BusinessMagazin

Blog

  • SECRETELE PUTERII

    Werner Schinhan este cel mai puternic om din Petrom, avand pe mana afacerile de 3 miliarde de euro ale companiei, Dragos Dinu conduce cea mai importanta companie farmaceutica, cu vanzari anul trecut de 280 de milioane de euro, iar Dan Ostahie a fondat Altex, liderul pietei de retail de electrocasnice, cu afaceri de 275 milioane de euro in 2005. Codrut Pascu este seful celei mai mari companii de consultanta din Romania, Roland Berger, si printre sarcinile sale se numara si restructurarea Romgazului, iar Florentin Banu a fondat si vandut deja 2 afaceri pentru mai mult de 15 milioane de euro.Sefa AIG New Europe Fund, Doina Popescu, administreaza investitii de peste 80 de milioane de euro si a condus consortiul de investitori care a vandut 23,3% din Orange catre France Telecom pentru mai mult de 400 milioane de euro, iar Edwin Botterman, CEO Brau Union, conduce o companie ce vinde bere de peste 160 de milioane de euro pe an. Unii dorm cu laptopul in pat, in timp ce altii nu vor sa il deschida nici macar in avion. Codrut Pascu doarme in medie 5 ore pe noapte. Doina Popescu spune, pe de alta parte, ca nu se poate trezi devreme nici in ruptul capului. Unii manageri fac sport, altii nu mai au de mult timp decat de alergat dupa clienti. Edwin Botterman nu a mai mers la sport de peste un an, dar se antreneaza la vandut bere, in timp ce Dan Ostahie invata sa se dea cu snowboard-ul. Sunt mai mult sau mai putin dependenti de tehnologie, dar nici unul nu mai scapa de mobil. Dragos Dinu a ajuns sa vorbeasca neprietenos la telefon — adica dezvolta un fel de alergie contemporana fata de mobil, in timp ce Werner Schinhan nu se simte productiv fara laptop. Florentin Banu se considera dezordonat si spune ca are o coordonata fixa: laptopul. Codrut PascuManaging Director al Roland Berger RomaniaConsultanta fara ore suplimentareDorm cate 4-5 ore pe noapte. Am programul in acest fel cam de 10 ani incoace. Diminetile mele bucurestene sunt cele mai placute, pentru ca ma trezesc la ora 7:30 si vad soarele care imi bate in geam, iar geamurile casei mele sunt foarte mari! Cand nu sunt in Bucuresti, ma trezesc mai devreme, chiar si pe la 4-5. Din Floreasca pana la serviciu fac aproximativ 15 minute. Am si sofer si masina de serviciu, dar imi place sa conduc. Asa ca imediat dupa ce fac rondul in Piata Victoriei iau amenda. Da, ziua si amenda. Si, culmea: de la acelasi politist! De doua ori m-a prins fara centura. Cand ajung la serviciu nu beau cafea, pentru ca nu imi place, dar asist pasiv la discutia matinala a colegilor mei care isi beau cafeaua. Citesc presa. Imi plac Business Magazin, The Economist si Harvard Business Review. Din ziarele romanesti citesc despre banci, pentru ca sunt de mare interes pentru sectorul consultantei, si informatiile bursiere le iau din Bursa. Joc la Bursa, dar nu ma uit la cotatii zilnic, pentru ca stau mai mult pe pozitii, nu sunt activ pe termen scurt. Merg la Viena trimestrial pentru intalnirea regionala a Roland Berger. O data pe an ma intalnesc cu Roland Berger insusi, care este inca implicat, mai ales cand vine vorba de clienti mari precum Deutsche Bank, ABB sau E.ON. E un tip care face asocieri deosebite si cunoaste foarte multa lume. De obicei, discutam despre situatia economica a Romaniei, iar ultima data am discutat si despre Brancusi. O zi normala de lucru, in Bucuresti, incepe cu multe intalniri, pe care mi le programez dinadins dimineata. Cred ca durata optima a unei intalniri este de o ora, si cel mai mult imi displace la un sef sa nu gestioneze timpul corect si sa-si tina angajatii peste program. Lucrez mult cu grafice si chart-uri in Powerpoint, pentru ca vreau sa ma fac inteles, sa fie totul clar, iar clientul sa se simta confortabil. Adica sa poata sa spuna cand nu intelege ceva. Asa e stilul meu: sa ma imprietenesc cu clientul, sa stabilesc o relatie pe termen lung si sa il fac sa revina. 70-80% din clientii nostri sunt “repeat clients””, adica clienti care revin. Este un mod de lucru la care tin foarte mult. Daca am timp, in jur de ora 13-14 ies la masa in Uptown, restaurantul meu preferat. Imi place sa mananc Tuna Stake sau pui cu smantana si rosii uscate. Mai merg si la un restaurant japonez, Kyoto, unde mananc Unadon, adica un fel de mancare pe baza de anghila, cu sos Teriyaki si cu orez. Lucrez mult cu asistenta mea. E o persoana eficienta si ii deleg cat mai multe sarcini, de la corespondenta la evidenta meeting-urilor. Cel mai tare la birou ma enerveaza sa rezolv problemele de Powerpoint. Se intampla ca uneori, colegii mei sa nu inteleaga ce le spun sau sa nu stie sa ilustreze ceva. Atunci trebuie sa le explic in detaliu si sa facem impreuna prezentarile. Dupa 16-17 imi rezerv cel putin 3 ore pentru lucru individual. Ma uit pe prezentarile mele si vin cu input.Termin ziua de lucru in jur de 8 seara. De obicei, ies in oras. Orbitez in jurul locurilor in care sunt prietenii mei: La Belle Epoque, in Dorobanti sau in Amsterdam Cafe. Fac mult sport. Joc squash cand nu e vremea buna si mult, mult tenis cand e soare afara. Squash-ul este chiar un sport periculos, desi nu pare. De citit citesc mai ales in avion si in tren. Imi place romanul istoric si geopolitica. O carte foarte buna pe care am citit-o recent este “”Fooled by Randomness””, de Nasim Taleb, despre un hedge fund manager din valul “”contrarian-ilor””.Florentin BanuCEO Banuinvest, Interpart, BanuconstructUn rucsac, 3 telefoane si un laptopCalatoresc foarte mult. Mi se intampla o data sau de doua ori pe saptamana sa iau un avion dimineata devreme din Timisoara, unde locuiesc, sa particip la 3-4 intalniri cu diversi parteneri de afaceri la Bucuresti sau in Germania pe parcursul zilei, iar seara sa iau din nou avionul spre casa. Deplasarile nu dureaza niciodata mai mult de 4 zile. Ma impart intre Romania, unde sunt afacerile mele, Germania, unde am cumparat recent 51% din actiunile unei firme de inginerie care imi furnizeaza know-how si clienti, si Austria, unde ma duc sa gust civilizatia. Cand sunt pe drumuri nu ma despart niciodata de rucsacul meu, care imi asigura independenta. In el am laptopul, cate un dispozitiv pentru conectarea la Internet wireless pentru fiecare tara si 3 telefoane, actele, pasaportul si cardurile bancare. Cand sunt in Timisoara nu am un program fix, nu sunt un workaholic. Activitatea mea nu este munca, eu o vad ca o pasiune. Iau investitiile mele ca pe o provocare personala, succesul printre antreprenori se masoara in banii pe care poti sa-i faci.Sunt un dezordonat, singurele coordonate fixe fiind laptopul si actele personale, nici macar presa nu o citesc zilnic.Nu mai am atributii executive in nici una din afacerile mele, constructii, investitii imobiliare, centrul sportiv, cu exceptia companiei ce activeaza pe piata componentelor pentru industria auto. In curand imi voi delega atributiile si in aceasta afacere. Cu toate acestea, ultimul cuvant imi apartine cand vine vorba de administrarea afacerilor in care sunt implicat.Nu mi-am adunat toate afacerile intr-un singur sediu, pentru moment cartierul general il am la fabrica de componente auto, un proiect pentru care am planuri mari si in care vom investi masiv in viitorul apropiat…Pe data de 10 a fiecarei luni, primesc raportarile financiare de la managerii fiecarei companii in care sunt actionar. De multe ori le analizez in avion sau cand calatoresc. Nu organizez de obicei sedinte cu toti managerii companiilor, discut cu fiecare separat. Raspund la telefon doar managerilor, clientilor si apropiatilor mei. Uneori mai organizez conferinte telefonice.Mi-ar fi imposibil sa traiesc fara telefonul mobil, sunt zile cand primul lucru pe care-l fac cand ma trezesc este sa rezolv la telefon o parte din problemele zilei.Am un loc favorit unde mananc in Timisoara, Camelot, un restaurant unde se poate manca cu mana. De altfel, mananc zilnic la fast-food-uri. Traiesc simplu, nu-mi plac fitele, deocamdata locuiesc intr-o garsoniera, dar ma voi muta in curand. Luna trecuta am vrut sa ma aerisesc si am plecat cateva zile in Austria, unde am o proprietate, si m-am plimbat cu bicicleta cateva sute de kilometri. Toata distractia m-a costat cam 3.000 de euro, din care 2.000 de euro au fost cheltuiala cu cele doua biciclete, dar aerul liber si miscarea mi-au facut foarte bine. Uneori joc ping-pong in sala mea de sport.Edwin BottermanCEO Brau Union””E mai amuzant sa vinzi bere decat petrol””Nu pot sa spun ca am un sablon al unei zile de lucru. Uneori ma trezeste noaptea un gand dupa care nu mai pot sa adorm, dar in general ma trezesc in jurul orei 7. Dimineata nu ma grabesc, prefer sa imi urmez in liniste ritualul. Dupa ce-mi beau cafeaua intru pe Internet ca sa ma pun la curent cu stirile internationale pe BBC World si apoi ma uit la prognoza meteo — asa imi dau seama cat de gros trebuie sa ma imbrac si estimez cam cata bere vom vinde in urmatoarea perioada. De obicei nu prea am timp sa citesc ziarele, ma uit doar pe titluri si daca imi atrage ceva atentia, citesc articolul respectiv seara sau in masina.Am inceput deja sa citesc si ziare romanesti. Inteleg destul de multe, dar inca nu ma incumet sa vorbesc. Nu am mai facut nici un curs de 2 luni pentru ca nu imi mai ramane timp pentru studiat. Una dintre ambitiile mele profesionale este sa nu parasesc biroul decat atunci cand lista de e-mail-uri din inbox-ul meu reuseste sa incapa pe ecran. Vizitele din teritoriu imi sunt foarte importante. tin foarte mult sa ma intalnesc cu angajatii si imi rezerv 4 zile pe luna pentru a vizita fabricile si magazinele noastre. Am vazut deja o data toate fabricile noastre de cand am venit in Romania si ma pregatesc pentru un al doilea tur. Imi place sa-mi anunt vizita cat mai tarziu ca sa nu se poata pregati in amanunt pentru venirea mea. In industria berii trebuie sa fii deschis, berea este cel mai adesea un pretext social, iar asta se vede in felul in care lucreaza oamenii. E mai amuzant sa vinzi bere decat sa vinzi petrol. De aceea nu am un secret pentru eliberarea de stres. Singurul lucru pe care il fac in acest sens este sa ma schimb