BusinessMagazin

Blog

  • Temerile şi întrebările corporatiştilor

    Tot mai des aud în jurul meu – de la corporatişti, antreprenori mici şi mijocii, executivi, bancheri, avocaţi, consultanţi între 40-60 de ani – cum lumea începe să se intereseze să-şi cumpere ceva în afară – apartament, casă – ca o locuinţă de rezervă şi chiar pentru pensie.

    Pentru că nu sunt milionari în adevăratul sens al cuvântului, opţiunile sunt mai rezonabile, în top fiind Portugalia, dar acolo preţurile au crescut foarte mult în ultimii ani, Spania, Grecia, chiar Italia, şi ar mai fi Franţa, dar mai puţin.

    Motivele sunt legate de ameninţarea continuării războiului din Ucraina, vremea mai caldă decât în România, viaţa mai bună şi – nu în ultimul rând – o parte dintre ei încep să se pregătească pentru ieşirea la pensie, când nu ar vrea să rămână de tot în România, mai ales dacă au şi nişte bani acumulaţi în timp.

    Ameninţarea războiului de la graniţă, ştirile care apar în fiecare zi, continuarea conflictului, ameninţarea că americanii se retrag nu din Ucraina, ci din România aduc multe semne de întrebare, multe temeri şi impulsionează căutarea de soluţii.

    Pentru cei care au câteva sute de mii de euro disponibile, dacă nu chiar un milion de euro, găsirea unei soluţii de rezervă în caz că se întâmplă ceva în Ucraina iar ruşii câştigă războiul (ceea ce înseamnă că România ar fi următoarea victimă), găsirea unui apartament în Spania, ca primă opţiune, mai ales în sudul acestei ţări, a devenit o prioritate.

    Această soluţie nu a venit peste noapte, ci a început să fie picurată pe creier în ultimii 2-3 ani. Iar acum se trece la execuţie.

    Toată lumea are nişte semne de întrebare, de îngrijorare privind evoluţiile geopolitice, faptul că suntem în NATO nu reprezintă o garanţie supremă mai ales acum, când americanii pun la îndoială viitorul Alianţei.

    Aşa că fiecare se uită în jur, în căutare de soluţii, în caz că evoluţiile geopolitice ar fi total nefavorabile României. Iar în acest caz ar trebui să te pregăteşti din timp.

    Al doilea motiv ţine de vreme şi de viaţa mai bună pe care ai putea să o găseşti în altă parte, bineînţeles dacă ai banii necesari. Lumea vrea să muncească în continuare în România, să facă bani aici, pentru că „afară” n-ar putea să câştige ca aici, dar să aibă o variantă de rezervă, tot aşa, dacă se întâmplă ceva.

    Nimeni nu vrea să se ducă la muncă în afară în sensul primitiv al cuvântului, cum au plecat milioane de români în anii ‘90 şi 2000, dar ideea este să stai acolo cu banii făcuţi aici.

    Pe măsură ce trec anii, lumea ar vrea să nu mai simtă în oase vremea rea din România şi ar prefera să se protejeze iarna sau atunci când este vremea proastă în ţară.

    Plus că oamenii încep să resimtă aglomeraţia din oraşele mari, unde, pe măsură ce se adună anii, traiul pare să fie tot mai greu, iar peste hotare ar fi o viaţă mult mai bună.

    Al treilea motiv ţine de apropierea ieşirii la pensie, borna care începe să se vadă la orizont. Inevitabil, toată lumea se îndreaptă spre pensie mai devreme sau mai târziu.

    Iar unii ar prefera să-şi petreacă anii de pensie poate în altă parte, unde viaţa este mai liniştită. Dar, bineînţeles, pentru asta trebuie să ai bani, trebuie să acumulezi capital de acum, dacă nu îl ai deja. Unii se gândesc să-şi vândă apartamentele moştenite de la părinţi şi bunici, să mai pună nişte bani şi să-şi cumpere apartament în afară, acolo unde este soare şi sunt departe de război. Chiar am auzit de cazuri în care corporatiştii, 40 de ani plus, au cumpărat apartamente în Spania şi şi-au trimis deja părinţii acolo.

    Lumea de astăzi este mult mai cosmopolită, se gândeşte la alternative, vrea să nu piardă ceea ce a acumulat în ultimii 20 de ani şi ar vrea să aibă o viaţă bună, dacă tot au muncit cât au muncit. Copiii lor cresc, şi atunci îşi pun problema unde să-şi petreacă timpul după retragerea din activitate.

    Cu 1.500-2.000 de euro pe lună, ai putea să trăieşti în Spania destul de bine şi să nu fie nevoie să te apuci de muncă la 65 de ani.

    Creşterea burselor din ultimii zece ani, bonusurile obţinute în timp, aprecierea valorii proprietăţilor din România, piaţa de crypto au dus la nişte acumulări destul de importante pentru unii corporatişti, care acum încearcă să-şi pregătească viitorul. În România se pot face bani în continuare, dar viaţa este mai dură, iar rămânerea în ţară cu orice preţ nu mai este singura alternativă. Plus că nimeni nu ştie ce se va întâmpla la nivel politic, nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu toate aceste acumulări care s-au făcut în ultimii 20 de ani, unii au devenit miliardari, alţii milionari, alţii au câteva sute de mii de euro în active imobiliare sau financiare.

    Şi brokerii de la noi încep să prezinte proprietăţi din Spania, Grecia, Portugalia clienţilor români. Cu 250.000-350.000 de euro poţi să găseşti ceva absolut rezonabil.

