BusinessMagazin

Blog

  • România evită recesiunea. Economia a crescut în T3 cu 1,6% şi cu 0,8% în primele trei trimestre. Chiar dacă creşterea pare mică, este mult peste ce anticipau economiştii

    ♦ România a înregistrat în al treilea trimestru din 2025 o creştere economică de 1,6% faţă de acelaşi trimestru din 2024, după un prim semestru anemic, cu o creştere de doar 0,3%

    Economia României a înre­gistrat în al treilea tri­mestru un salt de 1,6%, an/an. La trei luni, creşterea este de 0,8%, la fel ca anul trecut.

    Nu este o creştere mare, dacă privim la datele din anii buni, dar este substanţială şi neaşteptată, dacă privim analizele economiştilor de dinaintea datelor furnizate de INS. Majoritatea economiştilor consultaţi de ZF vedeau o recesiune în acest an.

    Datele din T3 înving scepticismul tuturor. Economia rămâne pe picioare. Este „rezilientă“, ca să folosim acest anglicism intrat de curând în vocabularul limbii române.

    Nu este o mare bucurie, dar este un moment de uşurare. Economia nu intră în recesiune.

    Datele sunt bune, spune economistul Adrian Codirlaşu. Pe întreg anul vom avea o creştere de 0,3 – 0,4%, spune el.

    Trimestrul al treilea a fost mai bun decât se anticipa. Trimestrul al patrulea ar putea fi mai prost. Îndeobşte, ultimul trimestru din an se bazează pe consum. Vin sărbătorile, vremea este rea, construcţiile se restrâng. Economia va încetini, dar rămâne pe creştere, cel mai important lucru în această lume destul de zbuciumata. Pentru că o economie nu cade dintr-o dată.

    Aurelian Dochia economist: Este bine. Dar nu suficient. O creştere de sub 1% este o creştere de supravieţuire

    România rămâne cu probleme mari. Primul factor de neputere este inflaţia foarte mare, de 10%, care sugrumă consumul şi va afecta creşterea din trimestrul al patrulea care, graţie sărbătorilor, se bazează pe consum. BNR este cu mâinile legate: dacă majorează dobânda-cheie, ar putea lovi direct în economie, adică acolo unde nu vrea să lovească, cum se spune în limbaj militar „foc prietenesc“. Dacă o reduce, majorează inflaţia, care inflaţie va sugruma consumul, principala sursă de creştere a economiei. Aşa că BNR s-a pus cu botul pe labe şi aşteaptă.

    Dar lucrurile bune vin din altă parte. Graţie revenirii Germaniei, exporturile Românei au crescut cu 9% în septembrie. Este o creştere extrem de bună, iar această creştere merge alături de creşterea industriei. În septembrie industria a crescut cu 2,6%, an/an. Nu este o creştere mare, dar este o creştere.

    Datele INS sunt doar „date-semnal“. Dar este clar că revenirea industriei a fost esenţială pentru menţinerea economiei pe plus, oricât de mic ar fi el.

    „Este bine. Dar nu suficient. O creştere de sub 1% este o creştere de supravieţuire“, spune economistul Aurelian Dochia.

    La nevoile pe care le are România, la ambiţiile ei, creşterea trebuie să fie mult mai mare. La deficitul bugetar enorm, creşterea trebuie să fie mult mai mare ca acest deficit să se astâmpere, spune Dochia.

    Dar guvernul îşi acoperă deficitul prin inflaţie, nu e suficient?

    „Da, guvernele îşi acoperă deficitele prin inflaţie. Dar inflaţia îi sărăceşte pe oameni. Iar oamenii se supără. Aşa apar revoltele, aşa au apărut revoluţiile. Asta vrem acum?“ spune Dochia.

  • Ar putea deveni eticheta „Made in Romania“ o garanţie a calităţii în afara ţării? Producţia românească, în anumite industrii, a început să se alinieze standardelor din Vest. „Nu mai văd diferenţe între made in Germany şi made in Romania“

    ♦ Produsele româneşti au ajuns să fie comparabile cu cele realizate în alte ţări, unele chiar repere în anumite industrii, şi datorită investiţiilor făcute de antreprenorii locali în producţie, dar şi în branding.

