Blog

  • Guvernul nu stie cat a economisit cu recalcularea pensiilor

    Ministrul muncii, Ioan Botis, afirma ca nu i-a fost adus la
    cunostinta cuantumul pensiilor platite, pana in prezent, acestor
    categorii de pensionari, drept urmare nu poate sa estimeze daca
    s-au facut sau nu economii in urma recalcularii pensiilor. Pentru
    prima data insa Guvernul anunta numarul pensiilor speciale
    (militari, politisti, servicii secrete) – 156.000.

    In vara, Guvernul estima ca va face economii, prin recalcularea
    pensiilor, de sute de milioane de euro anual. “Trebuie sa spun ca
    nici eu nu stiu. Noi am primit o suma si am prins-o in buget pentru
    a putea plati aceste pensii”, a spus Botis.

    Detalii pe
    www.zf.ro
    .

  • Legatura dintre economia Romaniei si zicala “Ai grija ce-ti doresti”

    Zicala “ai grija ce-ti doresti” pare sa se aplice, intr-adevar,
    economiei dupa un al saptelea trimestru de scadere, avand in vedere
    ca numai exporturile, importul si industriile care au legatura cu
    exportul au rezistat crizei, in timp ce orice altceva a continuat
    sa scada – consumul, comertul, turismul, telecomul, constructiile,
    agricultura. O majorare frumoasa a exporturilor, cu 14,6% fata de
    perioada iulie-septembrie 2009, si o crestere a industriei de 4,2%
    au ajuns sa fie motorul economiei, chiar daca nu indeajuns spre a o
    ridica din recesiune.

    E drept ca sunt toate conditiile pentru ca ultimele statistici
    sa nu fie primite bine. In primul rand, insusi faptul ca am ajuns
    sa ne dam seama ca exporturile nu pot tracta de unele singure
    economia; ponderea lor in PIB e de circa 30%, iar ca sa treaca
    economia pe plus ar trebui sa se conjuge cu cel putin inca un
    domeniu care produce pentru cererea interna, agricultura,
    industrie, servicii ori constructii. Or, intarzierea recoltarii a
    compromis contributia agriculturii la PIB in perioada
    iulie-septembrie, iar lovitura majorarii TVA si temerile de noi
    pierderi de putere de cumparare au scufundat mai departe piata
    imobiliara si comertul. A ramas industria, insa in mod specific cea
    cu livrare preponderenta sau semnificativa la export. Inca din
    iulie, Asociatia Exportatorilor si a Importatorilor din Romania
    anunta “iesirea din recesiune a exporturilor”, furnizand si un top
    al celor mai importanti exportatori din primele patru luni ale
    anului: Dacia, Nokia, Rompetrol, ArcelorMittal Galati si
    Petrom.

    In al doilea rand, temerea naturala a cititorului de statistici
    e ca in urmatorul trimestru sau, cine stie, poate si in 2011 vor
    urma noi scaderi, in virtutea aceleiasi logici pe care o enunta in
    vara Matei Paun, consultant al BAC Investment: “Nu vad de unde ar
    putea sa vina resorturile cresterii. Nu vad de ce bancile ar relua
    finantarea economiei; ele au in continuare probleme cu calitatea
    portofoliilor, cu bilantul. Nu vad de unde ar putea sa creasca
    sumele trimise de romanii care lucreaza in strainatate. In privinta
    cererii interne, noi am redus puterea de cumparare, taind salariile
    si marind TVA. In privinta exporturilor, nu avem nicio strategie de
    promovare a exporturilor, iar BNR tine cursul aproape
    neschimbat”.

    Acum cateva saptamani, guvernatorul BNR spunea ca din discutiile
    lui cu exportatorii reiese ca acestia sunt satisfacuti de nivelul
    cursului (lipsind deci obsesia pragului de 5 lei care ar sustine
    competitivitatea exporturilor), iar rezultatele lor pe al treilea
    trimestru dovedesc ca s-au descurcat si fara propteaua cursului. A
    folosi parghia deprecierii, in plus, ar fi un pret mult prea mare
    platit pentru un rezultat incert, avand in vedere ca manifestarea
    crizei nu s-a terminat deloc in Europa de Vest, piata cea mai
    importanta. “Pentru anul viitor se prevede o usoara incetinire a
    cererii in zona euro, astfel incat ea va avea impact si asupra
    industriilor noastre legate de export”, declara Lucian Anghel,
    economist-sef al BCR.

