BusinessMagazin

Blog

  • AMANAREA ADERARII, MAI PROBABILA

    Agentiile de rating au comentat intentia de demisie a guvernului. Deocamdata, ratingurile Romaniei marcheaza evolutii pozitive. De exemplu, pentru datoriile in valuta pe termen lung ratingul S&P este „BB plus“, cu o treapta sub nivelul „BBB minus“, care marcheaza intrarea in categoria de risc scazut pentru investitii si iesirea din categoria celor cu grad speculativ ridicat.

    • FITCH

    Demisia guvernului va spori incertitudinile legate de Romania si se vor amplifica discutiile privind amanarea aderarii. Consensul politic in privinta aderarii e un lucru foarte bun. Exista insa un risc, dat de existenta unor subiecte delicate, decizia Curtii Constitutionale.

    • STANDARD&POOR’S

    Perspectiva anticipatelor nu va avea un impact imediat asupra ratingurilor Romaniei, dar ar putea determina intarzierea reformelor in justitie, majorand riscurile de activare a clauzelor de salvgardare. Probabilitatea amanarii aderarii este de peste 50%.

     

  • CEL MAI SCURT MANDAT

    Guvernul Tariceanu a avut cel mai scurt mandat din istoria guvernelor postdecembriste (exceptand interimatele gen Dejeu sau Bejenariu). Singurul guvern care si-a dus mandatul pana la capat a fost cel condus de Nicolae Vacaroiu. 

    PETRE ROMAN (1990-1991): Primul premier postdecembrist a initiat reformele in Romania si a fost indepartat de la putere in urma mineriadei din septembrie 1991, pe fondul disputelor cu „batranii“ din FSN-ul de atunci

    THEODOR STOLOJAN (1991-1992): „Tehnocratul“ venit ca sa gestioneze guvernarea pana la alegerile din 1992. A avut un mandat interesant, marcat de unele reforme si s-a bucurat de o popularitate enorma.

    NICOLAE VACAROIU (1992-1996): Un necunoscut pana in momentul numirii ca sef al guvernului. Primul premier care si-a dus mandatul pana la capat.

    VICTOR CIORBEA (1996-1998): Numit premier, din partea PNTCD, dupa ce castigase primaria Capitalei. A inceput unele reforme, in special restructurarea mineritului si inchiderea unor intreprinderi nerentabile, dar n-a avut fermitatea necesara si a cazut in urma certurilor din coalitia CDR-PD-UDMR.

    RADU VASILE (1998-1999): I-a urmat lui Ciorbea si a avut un mandat ciudat, marcat de mineriadele din 1999 – moment de glorie: pacea de la Cozia – si de certurile cu partidul sau (PNTCD) si cu presedintele Emil Constantinescu.

    MUGUR ISARESCU (1999-2000): Un nou tehnocrat, care a lasat Banca Nationala ca sa gestioneze treburile tarii pana la alegeri. N-a suparat pe nimeni si, daca nu ar fi fost contracandidat cu Theodor Stolojan, unul dintre ei ar fi ajuns in turul al doilea al prezidentialelor.

    ADRIAN NASTASE (2000-2004): Unul dintre cei mai puternici premieri romani postdecembristi. In timpul mandatului sau, Romania a incheiat negocierile pentru ade-rarea la UE, facand insa unele concesii care au creat apoi probleme noii puteri. Si-a incheiat mandatul cu cateva zile inainte de termen, pentru a se putea dedica turului al doilea al prezidentialelor.

  • HOTELURI: Bruno Vinette, noul director al Sofitel, mizeaza pe o crestere cu 10%

    Hotelul Sofitel a intrat intr-un con de umbra, in ultimii ani. Firma care-l detinea, plina de datorii, a intrat pe mana AVAS. Unii se asteapta ca Sofitelul sa fie scos la licitatiei. Se vinde? Nu se vinde? Moare Sofitelul? Sau face pui?

    Eu voi cere ca Sofitelul sa fie scos la licitatie – partea care e in litigiu, si cine da mai multi bani sa-l cumpere.“ Aceasta fraza te duce cu gandul la o situatie dezastruoasa a unuia dintre primele hoteluri de lant din Romania. Te face sa crezi ca salvarea hotelului ar veni tocmai din vanzarea lui. Mai ales ca aceste cuvinte nu le-a spus oarecine, ci vicepremierul George Copos, intr-o intalnire avuta luna trecuta cu reporterul BUSINESS Magazin.

    Acum trei ani, firma World Trade Center Bucuresti (WTCB), proprietarul hotelului, a trecut printr-o acuta criza financiara, care putea fi rezolvata si prin vanzarea hotelului. Intre timp lucrurile s-au mai imbunatatit, iar varianta vanzarii s-a indepartat spre nemultumirea unor investitori. 

    Creditele neperformante de aproape 90 de milioane de dolari au facut ca WTCB sa intre pe mana Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Cine este de fapt World Trade Center Bucuresti?

    Istoria companiei incepe in 1994, cand mai multe firme, romanesti si straine, si-au unit fortele pentru a crea un complex multifunctional, unic la vremea respectiva in peisajul imobiliar al Capitalei. O cladire de birouri, o galerie comerciala, un centru de conferinte si un hotel – Sofitelul. In afara de acestea, World Trade Center Bucuresti mai cuprindea un cartier de vile in nordul orasului, cunoscut sub numele de Satul Francez, si un complex de agrement – Clubul Francez.

    Toata investitia s-a ridicat, la acea vreme, la aproximativ 100 de milioane de dolari. Principalii actionari ai WTCB au fost, la inceput, compania franceza Bouygues, firma elvetiana Debarth si raposatul Bancorex, toate cu putin peste 20%.

    Intre timp, WTCB a pierdut Satul Francez si Clubul Francez, cumparate de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, contra unei sume de aproximativ 15 milioane de dolari.

    „Valoarea totala a creantelor neperformante ale WTCB se ridica acum la aproximativ 75 de milioane de dolari“, povesteste Atena Ciorteanu, vicepresedintele AVAS. Ea spune ca AVAS cauta acum, impreuna cu WTCB, solutii pentru achitarea acestor datorii, dar ca „analizele“ vor mai dura cateva zeci de zile. Solutia cu cele mai mari sanse de reusita este, in opinia sefei de la AVAS, reesalonarea datoriilor, daca WTCB demonstreaza ca poate face asta. Exista, spune ea, si o ordonanta a guvernului, cunoscuta sub numele de 51/1998, care descrie metodele de recuperare a creditelor neperformante, iar scoaterea la licitatie este o solutie extrema, care s-ar aplica in cazul in care nu s-ar putea gasi o alta varianta. 