    „Made in Romania“ reprezenta un dezavantaj pentru unele produse româneşti prezente pe pieţele internaţionale, însă această percepţie s-a schimbat în rândul consu­ma­torilor străini, astfel că produsele locale au ajuns să aibă o calitate com­parabilă cu ceea ce se întâmplă în fabricile din Europa.

    Mai mult, în anumite sectoare, eti­cheta „Made in Romania“ reprezintă chiar un avantaj.

    „Nu mai văd diferenţe între made in Germany şi made in Romania. Mi se pare că ADN-ul românului a dovedit că este serios, că ştie să răspundă foarte repede. Noi exportăm de foarte mulţi ani, aproape 4 mil. de produse pe an. Oamenii din celelalte sucursale pot să-şi aleagă unde să îşi pună vânzările şi România este în top“, spune Gabriel Eremia, director de marketing, Beko România, prezent în cadrul conferinţei Branduri Româneşti.

    Pentru unii antreprenori, această etichetă le ghidează parcursul profesional şi de business, vrând să facă din „Made in România“ un reper. Lucian Sopa are un business în domeniul marochinăriei. El a lucrat cu nume mari din domeniul modei de lux, precum Louis Vuitton, Versace şi Givenchy. Unul dintre proiectele la care a lucrat a fost geanta roşie în formă de fluture, care apare purtată de personajul principal din serialul Emily în Paris, una dintre cele mai populare serii de pe platforma de streaming Netflix. Geanta poartă semnătura lui Peter Nitz, unul dintre colaboratorii lui Lucian Sopa.

    Astăzi, el colaborează cu Peter Nitz, brand de lux elveţiano-american, cunoscut pentru produsele sale artizanale,  pentru care dezvoltă linia prêt-à-porter, pornind de la o schiţă şi un scurt brief tehnic şi ajungând până la realizarea produsului.

    Un alt brand cu care lucrează este Peter and James, brand creat de Peter Nitz împreună cu Adam Shulman, actor şi cofondator al James Banks, pentru care dezvoltă obiecte cu o identitate estetică aparte. O altă colaborare este cu Thaden, marcă de fashion de lux.

    „Vrem să ducem Made in România la un nivel înalt, comparabil cu ceea ce însemna cândva Made in Italy sau Made in France—un reper de excelenţă în marochinăria premium“, spune el.

    Produsele româneşti au ajuns să fie comparabile cu cele realizate în alte ţări, unele chiar repere în anumite industrii, şi datorită investiţiilor făcute de antreprenorii locali în producţie, dar şi în branding.

    În pieţele din Europa, România reuşeşte să îşi facă uşor, uşor, un nume în anumite industrii, iar aprecierea faţă de produsele româneşti este în creştere.

    „Ne concentrăm să oferim produse fabricate în România pentru piaţa românească, însă exportăm în prezent în 12 ţări europene, unde aprecierea pentru produsele realizate în România este în creştere“, spune Sorin Rodila, CEO Megatitan, companie din jud. Bistriţa Năsăud care oferă servicii de debitare laser, îndoire sau ştanţare a pieselor din oţel, inox şi aluminiu.

    Brandurile româneşti încep să fie cunoscute chiar şi în afara Europei, deşi paşii sunt timizi în această direcţie.

    Ivatherm, producător de cosmetice, exportă produse încă de acum zece ani, având astăzi o prezenţă în peste 18 pieţe. Circa 40% din cifra de afaceri a businessului este generată de exporturi.

    „Românii, de multe ori, au o idee preconcepţie că brandurile româneşti nu ar avea destulă expertiză şi că nu ar fi destul de bine văzute pe anumite pieţe. Am fost atât de bine primiţi în Rusia, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan, Asia, Vietnam, China, cred că antreprenorii români trebuie să aibă mai multă încredere şi să fie convinşi că un  brand românesc este un brand autentic, care vine din Carpaţi, din Europa“, spune Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm.