    Ce se intampla insa cu cererea interna? Nicolae Covrig, analist
    al Raiffeisen Bank, remarca faptul ca PIB a scazut fata de
    trimestrul al doilea mai putin decat era asteptat: cheltuielile de
    consum ale gospodariilor s-au redus numai cu 1,2% (faptul ca
    vanzarile din retail sau vanzarile de masini arata scaderi mai mari
    s-ar explica deci printr-un oarecare progres in segmentul informal
    al economiei), iar cheltuielile publice au scazut si ele intr-un
    ritm mai lent decat era anticipat. In schimb, stocurile au
    continuat sa urce gratie activitatii mai mari din industria legata
    de export. In asemenea conditii, “chiar daca riscul unei contractii
    mai mari in trimestrele urmatoare este mai mic, nu sunt nici motive
    de a astepta o redresare solida”. Analistul crede posibila o
    stagnare sau o crestere nesemnificativa a PIB in ultimul
    trimestru.

    Povestea nu apare diferita nici in prima parte a anului viitor,
    tinand cont ca niciuna din sursele de finantare a cresterii nu e
    certa: creditarea mai asteapta (“ca sa se reia creditarea, economia
    si cererea trebuie sa se schimbe, nu bancile”, spune seful BCR,
    Dominic Bruynseels), bani de investitii publice nu sunt, cu
    exceptia fondurilor europene (pentru care e nevoie insa de o
    ameliorare rapida a absorbtiei), iar soarta investitiilor straine
    depinde decisiv de perceptia generala a companiilor straine fata de
    zona noastra, dar si de felul cum Vestul insusi va reusi sa invinga
    recesiunea. Pentru moment, deci, ne raman reflectiile
    autoritatilor, inclusiv ale BNR, despre cat de sanatoasa va putea
    fi cresterea economica dupa ce cheltuielile sociale si
    administrative excesive vor fi reduse in acord cu programul FMI. E
    suficient? Pentru traiul de zi cu zi, probabil ca nu; pentru orice
    trece de ziua de maine insa, e esential.

  • Capitala vrea sa devina o destinatie de weekend cu o investitie de 20 mil. euro in lacuri si o telegondola

    Din Fundeni in Herastrau, traversarea se va face cu telegondola
    care va avea statii pe malurile lacurilor lacurilor Tei si
    Plumbuita. Proiectul apartine primarului sectorului 2, Neculai
    Ontanu, si va fi facut in asociere cu Primaria sectorului 1. Edilii
    spun ca ambele proiecte se vor realiza cu finantare din fonduri
    europene.

    “Realizarea proiectului va dura doi ani si prin ecluze se va
    ajunge din Herastrau in Lacul Tei, trecand prin Floreasca. Se va
    reface ecluza dintre lacurile Herastrau si Floreasca si se va
    realiza una noua care sa asigure trecerea in Lacul Tei”, a anuntat,
    pentru gandul, directorul ALPAB, Radu Popa. Pe malurile lacurilor
    Tei si Floreasca vor fi amenajate sase porturi pentru ambarcatiuni
    si 12 debarcadere.


    Cititi mai multe
    pe www.gandul.info

  • Leonard Doroftei: “Eu ma bucuram de Mos Nicolae de un trening, baiatul meu asteapta un iPhone”

    La fetita Nadia (Comaneci), Mosul venea, pe vremuri, cu
    dulciuri, baietelul Leonard (Doroftei) era cel mai fericit cand
    primea in dar un trening cu dungi albe, copilul Toni (Grecu) se
    simtea in al noualea cer cand vedea in ghetute o sticla de Pepsi
    Cola, in timp ce baiatul Ilie (Nastase) se multumea cu o portocala.
    Cei ceva mai tineri, cum este actrita Ada Condeescu din filmul “Eu
    cand vreau sa fluier, fluier”, isi amintesc insa de Mosi bogati,
    care veneau la ei acasa cu jucarii spectaculoase. Iar pustii de
    astazi viseaza la iPhone-uri si dulciuri.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cablegate

    Cred ca scandalul “Cablegate” este deja subiectul cel mai
    dezbatut de presa din intreaga lume, asa ca nu prea are rost sa-i
    acord mai mult de un scurt rezumat: un site web numit WikiLeaks a
    inceput sa expuna transe dintr-un set de circa un sfert de milion
    de depese diplomatice spre sau dinspre 274 de ambasade americane
    din intreaga lume. Cea mai mare parte a documentelor (circa
    133.000) nu sunt clasificate, alte 100.000 sunt doar
    “confidentiale” si doar vreo 15.000 sunt secrete. Unii comentatori
    sunt de parere ca administratia americana a avut o reactie
    exagerata si ca, de fapt, pentru cunoscatorii relatiilor
    internationale, documentele nu aduc noutati. Richard Caplin –
    profesor de relatii internationale la Oxford – spune ca documentele
    vor fi mai degraba jenante decat daunatoare pentru Statele Unite.
    Insa cazul este interesant si dincolo de aspectele politice.

    WikiLeaks este un site ciudat. A fost fondat in 2006, dar nu
    prea se stie de catre cine. Organizatia non-profit care-l
    administreaza pretinde ca a fost constituita de dizidenti chinezi,
    jurnalisti, matematicieni si oameni din tehnologie din lumea
    intreaga, insa omul-cheie pare sa fie australianul Julian Assange.
    In ciuda numelui, situl nu se bazeaza pe tehnologie wiki (ca
    Wikipedia) si probabil ca denumirea vroia sa intareasca politica de
    la inceput, cand oricine putea sa posteze documente confidentiale,
    iar utilizatorii erau chemati sa le le analizeze veridicitatea.
    Insa cu timpul WikiLeaks a schimbat aceasta politica, restrangand
    mai intai tematica la documente de interes din perspectiva
    politica, diplomatica, istorica sau etica, dupa care a instituit un
    proces intern de analiza a documentelor, iar de la inceputul lui
    2010 nu se mai pot posta comentarii si toata partea decizionala
    apartine unui grup restrans de editori.

    Din punct de vedere tehnologic, cele mai mari eforturi sunt
    concentrate pe distributia pe servere in diverse zone geografice
    (cu siguranta s-a avut in vedere posibilitatea de a fi atacati) si
    pe mecanismul care asigura anonimatul complet al “fluieratorilor”
    si impiedica urmarirea acestora. La capitolul software se folosesc
    Freenet si Tor (The Onion Routing) pentru asigurarea anonimatului,
    impiedicarea reperarii si PGP pentru criptare.

    Desi Julian Assange a fost un hacker notoriu in tinerete, cei de
    la WikiLeaks nu practica patrunderea neautorizata in servere si
    retele. Pe de alta parte, nici nu sunt interesati de modul cum
    expeditorii le-au obtinut, asa ca probabil o parte sunt obtinute
    prin hacking si o parte sunt furnizate voluntar de persoane care au
    acces la ele. Este cert ca unul dintre cele mai mari succese ale
    WikiLeaks, publicarea continutului contului de e-mail apartinand
    lui Sarah Palin, a fost rezultatul unui spargeri.

    Nu este la fel de sigur insa cum au fost sustrase in noiembrie
    2009 un mare numar de documente (circa 120 MB) de la Centrul de
    Cercetari Climatice al University of East Anglia, printre care si
    corespondenta oamenilor de stiinta. Insa este sigur faptul ca
    publicarea acestora a produs un scandal la scara planetara. In
    cazul ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement), documentele au
    fost aproape sigur furnizate de o persoana implicata, iar in cazul
    Cablegate este clar ca documentele au fost trimise de cineva care
    avea (si poate mai are) acces la reteaua securizata unde se aduna
    toate aceste documente. A fost arestat un analist militar pe nume
    Bradley Manning, dar la retea au acces circa trei milioane de
    persoane.