    „Nu se va ajunge la aceasta licitatie“, crede Mircea Ursache, actualul presedinte al WTCB si fost presedinte al AVAS in perioada mai 2004 – ianuarie 2005. De fapt, tocmai aceasta a fost ideea, ca societatile ale caror datorii au fost preluate de AVAS, sa fie conduse de oameni ai acestei institutii. „Pentru ca cel mai interesat in recuperarea acestor datorii este creditorul“, crede Ursache. In momentul de fata, sustine Ursache, WTCB nu mai are datorii catre bugetul de stat si local, nici catre firme straine, singura obligatie de plata existand acum doar catre AVAS. „Nemaiavand alte obligatii, in urmatorii ani, societatea poate rambursa integral datoriile din proprie initiativa“, adauga presedintele WTCB. Cat despre cele spuse de Copos, cu hotelul scos la licitatie, Ursache crede ca vicepremierul nu cunoaste situatia de acum de la WTCB. „Legea nu-i da voie sa execute silit o companie, atat timp cat ea isi plateste de buna voie datoriile…“

    Deci, Sofitelul nu va fi scos la licitatie! Sofitelul, perla WTCB, care a avut un profit net in 2004 de 2 mil. euro, va ramane acolo, ferit de ochii vicepremierului. Pentru ca, spun surse din lumea oamenilor de turism, pe doua hoteluri din Bucuresti a pus ochii Copos: Hilton si Sofitel. Cu Hiltonul a avut succes, pentru ca luna trecuta a reusit sa cumpere pachetul majoritar (52%) al acestui hotel, in urma unei tranzactii estimate de surse din piata la 15-18 milioane de euro. 

    Cu Sofitelul, a carui valoare este estimata de oamenii din turism la peste 20 de milioane de euro, mai are de asteptat, daca tinem cont de ce au lasat sa se inteleaga reprezentantii AVAS si WTCB. 

    „Oricum, daca tinem cont de numarul de camere, adica 203, cat are Sofitelul, dar si de faptul ca salile de conferinte nu apartin hotelului, valoarea acestuia n-ar trebui sa depaseasca in nici un caz 25-28 de milioane de euro“, estimeaza Paul Marasoiu, directorul companiei de consultanta hoteliera Peacock Hotels. 

    El crede ca, daca in anii din urma, Sofitelul intrase intr-un con de umbra, acum lucrurile s-au redresat, atat din punctul de vedere al calitatii serviciilor, cat si al ambiantei.  Radu Enache, directorul lantului hotelier Continental, crede ca daca va fi scos la licitatie, pretul pe care-l doresc proprietarii hotelului va fi foarte mare. „Daca ar costa 20 – 22 de milioane de euro, insa, ceea ce mi se pare un pret corect, m-as gandi sa particip si eu la licitatie“, adauga seful de la Continental. El spune insa ca este „pacat“ ca un hotel care „a facut piata“ multi ani sa ajunga intr-o astfel de situatie.

    Este Sofitelul atat de rentabil incat sa-i atraga atentia lui George Copos sau sa-l tenteze pe Enache, omul care controleaza peste 1.600 de camere de hotel in intreaga tara? Potrivit celor spuse de Mircea Ursache, hotelul Sofitel a avut, anul trecut, o cifra de afaceri de 7,088 milioane de euro si un profit net de 2,193 milioane de euro. Cu o rata a profitabilitatii de 31%, Sofitelul este in mod clar unul dintre cele mai rentabile hoteluri din Bucuresti. Ce se va-ntampla pana la urma? AVAS nu se gandeste sa-l scoata la licitatie. WTCB nu vrea sa-l vanda. Ba, mai mult decat atat, Sofitelul va face un pui!

    Mircea Ursache spune ca este „foarte avansat“ cu o propunere catre actionarii WTC Bucuresti pentru construirea unui hotel Ibis in vecinatatea Sofitelului. Ca si Sofitel, Ibis este o marca a lantului francez Accor, care detine cateva procente din WTC Bucuresti. „Sunt zile in care nu mai gasesti nici o camera libera la Sofitel. Vrem sa construim un hotel Ibis, de trei stele, care sa se adreseze clientilor cu venituri mai mici. Ar fi mai putin costisitor, pentru ca avem deja sali de conferinta“, spune presedintele WTC Bucuresti, care estimeaza investitia in noul hotel la 6-8 milioane de euro. 

    Acesta spune ca nu se va pune problema finantarii, avand in vedere gradul ridicat de profitabilitate al WTCB. Care, dupa cum spune oficialul firmei, se arata si in acest an cel putin la fel de bun. 

    „La starea noastra financiara de acum, cred ca orice banca ne-ar acorda credit“, sustine Ursache, care crede ca in mai putin de 10 ani, compania pe care o conduce isi va lichida datoriile catre AVAS. Restul profitului va merge, spune el, in modernizari, intretinere si, dupa cum am vazut, investitii. 

    Pana la viitoarele investitii, pozitiv este faptul ca Sofitelul incepe sa iasa din conul de umbra in care intrase. Din ianuarie anul acesta, are un nou director general, Bruno Vinette, care pana atunci a condus timp de trei ani un hotel Novotel din Moscova. „Sofitel nu este de vanzare. In momentul asta, suntem foarte bine asa cum suntem“, ne-a declarat Bruno Vinette. In franceza, bineinteles.

     

  • WTCB IN 2004

    Cei de la WTCB spun ca profitul operational net al companiei a fost anul trecut de 7,6 milioane de euro. Acest profit, sustin ei, este suficient pentru convinge AVAS sa reesaloneze datoriile companiei. 

    Cifra de afaceri totala: 15,530 mil.
    Profit operational net: 7,600 mil.
    din care:  

    • Sofitel
      Cifra de afaceri: 7,088 mil. euro
      Profit: 2,193 mil. euro
    •  Spatiile de birouri:
      Cifra de afaceri: 7,013 mil. euro
      Profit: 5,115 mil. euro 
    • Centrul de conferinte si evenimente:
      Cifra de afaceri: 571.774 euro
      Profit: 0 
    • Clubul Francez*:
      Cifra de afaceri: 857.256 euro
      Profit: 292.506 euro 

      *Clubul Francez a fost vandut catre Municipalitate la sfarsitul anului trecut, dar pana in aprilie 2005 a fost exploatat de WTCB;
      SURSA: WTCB

     

    Pe langa creditele obtinute de la Bancorex, Banca Tiriac sau Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, WTCB a atras credite, cu garantia ministerului roman al Finantelor, si de la Credit Lyonnais si Société Générale.