    Antreprenorii români trebuie să aibă mai mult curaj, iar Made in Romania nu mai reprezintă un dezavantaj, ci poate fi chiar motorul principal pentru extinderea businessurilor în afara ţării.

    „Am vizitat multe fabrici din Europa şi ce s-a construit în România în ultimii ani arată mult mai bine. Doar că ne trebuie mai mult curaj şi de o poveste a produsului pentru a merge afară“, precizează Bogdan Buzu-Vasilache, managing partner Balkanica.

  • Strania ascensiune a 4iG, firma de suflet a premierului maghiar Viktor Orban

    Indicele bursier Stoxx Europe 600 a înregistrat un avans de peste 30% exprimat în dolari în acest an, lăsând acţiunile americane cu mult în urmă. Însă ştiţi care piaţă pune chiar şi a­ceastă performanţă în umbră? Cea a Ungariei, potrivit Financial Times Alphaville.

    Este aceasta o poveste despre recunoaşterea de către speculatorii bursieri a responsabilităţii fiscale şi creşterii economice puternice a Un­gariei? Sau poate chiar una de redre­sare după ce cei care-l urăsc pe Or­ban s-au dovedit a nu avea dreptate cu privire la direcţia sumbră a ţării?

    Nu chiar. După cum se pare, doar câteva nume au stat la baza creşterii puternice a indicelui bursier maghiar Bux. Acţiunile OTP Bank au avansat cu 83% în dolari, iar o companie pe nume ANY Security Printing a urcat puteric cu 113%.

    Însă de departe cea mai bună performanţă a fost înregistrată de o acţiune anterior minusculă pe nume 4iG. Avansul acesteia a reprezentat o zecime din creşterea consemnată de piaţă până acum în acest an. Cu ce se ocupă 4iG? Aici lucru­rile devin interesante. În jurul anului 2020, businessul său de bază era furnizarea de servicii IT în Ungaria. Mai apoi, aceasta s-a extins în secto­rul telecomunicaţiilor.

    Însă au apărut şi alte oportuni­tăţi. În 2021, 4iG a cumpărat o parti­cipaţie minoritară în cadrul unui pro­ducător de drone, obţinând o poziţie iniţială în domeniul apărării. Iar în 2022, achiziţia unui pachet minoritar în cadrul unui operator israelian de sateliţi a marcat primele incursiuni ale 4iG în domeniul spaţiului.

    Însă simpla declaraţie că vrei să devii o companie spaţială nu-ţi pro­pulsează preţul acţiunilor până la cer. Acesta a fost cu adevărat împins în sus când Donald Trump, după câşti­ga­rea alegerilor americane, l-a găzduit pe premierul Viktor Orban şi pe preşedintele 4iG, Gellert Jaszai, în Mar-a-Lago în decembrie 2024. Elon a fost de asemenea prezent.

    La ceva vreme după aceea, lu­cru­rile au început să accelereze cu ade­vărat. În martie, Jaszai a fost nu­mit ambasador extraordinar şi ple­nipo­tenţial al Ungariei responsabil cu dezvoltarea relaţiilor de business la nivel internaţional.

    Iar în aprilie, trimişii speciali ai lui Trump Richard Grenell şi Matt Mowers au fost numiţi în consiliul consultativ al 4iG.

    Mai apoi, în iunie, guvernul maghiar a anunţat că va transfera o parte din deţinerile sale din cadrul a nouă companii de apărare către 4iG, marcând o nouă evoluţie şi transformând fostul business de IT într-un viitor beneficiar de pe urma viitoarelor creşteri ale cheltuielilor pe apărare. Bloomberg a relatat la acea vreme că acordul, evaluat la 238 milioane de dolari, stârneşte suspiciuni de corupţie. Liderul opoziţiei maghiar Peter Magyar a declarat la acea vreme că tranzacţia va fi anulată dacă va câştiga alegerile din 2026.