imediat de hainele de birou atunci cand ajung acasa, uneori inainte sa salut pe cineva. A, da? si beau o bere! Nu ma omor dupa mersul la fitness, prefer activitatile de outdoor. Imi place mult golful dar in Bucuresti este cam greu, pentru ca nu sunt terenuri decat in afara orasului. Am calatorit mult si am lucrat in diferite parti ale lumii. Am locuit pe rand in Rwanda, Zair, Spania, Amsterdam. Cam o data pe luna, merg in Bruxelles, pentru ca acolo sunt copiii mei. Doina Popescu Country Manager, AIG New Europe Fund””Am delegat cam tot ce se poate delega””Un lucru e clar: nu pot sa ma trezesc devreme. Desi i-am promis fiicei mele ca o voi duce la scoala, dupa ce ia admiterea la colegiul Mihai Viteazul, mi-am dat seamna ca programul acestui liceu este prea dur. Ea incepe scoala la 7.30 si ar insemna sa ma trezesc la 6.30. Imposibil! Asa ca pustoaica se duce singura la scoala si isi face singura si micul dejun. Inainte sa plec de acasa ma uit la EuroNews si la CNN ca sa mai urmaresc pietele de capital, evolutia euro si a dolarului. EuroNews este un “”must””, ma mut pe CNN doar daca mai am timp. In general, diminetile incep cu o sesiune de e-mailing si continua cu telefoane. Imi iau mail-ul acasa, vreme de o ora, inainte de a pleca spre serviciu. Uneori ajung la serviciu cu telefonul inca la ureche, cu conversatii care dureaza pe toata durata drumului. Urmatorul punct pe agenda este sa citesc ziarele: Bursa, Ziarul Financiar si Capital. Piata bursiera este extrem de interesanta pentru mine; ca fond de investitii, niciodata nu stii de unde ti se iveste o oportunitate de exit. Ajung la serviciu, unde lucrez cu o echipa mica, pentru ca asa e in private equity — nu e nevoie de multi oameni. Suntem trei oameni in total: eu, asistenta si colegul meu care este “”associate”” si se ocupa de analize financiare. Deseori sunt nevoita sa stau pana seara tarziu la birou pentru ca am tot felul de conference call-uri cu New Yorkul, Varsovia si cu Asia. Fondul nostru de investitii lucreaza la nivel global, si cand trebuie sa impaci patru fusuri orare, solutia este sa alegi o ora potrivita pentru toata lumea. Doua-trei cafele pe zi imi sunt de ajuns si intotdeauna mi le face asistenta mea. Ca sa nu imi ies din fire, cafeaua trebuie facuta repede si bauta la fel de repede. La fel si celelalte lucruri: de la a face o copie pana la a intocmi un raport, vreau ca totul sa fie prompt. Oricum mi-am delegat tot ce se poate delega: cumparaturi, menaj. Ca sa am mai mult timp, bineinteles. In materie de mancare, cel mai mult imi place sa mananc feluri usoare: salate sau peste, si cand mananc in oras, aleg Uptown, pentru atmosfera. Ziua mea de lucru se incheie pe la ora 21. In general, jumatate din timp sunt pe drumuri: cel mai mult calatoresc in Varsovia, in Bulgaria sau in Ungaria, deci folosesc destul de mult tehnologia de ultima generatie: cu toate astea, nu deschid laptop-ul in avion: prefer sa citesc in loc sa lucrez pe laptop, pentru ca mi se pare riscant sa vada cineva informatiile pe care le am — scaunele sunt foarte apropiate si nu vreau sa mi se uite cineva peste umar. Asadar, cand zbor, prefer sa citesc. Oricum imi place la nebunie sa citesc si sa ascult muzica. Uneori citesc si cinci carti in paralel. Acum citesc o carte despre civilizatia Teotihuacan, ?Mr. China? de Tim Clissold, “”Impreuna”” de Anna Gavalda si “”Cartea gesturilor””. Dan OstahieCEO Altex””Business-ul ca o cursa de masini””In ultima vreme ma implic destul de putin in companie. Conducerea executiva a companiei este practic asigurata de directorii executivi. Ei se ocupa de tot ce tine de bugete, planificare, tot ce tine de procesul executiv. Avem cate o sedinta saptamanala in fiecare luni dupa-amiaza care nu dureaza mai mult de 2 ore. Atunci discutam rezultatele analizelor din cadrul fiecarui departament sau vedem ce urgente au mai aparut. In felul acesta am mai mult timp liber, pe care il dedic familiei. In urma cu cativa ani, la inceputurile afacerii, lucram in unele sambete, dar acum acest lucru nu se mai intampla. In unele weekend-uri, insa, organizez vizite cu angajati din cadrul companiei la mari centre comerciale din Europa. Cel mai mult mi-a placut Xanadu din Madrid. Imi plac sporturile de iarna, dar nu am o destinatie anume preferata, cum ar fi Elvetia sau Austria. Anul acesta am inceput sa iau primele lectii de snowboard, sunt inca la inceput. Practic aproape orice sport am ocazia.Imi place sa vizitez magazinele mele, dar si ale competitiei. Sunt foarte receptiv la tot ce inseamna retail, nu doar cel de electrocasnice. Nu fac mistery shopping in magazinele mele, pentru asta avem contracte cu firme specializate care ne furnizeaza rapoarte periodice. Cele mai pretioase informatii le primesc insa din interiorul companiei. Comparam ce se intampla pe piata noastra cu situatia din tari precum Ungaria, Cehia sau chiar Bulgaria.Sa conduci un business cu o cifra de afaceri de peste 270 de milioane de euro, anul trecut, este ca atunci cand ai conduce o masina: ai niste reguli, o sosea cu limitarile ei si, bineinteles, masina. Din punctul acesta de vedere, eu nu conduc un Ferrari, spre exemplu, pentru ca business-ul cu electrocasnice trebuie sa fie popular. Spre deosebire de o multinationala, la noi regulile si rutinele sunt mai putine, mai simpliste. Incercam sa ne corelam cu evolutia pietei, aplicand regulile din sailing. Incercam intotdeauna sa folosim cresterea pietei pentru a ne majora afacerile, dar, pe de alta parte, trebuie sa “”strangem panzele”” cand piata este in declin.Werner SchinhanVicepresedinte PetromManaging Comittee dupa salata de fructeMa trezesc pe la 6. Nu iau nici un fel de mic dejun dimineata. Beau o cafea si un suc de portocale alaturi de sotia mea si ascultam Romantic FM. Ajung la munca intre 7:45 si 8:00 si primul lucru pe care il fac este sa-mi citesc mail-urile, care sunt cam 80 pe zi si imi rapesc aproape doua ore. “”Operatiunea mail”” dureaza in jur de o ora jumate-doua. Dupa ce termin, citesc presa, in special internationala. Cinci ziare imi atrag atentia zilnic, printre care se numara Financial Times. Dupa toata aceasta informare, de obicei servesc o salata de fructe aici la birou. Rareori parasesc incinta cladirii pentru a manca, pentru ca nu am timp. Ma interesez de cotatiile produselor petroliere cam o data pe zi, seara. Nu sunt un impatimit al Bursei de Valori, dar urmaresc actiunile Petrom. Daca este luni si ceasul arata ora 10, este Internal Jour Fix. Este sedinta in care ma intalnesc cu trei sefi de departament. Tot luni, incepand cu ora 16:30, timp de 2-3 ore are loc Managing Committee la care participa sase persoane. Care sunt cei sase? Capii Petrom. Gheorghe Constantinescu – director general, Werner Ladwein – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatile de explorare si productie, Jeffrey Rinker – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de rafinare si produse petrochimice, Tamas Mayer – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de marketing, Reinhard Pichler – director financiar si subsemnatul. Agenda de discutii este stabilita in vinerea de dinaintea MC-ului. Tot ce se hotaraste in cadrul acestor intalniri este delegat unor anumiti responsabili. De doua ori pe luna ma intalnesc cu analistii bursieri. Avem o relatie buna cu acestia si de obicei intalnirile nu dureaza mai mult de ora si un sfert. Nu calatoresc exagerat de mult. Fac cam 4-5 calatorii pe an, in interes personal, si ma duc cam de 2-3 ori pe trimestru la Viena, la sediul central al OMV. Am un laptop, un telefon, fara de care pot supravietui, dar nu pot fi productiv, si cardul Vodafone, care imi permite sa-mi iau calculatorul si in vacante. Vinerea incerc sa plec mai devreme acasa. Dragos DinuPresedinte A&D PharmaSedintele eficiente nu dureaza mai mult de 2 oreSunt cel mai matinal din familie: ma trezesc mereu pe la ora 7 si profit de linistea diminetii pentru a incepe ziua cum trebuie. Pregatesc cafeaua pentru toata familia si dau drumul la televizor pe Realitatea TV. Micul dejun joaca un rol important in viata mea — este masa principala a zilei si tin foarte mult la ea, pentru ca de obicei nu mananc la pranz.La birou ajung pe la ora 9, si primul lucru pe care il fac este sa citesc presa nationala. Apoi trec in revista raporturile de vanzari de pe ziua anterioara. Dupa-amiaza vine si randul presei locale. De multe ori articole din cotidienele locale m-au inspirat, si pornind de la acestea, am pus baza unor proiecte de succes. Stabilesc agenda si incerc sa intercalez zilele in care ma ocup de Sensiblu si Mediplus. Intotdeauna imi rezerv o ora pe zi pentru chestiunile urgente sau neplanificate.Nu programez niciodata sedintele inainte de ora 10, iar cele mai eficiente nu trebuie sa dureze mai mult de 2 ore. De doua ori pe luna conduc meeting-ul de board, dar acesta, fiind mai complex, se intinde de obicei peste trei ore. Mi se reproseaza foarte des ca vorbesc sec si neprietenos la telefon, dar asta este numai deoarece prefer relationarea cu oamenii, iar la telefon incerc sa fiu scurt si la obiect. De fapt, cam 50 — 60% din timpul petrecut la serviciu il aloc comunicarii directe cu angajatii, colaboratorii nostri sau autoritatile. Ziua de lucru se incheie de obicei pe la ora 19 sau 20. Serile le rezerv exclusiv familiei mele si prietenilor. Imi place foarte mult sa fac miscare, sa petrec timp in aer liber, si de aceea joc fotbal, tenis si o data pe saptamana merg la sala. Fotbal joc in fiecare duminica, de 20 de ani cu aceeasi parteneri, vecinii din cartier, si sunt un fan devotat al Stelei. Pescuitul este insa de departe cea mai mare pasiune a mea, iar vara ii rezerv acestui hobby cam doua weekend-uri pe luna. Pescuitul inseamna poezie, relaxare, emotii si triumf. Locul meu preferat este Delta Dunarii si incerc sa ajung acolo cat mai des. Un alt avantaj al Deltei este ca nu prea am semnal la telefon, asa ca mai scap de problemele de la serviciu. Pe de alta parte cea mai mare parte a partenerilor mei de pescuit sunt colegi de serviciu, asa ca tot despre afaceri ajungem sa discutam, dar macar o facem intr-un cadru relaxat.”

  • Simfonia The Body Shop

    Un mod de a face business
    Nu am avut nici o viziune sau habar nu am cum am ajuns aici, sunt replicile Anitei Roddick, fondatoarea The Body Shop, la intrebarile despre cum trebuie sa faci business sau ce inseamna succesul.

    Spune ca succesul nu are legatura cu banii, statutul sau celebritatea, ci inseamna gasirea unui mod de viata care sa te faca fericit si prin care sa contribui la fericirea celorlalti. Totusi, nu a ezitat sa vanda afacerea pe care a fondat-o cu mai putin de 10.000 de dolari pentru aproape 1,2 miliarde de dolari gigantului L’Oreal.

    Decizia sa neasteptata de a vinde restul de 20% din actiunile pe care le mai detinea in cadrul companiei a bulversat atat comunitatea de afaceri, cat si baza traditionala de clienti ai companiei. Nemultumirea consumatorilor vine de la faptul ca, daca Body Shop era cunoscuta pentru produse conforme celor mai exigente norme etice, L?Oreal tocmai fusese acuzata ca practica testarea pe animale, potrivit presei internationale.

    Nu e de mirare ca Roddick a fost criticata in repetate randuri ca principiile evocate in discursurile sale nu sunt decat o arma de marketing. Intrat sub umbrela unui gigant al industriei cosmetice, brandul The Body Shop isi poate pierde din notorietate in lipsa unei strategii coerente de marketing din partea L’Oreal.

    Anita insa este foarte optimista in urma vanzarii companiei. Spune ca este de datoria ei sa explice femeilor din toata lumea care sunt clientii preponderenti ai Body Shop, de ce a facut acest pas si de ce este atat de increzatoare in acest proiect. Noi ii vom invata pe partenerii nostri cum sa introduca comertul comunitar (programul Community Trade n. red.) in afacerile lor, iar L’Oreal ne va ajuta in cercetare, caci sunt cunoscuti pentru rezultatele excelente din acest domeniu. Nu am muncit atatia ani ca sa schimb ce am dobandit cu greu – un nou mod de a face business. Sunt sigura ca L’Oreal nu va compromite etica The Body Shop. Am facut acest lucru ca sa protejez viitorul miilor de noi angajati precum si al colaboratorilor nostri, spune ea.

    Anita Roddick a facut primul pas in retragerea din cadrul companiei The Body Shop in 2002, cand a renuntat impreuna cu sotul sau, Gordon, la conducerea executiva pentru a deveni un simplu consultant. Roddick va pastra functia de consultant Body Shop si dupa preluarea de catre L’Oreal.

    Fara banci
    Roddick, acum in varsta de 64 de ani, a fondat compania dintr-o nevoie personala de decenta si a vandut-o la presiunea pietei, in conditiile in care sustinerea financiara a extinderii lantului de magazine devenise tot mai dificila. Decizia de a-si vinde compania a fost luata, potrivit presei internationale, pentru a proteja miile de angajati, amenintati de somaj.

    Anita Roddick, o persoana plina de energie si entuziasm, si-a petrecut o mare parte a vietii provocand mentalitatile oamenilor. Fiica unor imigranti italieni, ea a predat istorie si engleza la un colegiu britanic, renuntand insa la activitatile pedagogice pentru a pleca in insulele din Pacific, unde a lucrat in industria miniera.

    La intoarcerea in Littlehampton, Marea Britanie, s-a casatorit si si-a deschis impreuna cu sotul sau, Gordon, un restaurant, iar apoi un mic hotel.
    In 1976 a incercat sa ia un imprumut de 4.000 de lire sterline de la o banca britanica, dar a intampinat dificultati, pentru ca, spune ea, atunci era mai simplu pentru o femeie sa imprumute bani pentru noua bucatarie sau chiar noua masina decat pentru propria afacere. Bancile erau inutile atunci, ca de altfel, si acum, explica Roddick.

    Dar atitudinea ei reticenta fata de banci este chiar unul din motivele pentru care s-a vazut nevoita sa-si vanda compania, in conditiile in care nu i-a mai putut finanta cresterea.
    Tot in acea perioada de inceput a imprumutat bani de la sotul ei pentru a-si pune ideile de business in aplicare, iar cativa ani mai tarziu a fost nevoita sa apeleze la un business angel caruia i-a inapoiat 50% din castigurile obtinute cu primele magazine Body Shop, miscare pe care spune ca o regreta acum.

    In timp ce fondatorii celor mai mari companii din prezent au prins gustul banilor inainte de implini varsta majoratului, cum ar fi Ingvar Kamprad (proprietarul IKEA) care vindea chibrite in scoala generala sau Richard Branson (proprietarul Virgin) ce edita reviste in liceu, Roddick nu a avut nici un fel de experienta de business. Deschiderea primului magazin de produse pentru ingrijirea pielii si a parului in Brighton, Marea Britanie, in urma cu 30 de ani, a invatat-o ca afacerile nu sunt tocmai o stiinta exacta. O afacere de succes inseamna, in opinia sa, stiinta de a face un produs atat de bun incat oamenii sa plateasca pentru el.

    Desi la inceput a vrut sa gaseasca doar o modalitate pentru a reusi sa asigure confortul material pentru familia sa, nu doar necesitatea economica a inspirat nasterea The Body Shop. Calatoriile Anitei au insemnat multa experienta – a petrecut mult timp in comunitati de fermieri sau de pescari, intr-un mediu neindustrial in care a intrat in contact cu ritualurile localnicilor de ingrijire a trupului. Aceste experiente au fost principala sursa de idei pentru gama de cosmetice cu ingrediente naturale care au consacrat brandul The Body Shop.

    Cat mai natural
    In vremea aceea tot ce doream era sa am cat mai multe experiente. Imi doream sa fiu profesor, regizor sau orice altceva, spune Anita. In anii 60 calatoriile au fost pentru mine ca o scoala fara pereti. Am calatorit la Paris si am trait acolo, am lucrat pentru Natiunile Unite la Geneva, mi-am petrecut un an calatorind prin insulele Oceanului Indian si Pacific si am trait cu oamenii de acolo. Am vazut acolo puterea unei comunitati si am gasit idei pentru Body Shop, isi aminteste fondatoarea retailerului de cosmetice.

    Driverul afacerilor lui Roddick s-a dovedit a fi The Body Shop Community Trade, un program prin care Anita ajuta comunitatile din zone sarace dar in acelasi timp castiga produse de calitate prin ingredientele naturale care provin din zone nepoluate. Uleiul nucilor braziliene, de exemplu, este folosit pentru sampoane si balsamuri, diverse ierburi din Nepal si India sunt folosite pentru produsele de ingrijire corporala, la fel ca si germenii unor seminte din Nicaragua.

    Gama de produse din unt de cacao s-a nascut dupa experienta lui Roddick din Tahiti, unde femeile folosesc untul pentru ingrijire corporala.

    Comert comunitar
    Contractele The Body Shop cu acesti oameni nu-i vor face bogati, spune Anita, dar macar banii le vor asigura un trai decent, pastrandu-si in acelasi timp modul lor de viata. The Body Shop are in acest moment 29 de astfel de proiecte in 23 de tari si isi propune sa dezvolte mai multe. La inceput, spune Roddick, singurele probleme ridicate de echipa manageriala in sedintele Consiliului Director al The Body Shop erau intrebari simple ca: de ce sa nu cumparam sticle mai mici de sampon si de ce sa nu le refolosim sau de ce sa cumparam mai mult decat ne trebuie?, isi aminteste Roddick.

    Ne-am purtat ca in Al Doilea Razboi Mondial, am refolosit tot ce puteam, de-aici si interesul nostru pentru problemele mediului inconjurator, povesteste Roddick.

    Verde de la body shop
    The Body Shop s-a nascut exact la momentul potrivit, atunci cand Europa si intreaga lume devenea verde, in plin boom al organizatiilor pentru protectia mediului. Compania a fost dintotdeauna recunoscuta dupa culoarea verde, de altfel si singura culoare pe care Anita a considerat-o potrivita pentru a zugravi primul magazin deschis in anii 70.

    Succesul inseamna sa-ti conturezi propriul tau destin, spune fondatoarea Body Shop. Discursurile sale sunt de obicei insotite si de donatii consistente, asa cum s-a intamplat in urma cu doi ani, cand Roddick a daruit 1,8 milioane de dolari organizatiei Amnesty International. Am uitat sa-l intreb pe sotul meu, dar oricum este de acord, glumea la vremea respectiva sefa Body Shop. Compania The Body Shop este prezenta pe piata autohtona printr-o franciza a The Body Shop Grecia, dar activitatile caritabile ale lui Roddick in Romania au precedat micile magazine verzi.

    In 1990, a infiintat organizatia nonguvernamentala Children on The Edge. Abia 9 ani mai tarziu avea sa apara si primul magazin The Body Shop, situat in primul mall deschis in Bucuresti. Aparitia primului magazin a fost primita cu mult entuziasm, mai ales de catre studentii straini si de catre expatii care lucrau in Romania, care cunosteau produsele din tarile lor.

    Business-ul a crescut si in prezent compania are sapte magazine deschise in Romania: patru in Bucuresti si cate unu in Constanta, Timisoara si Iasi.

    Ce a riscat Anita
    Inainte sa vanda Body Shop catre L’Oreal, Anita sustinea ca firma ei o duce bine, atat ca imagine cat si financiar. Schimbarea de actionariat a parut o amenintare pentru clientii care au crezut in valorile companiei, ca drepturile omului sau dreptatea sociala in afaceri. Este absurd. L?Oreal este singura firma care a fost de acord sa accepte programul nostru Community Trade, justifica Roddick. Intrat sub umbrela unui gigant al industriei cosmetice, brandul The Body Shop isi poate pierde din notorietate in lipsa unei strategii coerente de marketing din partea L?Oreal, care si-a asumat mentinerea programului Community Trade (centrat pe ajutorarea comunitatilor din tarile subdezvoltate) initiat de Anita Roddick.