    Toate bune si frumoase. S-a construit complexul si a inceput treaba. Care n-a mers deloc ca pe roate. De ce? Pentru ca in primii ani de functionare, adica pana in anul 2002, societatea WTCB a inregistrat pierderi an de an, dupa cum povesteste Mircea Ursache, actualul presedinte al WTCB. Singurul lucru semnificativ petrecut in aceasta perioada, in afara de pierderile anuale, a fost schimbarea unuia dintre actionarii semnificativi. Acel procent de 20%, detinut de Bancorex, a ajuns intre timp, dupa „caderea“ bancii, la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS), via BCR.

    Neputandu-si plati creditele, WTCB a intrat in vizorul Ministerului de Finante de atunci. Creditul neperformant al companiei a fost preluat, apoi, de la minister de catre AVAB (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare).

    „Valoarea totala a creantelor preluate atunci s-a ridicat la aproximativ 90 de milioane de dolari“, povesteste Atena Ciorteanu, vicepresedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), din care face parte AVAB si in „portofoliul“ careia a intrat acum WTCB. Odiseea a continuat cu intrarea in schema a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care a platit AVAS 15 milioane de dolari si s-a ales cu Satul Francez si Clubul Francez. 

    AVAS a achitat cu acesti bani o parte din datoriile WTCB, care s-au redus astfel la aproape 75 de milioane de dolari. 

    De aici inainte, cand vorbim de WTCB, este clar ca ne referim doar la centrul de birouri, galeriile comerciale, salile de conferinte si hotelul Sofitel. 

    Ursache spune ca 2003 a fost primul an in care WTCB n-a mai avut pierderi, ci un profit, e adevarat, nesemnificativ.

  • FINANTE: Pensii private? Momentan, doar alternative

    Ati decis sa puneti deoparte ceva bani pentru pensie? Va dam o veste buna: de la anul ar putea exista si in Romania fonduri de pensii facultative. Ministerul Muncii a finalizat proiectul de lege care le reglementeaza si este ferm: din 2006 vor si functiona. Vestea rea? Companiile de asigurari spun ca proiectul mai trebuie modificat, si daca ramane asa nu vor intra in sistem. Si atunci? Aveti la dispozitie cateva alternative pentru a economisi pentru pensie. Cat de profitabile sunt ele insa? Si care este cea mai potrivita?

    Se dau: echivalentul a 1.000 de euro disponibili anual pentru a fi economisiti sau investiti pe termen lung, o dobanda la depozitele in lei pe piata bancara care scade de la 9% in prezent pana la un nivel convergent cu cel din Uniunea Europeana, de circa 3% si o piata financiara care functioneaza de la randamente de 14% (in 2006) pana la 7% (pe termen foarte lung). Inflatia e si ea previzibila in scenariu: 9% anul viitor si sub 3% dupa anul 2011. 

    In aceste conditii, ce varianta de economisire si investitie ar putea fi cea mai potrivita pentru o persoana care vrea sa isi asigure un venit suplimentar dupa varsta pensionarii? Care este cea mai profitabila si sigura? In conditiile in care fondurile private de pensii, reglementate de stat, lipsesc inca din Romania, exista totusi cateva alternative. 

    POLITELE PENTRU PENSII: Pentru ca aparitia pensiilor private a fost intarziata ani de zile – primele tentative de introducere a lor datand din 2000 – companiile de asigurare au mers cu un pas inaintea pietei si au lansat o serie de polite pentru pensie. Este vorba despre asigurarile de viata cu componenta de economisire, asa-numitele asigurari de viata mixte, precum si asigurari cu componenta de investitie, numite unit linked.

    Ce pensie poate asigura o astfel de polita de pensie? In scenariul luat in calcul anterior, o polita de pensie de tip unit linked oferita, spre exemplu, de ING, aduce dupa 20 de ani de contributii o suma totala de aproximativ 187 de mii de lei noi. Altfel spus, daca plata sumei respective se va face pe urmatorii 20 de ani dupa momentul pensionarii, o astfel de polita asigura un venit lunar de 780 de lei noi pe luna. Sumele sunt actualizate in functie de nivelul inflatiei previzionat de companie, si preluat si in scenariul nostru pentru toate calculele. In cazul unei contributii de doar zece ani, suma acumulata pe o astfel de polita este de aproximativ 65 de mii de lei noi, ceea ce echivaleaza cu o pensie lunara timp de 20 de ani de putin peste 270 de lei noi. 

    Trebuie avut insa in vedere faptul ca acestea nu sunt decat scenarii, pentru ca nici una dintre companiile care ofera astfel de produse nu garanteaza un randament. Evolutia investitiilor depinde de evolutia pietelor financiare si de priceperea cu care se fac investitiile respective. Asadar, la fel de bine, se poate castiga sau se poate pierde. In cazul politelor unit linked riscul investitiei apartine contractantului, beneficiile obtinute din investitii depinzand de performanta fondurilor de investitie create si puse la dispozitie de compania de asigurari care ofera polita. In ultimii doi ani, spre exemplu, nici unul din fondurile de investitii unit linked denominate in euro sau dolari, administrate de companiile de asigurari, nu a avut randamente in lei mai bune decat cele oferite de un simplu depozit bancar in lei.

    Mai mult, jumatate din aceste fonduri nu au acoperit nici macar inflatia intre ianuarie 2003 si ianuarie 2005. La fel, nici in cazul asigurarilor mixte de viata nu exista o astfel de garantie pentru randamentul pe termen lung al investitiilor – chiar daca firma garanteaza obtinerea unei dobanzi  tehnice anuale pentru plata sumei asigurate. In plus, la politele de tip unit linked pentru pensie, daca contributorul decide dupa un an sau doi ca nu mai vrea sa continue si vrea sa se retraga, valoarea de rascumparare a contului este zero. Dupa al treilea an, se poate vorbi despre recuperarea banilor, dar numai in proportie de 85%. Procentul creste la 95% dupa anul patru, iar la echivalenta se ajunge abia prin anul sapte.