    Până în septembrie, transformarea 4iG dintr-un furnizor de servicii IT într-un campion naţional în domeniul apărării cu legături strânse atât cu Orban, cât şi cu administraţia Trump pare să se fi finalizat, cel puţin în ochii pieţei. A fost cu siguranţă suficient ca aceasta să obţină un parteneriat cu CSG Defence, o companie cehă. Iar creşterea acţiunilor companiei a continuat.

    Companiile se transformă constant. Însă, cu puţin ajutor din partea prietenilor, 4iG s-a transformat în decurs de câţiva ani dintr-o firmă locală de servicii IT într-un conglomerat în domeniul spaţiului/apărării în toată regula.

    Cineva are de câştigat acolo.

  • Drill, baby, drill: Moscova tocmai ce-a descătuşat un nou val de explorări de gaze în Mediterana

    Comisia Europeană şi-a manifes­tat recent susţinerea pentru un nou acord de explorare de gaze offshore dintre Grecia şi ExxonMobil, argu­men­tând că o colaborare cu parte­neri „de încredere“ ca SUA va ajuta Europa să scape în sfârşit de depen­denţa de gazele ruseşti.

    Este o susţi­nere surprinzătoare într-un moment în care blocul pre­tinde că avansează rapid către un vii­tor bazat pe energie verde şi totuşi continuă să-şi adân­ceas­că dependen­ţa de hidrocarburi obţinute departe de Moscova, scrie Euractiv.

    În acelaşi timp, un efort îndelung suspendat de a construi un cablu submarin de electricitate care să lege reţelele de electricitate ale Greciei, Ciprului şi Israelului pare să revină la viaţă. Investitori din Washington şi Tel Aviv au arătat un interes reînnoit faţă de proiect, iscând speranţe că unul dintre cele mai dificile elemente ale infrastructurii de energie medite­raneene ar putea fi totuşi revitalizat.

    Cele două evenimente nu ar tre­bui privite separat. Mediterana de Est rămâne una dintre cele mai „in­fla­mabile“ scene geopolitice din lu­me, un loc unde, din cauza unor re­ven­dicări maritime care se suprapun, rivalităţi regionale nesoluţionate şi unei inerţii politice cronice, vaste re­zerve de energie au rămas neex­ploa­ta­te. Oficialii europeni laudă de mul­tă vreme potenţialul regiunii, însă pu­ţini s-au arătat decişi să-l descătuşeze.

    Lucrurile s-ar putea schimba. Discuţiile privitoare la perspectivele energetice ale regiunii s-au intensifi­cat imediat după revenirea lui Do­nald Trump la Casa Albă, noua ad­mi­nistraţie transmiţând o disponibili­tate de a impune ordine acolo unde Bruxelles-ul nu a reuşit în mod re­petat să conducă. Focusul mai intens al Washingtonului şi disponibilitatea americanilor de a-i susţine pe aliaţi cu infrastructură solidă au schimbat deja starea de spirit politică.

    Recent, Grecia a încheiat un acord de explorare offshore cu ExxonMobil ce acoperă blocurile din nord-vestul Mării Ionice. Chevron, o altă mare putere americană, forează în apele mai puţin sensibile din punct de vedere politic din sudul Cretei. Pentru Atena, acordurile reprezintă o schimbare decisivă. Green Deal-ul UE permite un rol de tranziţie al gazului până când blocul va atinge neutralitatea climatică în 2050.

    Grupurile de mediu nu sunt impresionate. ONG-ul World Wildlife Fund avertizează că noile foraje riscă să blocheze Grecia în decenii de dependenţă de combustibili fosili şi să submineze credibilitatea UE în materie de climat. Atena merge însă mai departe. Oficialii guvernamentali spun că forajele de testare ar trebui să se încheie până la începutul anului 2027. Dacă rezervele se vor dovedi viabile comercial, producţia ar putea începe în 2030 şi continua timp de cel puţin un deceniu.

    Bruxelles-ul, departe de a se opune, salută discret iniţiativele.