  • Corporate Shrink

    Asa as vrea sa fie si aceasta pagina: de bun simt – fara prea multi termeni de specialitate, fara pretentia de a va rezolva problemele, dar cu dorinta de a va da o directie. La orice intrebare se poate incepe raspunsul cu un “depinde””, daca vrem sa particularizam si sa nuantam. Cum legile psihologiei sunt valabile pentru majoritatea, dar nu obligatorii pentru toti, sper ca si raspunsurile la intrebarile dumneavoastra sa fie la fel. 1. Cum te comporti, ca sef, cand unul dintre angagatii tai are un complex de inferioritate si este foarte negativist? Are tot timpul impresia ca nu face nimic bine si ca poate fi dat afara in orice clipa. Problema este ca ii influenteaza si pe ceilalti, pentru ca tot timpul se plange. Cum poate fi motivat un astfel de om, in conditiile in care chiar isi face treaba bine? Apar aici doua probleme: prima e legata de angajatul care are un complex de inferioritate si a doua de grupul pe care acesta il influenteaza. Daca angajatul are un complex de inferioritate, inseamna ca va face eforturi suplimentare pentru a compensa si a-si demonstra valoarea (asa zice Alfred Adler). In anumite limite, acest comportament este avantajos pentru organizatie, dar mai putin benefic pentru el. Ceea ce inteleg ca ii lipseste angajatului la care faceti referire este nu motivatia, ci increderea in sine si siguranta locului de munca. Si atunci ceea ce puteti face este sa il ajutati sa isi cuantifice rezultatele si sa ii dati feed-back. Un astfel de om are nevoie mai mult decat majoritatea celorlalti de confirmari. Ati putea sa il ajutati sa isi masoare realizarile si sa ii recunoasteti meritele atat fata in fata, cat si in prezenta grupului. Ii dati astfel doua surse pe care sa isi construiasca increderea in sine si in performante: una rationala (rezultatele lui) si una emotionala (aprecierea dvs. si recunoasterea in fata grupului). E bine sa stie ca isi evalueaza rezultatele in raport cu standardele organizatiei, nu cu ale lui personale (care probabil sunt prea inalte). Colegii vor intelege si la un moment dat nu vor mai da atentie grijilor excesive, atata timp cat nu ii deranjeaza foarte tare. Daca recunoasteti rezultatele bune in fata membrilor grupului, ei vor intelege si valoarea, si problema colegului lor. Puteti sa ii spuneti si lui ca oamenii care nu il cunosc s-ar putea chiar sa il creada cand spune ca nu face nimic bine. Probabil ca se va gandi de doua ori inainte sa isi conteste valoarea in viitor.2. De curand, seful cel mare mi-a propus o promovare intr-un post de conducere, urmand sa-i iau locul peste cateva luni sefului meu direct. Acesta a inceput sa banuiasca ceva si a incercat sa ma discrediteze, raspandind zvonuri rautacioase. Cum sa imi salvez reputatia? In cazul de fata raspunsul este mult mai simplu decat ne-am imagina: comportandu-va normal, ca si inainte de momentul in care ati aflat ca veti fi promovat. Ceea ce conteaza foarte mult intr-o organizatie – si pentru sefi, si pentru subordonati – este atitudinea. Actualii colegi si viitorii subalterni probabil ca va cunosc. E destul de greu ca niste zvonuri sa conteze mai mult decat o relatie buna, dezvoltata in timp. Reputatia v-ati construit-o in perioada in care ati lucrat in acea companie si o veti construi si prin ceea ce veti face. Si faptul ca veti fi promovat e un argument ca v-ati adaptat bine la cultura companiei si aveti o reputatie buna. E normala ingrijorarea si preocuparea pentru o imagine buna, dar cea mai buna si confortabila imagine pe termen lung pentru un sef e cea reala. Daca vorbiti cu colegii ca si inainte, va faceti treaba in acelasi mod si ii anuntati in momentul in care conveniti cu conducerea companiei ce planuri aveti si cum va doriti sa lucrati cu ei este suficient. Experimentele de psihologie sociala au demonstrat ca e ales lider un individ care vorbeste mult, nu unul care vorbeste putin si ?la obiect?. Dar in organizatii si conducerea, si subordonatii, asteapta ca vorbele sa fie sustinute de actiuni si rezultate. 3. Am un serviciu bun, imi place ce fac, ma inteleg bine cu colegii si sunt multumita si de salariu. Dar am depus CV-ul meu pe net la o firma … Doar de curiozitate, imi e bine unde lucrez – dar ceilalti imi ofera un salariu de vreo trei ori mai mare. Acum nu stiu ce sa fac. Cum sa iau cea mai buna decizie?Sa alegeti in functie de ceea ce va doriti mai mult. Daca in momentul de fata aveti nevoie de mai multi bani e clar. Daca va intereseaza mai mult partea profesionala si sociala si sunteti multumita din acest punct de vedere de actualul loc de munca, e din nou o alegere usoara. E adevarat ca ne-ar placea sa avem totul, dar in acelasi timp suntem constienti ca nu exista loc de munca perfect si e suficient sa il alegem pe cel mai potrivit. Totul depinde de ce vreti sa faceti. Un fost coleg m-a anuntat la un moment dat ca pleaca pentru un salariu mai mare, intr-o firma mai mica si a carei stabilitate era pusa la indoiala. Explicatia a fost: “”Si daca stau doar sase luni, in perioada asta imi cumpar masina si eu stiu ca sunt bun si imi gasesc apoi usor alt loc de munca””. Altcineva a refuzat o oferta teoretic “”de nerefuzat””, in conditiile in care ar fi primit o suma de bani foarte mare si un proiect interesant, pentru ca riscurile de a realiza acel proiect erau prea mari. Ambele optiuni sunt de inteles: o motivatie financiara pe termen scurt in primul caz si una profesionala pe termen lung in al doilea. Probabil ca toti avem prieteni care nu si-au schimbat locul de munca pentru ca se simteau bine acolo unde lucrau – motivatia sociala poate face diferenta intre joburi. Faptul ca v-ati depus CV-ul pe internet cred ca arata o oarecare nesiguranta sau nemultumire fata de ceea ce faceti acum si ati putea sa faceti, nu doar curiozitate. Asa ca, daca incearcati sa aflati detalii legate de potentialul nou loc de munca, sa vedeti ce v-ati dori mai mult de la actualul si sa va definiti care sunt cele mai importante criterii pentru dvs. sigur veti face alegerea buna. “

  • 8 sfaturi de la Warren Buffett

    Asta face Buffett de 40 de ani la carma Berkshire Hathaway, una dintre cele mai de succes companii din istoria Wall Street. Cel mai mare investitor pe termen lung din lume sugereaza, intr-un raport publicat de Bloomberg, unde sa investim pentru a porni cu cele mai bune sanse si cum sa alegem cele mai bune companii. 1. BERARII SI BROADBAND Gigantul media Comcast si producatorul de bere Anheuser-Busch s-au numarat printre noile pariuri ale lui Buffett anul trecut, la fel ca si vanzarea unui pachet semnificativ de actiuni ale companiei de echipament sportiv Nike. 2. DERIVATELE Miliardarul “buy-hold””, cum mai este supranumit Buffett, este interesat de investitii “”exotice””, mai precis contractele derivate, care sunt folosite pentru a paria pe evolutia unor evenimente ca ratele dobanzilor sau chiar vremea. Buffett le-a numit odata “”arme financiare de distrugere in masa””. 3. PREA MULTI BANI PRIN PREAJMA? INCEARCA UN PLAN DE ENERGIEO alta tinta a lui Buffett sunt investitiile in sectorul energetic. De curand a declarat ca are de gand sa investeasca cu 10-15 miliarde de dolari mai mult decat isi propusese in companii care activeaza pe aceasta piata: “”Nu este un domeniu unde devii bogat peste noapte, ci unde ramai bogat, si de-asta ne intereseaza””. 4. NU PARIATI PE DOLAR Buffett este inca interesat de ceea ce numeste consecinta inevitabila a comertului Statelor Unite: “”daca SUA vor consuma mai mult decat produce, trebuie sa ne asteptam sa dam in schimb un pic din tara noastra””, spune el. SUA au cumparat cu 160 miliarde de dolari mai multe bunuri decat a vandut de la China in 2005. “”Problema este ca daca China da Statelor Unite incaltaminte, textile si alte materii prime, SUA trebuie sa-i dea inapoi ceva: bucati mici de hartie numite dolari americani. Dar chinezii nu tin hartiile alea verzi degeaba, ci le transforma in alte bunuri ca de exemplu in obligatiuni ale guvernului SUA- exact cum s-a intamplat recent””, arata el. 5. DACA NU-I POTI INVINGE, ALATURA-TE LOR! La jumatatea lunii iunie a anului trecut, actiunile companiei de asigurari China Life Insurance au crescut cu 4,9% datorita vestii ca Buffett a cumparat o parte importanta din titlurile asiguratorului. Media din Hong Kong au scris ca el a cumparat un pachet semnificativ de actiuni in cadrul companiei si ca planuieste sa devina un investitor strategic in China. De altfel, Buffett a cumparat intre timp si actiuni ale gigantului PetroChina Company. 6. ILUZIA PIETEI IMOBILIARE Buffett detine aceeasi casa in Omaha pe care a cumparat-o in 1950 si a vandut recent o alta proprietate care ii apartinea din Laguna Beach, California de Sud. Buffett este de acord cu ceea ce multi “”guru”” in economie sustin, si anume ca piata de real estate americana este intr-un moment de total dezechilibru si ca este un domeniu unde este foarte periculos sa investesti. 7. ACTIUNI, NU OBLIGATIUNI Buffett le-a explicat anul trecut actionarilor sai de ce adauga portofoliului sau in special actiuni, in defavoarea obligatiunilor. “”Daca ar fi sa aleg intre obligatiuni la o dobanda anuala de 4,5% si actiuni pentru urmatorii 20 de ani, as prefera cu siguranta actiunile. Un fond de indici (fonduri de investitii care au pozitii pe indici bursieri gen S&P 500) este de preferat obligatiunilor pe termen lung””, mai spune el. 8. RENUNTATI LA ACTIUNILE AUTO Buffett nu este mare fan al actiunilor companiilor auto, in special din cauza datoriilor si a planurilor de pensii supradimensionate care reglementeaza relatiile acestora cu angajatii. Vanatorul de reduceriDaca ati fi investit 10.000 de dolari in actiuni ale Berkshire Hathaway, compania detinuta de Warren Buffett, in 1965, anul trecut ati fi fost mai bogat cu 30 de milioane de dolari. Spre comparatie, o investitie similara in actiunile grupate de indicele Standard & Poor’s in acelasi an ar fi valorat in prezent doar 500.000 de dolari. De-a lungul celor peste 4 decenii de existenta, investitiile lui Buffett au adus un randament agregat anual de aproximativ 30%, iar cursul actiunilor Berkshire Hathaway nu a inregistrat evolutii descendente aproape deloc. Buffett a facut miliarde de dolari pentru el si a transformat mii de investitori obisnuiti in milionari, profitand de imperfectiunile pietelor de capital. Mentorul sau a fost Benjamin Graham, economistul care a pus bazele conceptului de “”value investing””, potrivit caruia cele mai bune randamente ale investitiilor se obtin in urma achizitionarii unor active sau titluri imobiliare subevaluate comparativ cu valoarea lor intrinseca. Warren Buffett nu este altceva decat un “”vanator de reduceri””.Lectia argintuluiBuffett nu tine cont de fluctuatiile cererii si ofertei de pe pietele de capital, asa cum fac majoritatea investitorilor contemporani. El nu urmareste sa obtina castiguri din aprecierea brusca a actiunilor pe care le cumpara, ci cauta mai degraba sa detina controlul asupra unor companii capabile de a oferi profituri substantiale pe termen lung. Intr-un raport publicat de Berkshire Hathaway in luna februarie a anului1998, actionarii minoritari ai companiei erau anuntati ca managementul companiei a decis sa achizitioneze putin peste 4.000 de tone de argint de-a lungul ultimelor 7 luni, intr-un moment in care pretul argintului inregistra un minim istoric. Potrivit estimarilor analistilor, achizitia lui Buffett de la momentul respectiv a vizat aproximativ o treime din intreaga cantitate de argint disponibila in lume. Motivatia echipei manageriale a Berkshire Hathaway era ca “”echilibrul dintre oferta si cerere se va realiza la un pret al argintului mai mare decat cel al achizitiei””, potrivit presei internationale. Buffett a investit aproape 700 de milioane de dolari in argint pentru ca era convins ca pretul pietei nu reflecta valoarea sa adevarata. In urma anuntului sau, agitatia creata de investitorii care ii urmareau indeaproape fiecare miscare a facut ca pretul argintului sa creasca cu 70% fata de momentul primelor achizitii, in iulie 1997. Stilul de investitor al lui Buffett, similar cu strategia “”vanatorului de reduceri”” al zilelor noastre, reflecta o atitudine foarte pragmatica. Aceeasi atitudine caracterizeaza si stilul sau de viata: nu traieste intr-o casa imensa, nu colectioneaza automobile de lux, iar limuzina neagra nu face parte din accesoriile sale indispensabile. Cum si-a facut Buffett miliardeleIn 1973 a cumparat 10% din actiunile companiei care edita cotidianul The Washington Post, intr-un moment in care activele companiei erau evaluate la 400 mil. dolari, dar capitalizarea bursiera era de numai 80 mil. dolari. Aceste actiuni sunt inca in portofoliul lui Buffett, iar valoarea lor a crescut intre timp de peste 20 de ori. In 1985 Berkshire Hathaway a achizitionat 18% din actiunile companiei media Capital Cities, care era in process de fuziune cu grupul ABC. Pachetul de actiuni a fost pastrat pana in momentul cand Capital Cities ABC a fost preluata de Disney in 1995, profitul din aceasta operatiune fiind de 2,5 miliarde de dolari.Intre 1998 si 1989, Berkshire Hathaway a achizitionat un pachet important de actiuni ale gigantului Coca-Cola,investitie care a ramas in portofoliul companiei pana in prezent. Actiunile Coca-Cola erau considerate supraevaluate de majoritatea analistilor la vremea respectiva, dar in numai 3 ani titlurile producatorului de bauturi racoritoare s-au apreciat cu 250%. In 1990, Buffett a investit 440 milioane de dolari in obligatiuni subevaluate ale grupului din industria alimentara si a tutunului RJR Nabisco. Cateva luni mai tarziu, aceste obligatiuni au fost vandute la un profit de 200 mil. dolari.”

