescut in ultimii ani, facand ca investitiile imobiliare in Germania sa para un chilipir. Berlinul, spre exemplu, a fost orasul in care a avut loc o mare licitatie pentru apartamentele detinute de stat si municipalitate. In 2004, Goldman Sachs and Cerberus, un hedge-fund cu sediul la New York, a cumparat 66.000 de unitati locative pentru 2,5 miliarde de dolari. Gafgah, o companie detinuta de stat, a vandut 80.000 de apartamente tot catre Fortress pentru 4,4 miliarde de dolari.

     

    In cea mai mare tranzactie de pana acum, Terra Firma, o firma de administrare de fond de investitii cu sediul in Londra, a platit anul trecut 8,8 miliarde de dolari pentru 138.000 de apartamente detinute de o subsidiara a E.ON, compania germana de utilitati. Nu toate orasele germane profita de aceasta goana dupa aur. Dupa ce Fortress a cumparat un procent din apartamentele din München prin contractul cu Gafgah, municipalitatea a cumparat compania. Primarul orasului, Christian Ude, spune ca nu vrea sa vanda locuintele publice investitorilor straini. In Dresda, Rossberg spune ca opozitia fata de afacerea Fortress a fost mai mult zgomot decat furie. In timp ce 45.000 de oameni au semnat petitia – dintr-un total de 500.000 de locuitori – numai in apartamentele publice sunt 70.000 de locatari. Asta sugereaza, spune el, o opozitie relativ subtire.

     

    Prin stergerea datoriilor sale, spune primarul, Dresda va economisi cam 100 de milioane de dolari pe care-i dadea pentru dobanzi, eliberand fonduri pentru scoli, programe culturale si dezvoltarea urbana.

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • De fapt, el e candidatul nostru

    Ghazi Mashal Ajil al-Yawer (foto), presedintele interimar al Irakului, parea la inceput de mandat doar un personaj discret, maleabil, care urma doar sa inchida ochii pentru a-i lasa pe americani sa conduca tara dupa bunul lor plac, scrie Time.

     

    Acum, al-Yawer, 46 de ani, care a petrecut 20 de ani departe de Irak, ca student la Universitatea Georgetown si apoi director executiv in telecomunicatii in Arabia Saudita, se pregateste de alegerile din ianuarie, cu mari sanse de reusita. Spre deosebire de multe factiuni ale sunitilor, al-Yawer, el insusi sunit, s-a opus amanarii alegerilor prevazute pentru 30 ianuarie, considerand ca amanarea ar da apa la moara insurgentilor si ca tocmai de rezultatele alegerilor depinde calmarea violentelor in tara. „Nu ne avantajeaza eticheta de guvern numit – am dori sa dobandim legitimitate in urma alegerilor“, suna argumentul lui.

     

    Numerosi observatori vad in al-Yawer un lider moderat care, datorita apartenentei sale la tribul Shammar, ce are in componenta lui si suniti, si siiti, poate uni poporul dezbinat. Presedintele interimar pare o figura de incredere si atunci cand vine vorba de afaceri. „Daca ii intrebati pe liderii din tarile vecine pe cine prefera atunci cand vine vorba sa faca afaceri cu Irakul, cu totii il vor indica pe al-Yawer“, sustine un diplomat occidental. Pe de alta parte, declaratiile lui transante impotriva actiunilor violente intreprinse de armata Statelor Unite impotriva rebelilor din Fallujah si Mosul au atras admiratia unei parti din populatie, care pana acum privise cu neincredere spre figurile din guvern.

  • Intrebarea e daca merita

    Daca soarta v-a fost favorabila si ati ajuns director executiv, cu un salariu cu multe zerouri in coada, singura problema ar putea aparea in cazul in care performanta de la locul de munca nu justifica remuneratia primita. Si se pare ca asta se intampla din ce in ce mai des, conform unui studiu al firmei de consultanta Hay Group si citat de revista The Economist.