    O sursă din interiorul Comisiei a declarat pentru Euractiv că prioritatea numărul unu a UE rămâne eliminarea importurilor de gaze ruseşti, nu doar prin diversificarea surselor de aprovizionare, ci şi prin colaborarea cu „parteneri de încredere din domeniul energiei“.

    Grecia pare la fel de angajată. Ţara a încheiat primul său acord GNL pe termen lung cu Washintonul, pe 20 de ani, pentru a cumpăra 700 milioane de metri cubi anual începând cu 2030. Un alt oficial al Comisiei a declarat că costurile suportate de Grecia vor fi incluse în exporturile de energie americane de aproximativ 680 miliarde de euro pe care Europa s-a angajat să le accepte în următorii trei ani.

    Totuşi, chiar în condiţiile unei alinieri mai strânse a Greciei cu Washingtonul, ţara a avertizat Bruxellesul că Kremlinul ar putea exploata în continuare lacunele din arhitectura de sancţiuni a Europei. Atena a îndemnat oficialii UE să închidă o potenţială poartă de intrare a gazelor ruseşti în Bulgaria prin gazoductul TurkStream controlat de Gazprom.

    „Nu putem permite ca gazele naturale să intre în Europa pe uşa din spate, prin Turcia“, a declarat recent premierul grec Kyriakos Mitsotakis.

    În acest context, al doilea proiect major din Mediterana, Marele Interconector Maritim, a revenit pe ordinea de zi după ani de dispute între Atena şi Niscosia. Cablul submarin, finanţat parţial de UE, ar urma să lege reţelele de electricitate ale Greciei şi Ciprului înainte de a se extinde până în Israel.

    Segmentul Grecia-Cipru a fost îngheţat pe fondul tensiunilor politice, dar a reînviat în condiţiile în care Washingtonul şi Tel Avivul îi recunosc valoarea strategică. În mai, preşedintele cipriot Nikos Christodoulides şi premierul israelian Benjamin Netanyahu au căzut de acord să alinieze interconectorul cu coridorul India-Orientul Mijlociu-Europa. Acesta este promovat ca o alternativă aliniată la Vest la noul drum al mătăsii al Chinei, iar în plus ocoleşte Turcia.

    Atena a informat Bruxellesul că Israel, SUA şi Emiratele Arabe Unite s-au arătat interesate să investească. Oficialii Comisiei consideră implicarea investitorilor americani şi din Orientul Mijlociu ca pe un potenţial progres, deşi aceasta nu a făcut comentarii publice.

    O reuniune la nivel înalt în Washington este deja programată pentru aprilie.

    Însă va trebui ca susţinătorii proiectului să fie precauţi. Turcia se opune planurilor şi are propriile ambiţii de a deveni un centru energetic regional. Cu toate acestea, Ankara rămâne indispensabilă pentru viitoarele strategii de apărare şi migraţie ale Europei. Pentru ca proiectul să decurgă fără probleme, ţările implicate va trebui să găsească un modus vivendi diplomatic cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, o sarcină deloc uşoară într-o regiune în care cablurile subacvatice pot avea un caracter la fel de politic ca şi conductele.

  • SUA anunţă noi acorduri comerciale menite să reducă costurile pentru consumatori

    Statele Unite au anunţat acorduri comerciale cadru cu Argentina, Ecuador, Guatemala şi El Salvador în condiţiile în care administraţia Trump încearcă să reducă preţurile alimentelor pentru consumatorii americani, relatează Financial Times. Un oficial al administraţiei a declarat că în timp ce tarifele reciproce cuprinse între 10% şi 15% vor rămâne în vigoare pentru majoritatea bunurilor importate din cele patru ţări, acestea vor fi eliminate la anumite bunuri. Anunţul vine în condiţiile în care administraţia Trump resimte presiuni crescânde de a soluţiona criza costurilor de trai cu care se confruntă milioane de americani. 