    Aşa că este de urmărit acest trend care are în spate cele trei motive, dacă nu cumva or mai fi şi altele.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Nici remote, nici la birou, nici devreme, nici târziu

    Meseria se fură, nu se învaţă” e o zicală care se aplică în multe domenii. Altfel spus, multe tehnici, fineţuri nu pot fi neapărat explicate – în mod voit sau nu – iar cei ce aspiră la un statut de profesionist într-un domeniu sau altul au nevoie să vadă, să audă colegii (mai) experimentaţi în acţiune. Sau poate pur şi simplu alţii au un har special – să vorbească, să convingă, să fie agreabili fără a face mult efort. Fie că e vorba de abordarea clientului, a colegilor, felul în care trebuie expusă o situaţie într-un anumit context, învăţarea „la faţa locului” are marele avantaj că oferă o experienţă palpabilă, concretă. Pot fi cerute explicaţii suplimentare, pot fi făcute clarificări. „Pe viu” poate fi văzută cu ochiul liber şi nemărginirea din ochii internului care altminteri se jură cu mâna pe inimă că a înţeles tot ce i s-a explicat. Sigur, internetul este o resursă uriaşă din care putem învăţa nenumărate tehnici, dar nimic nu poate înlocui interacţiunea directă. O conversaţie scurtă, chiar şi la telefon, are mai multă putere decât sute de mesaje scrise.

    Dincolo de faptul că interacţiunea este folositoare pentru a învăţa, comunica sau rezolva mai rapid orice situaţie, are şi marele avantaj de a crea legături reale între colegi, de a pune bazele colaborărilor eficiente. Tinerii din Generaţia Z, recunoscuţi ca fiind angajaţii care au îmbrăţişat cel mai mult munca remote, deşi au şi cea mai mare nevoie de interacţiune constantă cu managerii şi colegii, încep să vadă din nou biroul ca pe o soluţie la lipsa de conexiune, dificultăţile de învăţare şi rutina instalată în activitatea profesională.

    Astfel, balanţa începe să încline tot mai mult către lucrul la birou, aproape 52% dintre angajaţii din generaţia Z spunând că preferă colaborarea faţă în faţă cu managerii şi colegii în locul întâlnirilor online, peste medie şi peste nivelul întâlnit în rândul Millennials (39%) şi chiar Gen X (47%), arată un sondaj realizat de Genesis Property la finalul anului trecut, pe un eşantion de 1.025 respondenţi la nivel naţional. În cazul angajaţilor Gen Z, opt din zece spun că aceste pauze, discuţii şi ieşiri la masă cu colegii îi ajută cel mai mult să se conecteze. În acelaşi timp, se remarcă şi un interes semnificativ mai mare pentru activităţile de recreere şi socializare la birou faţă de alte generaţii, conform sondajului menţionat. Aproape 38% dintre tineri menţionează astfel de activităţi, la birou, în zone dedicate relaxării sau în locuri din preajma biroului ca elemente-cheie ale experienţei de lucru, faţă de media de 17% la nivelul tuturor angajaţilor.

    Dar cum modul de lucru s-a schimbat radical în ultimii ani, companiile recurg la tot felul de metode – de la cele mai prietenoase până la constrângeri răspicate – pentru a-şi readuce oamenii la birouri. Roboţii, colegii virtuali, ţintele de reduceri de costuri, de creştere a eficienţei nu fac decât să crească presiunea – şi pe angajaţi, dar şi pe manageri de pe toate nivelele de management.

    Astfel, subiectul legat de lucrul de la birou capătă tot mai mare importanţă deopotrivă pentru companii, care caută modele de lucru care să fie atât flexibile, cât şi eficiente, dar şi pentru angajaţii care îşi reconsideră nevoile reale legate de muncă şi echilibrul viaţă–profesie. Pentru că şi angajaţii constată adeseori că munca la distanţă le-a afectat starea de bine, a slăbit relaţiile şi colaborarea profesională, a încetinit evoluţia în carieră şi a accentuat fenomenul „quiet quitting”. Pe de altă parte, toate aceste neajunsuri nu pot fi rezolvate prin simpla prezenţă la birou, ci sunt necesare şi alte ingrediente – de la politeţe, disponibilitate, interes, bunăvoinţă, oportunităţi reale până la efort susţinut, de preferat cu calm, sub presiune.

    „Nu e nici frumoasă, nici urâtă. Nici înaltă, nici scundă. Nici grasă, nici slabă. Nici aia şi nici…” e o replică din pelicula „B.D. în alertă”, comedie poliţistă din 1971 cu actori români celebri; replica face referire la semnalmentele unei suspecte. Şi pentru că viaţa bate filmul, e suficient să aruncăm o privire în jur pentru a vedea tot soiul de absurdităţi legate de viaţa profesională; cu titlul de exemplu, un angajat a postat pe Reddit că ajunşi la birou, el şi colegii au constat că nu aveau cu toţii locuri efective unde să lucreze.  

     

    Mediul sau recompensa?

    Numeroase studii din diverse regiuni şi timpuri indică faptul că mediul de lucru este mai important decât cuantumul beneficiilor materiale în ce priveşte atractivitatea unui loc de muncă.  Sondajul derulat săptămâna trecută pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin şi ZF investighează care sunt factorii cu cel mai mare impact asupra activităţii profesionale.

    Ioana Mihai-Andrei erste redactor-şef, Business Magazin

  • Luxul nu ştie de criză: Cele mai scumpe hoteluri din lume au practicat anul trecut tarife record. Turiştii bogaţi au cheltuit masiv pentru acces la facilităţi de lux, iar tariful zilnic pentru o cameră premium a urcat la 1.245 de dolari pe noapte

    Cele mai scumpe hoteluri din lume au practicat anul trecut tarife record, în condiţiile în care călătorii foarte bogaţi au cheltuit masiv pentru acces la facilităţi precum terapia cu oxigen hiperbaric şi băile sonore, sfidând încetinirea din sectorul mai larg al luxului, scrie FT. 

    Venitul pe cameră disponibilă — un indicator-cheie al creşterii în industrie — la hotelurile ultra-lux a crescut cu 10,6% anul trecut, de peste trei ori mai mult decât rata anuală de creştere a întregului sector hotelier, potrivit datelor furnizate de compania de analiză CoStar şi transmise FT.

    Această creştere a venit în contextul în care tariful mediu zilnic pentru o cameră ultra-lux a urcat la un maxim istoric de 1.245 de dolari, cu peste 8% mai mult faţă de 2024. Gradul de ocupare a crescut cu 2,3%, semnalând că cei mai bogaţi călători nu au suferit un „şoc al preţului” din cauza tarifelor mai mari de după pandemie — spre deosebire de clienţii din segmentele inferioare ale pieţei.