  • CEO peste minute

    Prin natura mea, imi place sa analizez, spune Nikolaos Tsolas, CEO al Cosmote Romania. Pana acum, in Romania nu prea a avut timp de asa ceva; grecii de la Cosmote i-au cerut sa relanseze fostul Cosmorom in doar trei luni. S-a conformat, iar acum trebuie sa aduca operatorul pe profit in ciuda competitiei dure.Matematica si reformaVorbeste incet si rar. Cand e nevoit sa destainuie unele amanunte despre viata personala, vorbeste si mai incet, si mai rar. Nu are charisma colegilor de la conducerea altor operatori de telefonie mobila. Dar asta nu e o problema; grecii de la Cosmote nu l-au adus in Romania ca sa zambeasca frumos in fata fotografilor.A trecut Dunarea vara trecuta, cand sefii sai l-au relocat din Bulgaria in Romania si l-au numit la conducerea filialei autohtone a operatorului de telefonie mobila. Aici i-a fost data in grija o misiune care cerea din plin indrazneala, imaginatie si viteza de reactie, lucruri la care mai greu te duce gandul cand stii ca omul caruia ii dai o asemenea responsabilitate este un iubitor al cifrelor, absolvent de facultate si master in matematica.Ce i s-a cerut se cunoaste: sa schimbe la fata defunctul Cosmorom, companie cu o imagine dezastruoasa in ochii consumatorilor romani, si sa-l transforme intr-un operator suplu si atractiv. Pentru cine? Pentru tineri dar in acelasi timp si pentru oamenii de afaceri, doua nise favorite ale operatorilor de telefonie mobila din intreaga lume. Nu multa lume a fost insa la curent cu faptul ca metamorfoza Cosmote Romania trebuia pusa la punct in 3 luni. Asta in conditiile in care o astfel de operatiune dureaza, in mod normal, cel putin 9-10 luni.Pe repede inaintePrin natura mea, imi place sa analizez, risipeste Tsolas semnele de intrebare cu privire la strategia sa de a conduce un business. Nu este dintre cei care iau decizii din impuls. Daca trebuie, asteapta rezultatele complicatelor analize de piata inainte de a se hotari. Imi place sa imi rezerv tot timpul de care am nevoie.si totusi, in Romania a trebuit sa faca unele compromisuri din acest punct de vedere. Relansarea Cosmorom sub noul nume Cosmote Romania a fost trecuta pe un calendar cu mult mai putine zile decat era obisnuit. Am inceput sa lucram efectiv in septembrie (anul trecut; n.r.) si deadline-ul era in decembrie. Pierdusem mult timp in trecut si voiam sa incepem activitatea comerciala inainte de Craciun.Echipa si-a format-o tot in viteza. Pe cei 11 directori – opt greci si trei romani – cu care lucreaza direct i-a strans cu foarte putin timp inainte sa dea drumul la treaba. Au venit aici vineri si au inceput sa lucreze luni. De ce? Trebuia sa lansam compania in trei luni. In mod normal recrutezi oameni, le lasi timp de gandire, dupa aceea un timp ca sa poata sa demisioneze de la vechile locuri de munca, apoi inca o luna ca sa poata sa-si ia concediile pe care nu le-au luat acolo de unde vin si tot asa. Eu nu am avut la dispozitie atat timp.Tocmai pentru ca perioada de lansare a fost atat de scurta, lui Tsolas i-a fost mai usor sa apeleze la greci. In Bulgaria situatia era cu totul diferita. Acolo majoritatea echipei de directori era formata din localnici. Dar, bineinteles, acolo timpul nu a fost o problema atat de mare.Insa indiferent de nationalitatea subordonatilor, are acelasi stil de a comunica cu ei. Nu-i place sa transmita mesaje prin secretara. Intotdeauna comunic direct numai cu directorii care se afla imediat sub mine pe scara ierarhica. Asa ii responsabilizez si ii motivez, trebuie sa stie absolut tot ce se intampla in departamentele lor si sa simta ca am incredere in ei.Asa este si mai simplu pentru el. Ideea este sa pot influenta ceea ce se intampla in orice departament, dar fara sa fiu nevoit sa vorbesc cu mai mult de un om. Faptul ca ii place comunicarea directa nu inseamna ca scoate din ecuatie e-mail-ul, care este o unealta de zi cu zi. Rezultatul este ca are un birou lipsit de hartii.Cum s-au nascut cozileCelebra idee cu 2.000 de minute pe luna in schimbul a trei euro nu le-a venit managerilor Cosmote chiar din iunie 2005, cand au preluat conducerea fostului Cosmorom, ci undeva pe parcurs, inainte de lansarea din decembrie, povesteste Tsolas. A testat reactia consumatorilor prin niste studii de piata si a fost multumit. Imi place sa-i surprind pe competitori, marturiseste seful Cosmote Romania. Cat despre repetarea in viitor a ofertei cu 2.000 de minute gratuite, nu crede ca este posibila. Nici pentru Cosmote, nici pentru altcineva, pentru ca este o oferta care s-a bazat pe elementul surpriza.Datorita reliefului unic al pietei romanesti; dominata autoritar de Orange si Connex Vodafone;, Cosmote nu isi propune neaparat sa ajunga numarul unu aici. Pe alte piete din regiune, unde a intrat mai tarziu (ca al treilea sau al patrulea jucator), compania a reusit printr-o politica agresiva sa ajunga numarul unu. In Romania, cu toate ca a debutat la fel de agresiv cu faimoasa oferta de 2.000 de minute in schimbul a 3 euro, Tsolas spune ca principalul obiectiv este sa eficientizeze compania si sa aduca profit. Este dificil sa ii bati pe Vodafone si pe Orange. As fi multumit sa creez aici o operatiune sanatoasa si profitabila.Cum va reusi acest lucru? Acordand atentie egala si segmentului pre-paid, si abonatilor. si, nu in ultimul rand, aplicand aceeasi strategie care a contribuit la succesul ofertei 2.000 de minute. Adica pastrarea unor tarife foarte simplu de inteles pentru clienti; aceeasi suma pe minut, indiferent de ora la care suni sau de reteaua in care suni. Oricum, scopul principal ramane profitul. Tsolas admite ca nu vrea sa porneasca un razboi al preturilor cu concurenta. Sa iei clienti de la concurenta este usor. Dai toate serviciile pe gratis si toata lumea vine la tine. Dar n-o sa mai fii profitabil.Vacanta comprimataDupa o zi de lucru plina de sedinte, planificari si decizii, Nikolaos Tsolas prefera o seara cat mai linistita. Termina munca pe la 8-9 seara, dupa care de obicei merge direct acasa. Are de ales intre televizor si o carte. Cititul este o optiune si pentru relaxarea de weekend, bineinteles in acele week-end-uri in care nu calatoreste in Grecia pentru a fi cu familia. Imi iau o carte si merg sa beau un cappuccino pe bulevardul Dorobanti.Uneori isi petrece timpul de week-end gatind. Spune ca nu este foarte pretentios la mancare, dar prefera bucataria greceasca. Gatesc pentru ca ma ajuta sa nu ma mai gandesc la afaceri. Familia este acasa, in Grecia. Tocmai din aceasta cauza calatoreste des, cam o data la doua saptamani, catre tara natala. Membrii familiei sunt deja obisnuiti cu distanta. Din fericire, nici distanta nu este foarte mare. Nu e ca si cum as fi emigrat, iar zborul pana acasa este scurt. Uneori vin si ei aici sa ma viziteze, cand copiii au vacanta de la scoala. S-a gandit sa isi aduca familia cu totul in Romania? Nu, copiii au scoala, au prietenii in Grecia, au planuri in legatura cu facultatea. E dificil sa ii muti cu totul in alta parte, mai ales pentru o perioada limitata de timp.Ce concediu poate avea un CEO din industria telefoniei mobile? Anul trecut am avut 5 zile, in august. Poate anul acesta, cu putin noroc, va avea parte de o saptamana sau doua. Destinatia preferata de vacanta este Grecia, in insule.Mandatul lui aici va dura circa 3-4 ani. Ce va urma dupa aceea? Cat este la conducerea Cosmote Romania, nu are timp sa se gandeasca, asa ca… Dumnezeu stie.Mandat: A preluat functia in iunie 2005. Un astfel de job dureaza de obicei 3-4 ani.Joburi anterioare: A condus operatorul GloBul Bulgaria, detinut tot de Cosmote. A mai lucrat pentru Cosmote in Grecia, ca director tehnic (iunie 2000; decembrie 2002), dar si pentru TIM Hellas (filiala elena a operatorului italian de telefonie mobila TIM), ca director executiv pentru operatiuni si dezvoltarea retelei. A fost si inginer de sistem la Siemens AG in Germania si membru al echipei tehnice la AT&T Bell Laboratories in New Jersey, SUA.Studii: A absolvit Facultatea de Matematica din cadrul University of Ioannina, Grecia, detine o diploma de Master in matematica obtinuta de la State University of New York, SUA. Totodata, a urmat studii de Master si Doctorat in Electrotehnica si Informatica la University of California, Berkeley, SUA.

  • Orezul dintre Yin si Yang

    Teoria alimentatiei macrobiotice s-a dezvoltat in Japonia la sfarsitul anilor ’60. In acea perioada, o serie de medici au promovat conceptul potrivit caruia bucataria traditionala asiatica are efecte benefice la nivelul sanatatii. George Oshawa, unul dintre initiatorii curentului, a popularizat impreuna cu discipolii sai conceptul de “dieta macrobiotica””. Reteta era foarte restrictiva, exigentele crescand in functie de stadiul dietei. Se consumau doar legume crescute organic, iar alimentele nu erau deloc preparate. Ultima faza a dietei era pentru stoici (sau masochisti): presupunea doar orez brun si apa. Nimic mai mult. Asa cum era de asteptat, din cauza extremismului sau, dieta Oshawa nu mai este recomandata astazi de catre nutritionisti.Insa Michio Kushi, unul dintre discipolii lui Oshawa, a extins (si a mai ajustat) “”reteta””, in Statele Unite, la Institutul Kushi din Boston. Stilul de viata macrobiotic se bazeaza, de fapt, pe stravechea teorie a dihotomiei Yin si Yang: ideea de a mentine echilibrul energiei spirituale prin regimul alimentar si cel de viata. Adeptii macrobioticii (mai ales fanaticii) sustin ca trebuie evitate (sau chiar excluse) produsele alimentare care se afla fie la extrema Yin, fie la cea Yang. De exemplu, alimentele foarte dulci si lactatele sunt considerate a fi prin definitie Yin, iar cele sarate si carnea rosie sunt vazute ca foarte Yang. Ce mai ramane in meniu? Orezul brun. Acesta este expresia “”echilibrului”” in macrobiotica, de aceea tot ceea ce este inrudit cu orezul brun se poate consuma fara probleme. Iar daca va e pofta de ceva dulce, exista solutii de compromis. S-au inventat siropul de orez sau chiar “”rice dream ice cream””. Dincolo de echilibristica intre Yin si Yang, macrobiotica se bazeaza pe tot ceea ce este natural. Adica alimente integrale (conceptul de “”wholefood”” – produse alimentare naturale crescute organic, fara ajutorul chimicalelor) si cat mai putin preparate. Chiar daca, in ultima vreme, retetele s-au mai “”liberalizat”” (permitand pregatirea mai simpla a mancarurilor), macrobiotica ramane vehementa in ceea ce priveste produsele animaliere, mai ales carnea.Macro-tendinteAstazi “”macrobiotica nu mai este o dietoterapie bazata numai pe alimente neprocesate sau foarte putin procesate. Metodele traditionale de preparat alimentele sunt prezente si chiar daca de regula (sau inevitabil) acestea ucid viata produsului vegetal sau animal in cauza, ele sunt destinate sa creeze o viata proprie a hranei, si anume una sistemica””, sustine medicul roman Alexandru Amarfei. In termeni mai putin specializati se poate lua exemplul lactatelor. “”Branza nu este un produs integral atunci cand metodele de procesare artificiale schimba complet structura produsului viu (laptele). In schimb, branza fermentata cu mucegaiuri capata o viata proprie, care schimba natura produsului, din simplu preparat lactat, intr-o intreaga colonie de microorganisme””, explica Amarfei.Filozofia macrobiotica are foarte multe in comun cu retetele dietetice moderne, pledand pentru consumul de legume proaspete si alte alimente fara grasimi, dar bogate in fibra (celule vegetale). Nu e de mirare ca a prins foarte repede in Statele Unite, mai ales in randul celor ingrijorati de obezitate si de bolile provocate de un stil de viata nesanatos. Gratie vedetelor care au adoptat-o, astazi macrobiotica a ajuns o moda si printre europeni.Gwyneth Paltrow pare a fi una dintre starurile cele mai atasate de trendul macrobiotic. De fiecare data cand merge intr-un restaurant, isi aduce mancarea de acasa, in caserole. Foarte mult orez brun, fara carne, zahar si alte alimente care sa provoace un dezechilibru. Alimentar, desigur. Actrita isi plateste soferul cu 1.000 de dolari de fiecare data cand are nevoie sa-i aduca (oriunde s-ar afla) mancarea macrobiotica gatita de cei trei bucatari ai sai. N-aveau cum sa rateze trendul macrobiotic nici cele doua prietene ale lui Paltrow – Stella McCartney si Madonna. Daca Gwyneth Paltrow a renuntat in timpul sarcinii la alimentele macrobiotice, Madonna a tinut mortis sa isi angajeze un bucatar japonez (Nishimura Mayumi) care sa-i gateasca macrobiotic. Insa macrobiotica a avut succes, la inceputurile sale, si in randul trupelor rock. Intr-un interviu acordat revistei Playboy in anul 1980, John Lennon si Yoko Ono isi dezvaluiau preferintele culinare. Lennon spunea ca “”suntem adeptii macrobioticii, dar din cand in cand imi mai scot familia la o pizza””. Un asemenea regim de viata presupune deopotriva informare atenta si evitarea marketingului agresiv – multi furnizori de pe internet cauta sa convinga pe oricine ca sarea dintr-o mare exotica sau un soi de alga bizara merita preturi exorbitante contra unor avantaje… “”macrobiotice””.Macro-medicinaDincolo de tendinte, unii sustin ca dieta macrobiotica este benefica in cazul unor boli grave, cum ar fi cancerul sau chiar SIDA, insa si la acest capitol exista controverse. Daca unii se bazeaza pe puterea exemplului (vezi http://www.macrobreastcancersurvivors.com), afirmand ca alimentele integrale au puteri curative, altii sustin ca asa-zisa “”dieta anticancer”” are carente. Ii lipsesc calciul, vitamina D, proteinele, iar aceste deficiente pot cauza dezechilibre la nivelul sistemului imunitar, prin urmare organismul nu va mai avea cum sa lupte impotriva bolii.Macro-afaceriImpresionati sau nu de zvonurile privind efectele acestei diete, afaceristii au profitat din plin. S-au lansat pe piata o serie de produse macrobiotice, s-au deschis lanturi de magazine si chiar restaurante cu “”specific””. In Tokio, spre exemplu, s-a inaugurat in anul 2005 “”piata de macrobiotice””, situata la primul etaj al unui complex comercial din apropierea garii Ebisu. Aici se gasesc tot felul de dulciuri si sandvisuri doar cu ingrediente organice. Tot aici s-au deschis o cafenea si un magazin alimentar, evident respectand aceleasi principii. La etajul doi al complexului comercial se afla Academia Macrobiotica unde se desfasoara cursuri de gastronomie din acelasi domeniu. Tot in Tokio s-a lansat si un lant de supermarketuri specializate in produse organice. In Romania, spun nutritionistii, dieta macrobiotica, desi este cunoscuta, nu a avut deocamdata succes. Este “”pretentioasa””, atat din punctul de vedere al informarii si consilierii in domeniu, cat si din punctul de vedere al eforturilor. In bucataria proprie se pot “”incropi”” cateva retete macrobiotice – suntem mai fericiti decat finlandezii, spre exemplu, care, din cauza climei sunt nevoiti sa importe legumele si fructele care, inevitabil, contin conservanti. Dincolo de toate acestea, pentru prepararea retetelor macrobiotice e nevoie de un specialist, un bucatar personal foarte bine instruit, chiar daca nu este neaparat japonez.”

  • Bikerii de business

    Cand esti pe doua roti parca si business-ul merge ca pe roate. “Merge mai rotund”, cum spun managerii autohtoni pasionati de motociclete. Fie ca e vorba de personaje din industria asigurarilor pasionate de viteza – Cristian Fugaciu, seful Marsh Romania, sau Mihnea Tobescu, seful AIG -, fie ca e vorba de un publicitar innebunit dupa Harley – Bogdan Naumovici, creativul de la Leo Burnett, toti vor “multi cai” si o imagine aventuroasa demna de Road 66. Iar motocicletele iti ofera de toate: aura de legenda cand te urci pe un Harley-Davidson, acceleratie exponentiala dintr-un motor de Honda si adrenalina din veleitatile pentru viraje ale unei Yamaha. Cu adevarat curios este faptul ca in loc sa ii distraga de la business, distractiile cu pricina ii tin pe oamenii de afaceri “in priza”: cu trendurile, cu tehnologia si pot fi chiar foarte practice. Cristian Fugaciu”Imi placea sa fiu nervos”Relaxat? Nici vorba. Poti sa fii oricat de calm – cand te urci pe ea te enervezi tare, spune Cristian Fugaciu despre motocicleta sa de viteza. Manager al Marsh pentru Romania, Fugaciu vede riscuri peste tot: in asigurari, ca doar e sef la cel mai mare broker de asigurari din lume, dar si in motociclism. De motociclete e pasionat tare, dar a tras o sperietura cu rol de calmant in urma unui incident cu un Kawasaki ZXR 750, pe care l-a avut vreme de doi ani. “Atunci mi-am accidentat si geaca de motor, care are acum cateva gauri in locurile unde s-a produs frecarea”, marturiseste Fugaciu.Are carnet de sase ani, dar experienta in kilometri – mai putina – doar cateva sute. “Nu e genul de distractie care sa te linisteasca, cand te gandesti ca riscul este destul de mare si nu ai deloc siguranta”, explica el. Cristian Fugaciu, 32 ani, porneste motorul favoritei Yamaha MT 01 (aflata pe lista de cumparaturi, dupa un ATV) si spune invariabil: “sunetul…sunetul acesta nu se compara cu nimic”. Motocicleta este destul de grea, nu foarte usor de condus, cu un aspect agresiv. “Nu e un motor de viteza, ci mai mult de strada, dar are veleitati sportive”, afirma Fugaciu. Cu fosta lui motocicleta, adica Kawasaki-ul de 750 cmc, a atins 140 km/h din cei 250 disponibili, dar si-a dat seama ca vine o varsta cand “trebuie sa renunti la asa ceva”. De aceea si-a vandut motorul, a lasat in garaj geaca de 150 de euro (cu protectii speciale la umeri si la coate) si acum se reorienteaza. “Imi placea sa fiu nervos, dar acum mi-as lua mai intai un ATV, care nu e periculos, il poti lua si la munte si la mare. Dupa ATV mi-as cumpara aceasta Yamaha MT01, la 1.670 cmc care costa 19.000 de euro. Este o varianta destul de inalta, ceea ce inseamna ca poti intra bine in viraje, pentru ca se preteaza. Are un cuplu mare si accelereaza puternic, deci poti sa pleci repede de pe loc”, completeaza el. Mihnea TobescuDe ce sport si nu chopperLe-am vazut cu totii cum pleaca de la semafor pe o singura roata, cu zgomot si in tromba. Ce e in spatele motocicletelor sport? Practic – multe capete intoarse, teoretic – experienta in pilotaj si sange rece din partea tipului de la ghidoane, spune Mihnea Tobescu, directorul general al AIG Romania si mare fan al motoarelor sport. “Am avut doua motociclete sport, dar le-am vandut pe rand pentru ca erau vechi, deci cam periculoase. Oricum, in maxim un an si jumatate imi iau una noua”, marturiseste Tobescu. “Mi-ar placea o Honda Fire Blade, pentru ca este o motocicleta usoara pentru puterea pe care o are. Chopper-ele precum Harley-Davidson au cam 300 kg, pe cand aceasta Honda are 173 de kg, iar atunci cand are lichide, adica benzina si lichid de frana, ajunge abia la 205 kg”, explica el.Directorul uneia dintre cele mai mari companii de asigurari din Romania a avut o Kawasaki ZXR de 750 cmc si o Yamaha R1. “Am vandut Kawasaki-ul pentru ca am cazut cu ea si nu am mai vrut sa o repar, m-am gandit ca aduce ghinion, iar dupa aceea mi-am luat Yamaha. Pe aceasta am vandut-o pentru ca mi s-a oferit un pret foarte bun: am cumparat-o cu 6.000 de dolari si dupa un an am reusit sa o vand cu 6.500 de dolari”. Costurile de intretinere nu sunt foarte mari, dupa cum spune Tobescu: in jur de 100-200 de euro pe luna – benzina si diverse operatiuni, in care intra: sa verifici nivelul uleiului si sa il completezi, apoi sa verifici nivelul lichidiului de frana – cam de fiecare data cand pleci la drum, sa ungi lantul cu un spray special o data la cateva sute de km. “Revizia periodica, care mai costa si ea ceva, dar in general nu m-a costat mai mult de 200 de euro lunar”, spune seful AIG.”Mie imi plac mult motocicletele japoneze, sunt fiabile, facute de roboti si merg ceas. Motocicleta ma atrage, desi este foarte puternica. Oricum nu cred ca sunt foarte multi piloti acum in Romania care pot folosi toti cei 172 CP ai Fireblade-ului.”Tobescu spune ca la toate motocicletele moderne il impresioneaza acceleratia, pentru ca in 3-4 secunde ajung la 100 km, chiar in comparatie cu cele mai sport masini, ca Porsche, Lamborghini sau Ferrari, care ajung la 100 de km in 4-5 secunde. “Necunoscatorii ar spune ca “ce mare lucru o secunda”, dar pe motocicleta o simti exponential, nu linear, pentru ca acceleratia este variatia vitezei”, explica matematic Tobescu, care a terminat Automatica. Totusi, mersul cu motocicleta in Romania este foarte periculos, deoarece conducatorii auto te provoaca la intreceri si te sicaneaza, povesteste el. Bogdan NaumoviciCu legenda in VamaScump, dom?le, scump! Dincolo era mai ieftin. Dar motocicleta, cat e motocicleta? 20.000 de euro, raspunde Bogdan Naumovici, caci despre el vorbim. Creierul din spatele clipurilor “Casa de nebuni” sau “Star Wars” (cel cu “maimuta turbata la gratii”), adica directorul de creatie al Leo Burnett Romania este mare fan motor, si nu orice motor. Harley! Ce, mai exista alte motociclete?! Exista Harley-Davidson si restul lumii, rade zgomotos Naumovici. “Ei, de fapt, eu nu mi-am luat motor, ci un brand. Sunt indragostit de branduri si ce altceva puteam sa imi iau? O legenda!”, spune el. “Harley are puterea de a aduce niste oameni impreuna, nicio alta motocicleta nu are chestia asta: imediat dupa ce mi-am luat motorul, m-au racolat cei de la Harley Owners Group, grupul international al celor care au aceasta motocicleta. In HOG, te bati cu ceilalti pe numerele de inmatriculare, te intalnesti cu alti motociclisti in fata la OMV Baneasa si pleci in tromba spre munte. Din cate stiu eu, nu exista cluburi de Yamahaioti, Hondateni sau Kawasakisti.”Naumovici are un Touring Road King Classic si il descrie ca fiind un varf de serie, cu nichel in nestire si cauciucuri spitate, coburi in spate si multe alte dotari exclusiviste. Creativul de la Leo Burnett confirma mania posesorilor de a-si personaliza motocicletele. “As schimba manerele, care sunt din cauciuc, si as pune altele din metal.” Pana atunci, insa, abia asteapta sa isi ia carnet si sa se duca cu “legenda” in Vama Veche. “Pai unde altfel decat in Vama” Crezi ca Harley-ul se potriveste vara la Mamaia??