    INVESTITII PE CONT PROPRIU: Ce se intampla insa daca investitiile sunt facute de contributor in nume personal, in instrumente care aduc acelasi randament ca si o polita de tip unit linked? Ce suma ar aduna el dupa 20 de ani de contributii? In acest scenariu, daca se investesc anual 3.600 de lei noi, iar randamentele obtinute sunt de 14% (in 2006), scazand spre 7% (dupa anul 2009), venitul lunar aferent unei perioade de 20 de ani dupa pensionare ar fi de 678 de lei noi. In „cont“ se strang in total aproape 163 de mii de lei noi. La o contributie de zece ani, „pensia“ pe care si-ar putea-o asigura cineva in aceasta varianta scade la putin peste 232 de lei noi pe luna, timp de 20 de ani. Sumele nu sunt insa actualizate cu inflatia – care majoreaza (cel putin aparent) toate valorile in fiecare an. Daca luam in calcul si nivelul inflatiei (asa cum l-am anticipat inca de la inceput, si cum este el previzionat si in calculul politei unit linked prezentate), situatia arata cu totul altfel. La o contributie timp de 20 de ani, venitul care revine lunar (platibil pe aceeasi perioada de 20 de ani dupa pensionare) se ridica acum la aproape 1.150 de lei noi. La o contributie timp de zece ani, suma totala din cont ajunge la aproape 75 de mii de lei noi, adica un venit lunar de peste 300 de lei noi timp de 20 de ani. 

    Si in acest caz, trebuie insa avut in vedere riscul investitiei. Randamentele luate in calcul in scenariul nostru sunt mai degraba caracteristice unor instrumente de investitii cu risc mai ridicat decat al unui depozit bancar sau al titlurilor de stat. Pe o piata matura, un astfel de randament este considerat mare, dar in Romania inca mai sunt de gasit. A se vedea anumite titluri de la Bursa, unele fonduri de investitii si, de ce nu, anumite segmente de pe piata imobiliara.  

    DEPOZITELE BANCARE: Nu va doriti totusi investitii riscante cu banii pe care ii strangeti pentru pensie? In acest caz, un depozit bancar este probabil cea mai potrivita alegere. Cu mentiunea ca, fiind vorba de perioade foarte lungi de economisire, o previziune exacta a randamentelor pe care le poate aduce un astfel de instrument e greu de facut. Pe piata romaneasca nu exista inca depozite cu maturitati mai mari de doi ani – in conditiile in care pentru o pensie economiile se intind pe 10-20 de ani. Depozitele se pot reinnoi automat la scadenta, dar in acest caz nivelul dobanzii nu mai este cunoscut dinainte. 

    Si totusi, pentru o persoana care vrea sa stranga „bani albi pentru zile negre“ la banca, ce pensie ar putea asigura un astfel de produs? Presupunand ca dobanzile vor converge catre nivelul din Uniunea Europeana, se poate lua in calcul  o dobanda de 7% pentru anul viitor, 5% incepand din 2009 si 3% dupa 2016. In acest scenariu, dupa 20 de ani de economii la banca, se poate ajunge la suma totala de peste 106 mii de lei noi – ceea ce ar asigura un venit lunar de aproximativ 445 de lei noi timp de 20 de ani. Dupa 10 ani de contributii, „pensia“ lunara asigurata de un depozit bancar este de putin sub 200 de lei noi (cu un total in cont de 47.876 lei noi). 

    Daca actualizam sumele in functie de inflatia previzionata, totalurile sunt si in acest caz mult mai mari. Astfel, dupa 20 de ani de economii, in cont se strang peste 163 de mii de lei noi, iar dupa 10 ani de contributii, aproape 65 de mii. Altfel spus, pe luna revin (pentru 20 de ani de pensie linistita) 681 de lei noi in prima varianta, si 269 de lei noi in cea de-a doua. 

    TITLURI DE STAT: Pentru cei care cauta variante de investitii pe termen lung, mai exista si varianta titlurilor de stat. Pana in ianuarie a.c., si persoanele fizice puteau cumpara in mod direct certificate de trezorerie emise de Ministerul de Finante. De la inceputul acestuia an insa MFP a suspendat, tempo- rar, emisiunile pentru populatie. Cine vrea sa cumpere certificate de trezorerie o poate face si in prezent, prin intermediul unei banci. Sumele de bani care se vehiculeaza sunt insa mari – de la 100 de milioane in sus. Pentru cei care dispun de aceasta suma, cele mai lungi maturitati in prezent merg pana la 10 ani. Randamentul este actualmente de 7,5% pe an. 

    IN LOC DE CONCLUZIE: E greu de comparat astfel de instrumente financiare, pentru ca nu sunt deloc echivalente. Difera si perioadele pe care se pot face investitiile, si randamentele pe care le pot aduce, si riscul asociat lor. Cu toate acestea, specialistii apreciaza ca dupa 10-15 ani de contributii, o pensie cu acumulare devine mai avantajoasa decat un depozit. Succesul depinde insa de abilitatea cu care companiile ce administreaza fondurile aleg tipurile de instrumente in care investesc banii. Pana una alta, si un depozit bancar in lei e o alegere buna“, apreciaza analistii, „pentru ca dobanzile nu si-au atins inca minimul, iar pe de alta parte, putine fonduri au in prezent randamente mai mari decat un depozit“. 

  • UN NOU PROIECT, O NOUA DISPUTA

    Dupa un start ratat anul acesta, din cauza unei legi imposibil de aplicat, pensiile facultative se pregatesc acum pentru un nou inceput din 2006. Ministerul Muncii a terminat proiectul legii pentru pensii facultative, dar asiguratorii il contesta si de aceasta data. Ce propune ministerul?

    CONTRIBUTII Orice angajat poate, dar nu este obligat, sa contribuie la un fond de pensii facultative. Contributiile se acumuleaza intr-un cont individual, banii fiind investiti de companiile care administreaza fondul. La finalul perioadei de contributie, persoana respectiva va dispune de un fond acumulat din contributiile sale, la care se adauga si eventualul randament. Dupa pensionare, banii sunt platiti sub forma unei pensii suplimentare celei de stat. 

    INVESTITII Sunt permise investitiile in instrumente ale pietei monetare, fara sa depaseasca 20% din valoarea totala a activelor fondului. Se mai pot face investitii in titluri de stat emise de Ministerul Finantelor Publice, in titluri emise de state membre ale UE sau apartinand Spatiului Economic European (max. 50%). Alte optiuni sunt obligatiunile emise de autoritatile administratiei publice locale din Romania sau din UE (max. 30%), valori mobiliare (max. 50%) etc. 