    Este interesanta ecuatia media in care este implicat WikiLeaks,
    pentru ca, desi partea de obtinere si publicare a documentelor
    confidentiale poate fi considerata “new media”, fructificarea
    acestora este in principiu apanajul publicatiilor traditionale. De
    altfel, in cazul depeselor diplomatice, WikiLeaks a privilegiat
    cateva ziare si reviste prestigioase: The Guardian, Le Monde, Der
    Spiegel, El Pais si New York Times. Ideea este ca documentele in
    sine sunt date primare, care nu spun mai nimic cititorului
    neavizat. Banuiesc ca mare parte dintre cele 251.287 de depese sunt
    complet anoste. Jurnalistii profesionisti sunt cei care proceseaza,
    sintetizeaza si selecteaza aceasta informatie pentru a o face
    inteligibila pentru cititor.

    Ar mai fi o chestiune: cat de etica este actiunea celor de la
    WikiLeaks? Unii oficiali americani vorbesc despre terorism, iar
    Sarah Palin e de parere ca Assange ar trebui vanat exact ca si Bin
    Laden. Cei de la Guardian le dedica un editorial din seria “In
    praise of”. Cred ca depinde de unde privesti.

  • CV de fost manager

    La o discutie si o cafea cu un CEO de multinationala, Romania
    pare chiar usor de condus. Fie ca e vorba de oameni pregatiti sau
    nu pentru politica sau de expati care considera ca modelul
    guvernului din tara lor ar fi tocmai bun pentru Romania, fiecare
    are solutiile lui. Pana la urma, oamenii de afaceri si managerii de
    multinationale pot fi politicieni? Pot conduce o tara, un guvern,
    un buget in care trebuie sa incapa nu doar cei performanti si
    sanatosi care vin la serviciu in fiecare zi impecabili si nu se
    plang niciodata, ci pur si simplu toata lumea? Daca ai construit o
    afacere sau ai reusit sa tii in frau un buget de companie, este
    suficient? De fapt, ce experienta iti trebuie pentru a fi
    guvernant?

    Ma intrebam asta saptamana trecuta cand un om de afaceri imi
    povestea cum cea mai importanta posesie a unui om din mediul de
    business e agenda lui de telefon. Bineinteles, doar varfurile din
    partide ajung in echipele de guvernare, iar varfurile din partide
    au agendele de telefon bine pregatite pentru orice situatie.
    Respectivul om de afaceri spunea ca Romania s-a dat jos din toate
    trenurile care ar fi insemnat dezvoltarea tarii. Care ar fi fost
    solutia ca Romania sa ramana pe sine si pe harta de dezvoltare a
    lumii? Managementul privat, mi-a raspuns. Nu neaparat un om din
    mediul privat, ci reprezentanti din companii de management
    pregatiti pentru a echilibra bugete.

    Mediul de afaceri a apreciat perioada in care Calin
    Popescu-Tariceanu a fost premier. E adevarat, au apreciat-o si
    pentru ca a fost o perioada fasta, de crestere economica, in care
    aproape orice premier ar fi fost bine vazut. Acelasi mediu de
    afaceri spune ca nu intelege strategia pe care o aplica acum
    guvernul Boc. Pe de alta parte insa, guvernul Boc este compatimit
    acum. Cei mai multi directori de companii si oameni de afaceri
    inteleg foarte bine de ce cetatenii se uita urat la Boc: asa se
    uita si la ei multi angajati carora le-au fost taiate salariile,
    care nu mai au de lucru, care nu se mai descurca de la avans la
    lichidare.

    Cred ca cea mai importanta calitate a unui lider este ca are
    curajul de a lua decizii. Pe de alta parte, cred ca acest curaj
    devine ceva din ce in ce mai rar intalnit. Liderii politici nu mai
    iau nicio decizie fara consensul partidului din care fac parte;
    directorii de multinationale aplica o strategie venita de la
    headquarter fara prea multe fasoane. In acest context, in ce masura
    un lider venit dinspre mediul de afaceri poate fi unul curajos,
    care sa aplice ce a invatat la scolile lui de management fara a
    deveni sensibil la parghiile care l-ar putea face bogat peste
    masura peste noapte? Pe de alta parte, sunt lectiile de la scoala
    suficiente? Nu. Pai si atunci, ce ii trebuie de fapt unui lider
    care sa poata conduce o tara?