    Această rezilienţă apare în condiţiile în care hotelierii au acordat prioritate clienţilor cu venituri ridicate, a căror avere a crescut odată cu avansul pieţelor bursiere şi care sunt dispuşi să plătească un preţ premium pentru beneficiile de sănătate şi stil de viaţă atribuite celor mai luxoase facilităţi din hotelurile de top.

    „Hotelurile nu ar fi putut niciodată practica asemenea tarife înainte de pandemie”, a declarat Paul Charles, directorul executiv al companiei de consultanţă în turism PC Agency. „Însă am trecut recent printr-o perioadă în care inflaţia pare mai acceptabilă, iar aceşti consumatori — care sunt extrem de rezilienţi, cel puţin deocamdată — par dispuşi să plătească orice este necesar.”

    Performanţa operatorilor de hoteluri ultra-lux contrastează puternic cu restul sectorului de cazare şi cu piaţa mai largă a bunurilor de lux, unde cererea slabă a dus la reduceri pe scară largă pentru produse de designer precum pantofi şi genţi.

    Compania de consultanţă Bain estimează că vânzările de bunuri personale de lux, precum îmbrăcămintea şi bijuteriile, au scăzut cu aproximativ 2%, până la 358 de miliarde de euro, în 2025.

    Venitul pe cameră disponibilă pentru segmentele de preţ imediat inferioare — hotelurile upscale şi categoria largă de lux — a crescut între 2,1% şi 5,8% în 2025. Deşi acest ritm a fost mai lent decât în cazul hotelurilor ultra-lux, el contrastează cu scăderile înregistrate de operatorii din segmentele economic şi mediu, pe măsură ce consumatorii atenţi la buget şi-au redus cheltuielile.

    Diferenţele au fost deosebit de pronunţate în SUA, reflectând creşterea inegalităţii, întrucât averea persoanelor care deţin active precum acţiuni a crescut, în timp ce nivelul de trai al gospodăriilor cu venituri mai mici a stagnat sau a scăzut.

    „Persoanele bogate sunt expuse pieţei bursiere, care se află la maxime istorice”, a declarat Brandt Montour, analist la Barclays.

    Deficitul de forţă de muncă şi creşterea costurilor operaţionale i-au determinat pe unii hotelieri să adopte o strategie de majorare a tarifelor pe cameră, în loc să încerce să atragă cât mai mulţi oaspeţi. Unele dintre cele mai scumpe hoteluri, precum Marina Bay Sands din Singapore, deţinut de Las Vegas Sands Corporation, au redus chiar numărul de camere pentru a face loc unor suite mai mari şi mai scumpe.

  • Ce urmează în Ungaria dacă premierul Viktor Orban pierde alegerile: Partidul de opoziţie Tisza a publicat un program de 240 de pagini, în care explică exact ce vrea să facă: simplificarea sistemului fiscal şi evitarea volatilităţii de la un an la altul în regulile bugetare, păstrarea reglementării preţurilor la utilităţi şi reducerea dependenţei de energia rusească

    Partidul de opoziţie din Ungaria a publicat sâmbătă un program de politici detaliat, în încercarea de a se prezenta drept o alternativă credibilă la prim-ministrul Viktor Orbán înaintea alegerilor din aprilie, potrivit Bloomberg. 

    În documentul de 240 de pagini, Partidul Tisza promite să restabilească stabilitatea economică prin încetarea modificărilor ad-hoc ale regulilor şi prin combaterea corupţiei. Programul prevede simplificarea sistemului fiscal şi evitarea volatilităţii de la un an la altul în regulile bugetare, fără a oferi detalii privind viitorul taxelor aplicate unor sectoare specifice.

    Documentul reprezintă cea mai clară indicaţie de până acum asupra modului în care ar putea arăta un guvern alternativ în Ungaria. Tisza a fost fondat în urmă cu aproximativ doi ani de Peter Magyar, fost membru din interiorul partidului de guvernământ Fidesz al lui Orbán, şi conduce partidul aflat la putere cu un avans semnificativ în majoritatea sondajelor independente.

    Deşi Tisza afirmă că îşi doreşte o ruptură clară faţă de era Orbán, ar păstra unele politici existente, inclusiv preţurile reglementate la utilităţile pentru gospodării şi opoziţia faţă de o aderare rapidă a Ucrainei la Uniunea Europeană. Partidul susţine că va reduce dependenţa de sursele de energie ruseşti până în 2035.

    Programul include şi angajamentul de a respecta regulile fiscale ale Uniunii Europene privind deficitul şi datoria publică. Acest lucru ar putea restabili încrederea investitorilor şi debloca fonduri europene, deşi documentul nu oferă o detaliere clară a modului în care ar fi finanţate politicile propuse.

  • iPhone-ul portocaliu ”Hermes” sparge toate recordurile în China: Apple a dat lovitura cu noile variante de iPhone-uri, care au revitalizat vânzările în una dintre cele mai mari pieţe pentru producătorul american

    Consumatorii chinezi cumpără masiv noile iPhone-uri Apple, un model premium spectaculos, de culoare „portocaliu Hermès”, devenind viral şi contribuind la inversarea unei scăderi îndelungate a vânzărilor într-una dintre cele mai mari pieţe ale companiei din Silicon Valley, scrie FT. 

    Directorul general Tim Cook a evidenţiat recent vânzările record de iPhone-uri ale Apple în China în trimestrul al patrulea, când veniturile au crescut cu 38% faţă de anul anterior, ajungând la 26 de miliarde de dolari şi reprezentând aproape o cincime din vânzările totale.

    Analiştii spun că reîmprospătarea designului gamei iPhone 17 a consolidat poziţia Apple ca simbol al statutului social în China, făcând noile telefoane mult mai uşor de recunoscut ca fiind noi şi din segmentul premium.

    În special, un nou model într-o nuanţă intensă de portocaliu a atras mii de postări şi videoclipuri online în care fanii îşi etalează noile telefoane, încă de la lansarea de toamna trecută.

    Telefonul a fost supranumit „portocaliu Hermès” datorită asemănării cu nuanţa emblematică a brandului francez de lux, deşi Apple denumeşte oficial culoarea „portocaliu cosmic”.

    „Pare ceva simplu, dar schimbările vizibile de design exterior, inclusiv introducerea unei culori portocalii foarte îndrăzneţe, i-au determinat pe primii utilizatori să facă upgrade”, a declarat Nabila Popal, director senior de cercetare la IDC.

  • UE ia în calcul reguli „Buy European” pentru industriile strategice

    Comisia Europeană pregăteşte măsuri noi prin care produsele realizate în Europa vor avea prioritate la subvenţii şi la contractele plătite din bani publici.

    Iniţiativa, denumită „Buy European”, este promovată de comisarul pentru industrie Stéphane Séjourné, care a a dat drept exemplu modelul adoptat de alte mari economii. „China are Made in China, SUA au Buy American, Canada are Buy Canadian – este timpul ca Europa să se apere şi să aibă un sistem similar”, a afirmat acesta, citat de Financial Times.

    În sectorul auto, una dintre propuneri vizează maşinile electrice: cele cumpărate cu subvenţii publice ar trebui să fie produse în mare parte în Europa. Concret, este vorba despre introducerea unui prag de până la 70% conţinut local, astfel încât maşinile electrice cumpărate cu subvenţii publice să fie realizate în mare parte din componente produse în Uniunea Europeană. Măsura ar avea ca scop sprijinirea industriei europene şi reducerea importurilor, mai ales din China.

    Proiectul este însă puternic contestat în interiorul UE, atât între statele membre, cât şi în mediul de afaceri, în special din cauza lipsei de detalii privind industriile vizate, nivelul exact al cerinţelor şi termenele de aplicare. Producătorii auto europeni, consideraţi principalii beneficiari, nu s-au alăturat oficial iniţiativei şi cer clarificări înainte de a-şi exprima sprijinul.

    Într-o scrisoare adresată companiilor, comisarul european pentru industrie a explicat că firmele care primesc sprijin public ar putea fi obligate să producă local: „Compania care beneficiază de sprijin financiar va trebui să producă o parte substanţială din producţie pe teritoriul Europei”.

    Totodată, se discută şi despre posibilitatea ca regulile să fie aplicate şi investiţiilor străine, astfel încât firmele din afara UE care primesc sprijin public să producă mai mult în Europa şi să lucreze cu companii locale.

    Analiştii sursei citate avertizează însă că astfel de reguli ar putea duce la scumpirea produselor: „Un prag de 70% ar face produsele europene atât de scumpe comparativ cu cele chinezeşti încât ar necesita protecţie tarifară suplimentară”.

    Propunerea va fi discutată de liderii UE la summitul informal programat joi, la castelul Alden Biesen, în Belgia. Ulterior, Comisia Europeană ar urma să prezinte proiectul legislativ, la Bruxelles, în cursul acestei luni. Planul nu se referă doar la maşini electrice, ci la mai multe produse şi industrii considerate importante pentru economia euroepană, de la energie şi tehnologii verzi până la producţia industrială.

  • Alegeri cruciale în Japonia: Japonezii se pregătesc să dea verdictul după scurtul mandat al lui Takaichi, prima femeie prim-ministru din istoria ţării. Sondajele arată că populismul direct al lui Takaichi şi promisiunile de schimbări radicale au câştigat un sprijin larg din partea electoratului, dornic de o ruptură faţă de modelul tradiţional de lideri

    Alegătorii din Japonia s-au prezentat la urne într-un scrutin care a transformat politica naţională şi pare să fie pe cale să îi ofere un impuls istoric de putere primei femei prim-ministru a ţării, scrie FT. 

    Alegerile de duminică pentru camera inferioară a parlamentului au urmat celei mai scurte campanii electorale din perioada postbelică a Japoniei. Este pentru prima dată în ultimii 36 de ani când alegerile au loc în luna februarie, iar mari părţi ale ţării s-au confruntat cu un nivel record de ninsori, care a afectat participarea la vot.

    La ora 16:00, cu patru ore înainte de închiderea urnelor, prezenţa la vot era de 21,6%, potrivit Ministerului Afacerilor Interne, comparativ cu puţin peste 24% la aceeaşi oră în cadrul alegerilor generale din 2024.

    Ratele de vot anticipat au fost însă mai ridicate decât la alegerile precedente, aproximativ 20% din electorat exprimându-şi opţiunea până la finalul zilei de vineri.

    Decizia neaşteptată a prim-ministrului Sanae Takaichi de a dizolva parlamentul pe 23 ianuarie a declanşat o confruntare intensă de două săptămâni între Partidul Liberal Democrat aflat la guvernare, nou-înfiinţata Alianţă Centristă pentru Reformă şi o serie de partide populiste aflate în rapidă ascensiune.

    Proporţia candidatelor femei, de 24,4%, reprezintă un nivel record.

    Sondajele sugerează că stilul de populism direct al lui Takaichi şi promisiunile de schimbări radicale atât în partidul său, cât şi în Japonia, au câştigat un sprijin larg din partea unui electorat dornic de o ruptură faţă de modelul tradiţional de lideri.

    „Ea reprezintă tipul de politică şi leadership de care Japonia are nevoie”, a declarat Masahiro Kitano, un antreprenor în vârstă de 62 de ani din Tokyo. „Acum privesc cu optimism spre viitorul Japoniei, sunt entuziasmat.”

    Deşi Takaichi este pe cale să îşi consolideze controlul Partidului Liberal Democrat asupra parlamentului, analiştii politici spun că marja victoriei va depinde de prezenţa la vot, de impactul vremii nefavorabile în circumscripţiile rurale şi de măsura în care susţinătorii mai tineri din mediul urban ai lui Takaichi s-au prezentat la urne.

  • Un start-up românesc vrea să ştie când cedează podurile – înainte să vedem fisurile

    Stăm cu ochii aţintiţi pe şantiere şi numărăm fiecare kilometru de autostradă care scuteşte timp bun din viaţă petrecut pe drumuri. Sau ne bucurăm de fiecare isprăvire a unei lucrări pe cine ştie ce şantier din oraş. Astfel, reparaţiile necesare pentru lucrările mai vechi nu par o prioritate. SustainStruct, un start-up fondat în vara anului trecut de patru tineri, se concentrează pe poduri şi fondatorii îşi propun ca serviciul dezvoltat de ei să anunţe din timp care elemente de infrastructură vor avea nevoie de lucrări, înainte ca acestea să fie vizibile cu ochiul liber.

     

    Ceasurile inteligente au intrat deja de mult în rutina celor mai mulţi dintre cei pasionaţi de tehnologie. Mai nou, au tot mai mulţi adepţi în rândul celor care sunt preocupaţi de informaţiile legate de stilul de viaţă sau de sănătate. Iată însă că şi pentru poduri se dezvoltă un produs similar, iar ideea poate fi extinsă şi către alte tipuri de construcţii.

    „SustainStruct a fost fondat în 2025 ca răspuns la o criză clară: infrastructura Europei îmbătrâneşte mai repede decât bugetele de reparaţii. Am observat că inspecţiile manuale sunt reactive şi subiective, aşa că am decis să aducem tehnologia spaţială şi AI-ul în construcţii”, spune Maria Bratcovici, cofondatoare & CMO al SustainStruct. În doar câteva luni, start-up-ul a fost selectat pentru a fi inclus în incubatorul ESA Business Incubation Centre (ESA BIC) al Agenţiei Spaţiale Europene – unul dintre cele mai prestigioase programe europene de incubare pentru startup-uri care transferă tehnologia spaţială către aplicaţii civile şi comerciale. În plus, SustainStruct a încheiat un parteneriat ştiinţific cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN) şi a demarat primul proiect-pilot la Podul Porţelanului din Cluj.

    Concret, start-up-ul dezvoltă o platformă inovatoare de Structural Health Monitoring (SHM), care transformă podurile în infrastructură inteligentă, sigură şi sustenabilă, utilizând date satelitare, senzori şi inteligenţă artificială, povesteşte Maria Bratcovici. Soluţia oferă monitorizare în timp real, permiţând detectarea timpurie a degradărilor structurale şi prevenirea avariilor majore, alături de analize predictive, ajutând astfel administratorii de infrastructură să ia decizii bazate pe date concrete.

    Platforma dezvoltată de SustainStruct combină date satelitare, senzori instalaţi direct pe structură şi algoritmi de machine learning pentru a oferi patru niveluri de servicii: detecţie, localizare, evaluare şi predicţie a degradărilor structurale. Această abordare permite nu doar monitorizarea, ci şi anticiparea problemelor, extinzând durata de viaţă a podurilor şi reducând impactul generat de reconstrucţiile premature.

    Ideea proiectului s-a conturat în 2024, iar declanşatorul nu a fost doar unul tehnic, ci şi unul personal, povesteşte Maria Bratcovici, care are 22 de ani şi este absolventă a Facultăţii de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti. Un moment de cotitură l-a reprezentat prăbuşirea podului peste râul Siret, din judeţul Neamţ, în 2022, „un eveniment care a atras atenţia publică asupra unei realităţi incomode: infrastructura din România este adesea exploatată până la limită, fără mecanisme eficiente de avertizare timpurie”, completează ea. Acest incident nu a fost perceput ca un accident izolat, ci ca simptomul unui sistem. Un pod relativ nou, inaugurat recent, s-a prăbuşit brusc, în lipsa unor semnale publice prealabile care să indice un risc iminent. „Pentru mine, acel moment a fost un trigger şi a evidenţiat o vulnerabilitate majoră: dependenţa aproape exclusivă de inspecţii punctuale şi evaluări reactive, în locul monitorizării continue, bazate pe date obiective.”

    BIO
    Maria Bratcovici, COFONDATOARE &CMO al SustainStruct

    • A fondat alături de alţi trei asociaţi start-upul SustainStruct în vara anului trecut.

    • A absolvit Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti şi a urmat şi cursurile Minor în Coastal Development and Sustainable Maritime Tourism, cu accent pe dezvoltarea durabilă a zonelor costiere şi infrastructura maritimă. Îşi continuă formarea academică prin două programe de master.

    • Este membră al Asociaţiei Profesionale de Monitorizare Geotehnică şi Structurală (APMGS).

    În alte domenii, structuri extrem de complexe sunt monitorizate permanent, prin sisteme redundante, date şi modele predictive. Această diferenţă de abordare i-a generat o întrebare fundamentală: „De ce acceptăm ca infrastructura critică, utilizată zilnic de mii de oameni, să fie monitorizată mai puţin riguros decât altele?”

    Astfel, spune ea, SustainStruct s-a născut la intersecţia dintre un eveniment real (cu impact public major, care a demonstrat fragilitatea sistemului actual), expertiza tehnică a echipei şi convingerea că astfel de prăbuşiri nu sunt inevitabile, ci pot fi prevenite prin monitorizare continuă şi analiză predictivă. „Proiectul a fost gândit încă de la început nu ca o reacţie punctuală, ci ca o soluţie structurală la o problemă sistemică: transformarea modului în care podurile şi infrastructura critică sunt evaluate, întreţinute şi protejate, înainte ca siguranţa publică să fie pusă în pericol.”

    Primul pas, spune tânăra, a fost o analiză structurată a stării infrastructurii de poduri din România şi UE, a cadrului legislativ (obligaţia monitorizării structurilor critice), a pieţei de SHM şi a barierelor de adopţie (costuri, complexitate, lipsă de flexibilitate). „Această etapă a confirmat existenţa unei nevoi reale şi insuficient adresate”, potrivit Mariei Bratcovici. Ulterior, adaugă ea, a fost construit conceptul tehnologic al platformei: combinarea datelor satelitare cu senzori in-situ, dezvoltarea unei platforme software care să integreze date eterogene, definirea celor patru niveluri de servicii, de la detecţie la predicţie, şi planificarea utilizării modelelor inginereşti FEM (Finite Element Model) şi a digital twins în fazele avansate. „Punem accentul pe cost-eficienţă, modularitate şi posibilitatea de scalare”, susţine tânăra antreprenoare.