  • Vacanta cu mistere politice

    “Eram la pagoda in Yangon cand un ghid m-a condus langa un clopot mare de rugaciune, care avea langa el un bat. Ea a vrut sa-mi arate cum se face. A luat batul si a inceput sa loveasca in clopot… bang….baaaang. Numai ca era un domn care medita sub clopot, in pozitia lotus. Saracul! Cred ca i-au sunat in cap toate clopotele!”” Asa isi incepe Ion Schiau, CEO al Chronotime International, povestea despre experienta pe care a avut-o in Myanmar, o tara care, din motive politice, nu a fost inca “”stricata de turism””.La rascruce, intre marile civilizatii ale Asiei, China si India, undeva langa Thailanda, se afla Myanmar (fosta Birmania). Una dintre cele mai mari tari ale Asiei de Sud-Est, Myanmar ramane pana in ziua de azi o destinatie pe cat de misterioasa, pe atat de nedescoperita, ca o insula izolata politic de civilizatia din jur. Numele ii vine de la “”myan”” care inseamna “”a spala”” si “”putere””. Pe langa toate deliciile turistice asiatice traditionale, Myanmar ofera in plus insule virgine, munti inzapeziti, mister politic si plaje exotice, toate in acelasi pachet. Adauga la asta o cultura de doua milenii, cu monumente, asezari antice si 135 de etnii diferite, si obtii aventura ideala, fie ca esti intr-o croaziera in josul Raului Ayeyarwaddy, ca faci popas in vechiul Bagan dupa o escapada in balon sau ca asisti la spectacolele-protest impotriva regimului politic. Ecoturismul este aici la el acasa, avand in vedere ca mai mult de jumatate din padurile tarii sunt protejate prin lege. In sudul arhipelagului Mergui se afla una dintre cele mai ?neatinse? paduri tropicale, noua destinatie ravnita de mai toti aventurierii declarati. Yangon, capitala cosmopolita a fostei Birmanii, debordeaza de sarm colonial. Are trei mari strazi principale, lacuri linistite si edificii care aduc omagii arhitecturii secolului trecut. Magnifica pagoda Shwedagon domina cerul orasului, iar vanzatorii ambulanti impanzesc strazile. Scotts Market este unul dintre bazarurile pe care nu trebuie sa le ocoliti, mai ales daca vreti sa va achizitionati ca suveniruri cateva safire sau rubine. Seara, Chinatown este invaluit de aromele mancarurilor traditionale.Unul dintre cele mai interesante obiective turistice din Asia este Bagan, situl arheologic care a atras vizitatori inca de acum o mie de ani. Odata centru al unui regat victorios, Bagan este acum populat de temple antice, ruine stravechi si apusuri memorabile. Culorile sunt magnifice – combinatia de nisip auriu, vegetatie si pereti rosiatici da o lumina ireala monumentelor.””La Bagan sunt foarte multi copii care se tin dupa tine si te tot intreaba de unde esti. Esti italian? – si incep sa vorbeasca in italiana. Esti spaniol? – si incep sa vorbeasca in spaniola. Bine, cat stiu si ei, cateva cuvinte pe care le-au invatat de la turisti. Eu le-am spus ca sunt din Romania. M-au privit dezorientati si au plecat – Romania e in Europa?””, spune Schiau. Nu departe de Sittwe, pe Coasta Arakan, se intind ruinele Mrauk-U, fosta capitala din secolul 15 a Regatului Rhakine. De multe ori privit ca o alternativa interesanta a Baganului, situl poate fi vizitat numai cu barca, de-a lungul raului Kaladan. Tot langa apa se afla si urmatorul obiectiv turistic. Kilometri intregi de nisip alb, valuri de un turcoaz cristalin, palmieri si nuci de cocos – in cateva cuvinte, Ngapali, statiunea cea mai vizitata din Myanmar. Aici poti sa inoti, sa navighezi, sa pescuiesti si sa sarbatoresti apoi cu homar la lumina lumanarilor, in timp ce soarele se scufunda lenes in Oceanul Indian. La cateva minute cu avionul de Yangon, undeva, pe pasunile verzi si racoroase din statul Shan si izolat de restul tarii, este lacul Inle, in toata splendoarea sa. Aflat la 890 de metri sub nivelul marii, lacul este faimos pentru canotorii sai, pentru pietele plutitoare si, mai ales, pentru sutele de specii de pasari care populeaza zona. Triburile colorate care locuiesc pe vaile fertile din apropiere sunt primitoare. La ele puteti gasi cele mai interesante sculpturi din lemn, emblemele acestui tinut.?Lumea traieste pe lac. Sunt sate intregi pe lac. Exista si o piata pe barci. Bine, ca ajungeti acolo ca turist si sare toata lumea pe voi si incearca sa va vanda ceva, asta e alta poveste! E frumos cand sunteti primul cumparator al unei zile, pentru ca se spune ca purtati noroc si atunci vanzatorul incearca sa negocieze mai usor, in semn de respect… doar sunteti omul care le va purta noroc toata ziua?, explica Ion Schiau. Pasiunea pentru targuiala este sufletul pietelor – “”Negociezi la un anumit nivel. Se ajunge la preturi asa de mici! Se negociaza de placere practic. Numai ca apoi realizezi ca negociezi de o ora 50 de centi pentru un obiect care valoreaza mult mai mult””.””Pietrele”” sunt cele mai cautate. Nu orice fel de pietre, ci safire, rubine sau jad. Urmeaza obiectele de arta lacuite, atat de specifice acestei culturi. Pentru colectionarii de antichitati bazarurile birmaneze sunt un paradis. Piesele de tapiserie sunt la fel de populare. Piesele din lemn sunt lucrate manual cu irizatii din aur, argint sau alte metale, se gasesc la aproape orice magazin si pot fi folosite ca accesorii pentru casa, majoritatea fiind adevarate opere de arta. Pentru toate acestea trebuie sa vizitati Piata Bogyoke Aung San si, evident, sa stiti sa negociati.O tara sub “”dominatie”” budistaTot o aventura este si incursiunea in bucataria traditionala. “”Mancarea lor e un fel de mancare thailandeza mult mai rustica, mancarea thailandeza fiind pentru mine foarte rafinata””, explica Schiau. Sa cinezi in Yangon nu poate fi decat incitant si extrem de placut – oferta este foarte diversificata, iar preturile sunt destul de mici. Cel mai popular fel de mancare este un amestec de influente chinezesti si indiene. Acesta are ca ingredient de baza curry-ul si se prepara din pui, fructe de mare si carne de berbec. Cum tara este una “”sub dominatie”” budista, porcul si vita nu prea au ce cauta in farfuriile localnicilor. Pentru vizitatori conditiile nu sunt insa atat de stricte. Acestia din urma pot manca aproape orice in Myanmar, cu precizarea ca, in Yangon, influentele locale se simt in fiecare restaurant. Cat despre bautura, cele mai solicitate sunt micile magazine de ceaiuri care impanzesc strazile orasului. Mohinga este un alt fel traditional, foarte popular si “”disponibil”” atat la restaurantele stilate, cat si la fiecare colt de strada. Mohinga este o supa de peste cu taitei si curry, de obicei servita la micul dejun. “”Intr-un sat fara electricitate exista hotel care avea spa, o lista de vinuri impresionanta Si homari importati”” Pe langa mancare si aventura, pentru cei care iubesc golful Yangon a anuntat deja ca are 5 terenuri, printre cele mai mari din lume. Panorama este minunata, iar preturile accesibile. Apoi sunt centrele de sanatate, asta daca nu te-ai “”insanatosit”” numai plimbandu-te sau admirand peisajele exotice. Majoritatea hotelurilor din Birmania au si un “”health club”” care include teren de tenis, sauna, jacuzzi, piscina, sala de gimnastica si masaj. Cele mai mari 3 centre recreationale sunt American Club, British Club si Australian Club care organizeaza serii intregi de evenimente de profil pe tot parcursul anului. Desi sunt cluburi numai pentru membri, se fac si exceptii destul de des. Activitatile sezoniere sunt Liga Internationala de Softball Rangoon, Liga de Fotbal si Competitiile de Darts intre cluburi. Langa lacul Inya exista si un club nautic care organizeaza curse in fiecare week-end. Poti participa chiar si ca incepator, caz in care vei naviga insotit de un instructor. La 20 de minute de Yangon este si un club de calarie, unde exista, de asemenea, instructori care sa te ajute in cazul in care nu esti chiar un expert. Extremele se gasesc insa la tot pasul, de la cazare pana la alte facilitati. “”Am stat intr-un sat nenorocit… cu lume foarte modesta. Nu aveau electricitate… Ei bine, in satul asta era hotelul care avea spa, la masa avea o carte de vinuri impresionanta si serveau homari importati. Iti dai seama ce decalaj enorm intre ziua petrecuta la hotel si ziua petrecuta la cativa pasi langa hotel. Dar, in Asia serviciile sunt tot timpul minunate, iar in Birmania nu se schimba nimic””, spune Schiau. Cat despre preturi, doua saptamani la Myanmar costa 3.000 de euro (drumul cu avionul, cazare, deplasarea intre orase) pentru doua persoane – ?si, avand in vedere ca mancarea este foarte ieftina, inca 500 de euro / persoana / saptamana pentru cheltuielile de zi cu zi sunt mai mult decat suficienti””, spune tot Schiau, care a preferat sa-si planifice singur vacanta la Myanmar, nefiind tocmai un fan al excursiilor organizate de o agentie turistica.Moustache BrothersIstoria acestei tari este lunga si controversata – dupa mai multe razboaie (sec. 18) a ajuns sa fie provincie indiana sub dominatie engleza, iar din 1962 se afla sub ocupatie militara. Fiecare cabinet este condus de un ofiter de armata. Notiunea de “”drepturile omului”” este aproape inexistenta, cat despre opozitie politica – nici nu poate fi vorba. Restrictiile sunt multe si nedrepte, dar tocmai de aceea Myanmar este preferat de cei mai multi amatori de aventura autentica. “”Pana la urma, ce poate sa-ti ridice adrenalina mai mult decat o calatorie intr-o tara interzisa unde e nevoie de foarte mult cash… nu se accepta carti de credit… telefonul celular nu functioneaza pentru ca nu e retea, iar internetul este supravegheat””, spune Schiau. Si unde, din motive evidente, daca sunteti ziarist, nu primiti viza.Una dintre cele mai reprezentative forme de protest (pentru ca exista totusi si asa ceva in Myanmar) sunt piesele de teatru traditionale care amesteca dansul cu pantomima si care imita miscarea marionetelor. “”Moustache Brothers sunt niste artisti care au facut multi ani de inchisoare din motive politice. Ei se plimbau din sat in sat si din oras in oras si vehiculau un mesaj politic-satiric””, povesteste Schiau. Moustache Brothers sunt cunoscuti pe plan mondial si aparati de sute de organizatii occidentale. Acum trupa tine spectacolele in propria casa, care se afla in Mandalay. Ei canta si danseaza chiar si numai pentru doua persoane. “”Este atat de interesant pentru ca e intr-un loc secret. Localnicii care aduc turistii la spectacol nu intra. Le este frica. Si, desi nu vor intra niciodata, intotdeauna mai intarzie la poarta. Sunt curiosi sa auda ce se spune inauntru””, isi aminteste Schiau. Trupa este un nucleu de rezistenta culturala intr-un mediu nu foarte propice. Iar spectacolul este o demonstratie de arta birmana, o bucata din viata lor. Cu toate acestea, Moustache Brothers raman un subiect tabu. De fapt, toata situatia politica este un subiect tabu – “”E ca si cum ar fi venit la noi, inainte de ’89, un american care ar fi inceput sa vorbeasca, in gura mare, pe strada, despre regimul nostru politic: ce parere aveti de El si de Ea””, explica Schiau.”