    In primul rand, pregatirea. Facultate, MBA, studii aprofundate,
    stagii care sa arate ca nu doar cartea e la mijloc. In al doilea
    rand, acel ceva care atrage masele. Pentru ca, pana la urma, despre
    asta e vorba. Despre a atrage, dar, mai ales, de a nu dezamagi
    ulterior.

    In al treilea, dar in niciun caz in ultimul rand, lipsa
    tentatiilor. Asta s-ar putea rezolva in mai multe feluri: fie ca e
    el foarte bogat (si atunci va fi invinuit ca face legi pentru a-si
    usura mersul afacerilor proprii); fie ca a acumulat destul din
    salariile lui de CEO pentru a nu mai avea grija banilor (si atunci
    sotia sau copiii sai care au afaceri vor fi urmariti cu mare
    atentie); fie ca e foarte bine platit de stat – cum sunt salariile
    de sute de mii de euro ale guvernantilor din Singapore (si ar fi
    ceva de groaza pentru oameni sa auda ca sefii statului castiga cat
    tot orasul lor la un loc).

    Asadar, un om care vine din business, cu relatii bune, cu scoala
    si cu ceva curaj poate ajunge in frunte si ar putea chiar face
    treaba buna daca ar fi lasat un pic in pace. Cred ca de fapt
    singurul raspuns e ca trebuie sa credem in cineva. Oricine ar fi
    persoana respectiva, fie om de afaceri, politician din tata-n fiu
    sau nepot al vreunei vite nobile din Romania antebelica, manager de
    multinationala sau pur si simplu o persoana pusa pe treaba, ar
    trebui sa ii dam macar cateva luni de liniste. Lunile acelea de
    care e nevoie pentru a demonstra ca poate. Toti avem nevoie de asta
    cand incepem ceva nou. Vor veni niste ani electorali. Oricui va
    iesi presedinte, mai mare peste deputati, premier sau ministru, am
    decis sa ii dau un an in care sa nu il judec. Ii voi spune anul
    invizibil.

  • Etnobotanicele investitiilor

    De 1 Decembrie am vazut la televizor povesti emotionante despre
    romani exceptionali. Exceptionalitatea lor era nepretuita si cat se
    poate de diversa: erau preoti care ingrijeau copii, moldoveni care
    vopseau Turnul Eiffel, medici, artisti, intreprinzatori, oameni
    talentati pur si simplu. Asa si trebuie, sa fim constienti ca in
    jur exista si altceva, oameni frumosi care fac lucruri cel putin
    bune, daca nu exceptionale.

    Dar mi-a lipsit ceva; as fi vrut ca vreun oficial al statului
    roman sa vina si sa multumeasca celor cateva milioane de romani al
    caror singur talent este rabdarea. Este vorba de orice truditor,
    fie la privat fie la stat – oamenii care muncesc, care platesc
    taxe, cu o afacere mai mica sau mai mare, calatori cu masini nu
    prea scumpe sau cu tramvaiul sau cu metroul, care nu se exhiba,
    care tin copii la scoala si care rabda. Rabda excese, explicatii,
    abuzuri, incoerente, inconsecvente, sefi, pietoni, soferi,
    cersetori.

    Maria sa omul normal. Este in general ignorat, nu-l apara
    ONG-uri sau asociatii internationale si tine in spate, el si nu
    slabul din poveste, societatea romaneasca cu bunele si relele ei.
    Cred ca merita multumirea si recunoasterea aceasta daca, repet,
    autoritatile nu s-ar fi facut ca lucreaza de ziua nationala, la
    reuniuni internationale, chermeze cu fasole sau taieri gratuite de
    panglici.

    Ma intorc acum la investitiile pomenite mai sus. Cea mai mare
    parte a ofertelor de acest tip iti deschid o pagina care explica ce
    si cum – e un amalgam de texte, de regula prost traduse din
    engleza, un mix de pdf-uri, argumente, marturii ale unor insi care
    nu au existat niciodata, siruri ale lui Fibonacci si grafice (ba
    unele chiar cu “lumanari japoneze”). Sentimentul este ca daca
    citesti toate pdf-urile acelea si te uiti bine-bine la grafice, la
    un moment dat se va auzi un declic, vei incepe sa tranzactionezi si
    pe urma banii or sa curga si o sa fii bogat si admirat.

    Sa nu fiu gresit inteles, nu am nimic cu firmele serioase care
    au clienti ce isi pot permite sa intre pe piata valutara si sa
    speculeze. Este o piata puternica, care insemna la inceputul crizei
    2.000 de miliarde de dolari tranzactionate zilnic, de 20 de ori
    valoarea cumulata a actiunilor de la toate bursele lumii. Si exista
    si conturi demo, care te pot ajuta sa te obisnuiesti cu modul de
    tranzactionare si cu ritmul si regulile pietei valutare. Iar sumele
    minime pentru un cont, 30 – 100 de euro, nu sunt un capat de tara
    pentru cea mai mare parte a romanilor cu calculator si
    internet.

    Daca nu vrei FOREX, poate vrei aur si, daca esti grabit, poate
    nu vei baga de seama ca firma care iti ofera lingori din aur fin si
    monede are adresa de yahoo.com. Sau, de ce nu, fonduri europene. De
    fapt un ghid, luat probabil cu copy-paste de pe site-urile
    specializate si vandut drept solutia minune a finantarilor.

    Stiu ca astfel de initiative – cativa banuti ciupiti de la
    multi-multi aburiti – sunt comune oriunde in lume. Ca exista peste
    tot insi care isi inchipuie ca sunt isteti si incearca sa
    pacaleasca naivii. Cred insa ca la noi terenul este mult mai fertil
    pentru asemenea tip de afaceri, ca multi romani nu au deprinderile,
    cunostintele, prudenta si abilitatea de a separa oferta cinstita de
    inselatorie. Si cred ca astfel de initiative ar trebui discutate si
    analizate si, de ce nu, temperate. La fel ca in cazul magazinelor
    de vise.

    Lipsa multumirilor de care vorbeam, naivitatea semenilor, dar si
    afacerile-tun in care bagi un euro si obtii 5.000 sunt componente
    ale unei culturi a saraciei, puternic prezenta in Romania si acesta
    este subiectul adevarat al acestui text. Nu folosesc termenul in
    sensul sau sociologic, pentru ca nu ma intereseaza aici musai
    stiinta de carte sau nu stiu ce gen de muzica sau de manifestari
    artistice. Cultura saraciei inseamna pentru mine ideea de a imparti
    oamenii in dusi de nas si ducatori de nas, in fraieri si smecheri.
    Mai inseamna eliminarea egalitatii sanselor, idolatrizarile
    gratuite si folosirea de manipulari grosolane. Credinta in insul
    mesianic. Inertie si imobilism si folosirea in exces a ierarhiei
    natange. Multumirea de a supravietui, si nu vorbesc aici de satul
    romanesc, ci chiar de companii. Concret, un studiu al A.T. Kearney
    evidentia ca 97% din managerii romani considerau ca statul are un
    rol important in solutionarea crizei; cum solutiile de a opri criza
    sunt in exteriorul companiei, politica era una “de supravietuire”,
    fara niciun pas nou. Cat se poate de gresit, nu credeti?

    Am citit, intr-un text chiar despre cultura saraciei, o
    istorioara grozava: doi insi pe malul apei. Adus de curent, apare
    unul care se ineaca. Primul ins sare si il salveaza. Mai apare unul
    in pericol si primul sare din nou in apa. A treia oara la fel si in
    zare se vede al patrulea. Al doilea ins de pe mal da sa se ridice
    si sa plece. “Unde pleci? Avem oameni de salvat!”, exclama primul.
    Si al doilea il lamureste: “Pai m-as duce sa-l opresc pe ticalosul
    care tot arunca oameni in apa”.

  • Günter Verheugen: Europenii ar trebui sa fie recunoscatori Romaniei

    “Vad mari eforturi ale guvernului si ale institutiilor, iar
    pentru mine nu este nicio surpriza ca ia timp. Totul este o
    chestiune de cultura politica”, crede fostul oficial UE. “Aveti
    nevoie o astfel de cultura politica ce nu mai este orientata catre
    interesul individual sau al unui singur grup. Aveti nevoie de
    politicieni care pun interesul al intregii societati, al tarii, pe
    primul loc si apoi interesul lor.”


    Cititi mai multe
    pe www.gandul.info

  • Indemnizatia de crestere a copilului se va acorda tot pe doi ani. Discutii finale, astazi

    “Nimeni nu vrea sa coboram sub doi ani”, a declarat Varujan
    Pambuccian, liderul minoritatilor nationale. In privinta
    compensarii de 500 de lei pentru mamele care se intorc la lucru
    dupa un an, propusa de ministrul Muncii, aceasta a fost respinsa de
    reprezentantii FMI.

    Mai mult pe www.gandul.info.

  • Revista presei economice din Romania

    Producatorii de bauturi spirtoase se plang ca
    recesiunea le-a dat afacerile peste cap, arata Gandul: de la
    sase litri pe cap de locuitor in 2009, consumul oficial a scazut
    anul acesta cu un litru, iar pentru acest an, patronatele estimeaza
    un consum in scadere cu 15-20% comparativ cu anul trecut. Aproape
    300 milioane de euro este valoarea totala a ajutoarelor de stat pe
    care le vor primi producatorii agricoli pentru perioada august 2010
    – decembrie 2011.

    In 2020 ar trebui sa putem circula pe cel putin 1.000 de kilometri de autostrada, daca vor fi
    terminate proiectele anuntate ieri de ministrul Anca Boagiu,
    socoteste Evenimentul Zilei; deja saptamana viitoare vor fi
    lansate anunturile de licitatie pentru tronsoanele de pe Coridorul
    IV paneuropean, de la Nadlac la Sibiu, care au ca termen de
    finalizare 2015. Salariatii din armata, politie, jandarmerie si din
    serviciile secrete – noua tinta pentru administratorii de pensii
    obligatorii administrate privat.

    SIF Oltenia, condus de Dinel Staicu, a pierdut
    o societate cu un portofoliu imobiliar impresionant in favoarea
    unui grup de firme controlate chiar de Staicu, dezvaluie Romania
    Libera
    : printr-o operatiune de majorare de capital, SIF Oltenia
    a pierdut majoritatea actiunilor detinute la Corealis, societate
    care administra principalele spatii comerciale si restaurante din
    Craiova. Contul curent cu card atasat – o alternativa mai
    avantajoasa la clasicele transferuri de bani prin companii
    specializate.

    Dupa ce a facut lobby pentru controversatul proiect Palas,
    deputatul Relu Fenechiu a primit o bucata din el; a cumparat de la
    Iulian Dascalu un teren, la aproape jumatate
    din pret, iar cladirea pe care o construieste acum politicianul
    face parte din ansamblul ridicat in baza asocierii intre Primarie
    si firma lui Dascalu, scrie Adevarul. Finantarile in
    constructii au ajuns la nivelul anilor 2003-2004, iar antreprenorii
    din domeniu vad o relansare abia din 2012.

    Dambovita a capatat conturul unei destinatii de
    birouri
    si intre Unirea si Timpuri Noi, ca in Budapesta sau
    Praga, noteaza Ziarul Financiar, enumerand proiectele pe
    care dezvoltatorii vor continua sa ridice proiecte si in urmatorii
    ani. Angajatii din judetele Vrancea, Maramures si Vaslui sunt cei
    mai saraci salariati din Romania, cu salarii nete cuprinse intre
    923 si 925 de lei, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la
    Institutul National de Statistica din luna septembrie.