    RANDAMENT Companiile trebuie sa garanteze ca suma totala cuvenita pentru pensie nu va fi mai mica decat valoarea contributiilor platite, ajustata cu inflatia, minus comisioanele percepute de administrator. Asiguratorii spun insa ca randamentul cerut este de neacceptat. „Nu exista intrumente financiare care sa poata garanta un astfel de randament, pe un termen atat de lung cum este cel pe care se fac aceste pensii“, explica Moldovan. In plus, spune el, volatilitatea mare a pietelor financiare face imposibila aceasta garantie. „Nicaieri in lume nu exista o astfel de garantie.“  Mai mult, in Romania nu exista titluri indexate cu maturitati mai mari de 15 ani  – ceea ce limiteaza posibilitatile de investitii sigure, care sa poata da un astfel de randament garantat. Mihai Seitan este insa ferm. „Eu nu cedez; o sa acceptam cel putin un randament egal cu inflatia, minus comisioanele, dar nu mai putin.“ 

    CONTESTATII Proiectul de lege desemneaza ca pensie suplimentara doar un singur tip de produs. Sunt excluse din start toate tipurile de asigurari pe care companiile le-au vandut pana acum. Asiguratorii spun ca s-a creat deja o industrie care va fi distrusa. Moldovan sustine ca „atat timp cat sunt stimulate sa fie pe termen lung, toate instrumentele de economisire ar trebui sa fie considerate produse de pensie“. 

    DEDUCTIBILITATE Ministerul a decis insa ca doar pentru pensiile optionale definite in proiectul sau va exista deductibilitate fiscala. Practic, contributia deductibila la un fond de pensii facultative poate fi de pana la 15% din venitul brut realizat de persoana care adera la un fond, cu un maxim de 800 de euro pe an. 

    SUPRAVEGHERE Reglementarea sistemului de pensii va fi asigurata de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Asta in timp ce asigurarile vandute ca produse de pensii sunt reglementate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, ca orice alta asigurare. Supravegherea printr-un organism dedicat da, in viziunea Ministerului Muncii, un plus de siguranta pentru oamenii care economisesc acesti bani pe termene foarte lungi.

  • FINANTARE: Activitatea de consumer finance pe piata romaneasca

    Ca si in cazul retailului, Dan Ostahie, patronul Altex, si-a dezvoltat o companie de consumer finance pe o filozofie diferita de cea a competitorilor-finantarea din bilant propriu. Tot ca si in cazul retailului, strategia „bigger is better“ va trebui aplicata rapid, pentru a nu fi ajunsa din urma de costuri.

    A trecut jumatate de an de la primele afirmatii ale lui Dan Ostahie, cum ca Altex isi va face propria companie de consumer finance. Saptamana trecuta evenimentul s-a produs, anuntul oficial privind infiintarea Credex venind simultan cu intrarea in vigoare a normelor BNR privind limitarea creditului de consum. Aparent, nici o legatura intre cele doua evenimente.

    Credex este cea de a treia companie de consumer finance de pe piata romaneasca, celelalte doua fiind principalii finantatori ai clientilor lanturilor de retail Domo si Flanco, competitorii Altex pe piata retailului de electronice, electrocasnice si produse IT&C. Dar, ca si in cazul modelelor de business in retail, filosofia infiintarii companiei de consumer finance Credex este diferita de cele ale Estima si Credisson. 

    Florin Andronescu, presedintele Credisson International, companie care lucreaza cu Flanco, va incasa din vanzarea pachetului de 20% din Credisson aproximativ 9,4 milioane euro de la compania franceza Cetelem. Francezii au cumparat recent pachetul integral de actiuni al Credisson International pentru 47 mil. euro, cea mai mare parte a fondurilor fiind obtinute de fondul de investitii suedez Oresa Ventures, care detinea 80% din compania de credite de consum. Pentru Credisson existau oferte de cumparare a cel putin unui pachet semnificativ de actiuni inca de la infiintarea companiei, in 2003.

    Ulterior ofertantul, fondul de investitii Polish Enterprise Investors IV a fost foarte aproape de finalizarea preluarii controlului la Credisson. In cazul Estima Finance, inca de la inceput, partenerul strategic a fost fondul de investitii american RAEF (Romanian American Enterprise Fund). Ostahie demareaza acum o afacere pe care Andronescu a vandut-o deja, cu un profit de peste zece ori mai mare decat suma investita initial. Cel putin pentru moment, din declaratiile patronului Altex, actionarul majoritar al Credex, reiese ca  societatea de consumer finance nu este de vanzare. „Scopul final nu e sa vinzi afacerea. Am discutat cu mai multe banci si am ales Raiffeisen Bank pentru ca aveau in strategie o companie independenta de consumer finance“, spune pentru BUSINESS Magazin Dan Ostahie.

    Ca si in cazul celorlalte afaceri ale sale, el nu a atras ca partener in afacere un fond de investitii ci, in acest caz, un investitor strategic, o banca. Suma investita initial va fi de 7 milioane de euro, iar capitalul societatii va putea creste pana la 20 de milioane de euro, „in functie de necesitati“, dupa cum afirma Steve van Groeningen, presedintele Raiffeisen Bank Romania. „Altex detine pachetul majoritar de actiuni, in timp ce Raiffeisen Bank va avea o participatie minoritara in Credex“, spune Ostahie, care nu a dorit sa precizeze care sunt ponderile pe care le detin cei doi actionari. E mai greu de crezut ca Raiffeisen va dori sa isi vanda partea, dupa modelul fondurilor de investitii, care obisnuiesc sa ramana in afacere patru-cinci ani, asa cum s-a intamplat la Credisson. Nici Altex, care a nu a atras pana acum nici o finantare din partea fondurilor de investitii nu e dispusa sa vanda. La fel, faptul ca o banca este actionar al societatii de consumer finance face ca, spre deosebire de Credisson si Estima Finance, Credex sa nu intermedieze credite de consum atrase de la alte institutii financiare, bazandu-se pe propriul bilant, adica pe resursele financiare ale Raiffeisen si Altex.

    Pentru cumparatorul din magazine, care nu se intreaba cine il crediteaza ci daca magazinul din care cumpara in rate ii ofera cele mai avantajoase conditii, noua societate de consumer finance nu aduce, aparent, noutati. Faptul ca Credex nu va intermedia credite, ci se va baza pe resurse proprii ieftineste insa creditul, prin eliminarea unui intermediar. Dar ce vine pe mere se poate duce pe pere. Adica Credex nici nu va putea cauta credite mai ieftine in alta parte decat la Raiffeisen. Afacerea Credex nu seamana din acest punct de vedere cu Credisson, care a speculat la extrem ideea de consumer finance, asigurand un profit de aproape 80% pentru actionari, inainte de preluarea de catre Cetelem, fara a calcula si banii incasati din vanzare.

    Competitia intre lanturile de retail va mentine atat conditiile de creditare cat si preturile la aproximativ acelasi nivel; prin urmare, cine are costuri de creditare mai mici castiga. Interesant de urmarit ce vor face cele trei societati de consumer finance, din care doar una, Estima Finance, ar mai fi de vanzare, daca e sa privim logica lucrurilor. Cetelem, ca si pe celelalte piete unde activeaza, isi propune sa fie numarul unu si in Romania, prin Credisson. 

    Credex are avantajul de a avea in spate cel mai mare lant de retail, magazinele Media Galaxy si Altex. Va prinde strategia „bigger is better“ a lui Ostahie si in acest caz? Un volum mare de creditare al clientilor celui mai mare lant de retail, cu peste 130 de magazine Altex, Altex Megastore si Media Galaxy, se poate realiza cu costuri mai mici. Este insa piata favorabila, acum, cand BNR a scos pe masa alte norme de limitare a creditului de consum, angajamentele de plata lunare fiind limitate la cel mult 30% din veniturile nete lunare ale solicitantului de credit? 

    „Nivelul de indatorare este inca foarte scazut in Romania comparativ cu tarile din jur. Exista un potential imens in zona de consumer finance pe care vrem sa il exploatam“, spune van Groeningen. „Nu trebuie sa legam lansarea Credex de aparitia normelor BNR, care vor fi eliminate, nu vor ramane pentru totdeauna. Ele se aplica si societatilor de consumer finance care se imprumuta de la banci“, afirma Ostahie. 

    Si totusi, se leaga. Normele BNR nu se aplica unei societati independente care finanteaza din capital propriu. BNR poate reglementa piata bancara, dar deciziile sale nu au efect asupra unei companii care vrea sa isi imprumute clientii din capitalul sau propriu. Si, la vanzari de 110 milioane de euro (137 de milioane cu TVA inclus) in primele sase luni si o estimare de 330 de milioane pana la sfarsitul anului, Altex are resurse.

    Dar Credex va deveni operational abia din aceasta toamna. „Desi nu ne-am propus, vom avea business inca din acest an. Pentru anul viitor preconizam finantari de 100 de milioane de euro pentru Credex“, mai spune Ostahie. In prima faza, Credex va fi prezenta doar in reteaua de magazine Media Galaxy, urmand ca din 2006 extinderea sa aiba loc in toate magazinele Altex, iar ulterior, dupa acoperirea completa a magazinelor Altex sa se incheie colaborari si cu alti retaileri.

    Estima Finance a anuntat ca va incheia in acest an, primul integral de functionare pentru companie, cu finantari de 70-80 de milioane de euro, cea mai mare parte urmand a fi realizate pe baza parteneriatului cu reteaua de magazine de electronice si electrocasnice Domo, cel de al doilea retailer de electronice si electrocasnice dupa Altex, ca cifra de afaceri. In aceste conditii, tinta Credex pare destul de usor de atins.

    Pentru ansamblul pietei, normele BNR ar putea aduce in prima instanta un usor regres al vanzarilor, similar cu ceea ce s-a intamplat la inceputul anului trecut. Totusi, pe fondul investitiilor in publicitate si lansarea unor campanii promotionale, piata de electronice si electrocasnice si-a revenit usor in a doua parte a anului. Cu toate acestea, piata a inregistat anul trecut un regres ajungand la 750-800 de milioane de euro, potrivit estimarilor. „Prima jumatate a anului a consemnat o crestere a pietei de electronice si electrocasnice. Ramane de vazut ce se va intampla in luna august si in lunile de pana la alegeri, insa cred ca piata va inregistra o crestere fata de nivelul de anul trecut“, crede presedintele Altex.

    Ca si anul trecut, vanzarile retailerilor ar putea creste de pe urma produselor IT&C. Potrivit datelor IDC, primul trimestru din acest an consemneaza o crestere a vanzarilor de computere cu circa 40%. Aici, Altex, care are propria linie de computere, poate fi in avantaj fata de competitori.

    Dar, spre deosebire de pana acum, profitul Altex si Media Galaxy va mai merge intr-o directie, nu numai in extinderea masiva a retelei. Finantarea din bilant propriu a Credex va costa. Ca si in cazul Media Galaxy si a comertului pe suprafete mari marca Ostahie, Credex va trebui sa produca profit rapid, pentru a nu fi „prinsa din urma“ de valul costurilor de finantare.   

  • AGRICULTURA: Romania poate deveni cel ma mare producator de soia din Europa

    Plantele modificate genetic au fost inventate pentru a ne simplifica si ieftini viata. Asta daca nimeni nu s-ar teme de efectul lor asupra organismului uman si asupra mediului. Dar, pentru ca n-a fost sa fie asa, ele vor aduce agricultorilor si agentilor economici costuri suplimentare. Curand.

    Modificat genetic sau nemodificat genetic – este acesta un criteriu care va conduce mana spre un raft sau altul, in periplul vostru prin raionul de alimente? In opinia lui Aurelian Eremia, cei care ati raspuns „da“ inca nu sunteti mai multi de 500. Dar sunteti publicul lui tinta. Pentru ca Eremia crede ca veti fi tot mai multi.

    Compania Inedit Ltd. din Stefanesti, judetul Arges, pe care Eremia o conduce, produce alimente vegetariene pe baza de soia nemodificata genetic (non-MG). In Romania poate parea inca o ciudatenie, dar in Uniunea Europeana, 70% dintre cumparatori cauta in mod deliberat produsele non-OMG. Vegetarian el insusi, antreprenorul argesean isi plateste cu 20% in plus ambitia de a produce alimente din soia non-MG, intr-o Romanie in care peste 70% din productia de soia (adica circa 100 de mii de hectare din totalul de 123 de mii cultivate anul trecut) este estimata de International Service for Acquisition of Agri-Biotech Applications a fi modificata pentru a rezista erbicidului care omoara orice alta planta: Roundup. 

    „Si asta ma costa in plus, pentru ca vreau eu nebunia asta“, povesteste el pe un ton indarjit. Eremia plateste 500 de euro unui laborator autorizat din Belgrad pentru a testa fiecare lot de soia, la care se adauga costuri cu 30% mai mari pentru achizitionarea soiei conventionale de la un institut din Constanta.

    Afacerea lui Eremia e, deocamdata, un exemplu de pionierat si voluntariat in Romania. In lipsa unor laboratoare in care organismele modificate genetic (OMG) sa fie depistate, legile moderne adoptate de Romania pentru urmarirea (trasabilitatea) si etichetarea OMG-urilor si a produselor ce contin OMG nu pot fi aplicate. Ca atare, nici un procesator nu a putut fi obligat sa-si sacrifice vanzarile de produse din soia modificata genetic pe altarul sinceritatii, etichetand produsul ca atare. In curand, insa, buzunarul lui Eremia nu va mai fi singurul care va simti schimbarile economice aduse de OMG. Ceea ce antreprenorul plateste acum de bunavoie, de dragul marketingului, ceilalti producatori de produse alimentare din soia vor plati de nevoie, dupa aderare. Cum asa?

    Patru laboratoare autorizate pentru testarea OMG vor fi inaugurate in urmatorii ani. Iar existenta laboratoarelor va insemna, automat, ca agricultorii si procesatorii vor putea fi obligati sa respecte legile trasabilitatii si etichetarii. Desigur, va mai fi nevoie si de un corp de control – inexistent la ora actuala – care sa verifice sinceritatea producatorilor. Pana acum, declaratiile agricultorilor si ale procesatorilor n-au putut fi verificate de autoritati, facand ca aceste legi sa fie aplicate, in termeni eleganti, „pe sarite“.

    Ministerul Agriculturii (MAAP) spune ca va avea un laborator pentru seminte MG chiar de la anul, desi n-a primit inca de la experti nici macar evaluarea investitiei. „E un proiect PHARE, deci nu depinde totul de noi, dar cred ca la anul va functiona“, spune Gheorghe Hedesan, seful Inspectiei Seminte din cadrul MAAP. Un alt laborator va fi infiintat la Timisoara, printr-un proiect finantat de Banca Mondiala, altul la Institutul de Bioresurse Alimentare, iar altuia i se pregateste inaugurarea la Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala (IDSA) din cadrul Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

    „IDSA dispune de toate facilitatile necesare activitatii de laborator“, spune Nicolae Stefan, directorul institutului. Dar va fi autorizat doar cand personalul va primi instruire in laboratoarele comunitare acreditate. Acest proiect poate fi sustinut atat din fonduri publice, in cazul in care testarea OMG va fi un domeniu de interes national, cat si din fonduri particulare, in situatia in care comenzile pentru testari de OMG vor fi facute de companii private, a mai spus directorul.

    Cu laboratoarele la indemana, va putea si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) sa-si faca datoria de a verifica afirmatiile inscrise pe etichete. Deocamdata, seful biroului de presa al institutiei, Robert Hart, nici nu a facut cunostinta cu notiunea de OMG: intrebat daca ANPC a intalnit produse pe a caror eticheta se garanteaza ca „soia nu este modificata genetic“, Hart a raspuns telefonic revistei BUSINESS Magazin ca „de aceste E-uri se ocupa Ministerul Sanatatii“. Apoi, informat tot telefonic despre diferenta, a trimis raspuns in scris ca „Nu am avut in ultimul an astfel de situatii depistate“ si ca „masurile legale care pot fi fi luate sunt retragerea temporara de la comercializare sau amenda de 2 la 20 de milioane de lei“, semnat Serviciul de Produse Alimentare.

    Daca vor dori sa produca non-OMG, producatorii va trebui automat sa-si testeze marfa, suportand costul testarii si al etichetarii. Iar daca testele vor indica un procent mai mare de 0,9% OMG in continut, produsele vor fi etichetate drept produse ce contin OMG. Fara aceasta eticheta, producatorii alimentari care au in portofoliu produse din soia nu vor mai putea exporta, iar marfurile care vor ramane pe piata interna vor fi concurate de marfurile din UE, etichetate conform. Costurile cu testarea si etichetarea sunt mari, iar sustinatorii biotehnologiilor ofteaza la gandul avantajului economic astfel pierdut. Pretul unei testari intr-un laborator autorizat variaza de la un laborator la altul. Daca directorul IDSA estimeaza „costurile testarii unei probe“ la 20-25 de euro, seful unui laborator autorizat din Novi Sad (Serbia) – Mirjana Milosevic –  spune ca pretul unei testari prin cea mai recomandata metoda (PCR) este de circa 100 de dolari. Iar alte estimari ajung chiar la cateva sute de dolari sau de euro. 

    Sperietoarea cea mare a costurilor cu testarile ar putea fi insa pentru marii exportatori de OMG ai lumii precum SUA, Argentina, Canada sau Brazilia. Pentru ca in 2005 – 2007, semnatarii Protocolului de Biosecuritate de la Cartagena (100 de tari ratificatoare – printre care si Romania) vor reglementa comertul cu plante si seminte modificate genetic. In functie de deciziile pe care guvernele acestor tari le vor lua in legatura cu etichetarea si testarea, preturile pentru produsele reglementate de protocol – porumb, soia, rapita si seminte de bumbac – ar putea creste. Un studiu al profesorului de Agribusiness de la Universitatea Columbia din Missouri, Nicholas Kalaitzandonakes, releva ca daca toate cele 3.575 de cargouri de porumb pe care SUA si Argentina le exporta anual ar fi esantionate si testate doar o data la incarcare, costul total s-ar ridica la un milion de dolari. 

    Daca exportatorii va trebui sa identifice si sa cuantifice diferitele varietati de porumb MG, dupa cum au propus unele tari ratificatoare, etichetarea si testarea doar a porumbului din cele doua tari s-a putea ridica la 4,4 milioane de dolari anual. Iar daca testele din tara de origine a marfii va trebui confirmate si in tara de destinatie, costurile de testare se vor dubla. Mai mult, exportatorii nu vor putea avea garantia confirmarii testelor de acasa, avand in vedere ca procedura de testare e statistica, bazata pe esantionare. In prezent, informeaza studiul publicat de International Food & Agricultural Trade Policy Council, costurile aditionale anuale pe care le platesc consumatorii din Japonia si Europa pentru a achizitiona soia si porumb non-OMG se apropie de 100 de milioane de dolari.

    Pana acum, doar 19 tari au aprobat pentru import plantele si semintele modificate genetic. Si Romania va incepe sa aplice protocolul de la Cartagena din aceasta toamna, spune Adriana Baz, directorul Directiei pentru Biodiversitate si Biosecuritate din cadrul Ministerului Mediului (MMGA). Conform directorului, Romania are termen pana in decembrie sa reglementeze exporturile de plante si seminte MG. Dar aceasta masura nu va afecta prea mult economia romaneasca, cel putin deocamdata, spune Adriana Baz. Pentru ca Romania nu a exportat pana acum plante sau seminte MG, cel putin nu in mod oficial. Dimpotriva, anul trecut a importat circa 45.000 de tone de soia, conform Ministerului Agriculturii, pentru a completa productia interna de circa 300.000 de tone. Cele peste 500 de mii de hectare, pe care Romania le cultiva cu soia pana in 1989 si cu care ocupa locul intai european, s-au redus de patru ori in prezent, dar profitabilitatea acestei culturi face ca visul unor nostalgici ca Romania sa-si recastige locul fruntas in Europa sa nu para un scenariu prea indepartat.

    „Prin potentialul agricol de care dispune, Romania poate deveni cel mai mare producator de soia din Europa“, spune Constantin Sin, consilier in Ministerul Agriculturii. „Avand in vedere ca acelasi tip de soia MG cultivata in tara noastra este  aprobat in UE pentru import, nu vad de ce UE ar putea importa aceasta soia din America, si din Romania nu.“ Problema soiei MG in Romania ar putea insa veni din alta parte: daca UE nu aproba cultivarea acestei plante pana la aderarea Romaniei. Surse din Ministerul Agriculturii spun ca spera ca aprobarea sa vina in timp util, dar o strategie in ce priveste OMG-urile in Romania nu a fost inca elaborata.

    „Nu am vazut inca o strategie, probabil ca de acum inainte se va face“, spune Adriana Baz de la Ministerul Mediului. Directorul subliniaza insa ca strategia va trebui sa urmareasca interesele economice ale tarii. 
    Parametrii in functie de care se va construi strategia sunt cel putin interesanti: pe harta Europei, Romania e ca o insula a deschiderii spre biotehnologia agricola in mijlocul unei mari de tari care nu mai stiu pe ce parte sa se intoarca pentru a se declara „zone libere de OMG“. Majoritatea acestor tari nu au nici un interes economic in cultivarea OMG, insa votul lor este foarte important in adoptarea deciziilor in acest sens la nivelul Uniunii Europene, spune Sin de la Ministerul Agriculturii. 

    Chiar daca nu are inca o strategie, Romania cultiva soia MG si are in curs de testare porumbul modificat genetic sa reziste la acelasi tip de erbicid Roundup, pe care il furnizeaza tot producatorii de seminte modificate genetic. Daca s-ar cultiva la scara comerciala, aceasta planta ar putea starni si mai multe controverse, pentru ca raspandirea ei se face prin polen, iar riscurile contaminarii culturilor non-OMG cu OMG cresc. In faza de cercetare, la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timisoara, isi asteapta autorizatia pentru a fi testat in camp cartoful modificat genetic pentru a rezista la gandacul de Colorado. Gena „de interes“ a cartofului a fost donata de compania Monsanto, cel mai mare producator de OMG din lume si promotorul acestora, iar proiectul este finantat de Banca Mondiala.

    „Cum sa nu-mi para un proiect bun?“, spunea Constantin Sin de la Ministerul Agriculturii, in pauza unui seminar pe tema OMG. Trei argumente „pentru“ l-au convins pe consilier: cresterea productiei, renuntarea la tratamentele pentru combaterea gandacului si reducerea poluarii solului si a cartofilor cu pesticide.

    Dumneavoastra cum preferati? Modificat genetic, dar fara pesticide? Nemodificat genetic, dar cu pesticide? Sau nemodificat genetic, fara pesticide, dar scump (agricultura ecologica)? Indiferent de raspunsul dumneavoastra, un lucru e cert: de vreme ce vreti sa stiti ce mancati, producatorii alimentari vor plati sa va informeze. Curand.

  • ZONE FARA OMG

    In Europa, zeci de autoritati locale si regionale vor sa excluda cultivarea OMG in zona subordonata lor. 

     AUSTRIA: Opt din noua regiuni austriece s-au declarat non-OMG. Peste 100 de municipalitati au semnat o rezolutie prin care declarau ca nu cultiva OMG.

    BELGIA: peste 100 de comunitati s-au declarat „zone fara OMG“.

    FRANTA: Peste 1.250 de primari au emis declaratii prin care anuntau statutul de „fara OMG“ al localitatilor lor. 

    GERMANIA: Peste 50 de zone libere de OMG au fost „infiintate“ de o asociatie formata din peste 11.600 de fermieri adepti ai agriculturii conventionale sau organice.

    GRECIA: Toate cele 54 de prefecturi grecesti au votat sa isi declare zonele „fara OMG“, facand din Grecia prima tara in intregime acoperita de zone fara OMG.

    ITALIA: Peste 1.800 de municipalitati italiene s-au declarat pana acum „fara OMG“. Suprafetele controlate de aceste municipalitati acopera aproape 80% din Italia.

    SLOVENIA: Face parte dintr-o bioregiune mai mare „fara OMG“: Alpe Adria.

    RUSIA: Rusia nu cultiva OMG, dar de ani de zile face experimente de modificare genetica a plantelor sau a animalelor.

    SERBIA: Potrivit autoritatilor, cultivarea de OMG nu este o solutie, pentru ca tara nu ar putea concura cu marii producatori de OMG ai lumii. 

  • OFENSIVA

    Linux incepe sa castige tot mai mult din piata de servere. Se pregatesc PC-urile. 

     

    server

    trim. I 2005        /

    trim. I 2004

    UNIX

    unitati

    +5%

     

    valoare

    +2,8%

    Windows

    unitati

    +10,7%

     

    valoare

    +12,3%

    Linux

    unitati

    +31,1%

     

    valoare

    +35,2%