Asa as vrea sa fie si aceasta pagina: de bun simt – fara prea multi termeni de specialitate, fara pretentia de a va rezolva problemele, dar cu dorinta de a va da o directie. La orice intrebare se poate incepe raspunsul cu un “depinde””, daca vrem sa particularizam si sa nuantam. Cum legile psihologiei sunt valabile pentru majoritatea, dar nu obligatorii pentru toti, sper ca si raspunsurile la intrebarile dumneavoastra sa fie la fel. 1. Cum te comporti, ca sef, cand unul dintre angagatii tai are un complex de inferioritate si este foarte negativist? Are tot timpul impresia ca nu face nimic bine si ca poate fi dat afara in orice clipa. Problema este ca ii influenteaza si pe ceilalti, pentru ca tot timpul se plange. Cum poate fi motivat un astfel de om, in conditiile in care chiar isi face treaba bine? Apar aici doua probleme: prima e legata de angajatul care are un complex de inferioritate si a doua de grupul pe care acesta il influenteaza. Daca angajatul are un complex de inferioritate, inseamna ca va face eforturi suplimentare pentru a compensa si a-si demonstra valoarea (asa zice Alfred Adler). In anumite limite, acest comportament este avantajos pentru organizatie, dar mai putin benefic pentru el. Ceea ce inteleg ca ii lipseste angajatului la care faceti referire este nu motivatia, ci increderea in sine si siguranta locului de munca. Si atunci ceea ce puteti face este sa il ajutati sa isi cuantifice rezultatele si sa ii dati feed-back. Un astfel de om are nevoie mai mult decat majoritatea celorlalti de confirmari. Ati putea sa il ajutati sa isi masoare realizarile si sa ii recunoasteti meritele atat fata in fata, cat si in prezenta grupului. Ii dati astfel doua surse pe care sa isi construiasca increderea in sine si in performante: una rationala (rezultatele lui) si una emotionala (aprecierea dvs. si recunoasterea in fata grupului). E bine sa stie ca isi evalueaza rezultatele in raport cu standardele organizatiei, nu cu ale lui personale (care probabil sunt prea inalte). Colegii vor intelege si la un moment dat nu vor mai da atentie grijilor excesive, atata timp cat nu ii deranjeaza foarte tare. Daca recunoasteti rezultatele bune in fata membrilor grupului, ei vor intelege si valoarea, si problema colegului lor. Puteti sa ii spuneti si lui ca oamenii care nu il cunosc s-ar putea chiar sa il creada cand spune ca nu face nimic bine. Probabil ca se va gandi de doua ori inainte sa isi conteste valoarea in viitor.2. De curand, seful cel mare mi-a propus o promovare intr-un post de conducere, urmand sa-i iau locul peste cateva luni sefului meu direct. Acesta a inceput sa banuiasca ceva si a incercat sa ma discrediteze, raspandind zvonuri rautacioase. Cum sa imi salvez reputatia? In cazul de fata raspunsul este mult mai simplu decat ne-am imagina: comportandu-va normal, ca si inainte de momentul in care ati aflat ca veti fi promovat. Ceea ce conteaza foarte mult intr-o organizatie – si pentru sefi, si pentru subordonati – este atitudinea. Actualii colegi si viitorii subalterni probabil ca va cunosc. E destul de greu ca niste zvonuri sa conteze mai mult decat o relatie buna, dezvoltata in timp. Reputatia v-ati construit-o in perioada in care ati lucrat in acea companie si o veti construi si prin ceea ce veti face. Si faptul ca veti fi promovat e un argument ca v-ati adaptat bine la cultura companiei si aveti o reputatie buna. E normala ingrijorarea si preocuparea pentru o imagine buna, dar cea mai buna si confortabila imagine pe termen lung pentru un sef e cea reala. Daca vorbiti cu colegii ca si inainte, va faceti treaba in acelasi mod si ii anuntati in momentul in care conveniti cu conducerea companiei ce planuri aveti si cum va doriti sa lucrati cu ei este suficient. Experimentele de psihologie sociala au demonstrat ca e ales lider un individ care vorbeste mult, nu unul care vorbeste putin si ?la obiect?. Dar in organizatii si conducerea, si subordonatii, asteapta ca vorbele sa fie sustinute de actiuni si rezultate. 3. Am un serviciu bun, imi place ce fac, ma inteleg bine cu colegii si sunt multumita si de salariu. Dar am depus CV-ul meu pe net la o firma … Doar de curiozitate, imi e bine unde lucrez – dar ceilalti imi ofera un salariu de vreo trei ori mai mare. Acum nu stiu ce sa fac. Cum sa iau cea mai buna decizie?Sa alegeti in functie de ceea ce va doriti mai mult. Daca in momentul de fata aveti nevoie de mai multi bani e clar. Daca va intereseaza mai mult partea profesionala si sociala si sunteti multumita din acest punct de vedere de actualul loc de munca, e din nou o alegere usoara. E adevarat ca ne-ar placea sa avem totul, dar in acelasi timp suntem constienti ca nu exista loc de munca perfect si e suficient sa il alegem pe cel mai potrivit. Totul depinde de ce vreti sa faceti. Un fost coleg m-a anuntat la un moment dat ca pleaca pentru un salariu mai mare, intr-o firma mai mica si a carei stabilitate era pusa la indoiala. Explicatia a fost: “”Si daca stau doar sase luni, in perioada asta imi cumpar masina si eu stiu ca sunt bun si imi gasesc apoi usor alt loc de munca””. Altcineva a refuzat o oferta teoretic “”de nerefuzat””, in conditiile in care ar fi primit o suma de bani foarte mare si un proiect interesant, pentru ca riscurile de a realiza acel proiect erau prea mari. Ambele optiuni sunt de inteles: o motivatie financiara pe termen scurt in primul caz si una profesionala pe termen lung in al doilea. Probabil ca toti avem prieteni care nu si-au schimbat locul de munca pentru ca se simteau bine acolo unde lucrau – motivatia sociala poate face diferenta intre joburi. Faptul ca v-ati depus CV-ul pe internet cred ca arata o oarecare nesiguranta sau nemultumire fata de ceea ce faceti acum si ati putea sa faceti, nu doar curiozitate. Asa ca, daca incearcati sa aflati detalii legate de potentialul nou loc de munca, sa vedeti ce v-ati dori mai mult de la actualul si sa va definiti care sunt cele mai importante criterii pentru dvs. sigur veti face alegerea buna. “
Leave a Reply