    Tot ea povesteşte că echipa este multidisciplinară, cu specialişti cu vârste cuprinse între 22 şi 40 de ani, care reunesc un mix de competenţe esenţiale pentru deep-tech. Nucleul echipei reuneşte expertiză în inginerie civilă – Maria Bratcovici şi Petre Frăţean (ambii absolvenţi ai Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti), inginerie software şi machine learning – Iulian Peca, IoT şi DevOps – Aleksandr Aksenov, şi AI & project management – Yusra Al-Khazraji. „Avem experienţă internaţională şi o viziune comună de a conecta inovaţia cu nevoile reale ale infrastructurii. În plus, beneficiem de validare ştiinţifică prin parteneriatul cu prof. dr. ing. Mihai Nedelcu de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Perspectiva inginerească este esenţială pentru proiect, deoarece asigură faptul că SustainStruct nu rămâne un produs pur digital, ci este ancorat în realitatea fizică a structurilor, în mecanismele reale de degradare şi în cerinţele normative din construcţii”, afirmă Maria Bratcovici.

    Până în prezent, dezvoltarea proiectului s-a bazat pe o combinaţie de resurse proprii şi finanţare strategică. Susţinerea Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), prin programul ESA BIC Hessen, se traduce atât în finanţare (equity-free) în valoare de 50.000 de euro, cât şi în acces la o reţea tehnică de elită. „Această validare timpurie este crucială pentru un startup de tehnologie hard. Modelul nostru de business vizează venituri recurente din abonamente SaaS şi instalări hardware”, potrivit tinerei antreprenoare.

    SustainStruct se află în faza de validare în teren (MVP/Pilot). „Implementăm acum platforma pe Podul Porţelanului, unde testăm senzorii şi algoritmii în timp real”, spune antreprenoarea. Conform acesteia, potenţialul este imens: doar în România sunt peste 5.000 de poduri care necesită monitorizare, iar piaţa globală de SHM (Structural Health Monitoring) este estimată la 1,5 miliarde de euro. În acest domeniu, există în prezent o schimbare fundamentală de paradigmă. Până acum, norma a fost mentenanţa reactivă, bazată pe inspecţii manuale. Tendinţa actuală este digitalizarea completă: trecerea de la evaluări subiective, făcute „ochiometric”, la date precise, colectate continuu. „Administratorii de infrastructură încep să înţeleagă că nu mai pot gestiona mii de poduri îmbătrânite prin metodele secolului trecut şi că tehnologia este singura soluţie pentru a respecta noile standarde de siguranţă.”

    Tânăra spune că, în mod tradiţional, multe probleme ale podurilor sunt descoperite prea târziu, în urma unor inspecţii vizuale rare. „Noi, la SustainStruct, detectăm deplasări anormale, vibraţii neobişnuite şi modificări de comportament structural, cu ajutorul senzorilor care identifică semnale timpurii de degradare, înainte ca acestea să devină periculoase, reducând semnificativ riscul de avarii majore sau accidente”, punctează Maria Bratcovici.

    În fazele avansate ale platformei, SustainStruct integrează modele inginereşti de tip Finite Element Method (FEM) şi digital twins probabilistici, care permit o înţelegere profundă a comportării structurale reale a podurilor monitorizate. Tânăra mai spune că podurile sunt structuri critice expuse constant la factori precum traficul greu, variaţiile mari de temperatură şi fenomenele extreme, cum ar fi ploile, inundaţiile, vântul sau cutremurele, motiv pentru care necesită monitorizare 24/7 şi un istoric complet al modului în care structura se comportă în timp. „Pe scurt, instalăm «smartwatch-uri» podurilor. Platforma noastră monitorizează sănătatea structurală printr-un sistem hibrid, crescând astfel siguranţa prin trecerea de la reacţie la predicţie, oferind patru niveluri de servicii: detecţie (identificăm microfisuri şi vibraţii anormale), localizare (arătăm zona afectată pe modelul 3D), evaluare (calculăm severitatea degradării) şi predicţie (estimăm evoluţia siguranţei în timp, prevenind colapsul).”

    Planurile pentru 2026 vizează finalizarea proiectului-pilot din Cluj şi validarea completă a datelor colectate. Pe termen mediu, fondatorii îşi doresc să extindă soluţia către alte tipuri de infrastructură critică, precum baraje sau tuneluri, dar şi către clădiri. Din perspectivă de business, obiectivul principal în faza iniţială este atingerea viabilităţii operaţionale, prin validarea pieţei şi implementarea cu succes a proiectelor-pilot, mai degrabă decât maximizarea profitului pe termen scurt, potrivit antreprenoarei.

    „Pe termen mediu, vizăm creşterea progresivă a veniturilor, prin extinderea portofoliului de active monitorizate, diversificarea serviciilor de monitorizare structurală şi dezvoltarea componentelor predictive cu valoare adăugată ridicată. Modelul de business este construit astfel încât să permită reinvestirea unei părţi semnificative a veniturilor în cercetare şi dezvoltare, pentru a susţine inovaţia tehnologică şi avantajul competitiv”, declară antreprenoarea.

    Pe termen lung, fondatorii urmăresc atingerea unei profitabilităţi stabile, susţinută de economii de scară, automatizarea proceselor şi internaţionalizarea serviciilor, cu accent pe pieţele europene. Aşteptările financiare sunt aliniate cu misiunea companiei de a contribui la creşterea siguranţei infrastructurii critice, reducerea costurilor de mentenanţă şi optimizarea deciziilor investiţionale pentru beneficiarii finali.

    În ceea ce priveşte oportunităţile, antreprenoarea observă că fondurile europene alocate infrastructurii reziliente creează momentul perfect pentru adopţia tehnologiei, însă provocarea ţine de mentalitate. „Cel mai mare competitor al nostru, ca volum, este statu-quo-ul: acele inspecţii manuale, vizuale, care sunt subiective, reactive şi realizate la ani distanţă unele de altele. Concurăm, practic, împotriva unei mentalităţi care încă tratează monitorizarea ca pe un lux, nu ca pe o necesitate critică. Misiunea noastră este să educăm piaţa, pentru că prevenţia digitală este mult mai ieftină decât reparaţia de urgenţă”, conchide Maria Bratcovici.   

  • 100 cei mai admiraţi CEO din România: Locul 37 – Bogdan Badea, CEO, eJobs România

    Conduce eJobs România din martie 2018, după ce a fost anterior director de vânzări în cadrul companiei. Este absolvent al Facultăţii de Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Înainte de eJobs, a acumulat experienţă semnificativă în vânzări şi business development la companii ca P&G, Smartree, Accace, Ernst & Young, coordonând echipe şi proiecte în domenii diverse.

    Sub conducerea sa, eJobs a înregistrat creşteri istorice în cifra de afaceri, a introdus  serviciile de recrutare digitalizată şi employer branding şi şi-a a consolidat poziţia companiei ca lider pe piaţa recrutării online din România.

     

    2025 a fost un an roller coaster pe piaţa muncii, cu un recul pe zona de job-uri şi o activare constantă şi semnificativă a candidaţilor, din absolut toate categoriile de vârstă. Toate schimbările fiscale au contribuit masiv la această situaţie, cu multe momente tensionate, dar şi cu o mai bună recalibrare la realitate a tuturor celor din piaţă.

  • După două exituri în IT, acest antreprenor pariază pe YUBA – platforma no-code cu AI care vrea să reinventeze ERP-urile pentru IMM-uri

    Având deja la activ două exituri în industria IT, antreprenorul Cristian Maier a lansat o soluţie „no-code”, numită YUBA, care îşi propune să înlocuiască ERP-urile rigide cu o platformă asistată de AI, unde procesele se construiesc prin drag-and-drop. După o investiţie de pornire de 300.000 de euro, start-up-ul vizează atragerea unei finanţări de jumătate de milion de euro pentru expansiunea europeană, ţinta fiind atingerea unui portofoliu de 1.000 de clienţi şi venituri recurente de 500.000 de euro în 2026.

     

    Suntem în plină rundă de finanţare. O rundă care ne va ajuta să lansăm produsul în Europa şi să ajungem cu el la maturitate. Este o rundă de 500.000 euro. Iar din runda aceasta o să avem un «runaway» de circa 18 luni, în principiu. Aproximativ 76% din rundă se duce către marketing şi achiziţii de noi clienţi pe pieţele unde vrem să intrăm. Iar 20% se vor duce către partea de developing pentru a ajunge cu platforma la maturitate”, a declarat Cristian Maier, cofondator şi CEO al YUBA, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Pentru el, YUBA – Your Unlimited Business Assistant – este al treilea proiect antreprenorial, după ce a făcut două exituri. Unul dintre businessurile sale anterioare, CBMS Software, a fost exact un ERP tradiţional, vândut către clienţi corporate mari. „Am avut peste 100 de clienţi adunaţi în platformă ca şi clienţi corporate. Ne-am dat seama că nu putem asigura acelaşi serviciu sau aceeaşi platformă şi pentru clienţii mici şi mijlocii. Dar, din păcate, pentru că platforma era deja dezvoltată în direcţia respectivă, nu s-a putut face o modificare. Şi atunci am rămas cu acest gând că odată şi odată trebuie să facem lucrul acesta să fie pentru toată lumea”, a povestit Cristian Maier cum i-a venit ideea pentru dezvoltarea soluţiei YUBA. Problemele soluţiilor ERP tradiţionale, a explicat el, sunt rigiditatea lor, costurile mari şi timpii lungi de implementare, incompatibili cu agilitatea unui IMM. „O implementare sub 12 luni, în principal, nu e posibilă. Iar un business mic nu-şi permite lucrul acesta. Chiar dacă tu ca business mic, să zicem, ai avea banii disponibili şi resursele disponibile, ai fi blocat de timpul de implementare. Şi atunci noi ce facem? Am eliberat acest lucru la propriu. De ce? Pentru că am pregătit o platformă în care tu, fără niciun «skill tehnic», îţi poţi face businessul tău, îţi poţi crea procesele tale exact aşa cum sunt. Nu te mai adaptezi după alte procese. Totul cu drag and drop, simplu, uşor, mai simplu ca în Excel”, a detaliat Maier. Platforma este „fully no-code” şi are integrată inteligenţa artificială în trei zone cheie pentru a accelera şi mai mult procesul. Primul rol este de a crea template-uri de la zero: „Îi spui prompt, <<Eu sunt o companie de construcţii, 30 de angajaţi, te rog, creează-mi tu template-ul>>. Iar în teste  a reuşit în proporţie de 80% să facă template-ul de la 0 corect”. Al doilea rol este importul de date: „Tu vii cu template-ul tău din aplicaţia X exportat, îl pui la noi şi spui <<Vreau să-l aduc în secţiunea Y de la noi>>. Atât. El face verificările şi îţi arată pe ecran un <<preview>> la cum o să arate lucrurile”. Al treilea rol este de asistent pentru sugestii şi rapoarte: „Îi dai promptul, <<Vreau preţul de vânzare de pe toate facturile pentru clientul acesta în ultimele 6 luni>>. Şi ţi le aduce instant în faţa ta.” Modelul de business este de tip SaaS (Software as a Service), abonamentul având un cost de 39 euro pe utilizator pe lună. Deşi platforma este gândită pentru self-service, YUBA oferă şi implementare opţională pentru antreprenorii care nu au timp. „Implementarea pleacă de la 2.300 euro şi probabil ajunge undeva la 3.500 euro în funcţie de numărul de module”. În ceea ce priveşte scalarea businessului, aceasta se va baza pe o reţea de parteneri. „Ei vor lua 80% din implementare, cât şi un procent din veniturile recurente”. Ulterior, partenerii vor putea vinde şi template-uri personalizate pe un marketplace propriu al YUBA, păstrând 80% din tariful de comercializare. Platforma, care va fi lansată oficial luna aceasta pe plan local, este deja într-o fază avansată de testare, concentrându-se pe industriile cheie pe care le vizează iniţial în România. „În momentul de faţă, noi am mers către clienţii pilot, care şi-au dorit să intre chiar de acum 2-3 luni în aplicaţie. Sunt 5 clienţi înrolaţi care testează, plus încă 10 parteneri care vor promova aplicaţia şi care şi testează la rândul lor. Feedbackul lor a fost foarte bun pentru noi, pentru că a venit din industria de construcţii şi industria de IT, pentru că aceste două industriii sunt cele pe care noi le vizâm pe piaţa locală”, a menţionat Maier. Obiectivele financiare pentru primul an complet de funcţionare (2026) sunt deja conturate şi se bazează pe atingerea unui număr critic de utilizatori. „În targetul pentru 2026 sunt 1.000 de utilizatori şi venituri anuale recurente de aproape jumatate de milion de euro, care ne va permite la rândul său să ne autofinanţăm şi pentru ce urmează”, a explicat cofondatorul şi CEO-ul YUBA.

    Aceste ţinte sunt strâns legate de un plan de expansiune internaţională rapidă, care va începe imediat după validarea pe piaţa locală. „Ne dorim ca în 2026 să intrăm pe pieţele din Uniunea Europeană, pe cele din vestul Europei şi centrul Europei, iar în 2027 să ne ducem către SUA”, a precizat Maier. Strategia de intrare va fi una prudentă, testând mai întâi pieţele apropiate: „O să începem probabil cu Bulgaria, pentru că e şi aproape de noi. O să testăm în zone apropiate, unde costurile sunt mici, unde digitalizarea este necesară şi unde sunt fonduri europene.” Viziunea pe termen lung a lui Cristian Maier, bazată pe experienţa sa anterioară, include un exit strategic, însă doar după ce platforma îşi va fi atins potenţialul de piaţă. „Va fi clar un exit, mai mult ca sigur va fi pentru un competitor mare din piaţa de ERP. Dar exitul în industria noastră nu se face în 2-3 ani, ci se face în 5-7 ani sau poate chiar mai mult. Pentru că trebuie să ajungi la o maturitate nu cu platforma neapărat, ci cu clienţii din platformă”, a conchis cofondatorul YUBA.  

    Rubrica Start-up Pitch

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. Formatul emisiunii cuprinde o serie de rubrici ce aduc plusvaloare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot. Până acum s-au difuzat peste 1.300 de ediţii ale ZF IT Generation.

     

    Daniela Dobre, CEO, Green Environment Support

    Ce face? A dezvoltat a dezvoltat aplicaţia E-GES, care îşi propune să reducă cu până la 85% costurile de management al deşeurilor.

    „Am început să o utilizăm intern în 2022 şi anul acesta am decis să o facem disponibilă şi pentru clienţii noştri şi, bineînţeles, pentru clienţi noi. În prezent, undeva la 10% din portofoliu de clienţi al Green Envi-ronment Support folosesc aplicaţia E-GES, dar ne dorim să aducem clienţi noi şi atunci cu siguranţă cifrele vor arăta diferit.“

    Matei Oprea, cofondator şi CEO, Venevo

    Ce face? A dezvoltat o nouă platformă de finanţare participativă prin împrumuturi (crowdlending). Compania se află în prezent în proces de autorizare la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) şi estimează lansarea oficială în primăvara anului 2026.

    „Cu siguranţă în momentul lansării oficiale va trebui să atragem o finanţare. Bani necesari în principal pentru marketing şi zona asta de e-ducaţie. Să încercăm să educăm populaţia legată de posibilitatea aceasta de a-şi investi resursele financiare. La noi foarte puţină lume ştie totuşi ce înseamnă crowdlending, nu ştiu că este o activitate reglementată şi sunt foarte sceptici. După calculele noastre ne-ar trebui în jur de un milion de euro pentru acest lucru, bineînţeles, corelat şi cu ţintele de business pe care le avem.“

    Cosmin Coţia şi Ovidiu Tulbure, cofondatori ai Brainsymphony

    Ce fac? Au dezvoltat o aplicaţie care combină meditaţia cu realitatea virtuală (VR) pentru a reduce stresul şi a îmbunătăţi starea de bine.

    Cosmin Coţia: „Am început în anul 2023, practic, compania se numeşte RehabX, iar proiectul este Brainsymphony, în care am început iniţial cu aplicaţii, dezvoltare în realitatea virtuală pentru recuperare medicală la nivel de mână, unde am ajuns până în fază de testare cu pacienţi reali. Dat fiind că era un produs medical, costurile pentru a-l pune în piaţă erau foarte mari. Şi atunci noi am decis să pivotăm şi să transferăm tehnologic tot know-how-ul într-un alt produs care se numeşte Brainsymphony.“

    Ovidiu Tulbure: „Am lansat produsul într-un stadiu de early access pe platforma Meta Horizon – un app store pentru device-urile VR al celor de la Meta, în februarie 2025 şi de atunci s-au adunat 3.000 de utilizatori activi din peste 31 de ţări, în principal din Statele Unite, UK, Germania, Franţa. A fost primită destul de bine.“

    Rubrica Start-up Update

    Sebastian Gabor, cofondator Digitail – platformă all-in-one pentru veterinari

    Ce e nou? Startup-ul românesc ţinteşte să îşi dubleze numărul de utilizatori, de la 10.000 de medici veterinari în prezent, la 20.000 până la finalul anului 2026. Această creştere va fi susţinută de o nouă rundă de finanţare, de tip serie B, în valoare de 23 de milioane de dolari, care va fi folosită pentru a accelera expansiunea pe pieţele din America de Nord (SUA şi Canada). Finanţarea a fost condusă de fondul american Five Elms Capital.

    Alexandru Anghel, cofondator şi CEO, SOLO Fintech – aplicaţie de contabilitate dedicată PFA-urilor

    Ce e nou? Start-up-ul local a devenit profitabil în 2025, la patru ani de la înfiinţare, şi estimează că va încheia 2025 cu o cifră de afaceri de aproximativ 2,7 milioane de euro, în creştere cu 30% faţă de 2024.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.