  • Guvernul Ungariei prelungeşte cu trei luni măsura îngheţării adaosurilor la produsele alimentare şi farmaceutice

    Guvernul maghiar a prelungit măsura îngheţării adaosurilor comerciale la produsele alimentare şi farmaceutice pentru încă trei luni şi a adăugat produse alimentare, potrivit Portfolio. Din luna decembrie, regulamentul va acoperi 14 noi categorii de produse, de la carne de vită, la fructe şi alimente pentru bebeluşi. Regulamentul acoperă merele, perele, prunele şi strugurii, precum şi legume precum varza, roşiile, ceapa şi ardeii verzi. 

     

  • Amazon şi Microsoft susţin efortul de restricţionare a exporturilor Nvidia către China

    Amazon.com se alătură Microsoft în susţinerea unei legislaţii ce ameninţă să limiteze şi mai mult capacitatea Nvidia de a exporta către China, o disensiune rară între designerul de cipuri şi doi dintre cei mai mari clienţi ai săi, relatează The Wall Street Journal. Deciziile Microsoft şi Amazon arată cât de strânsă este cursa AI. Nvidia luptă pentru acces la piaţa chinezească în pofida temerilor legate de securitate. 

  • Gigantul american P&G anunţă investiţii uriaşe în Ungaria

    Procter & Gamble a anunţat o dezvoltare totală de 72 miliarde de forinţi (180 de milioane de euro) în Ungaria, care include patru proiecte separate, scrie Portfolio. Investiţiile sunt concentrate pe două locaţii: Gyongyos şi Csomor, a anunţat ministrul maghiar al afacerilor externe şi comerţului Peter Szijjarto. Gigantul american lansează de asemenea un proiect de cercetare şi dezvoltare în Ungaria, care îşi propune să extindă activităţile de inovare ale companiei la nivel local. 

  • Cum au reuşit doi colegi de birou din New York să transforme unul dintre cele mai banale produse din lume într-un imperiu de trei mld. dolari

    Când Dave Heath şi Randy Goldberg s-au întâlnit pentru prima dată în 2007 la UrbanDaddy, un site de lifestyle din New York, nimeni nu ar fi pariat că acea întâlnire va da naştere unei afaceri de sute de milioane de dolari.

    Spaţiul lor de lucru era atât de strâmt încât scaunele li se atingeau, iar zgomotul telefoanelor lui Heath, vânzând reclame non-stop, părea să-l scoată pe Goldberg din sărite. Totuşi, în loc să devină rivali, cei doi au găsit o chimie rară şi un parteneriat care avea să-i poarte de la glumele de birou la succesul internaţional, scrie Bloomberg.

    Ideea Bombas nu a început într-un boardroom, ci pe străzile New York-ului. În 2011, Heath citeşte pe social media că şosetele sunt cel mai solicitat articol în adăposturile pentru persoanele fără adăpost. Fără un plan clar stabilit, el şi Goldberg cumpără câteva pachete de şosete albe şi le împart celor aflaţi în nevoie.

    „Dădeai o pereche de şosete şi era ca şi cum ai fi dat o bancnotă de 100 de dolari”, spune Heath.

     Reacţia oamenilor a fost uluitoare şi i-a inspirat să creeze Bombas: şosete de calitate superioară, iar pentru fiecare pereche vândută, o altă pereche era donată.

    Pentru a transforma un gest caritabil într-o afacere de succes, cei doi au apelat la expertiza naşului lui Heath, veteran al industriei şosetelor şi fost preşedinte al Gold Toe Brands.

    „Ne-a arătat cele mai bune fabrici din lume şi ne-a dat sfaturi de nepreţuit – chiar dacă ne-a spus să nu deschidem o companie de şosete”, povesteşte Goldberg.

     Cu toate acestea, au mers înainte, concentrându-se pe confort şi durabilitate: tălpi amortizate, protecţie împotriva băşicilor şi cusături fine. Prima linie Bombas, lansată în 2013, costa aproximativ 1,25 dolari pe pereche pentru producţie, iar consumatorii au fost dispuşi să plătească între 14 şi 40 de dolari pentru confort şi impact social.