     

    Conform acestui studiu, salariul anual mediu de baza al unui director executiv din Statele Unite care lucreaza in cadrul unei companii mari se ridica la 1 milion de dolari. Insa remuneratia totala, care include prime si optiuni de cumparare de actiuni, in functie de performanta firmei pe care o conduce, poate ajunge la 5 milioane. In timp, diferenta dintre salariile sefilor si cele ale subordonatilor a crescut suparator. In 1991, media remuneratiei primite de un director al unei companii mari din Statele Unite era de aproape 140 de ori mai mare decat cea a unui muncitor de rand. Anul trecut, in 2003, diferenta ajunsese de 500 de ori mai mare. Cumulata, suma cu care sunt recompensati directorii executivi din SUA in prezent este enorma: potrivit unui analist de la Harvard Law School, clasamentul primilor cinci directori executivi care conduc primele 1.500 de companii ale Americii a relevat intre 1993-2002 remuneratii totale de 250 miliarde de dolari.

     

    Daca majorarile de remuneratii au fost menite ca, in epoca de boom a anilor ‘90, sa apropie veniturile directorilor de cele ale actionarilor, aceasta apropiere a ramas chiar si dupa ce cauzele ei au trecut, adica in perioada de cvasi-recesiune din ultimii ani. In plus, daca la inceput tendinta a fost valabila doar in America, ea s-a extins in Europa. Dupa calculele Hay Group, reiese ca salariul de baza al unui director executiv din Europa este acum aproape identic cu cel al omologului sau american.

     

    Rezultatul a fost ca pachetele compensatorii acordate directorilor si-au pierdut tot mai mult legatura cu realitatea, ceea ce a starnit vigilenta autoritatilor de reglementare. La inceputul lui decembrie, Comisia Europeana a recomandat deja firmelor ca la inceputul fiecarui an sa realizeze o defalcare pe componente a tot ceea ce presupune plata acordata directorilor lor. Si in SUA, Comisia Federala pentru Operatiuni Bursiere a cerut, saptamanile trecute, comitetelor de acordare a compensatiilor din companii sa-si modifice criteriile, in sensul apropierii mai mari a remuneratiilor pentru directori de performanta lor reala.

  • Ceva pentru departamentul de vanzari

    E mai greu sa-i convingi pe clienti sa se decida asupra unor produse ori servicii in preajma sarbatorilor decat ii este lui Mos Craciun sa intre pe hornul casei, zic jurnalistii de la Warsaw Business Journal, care incearca sa ofere departamentelor de vanzari ale companiilor cateva ponturi pentru „agatarea“ clientului indecis:

     

    1. Promotii speciale de sarbatori – Aplicati reduceri de pret produselor dumneavoastra, limitate insa pana la sfarsitul anului. Faceti-i pe clienti sa inteleaga cat vor pierde daca nu se vor hotari la timp.

     

    2. Bugetele de sfarsit de an – Cand anul sta sa se incheie, sunteti sunati de clientii care va informeaza ca mai au ceva buget disponibil. Profitati de aceasta oportunitate pentru a va intalni imediat cu clientul si a-l sfatui cu privire la posibilele investitii pe care le-ar putea face pentru 2005. 

     

    3. Oferiti ceva pe gratis – Profitati de spiritul Craciunului si oferiti ceva gratis atunci cand clientii cumpara ceva de la dumneavoastra in aceasta perioada. Gestul va avea mai mare efect decat daca ati opta pentru o reducere de pret obisnuita.

     

    4. Cumpara acum, plateste mai tarziu – In aceasta perioada, este bine sa folositi aceeasi strategie ca la tranzactiile cu carduri de credit, oferind termene de plata pe termen mai lung. Clientii beneficiaza de pe urma deciziei de cumparare, dar vor primi un bonus prin amanarea platii pentru mai tarziu.

     

    5. Fiti pregatiti – S-ar putea ca, atunci cand telefonati acum potentialilor dumneavoastra clienti, sa va amane pana dupa sarbatori. Pentru a putea preintampina aceasta situatie, pregatiti-va oferta de sarbatori inainte de-a telefona si formulati-o imediat ce ati sunat clientul. Veti putea astfel evita impotrivirea acestuia, chiar inainte de a o rosti.

  • Avioane, oferta speciala

    Numarul avioanelor private din Europa a crescut cu 21% in ultimul an, ajungand la 1.104, o rata a cresterii de aproape trei ori mai mare decat media din industrie, scrie Newsweek. La inceputul lui decembrie, NetJets, companie detinuta de finantistul Warren Buffett si care controleaza doua treimi din afacerile globale cu avioane corporatiste, a lansat cea mai mare comanda de pana acum din Europa, pentru cumpararea a 25 de aeronave in valoare de 160 de milioane de dolari.

     

    In fine, avioanele private se ieftinesc si ele: firmele Cessna, Raytheon si Safire vor lansa pana in 2006 „microavioanele“, care vor costa intre 1 milion si 2,5 milioane de dolari, preturi mult mai permisive in comparatie cu 4,1 milioane, cat costa in prezent cel mai ieftin avion personal Cessna disponibil pe piata. Acestea sunt de fapt niste taxiuri zburatoare, cu interiorul comparabil cu al unui Cadillac si patru locuri. Cat priveste compania Eclipse, un proiect al lui Bill Gates, aceasta va oferi astfel de avioane concepute atat de economic, incat nici macar nu au toaleta.

  • Doar euro sa fie de vina?

    Rezultatele economice pozitive ale unificarii monetare europene intarzie, iar unii chiar dau vina pe euro pentru lipsa de progres

     

    Promisiunile si intentiile bune nu tin intotdeauna de foame. Acum, ca entuziasmul anilor ‘90 a trecut, revista franceza L’Express se intreaba daca trecerea unor tari din Europa la moneda unica a fost cea mai inteleapta alegere, avand in vedere ca rezultatele economice pozitive ale unificarii monetare intarzie sa apara. Si aceasta cu sau fara caderea dolarului, din ultimul an.

     

    Conform estimarilor OECD cu privire la performantele economice inregistrate de tarile membre ale Uniunii Europene, zona euro va realiza o crestere de doar 1,8% anul acesta, in urma Statelor Unite, care se vor bucura de o crestere economica de 4,4%, ca si a Japoniei, cu 4%. Pentru 2005, chiar daca Europa va creste cu 1,9%, tot va ramane in urma americanilor (3,3%) si a japonezilor (2,1%).

     

    Cu alte cuvinte, Europa nu a gasit in sine insasi resursele necesare pentru o dezvoltare eficienta. Zona euro este, astazi, mult mai putin dinamica nu numai decat Japonia, bunaoara, ci chiar in raport cu tarile europene care inca nu au aderat la UE. Insa nu toate opiniile converg spre ipoteza ca unificarea monetara ar fi fost principalul obstacol in calea progresului economic de pe vechiul continent. Chiar inainte de a trece la moneda unica, economia unor tari precum Italia, Spania, Germania sau Franta scartaia vizibil. Acum, in conditiile deprecierii dolarului, unii analisti considera chiar ca fara euro ar fi fost mai rau.

     

    „Fara euro, probabil ca Italia sau Spania si-ar fi devalorizat deja monedele, iar daca Franta n-ar fi facut-o, ar fi avut loc un adevarat carnagiu in industrie, asa cum s-a intamplat in 1992 cu industria textila, cand lira sterlina a fost fortata sa iasa din Mecanismul European al Ratelor de Schimb“, apreciaza economistul Nicolas Bouzou, de la institutul de studiere a pietei Xerfi.

  • Tapul ispasitor ca instrument al aderarii

    „…sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului celui viu si sa marturiseasca peste el toate faradelegile… si toate calcarile lor de lege cu cari au pacatuit ei sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie…“ (Leviticul, 16, 21)

     

    Citatul, incomplet, dar suficient, este textul biblic a carui aplicare a generat mitul tapului ispasitor. In vechime, obstile isi revarsau, manipulate de preoti, pacatele asupra tapului ispasitor, vinovat care ajuta la linistirea constiintelor. Vinile preluate de animal erau sperjurul, desfraul, furtul, lacomia, pangarirea tarii; pacatele capeteniilor erau enumerate intr-un capitol aparte si necesitau un tap fara cusur.

     

    Poate ca mai mult ca oricand Romania are nevoie de un tap ispasitor. Formularea nu are nici o nuanta peiorativa si trebuie luata ca atare. Ideea este ca ne trebuie un mijloc de eliberare de nenumaratele etichete care ne-au fost aplicate. Ne trebuie un instrument de eliberare de metehne, tare si categorisiri neavenite. De boala vorbelor fara fond si de cea a ascunsului dupa deget. De mania cautarii unui vinovat aiurea, cand cei vinovati se afla la indemana si sunt stiuti de toata lumea. De boala impanarii cu rezultate nemeritate si de credinta ca unele fapte pot ramane necunoscute.

     

    In prag de sarbatori de iarna, romanii au primit un cadou de la Bruxelles: siguranta aderarii la inceputul anului 2007. E adevarat, ambalajul este un pic sifonat, pentru ca data este amenintata de clauza de salvgardare suplimentara, aplicabila pentru 11 domenii din dosarele Concurenta si Justitie si Afaceri Interne, ultimele doua capitole care au fost incheiate.

     

    Potrivit clauzei, aderarea este amanata cu un an daca mai mult de sapte membri ai UE constata ca Romania nu-si respecta angajamentele intr-unul din cele 11 domenii de securitate. Sa enumeram cateva: combaterea coruptiei, reforma justitiei, combaterea criminalitatii, activitatea PNA, securizarea frontierelor, implementarea acordului Schengen, controlul ajutoarelor de stat. Am ales sapte, cate sunt si pacatele aplicabile tapului ispasitor, cate sunt si mineriadele care ne-au costat mai mult decat am meritat in intregul nostru ca natie.

     

    Am pomenit mineriadele pentru ca povestea gratierii lui Miron Cozma a fost story-ul absolut de saptamana trecuta. Numai ca pe fostul lider al minerilor nu-l scapa de pacate o turma intreaga de tapi ispasitori. Si nici presedintelui Ion Iliescu nu i-a iesit miscarea.

     

    Cele „cate ori sapte“ enumerate mai sus sunt boli vechi ale societatii din Romania, de care se pare ca nu mai putem scapa, iar cele cateva luni de zile pe care autoritatile le au la dispozitie sunt un termen parca prea scurt pentru rezolvarea acestora. Sa ne amintim numai de faptul ca startul la actualul sezon de lupta impotriva coruptiei a  fost dat in vara anului 2003, iar rezultatele sunt cele cunoscute. Dar poate ca ma insel si, cu o noua conducere la Cotroceni, dar si la Palatul Victoria, lucrurile se vor schimba. Fiind bine cunoscuta si calitatea romanilor de a lucra mai bine, indiferent de ce va sa zica asta, sub presiunea timpului.

     

    Legat de lucrul sub presiunea timpului, merita evidentiat un aspect. Comparand rezultatele obtinute in procesul de negociere cu cele ale celorlalte state din actualul val de extindere, Romania a obtinut 50 de perioade de tranzitie si aranjamente tranzitorii, adica cele mai multe. Avem perioade de tranzitie mai mari si mai multe in comparatie cu ceilalti pentru siderurgie, in agricultura, in transporturi, in capitole legate de energie, impozitare sau mediu.  Nu stiu daca nu cumva europenii au gresit cand au fost asa ingaduitori cu timpul lor si al nostru. Mai bine ne fortau un pic mana si dupa momentul aderarii, numai asa, preventiv. Sa fie siguri ca ne incadram in cele convenite.

     

    Sa ne intelegem, nici europenii nu sunt niste sfinti si au si ei nevoie de un numar de tapi ispasitori; voalat sau pe fata, statele membre aplica ajutoare de stat sau incalca prevederile Pactului de Stabilitate, punand propriile interese inaintea celor ale unei uniuni care simte din ce in ce mai mult nevoia unei reordonari a regulilor pe care si le-a impus.

     

    Dar pana sa contabilizam necesarul caprin al altora, ar fi bine sa rezolvam problemele de aici. Incepand cu curatirea de pacate. Daca se poate, fara un tap adevarat, ca tot au scazut efectivele de animale; doar efectul sa ramana.

  • Austriecii se instaleaza la Petrom

    OMV se pregateste de restructurare: se preconizeaza reduceri de personal, scumpiri ale carburantilor si vanzari de active.

     

    SNP Petrom si-a primit cadourile de sfarsit de an: 669 milioane euro virati de noul proprietar, grupul austriac OMV (pentru pachetul de 33,34% din actiuni), o majorare de capital de 830 milioane euro si o galerie de noi directori. Graba cu care a fost stabilita noua conducere a Petrom poate fi pusa pe seama evolutiei pietei internationale. Pretul titeiului continua sa creasca, iar orice amanare a restructurarii SNP poate costa mult pe OMV. Am putea chiar vedea pus in practica un plan de eficientizare a cele mai mari companii petroliere romanesti chiar de la inceputul anului viitor, cand actionarii vor numi noul CA.

     

    Pana la mijlocul lui ianuarie, Petrom va fi condusa de doi directori interimari din partea OMV: Werner Schinhan, senior vice president si director de dezvoltare si strategie in OMV, si Hilmar Kroat-Reder, director al OMV Mergers & Acquisitions Legal. Schinhan va conduce in fapt Petrom, desi functia sa este numai de director general executiv adjunct. El se va ocupa de corporate development, corporate affairs, trezorerie si produse chimice. Gheorghe Constantinescu isi va pastra functia de director general executiv. El pare sa fie lasat, insa, intr-un plan secund. Singurele sale responsabilitati vor fi comunicarea, resursele umane, sanatatea, siguranta si protectia mediului.

     

    Reinhard Pichler, un alt reprezentant al OMV, va fi director financiar, Werner Ladwein va raspunde de operatiunile de explorare si extractie, iar Tamas Mayer, de activitatea de comercializare. In afara de Gheorghe Constantinescu, partea romana va mai avea un reprezentant, Florin Constantinescu, responsabil de activitatea de rafinare.

     

    Ce pregatesc noii directori austrieci pentru Petrom? Planurile lor sunt creionate chiar de prevederile contractului de privatizare. Mai intai, urmeaza sa fie scoase din companie unele unitati, care vor forma societati separate. O prima filiala va cuprinde rafinaria Arpechim. A doua se va forma din campul petrolifer Suplacu de Barcau. O a treia filiala se va forma din fabrica de ingrasaminte chimice Doljchim, iar a patra va cuprinde unele statii de alimentare cu carburanti.

     

    Ce se va intampla cu acestea? O varianta ar fi aceea ca OMV sa le vanda, daca luam in calcul o declaratie facuta anul trecut de Werner Schinhan, care sustinea ca cele opt milioane de tone de titei, reprezentand capacitatea de productie a Petrom, depasesc necesarul de carburanti al companiei. Schinhan declara, in plus, ca OMV nu va mentine toate cele 690 de statii ale SNP, ci o sa faca o selectie, in functie de indicatorii financiari ai fiecarei benzinarii.

     

    Vanzarea ar putea rezolva, intr-o oarecare masura, si problema numarului de angajati ai Petrom. Noul proprietar nu poate mentine un personal de aproape 10 ori mai mare decat al OMV, in conditiile in care SNP are un profit de 10 ori mai mic decat al grupului austriac. De altfel, Liviu Luca, presedintele sindicalistilor din Petrom, a purtat numeroase discutii cu oficialii OMV in ultimele luni tocmai pe tema numarului de salariati. Pe langa scaderile determinate de vanzarea unor filiale, s-ar putea adopta si formula inaugurata de grupul anglo-indian LNM Holdings, la momentul preluarii combinatului siderurgic Sidex Galati. Autodisponibilizarile, acompaniate de pachete substantiale de plati compensatorii, par formula de succes pentru a scapa de personalul „excedentar“.

     

    Dar nu numai numarul angajatilor va trebui modificat de OMV. La preluarea Petrom, grupul austriac s-a trezit ca este si un important investitor in turism. SNP are o retea de circa 30 de moteluri. Va decide OMV sa le scoata la vanzare si pe acestea? Deocamdata, aceasta intrebare nu are un raspuns.

     

    Rivalii din sectorul petrolier romanesc prevad, insa, la unison, o evolutie pozitiva a pietei interne. Ei sunt de parere ca privatizarea va insemna liberalizarea pietei de carburanti din Romania. Mai concret, preturile benzinei si motorinei nu vor mai fi dictate de stat, cu gandul la protectia sociala. Ele se vor stabili in functie de costurile de productie si de cotatiile internationale ale titeiului. Dupa toate estimarile, pretul benzinei la pompa se va alinia cu cel din Uniunea Europeana, ajungand pana la un euro pe litru.

  • Ce urmeaza?

    OMV a facut o prima schimbare la Petrom: componenta consiliului director. Urmeaza masurile pentru restructurarea companiei.

     

    FILIALE: Rafinaria Arpechim, combinatul chimic Doljchim si benzinariile nemodernizate ar putea fi vandute.

     

    PERSONAL: O parte dintre cei aproape 60.000 de angajati ar putea fi data afara, cu plati compensatorii.

     

    MOTELURI: OMV ar putea vinde cele circa 30 de moteluri pe care le-a construit Petrom in ultimii ani.

     

    LIBERALIZARE: Pretul carburantilor creste, fiind dictat doar de costurile de productie si cotatiile internationale ale titeiului.