  • A scrie si a muri

    “Voi fi totusi curand mort de-a binelea, in sfarsit. Poate ca luna viitoare. Atunci ar fi aprilie sau mai. … Voi fi neutru si inert. Imi va fi usor. Singurul lucru important e sa fiu atent la tresariri””. Tot ce mai poate face este sa priveasca atent, acut, obiectele care il inconjoara si sa scrie. Pe pragul dintre nebunie si singuratate, la limita dintre a fi personaj si a se crea ca personaj, micul rege retraieste si agonizeaza, isi asuma neputinta si isi provoaca moartea scriind. Ca o ultima asteptare, o ultima iluzie si, in acelasi timp, o simpla victorie. “”Malone moare”” este cartea despre a scrie si a muri ca acte primare ale existentei, intr-un stil care imbina umorul si sarcasmul cu poeticul si tragicul. Si sa nu uitam ca in 1969, Samuel Beckett a primit Premiul Nobel pentru literatura.Samuel Beckett, Malone moare (Editura EST, 2005)”

  • Geometria prietenoasa

    In amenajarea interioara, totul tinde acum catre simplitate. Cum nici macar la teatru nu mai vedem decoruri impozante, nu e niciun motiv ca interiorul casei sa fie incarcat cu mobila si decoratiuni somptuoase. In schimb, “actele”” piesei, respectiv camerele, trebuie bine delimitate. Ele au functiuni din ce in ce mai specializate si prin urmare si mai putine piese de mobilier. “”Ne intoarcem la modelul caselor de la 1800 care aveau fiecare un living unde se lua masa, o biblioteca unde barbatii fumau, se relaxau, un salon unde beau un ceai””, spune arhitectul Radu Boros de la biroul de arhitectura Spa Inovations. Acum cei care isi construiesc o casa vor o camera pentru hobby-uri (biliard sau alte jocuri), o mansarda ca un al doilea living unde pot organiza petreceri si un subsol pentru sala de fitness sau spalatorie. Sau o camera speciala pentru colectia de vinuri si degustarea lor. Iar intr-o camera de relaxare, de pilda, sunt de ajuns doua-trei fotolii si aparatura audio-video – dar nu pentru ca zgarcenia ar fi la moda. Cum lumea exterioara e asociata muncii si neprevazutului, cei mai multi simt nevoia sa se refugieze intr-un camin cat mai comod, in spatii interioare clar conturate si o atmosfera cat mai calda si prietenoasa. “”Se merge pe minimalism si o mixtura intre stilul japonez si italienesc, simplu si practic, tocmai pentru ca lumea petrece mai putin timp acasa””, adauga arhitectul Alexandru Balan, manager al companiei One Design. Aceasta inseamna un design liniar (linii cat se poate de lungi si ferme), ca in perioada interbelica, si forme geometrice. “”In general ce se intampla acum in arhitectura si design e o reluare a ceea ce s-a petrecut in acea perioada””, adauga Balan.Matematica si comoditateMobila moderna da impresia ca pluteste. Corpurile de mobilier nu mai sunt apasatoare prin dimensiuni, ci joase, pentru a da iluzia de “”imponderabilitate””. “”Dupa acelasi principiu minimalist, pentru o sufragerie sunt suficiente acum o canapea de 2-3 locuri, 2 fotolii, taburete sau cateva pouf-uri””, spune Balan. Totul se invarte in jurul unor forme geometrice simple, clar conturate: cub, dreptunghi, prisma, sfera, cilindru, iar liniile foarte taioase, muchiile ferme au rolul de a da impresia de curat, bine lucrat. Cubul e vedeta in interioarele moderne. De pilda, designerul parizian India Mahdovi propune un corp de biblioteca in forma de diamant (suspendat pe un perete), iar Konstantin Grcic – o masuta dintr-o folie de metal indoita. Pe langa formele drepte, cilindrul sau sfera mai imblanzesc atmosfera si aduc un plus de comoditate. “”Au aparut si o multime de forme taiate dintr-o singura bucata: canapele scobite intr-un cilindru, fotolii decupate in sfera sau cub””, spune Balan. In sprijinul aceleiasi impresii de plutire vin cablurile metalice pretensionate. Astfel, un birou poate fi construit dintr-o simpla bucata de sticla sau lemn, prinsa de sus (tensionata) pe doua sau patru cabluri la capete. In design si arhitectura, diferentele dintre “”la noi”” si “”la ei”” devin din ce in ce mai neglijabile. Noutatile ajung si la noi in interval foarte scurt, asa ca nu se mai poate spune ca suntem in urma in niciun domeniu, spun arhitectii. Minimalismul si formele geometrice “”curate”” sunt cele mai actuale tendinte din designul interior. Redescoperit in jurul anilor 2001-2002, minimalismul a reusit de curand sa “”invinga”” din nou tendinta de a incarca interioarele cu decoratiuni “”de la bunica”” – asa-numitul “”granny chic”” (perdele dantelate, perne baroce), fara a o elimina totusi. Stilul incarcat e lasat pe seama modei. Totusi, o amenajare ultra-contemporana (stil hi-tech, cu mult metal si sticla) e rareori recomandata, fiind greu de adaptat in cele mai multe case. In schimb, o amenajare contemporana, care s-ar traduce prin simplitate, linii clare si bine definite, se potriveste in mai multe spatii. “”Daca in urma cu cinci ani interioarele erau foarte apasatoare, incarcate de mobila, acum totul trebuie sa fie liber si aerisit””, spune Balan.Corpurile de iluminat cat mai usoare (din hartie, eventual) sunt asezate perimetral, mai apropiate de laturi decat de centrul camerei, imprumutand si ele forme din manualul de geometrie. De exemplu, designerul Tom Dixon a creat o lampa in forma de icosahedron (forma geometrica cu fatete in forma de triunghi), inspirandu-se dintr-un exponat vazut la Muzeul Stiintei. Culori si grade CelsiusO atmosfera calda, confortabila, se poate obtine prin culori, indiferent de stilul mobilei. Iar tendinta in aceasta privinta e de a “”imprumuta”” nuante din natura. Portocaliului sau albastrului care socau acum cativa ani, le sunt preferate astazi nuantele foarte calde si sobre, precum maro, rosu sau grena. “”In general se folosesc doua-trei culori principale si o culoare mai tare ca accent: mult alb (de la canapele, draperii, covoare) sau bejuri cu accente de negru sau ciocolatiu, negru, wenge (maron)””, spune Balan. De pilda, alb pentru pereti, bej pentru pardoseala, mobilier maro si un accent rosu undeva (corp de iluminat, perne). Sunt preferate culorile mate, iar daca au reflexe, acestea sa fie cat mai discrete – un argintiu satinat, de pilda, nu auriu. Verdele deschis (fosforescent) si portocaliul au fost “”trimise”” in bucatarii si combinate cu elemente metalice. Ca la teatru, lumina poate strica sau transforma totul. Modern e ca ea sa fie cat mai discreta, eventual ajustabila, si sa dea aceeasi impresie de plutire. Aplicele si lampadarele iau locul lustrelor impozante sau candelabrelor, mai ales intr-un interior minimalist.Pereti de sticlaSticla a devenit un material la mare pret, fiind folosita “”de la pardoseala la compartimentari, usi sau mobilier, in nenumarate variante (sablata, cu folie, albastruie, verzuie, curbata)””, spune Balan. De fapt, putine sunt inovatiile. “”Exista un numar limitat de materiale, totul depinde de cum le combini si in ce spatiu le incadrezi””, spune arhitectul Radu Boros. Se poate folosi, de exemplu, parchet in baie sau sticla mata in locul faiantei care imbraca peretii. Un interior “”modern”” presupune curajul de a alterna de pilda un perete vopsit cu unul placat cu piatra sau cu lambriuri ori cu tencuiala decorativa. Nici tapetul nu mai este desconsiderat ca fiind un material ieftin. Se poarta cele cu imprimeuri (care pot ajunge la sute de euro) sau cu aplicatii – din margele, vinil sau hartie pictata manual, dupa cum exemplifica site-ul Scolii americane de design Sheffield. Alta solutie moderna ar fi placarea unui singur perete cu caramida aparenta ori lemn, tot ca accent, ori aplicarea unei foi de geam colorat care sa fie luminat din spate.In/out In linii drepte, simple, retro (anii ’50), forme geometrice Out: stilul “”sufrageria bunicii””, imprimeurile florale, covoarele pufoase, perdelele dantelate La fereastra Pentru decorarea ferestrelor se merge pe principiul “”totul sau nimic””. Fie ca sunt draperii ample, de sus pana jos, fie ca sunt perdele simple, neutre, totul trebuie clar asortat cu interiorul. La fel de bine fereastra poate ramane “”goala””, mai ales daca privelistea e spectaculoasa.Culori Interioarele newyorkeze au abandonat griul considerat elegant anul trecut. Acum fac furori tonurile naturale, care amintesc de delicatese: ciocolatiu, caramel, verde masliniu, dar si albastru inchis sau verde eucalipt. “