    În 2014, apariţia în Shark Tank le-a adus 200.000 de dolari de la Daymond John pentru 17,5% din companie. Aceşti bani au permis extinderea liniei de produse: tricouri, lenjerie, papuci şi, mai recent, articole noi de tip slipper sau super-sock, care dispar rapid din stoc.

    Strategia a fost clară: nu complica linia de produse dacă şosetele încă cresc cu 100% pe an.

    Astăzi, Bombas nu mai vinde doar direct clienţilor prin site-ul lor. Produsele lor ajung şi în magazine mari, precum Nordstrom sau Dick’s Sporting Goods, prin ceea ce se numeşte distribuţie wholesale. Asta înseamnă că Bombas vinde şosetele şi alte produse în cantităţi mari către aceste magazine, iar magazinele le vând mai departe consumatorilor. Practic, Bombas câştigă bani şi prin vânzarea directă, dar şi prin parteneriate cu magazine, ceea ce le permite să ajungă la mai mulţi clienţi fără să deschidă magazine noi. În prezent, distribuţia wholesale reprezintă 7% din vânzările Bombas, dar compania estimează că acest procent ar putea creşte la 10-20% în următorii ani.

    Bombas a ajuns să fie una dintre cele mai valoroase companii private din sectorul fashion, cu o evaluare de peste 3 miliarde de dolari în 2025. Fondatorii, Heath şi Goldberg, şi-au construit astfel averi personale considerabile, transformând un gest spontan de bunătate într-un business profitabil şi recunoscut la nivel naţional.

     De asemenea, peste 150 milioane de produse au fost donate către persoane fără adăpost, un record impresionant care transformă fiecare achiziţie într-un gest cu impact social.

    Biroul lor din Manhattan reflectă tot spiritul iniţial: pereţi de cărămidă, plante înalte, panouri de sticlă şi sute de şosete expuse, de la casual la glittery „fuzzy”.

    Goldberg, energic, testează fiecare papuc, în timp ce Heath, calm şi zâmbitor, observă scena cu mândrie. „

    Consumatorul ne spune clar: ne place tot ce puneţi pe picioarele noastre”, spune Heath, în timp ce îşi aminteşte cum au început totul cu un simplu gest de bunătate.

    Chiar şi în faţa tarifelor comerciale şi a fluctuaţiilor lanţului de aprovizionare, Bombas a rămas profitabilă aproape în fiecare an de la înfiinţare.

    De la biroul înghesuit la Met Gala, de la pachete de şosete albe împărţite pe stradă la milioane de produse vândute şi donate, povestea Bombas demonstrează că succesul poate începe cu un gest simplu şi cu o prietenie adevărată. Şi, uneori, poate porni chiar… de la şosete.

     

  • Motivul febrei europene a votanţilor de extremă dreapta: feminismul liberal?

    În ultimii ani, în contextul european s-a observat o trecere a alegătorilor de la partidele tradiţionale către noi formaţiuni populiste de extremă dreapta radicală, deoarece aceştia consideră că principalele lor revendicări, precum locurile de muncă şi locuinţele, nu sunt satisfăcute, potrivit unui studiu prezentat recent, scrie EFE.

    Acestea sunt concluziile proiectului UNTWIST, finanţat de Uniunea Europeană şi coordonat de Universitatea spaniolă Pablo de Olavide.

    Studiul, care face parte din programul Horizon Europe, se bazează pe 18 grupuri de discuţii din Spania, Regatul Unit, Germania, Danemarca, Ungaria şi Elveţia, cu persoane care au votat pentru forţele politice tradiţionale şi care au optat pentru extrema dreaptă la ultimele alegeri.

    Sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor
    Coordonatoarea ştiinţifică a UNTWIST, Antonia Ruiz, a explicat că această schimbare în vot se datorează „ipotezei pierzătorilor globalizării”, conform căreia o parte a populaţiei – afectată de consecinţele acesteia – atribuie responsabilitatea pentru aspectele „negative” ale acestui proces partidelor tradiţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro