La capatul primelor doua saptamani de entuziasm bursier din ianuarie, BUSINESS Magazin lansa o intrebare cu raspuns previzibil: Bursa, masina de bani sau balon de sapun?. Un raspuns fara echivoc, dat de piata, avea sa vina in martie, cand din valoarea cumulata a companiilor listate s-au evaporat 5 miliarde de euro. Bursa a dat in martie o lectie severa – chiar daca saptamana trecuta si-a mai revenit putin – celor care si-au facut abia anul acesta debutul de investitori pe Bursa. A dat o lectie cruda de-a dreptul celor care s-au facut investitori cu bani imprumutati – pe langa dobanda bancara pe care trebuie sa o plateasca pentru creditul luat, acestia s-ar putea vedea nevoiti acum sa scoata si alti bani din buzunar pentru a acoperi pierderile provocate de scaderea dramatica a actiunilor. Cele patru saptamani consecutive de socuri bursiere au spulberat repede castigurile cu care jucatorii s-au mandrit in ianuarie si februarie – Bursa s-a intors la valorile de la care plecase la inceputul anului. Din valoarea companiilor listate s-au evaporat, intr-o singura luna, 5 miliarde de euro, acestea pierzand, pe ansamblu, aproximativ o treime din valoare. Iar explicatiile pentru caderea Bursei din martie sunt la fel de putine si de emotionale ca si cele pentru boom-ul din ianuarie si februarie. Investitorii si brokerii deopotriva au dat vina mai intai pe majorarea impozitului pe castigul din actiuni ori pe retragerea investitorilor straini de pe piata. Abia saptamana trecuta, dupa caderea pietei, a inceput sa se vorbeasca frecvent despre supraevaluarea actiunilor. Va mai amintiti de Caritas? Un mecanism asemanator pare sa se fi manifestat in primele doua luni ale anului si pe Bursa: piata a crescut, ca si in cazul jocurilor piramidale, dintr-un singur motiv concret – acela ca numarul investitorilor care vroiau sa intre in joc era in continua crestere. Dar, ca si in cazul jocurilor piramidale, si pe Bursa a venit momentul adevarului, in care intrarile de bani de pe piata nu au mai fost suficiente pentru a alimenta cresterea – iar caderea a inceput sa prinda viteza in momentul in care investitorii s-au precipitat sa vanda, cu speranta ca vor reusi sa incaseze cat mai mult din profitul lunilor ianuarie si februarie. Un astfel de scenariu e la fel de vechi ca si bursele internationale, iar fenomenul a fost botezat cu termenul de bubble – un balon de sapun care se tot umfla, dar sfarseste, inevitabil, prin a se sparge. Semne ale socului ce avea sa urmeze au aparut in primele zile ale lui martie, cand indicele BET, care urmareste cele mai importante zece actiuni de pe piata, a inceput sa o ia in jos, atingand un minim de 4.504 puncte, in scadere cu nu mai putin de 30% fata de punctul de maxim. Dar este potrivit termenul soc pentru ceea ce s-a intamplat? Da, mai ales pentru numerosii investitorii care au intrat pe Bursa abia la inceputul anului, cumparand actiuni in urma unor decizii superficiale, fara sa se uite la rezultatele financiare ale companiilor si cu speranta ca in numai cateva saptamani pe piata se vor inmulti banii si vor creste preturile actiunilor. Astfel de investitori nu aveau cum sa-si puna problema ca pentru asteptatele cresteri nu exista vreun fundament economic. Cifrele indicau, chiar si la inceputul anului, ca balonul s-ar fi putut sparge la un moment dat. Petrom ajunsese sa depaseasca capitalizarea bursiera a actionarului sau majoritar, OMV, iar bancile valorau pe Bursa de 7-8 ori valoarea lor contabila. Pe pietele internationale dezvoltate se inregistreaza valori de doar 2-3 ori mai mari, poate de 4 ori. De asemenea important insa, valoarea SIF-urilor ajunsese sa depaseasca valoarea actiunilor din portofoliu. Toate aceste cresteri au ajuns la urechile romanilor prin intermediul presei de interes general si mai ales al televiziunilor, care au mediatizat formidabilele castiguri de pe Bursa fara a pune accent pe riscul pe care si-l asuma un investitor. Au inceput sa apara tot mai frecvent stiri din care oricine putea deduce ca in cateva zile pe piata de capital se poate castiga cat intr-un an intreg dintr-un depozit bancar. Dar ideea esentiala, aceea ca pe Bursa se poate castiga nelimitat, dar se poate pierde si tot capitalul investit – mai ales pe termen scurt – a ramas, cu putine exceptii, un fel de nota de subsol, scrisa cu litere mici, ilizibile, careia putini i-au acordat atentie. O astfel de mediatizare generoasa – dublata de o tendinta accentuata de scadere a depozitelor la lei – a incolonat spre Bursa oameni obisnuiti, nefamiliarizati cu mecanismele si riscurile unei investitii in actiuni, care au dirijat un flux consistent de bani dinspre diferite forme de economisire spre piata de capital. Asa s-a ajuns, in final, la o spectaculoasa crestere cu peste 50% a Bursei in numai doua luni. Cifrele confirma ca pe Bursa a intrat un lot considerabil de investitori vulnerabili, care au plecat la razboi optimisti, avand in minte doar aritmetica unor castiguri bune – dar fara scut, sabie si instructie prealabila. Circa jumatate dintre cei care cumparau actiuni in martie isi facusera intrarea chiar in aceste ultime luni, dupa cum arata datele Bursei de Valori. Si daca ceea ce s-a intamplat in martie nu echivaleaza cu o tragedie pentru investitorii care joaca de mai multi ani – pretul actiunilor a revenit la nivelul lunii decembrie, nimic mai mult, socotesc ei – pentru investitorii de tip nou, care au cumparat actiuni la preturi aproape de maxim, caderea Bursei inseamna evaporarea unei treimi din sumele investite. Brokerii confirma si ei ca pe piata au aparut destui romani care au au cumparat actiuni cu bani imprumutati sau cu bani pe care nu-si puteau permite sa ii piarda. Cei mai multi inca mai incearca sa digere caderea lunii martie, dar o parte au vandut si s-au retras. Pentru unii dintre ei, inceputul lui 2005 va ramane probabil o experienta nefericita si irepetabila. Dar nu numai investitorii romani au adus bani multi pe Bursa anul acesta. La boom-ul din primele doua luni au contribuit si intrarile de capital strain, care au facut ca media tranzactiilor zilnice sa nu se situeze pe crestere mai jos de 10 milioane de euro, in conditiile in care anul trecut rulajul mediu zilnic nu depasea 3 milioane de euro. Strainii au contribuit la cresterea preturilor din primele doua luni ale anului cu achizitii nete de actiuni de 29 de milioane de euro in ianuarie si 10 milioane de euro in februarie. In martie, investitorii straini s-au aratat mai circumspecti. Dar inevitabilul s-a produs: capitalizarea totala a Bursei de Valori Bucuresti a pierdut nu mai putin 5 miliarde de euro de la punctul de maxim de pe 23 februarie pana la minimele atinse saptamana trecuta. Pentru comparatie, suma este echivalenta cu Produsul Intern Brut al Romaniei pe o luna. Unele dintre actiunile cotate, cum ar fi Petrom sau Rompetrol Rafinare (Petromidia) au trecut sub preturile de la inceputul anului, in timp ce altele, cum ar fi bancile sau SIF-urile, au rezistat ceva mai bine. Petrom a coborat pana la 2.760 lei/actiune, dupa ce incepuse anul la 3.300 lei/actiune si atinsese luna trecuta un maxim de 5.300 lei/actiune. Petromidia s-a apropiat de 800 lei/actiune, fata de 940 lei/actiune la inceputul anului si fata de maximul istoric de 1.280 lei/actiune din ianuarie. BRD a scazut pana la 39.200 lei/actiune, dar si-a revenit rapid pana la 50.000 lei/actiune, fata de un maxim de 60.500 lei/actiune atins luna trecuta si fata de 37.000 lei/actiune la inceputul anului. Minimele atinse de SIF-uri saptamana trecuta continuau sa se situeze cu 20% peste preturile de la inceputul anului, iar la finalul saptamanii trecute se tranzactionau cu 35% peste preturile din ianuarie si februarie. In prima parte a anului, cele mai mari aprecieri de pe piata le-au inregistrat SIF-urile, care se numara printre favoritele investitorilor romani, dar sunt vizate mai putin de straini, pentru ca acestia nu pot detine decat pachete mici de actiuni. Foamea de actiuni de pe piata, reluarea discutiilor privind cresterea pragului de detinere si apropiatele alegeri pentru consiliile de administratie ale SIF-urilor au dus la o apreciere medie de 80% in doar doua luni. Preturile unora dintre actiuni au inregistrat chiar cresteri de 100%. Aici SIF Oltenia a depasit chiar si cele mai optimiste asteptari. De altfel, datele de referinta pentru adunarile generale – cele pana la care investitorii puteau cumpara actiuni pentru a vota conducerile SIF-urilor – au coincis cu punctul de maxim atins de actiunile acestora. Privind peste granita, se poate spune ca regresul Bursei de la Bucuresti a coincis cu evolutii similare pe majoritatea pietelor din regiune. Scaderile inregistrate de Petrom, BRD sau SIF au fost insa mult mai puternice fata de cele ale actiunilor tranzactionate la Praga sau la Budapesta. Dar si castigurile aduse de lunile ianuarie si februarie aici au fost mai mari decat cele ale actiunilor din regiune. Scaderea pietelor din regiune a coincis si cu continuarea cresterii dobanzilor pe piata americana. Unii dintre investitorii internationali si-au mutat acolo, pe o piata mult mai putin riscanta, plasamentele. Au fost astfel de retrageri de capital strain esentiale? Brokerii de pe piata romaneasca nu cred asta si spun ca nu au sesizat retrageri importante de capital strain in martie. Au observat doar ca fondurile straine de investitii au fost mult mai rezervate in a cumpara actiuni. De altfel, scaderea Bursei de la Bucuresti nu a coincis cu o depreciere importanta a monedei nationale, asa cum s-a intamplat pe celelalte piete. Scaderea a fost cauzata de un cumul de factori, spune Sorin Olaru, directorul general al societatii de brokeraj ING Securities. Investitorii romani au inceput sa-si marcheze profiturile in urma informatiilor privind intentia de majorare a impozitului pe castigurile de capital, explica el. Cat despre investitorii straini, pentru ei a contat tendinta de crestere a dobanzilor la dolar in conditiile aparitiei unor presiuni inflationiste in Statele Unite. In acest context, investitorii straini au inceput sa-si reduca expunerile pe pietele de capital emergente si si-au indreptat atentia asupra Statelor Unite, crede Sorin Olaru. Analistii cred ca tocmai iesirea de pe piata a unor hedge funds, fonduri de investitii cu o strategie agresiva de investitii, orientate mai ales catre operatiuni speculative, e cea care a declansat corectia din martie. Ce i-a facut insa sa se retraga, orientandu-se in special catre piata americana? Analistii invoca pentru asta o recenta decizie a FED, banca centrala a Statelor Unite, care a majorat rata dobanzii de interventie la 2,75%, existand si perspectiva unor alte majorari. Procesul de corectie se pare ca a fost initiat de cateva hedge funds care au decis sa isi marcheze profiturile, spune Daniel Palita, director asociat la societatea de brokeraj Alpha Finance. S-a declansat astfel un proces de bulgare de zapada care a antrenat inevitabil si investitorii de retail. Pe scaderea inregistrata de Bursa, investitorii institutionali nu au fost totusi o prezenta activa pe piata. In general, investitorii mari au luat pozitii de asteptare in cautarea momentului optim de intrare in piata, mentioneaza Daniel Palita. Acum, unii dintre brokerii de la Bursa stau cu un ochi la ecranele de tranzactionare si cu celalalt la stirile despre economia americana, a carei revenire la rate tot mai mari de crestere si la dobanzi FED superioare ar putea transforma SUA intr-un magnet pentru fondurile speculative care pana acum si-au plasat banii si in bursele din economiile emergente est-europene, inclusiv in cea romaneasca. Sorin Olaru de la ING Securities crede ca in continuare comportamentul investitorilor straini pe piata va depinde foarte mult de evolutia dobanzilor la dolari si de intarirea dolarului comparativ cu alte valute. O crestere accelerata a dobanzilor la dolari pe piata din Statele Unite ii va face pe investitori sa nu mai acorde atentie actiunilor romanesti, chiar daca titlurile de pe piata de capital de la noi ajung la preturi care sa le caracterizeze drept «ieftine», crede el, adaugand ca, dupa corectia puternica a Bursei romanesti, multe dintre actiuni au ajuns la preturi apropiate de valoarea lor corecta. La scaderea pietei a contribuit, cum se intampla in astfel de situatii, si panica in care au intrat unii dintre investitorii mici care au vazut cum se topesc accelerat economiile lor. Era de asteptat sa se intample asa? Tehnic vorbind, explica Daniel Palita de la Alpha Finance, scaderea din ultima luna a fost o corectie normala la cresterea sustinuta a Bursei din ultimii patru ani si in special din 2004. In conditiile nervozitatii crescute a investitorilor, alimentata si de cresterea taxarii castigurilor din capital si dividende, rapiditatea corectiei a capatat si accente de usoara panica, mai ales din partea investitorilor mici, spune Palita. Actiunile romanesti se tranzactioneaza la niveluri de evaluare inalte inca de anul trecut, iar cresterea din primele doua luni ale acestui an a fost doar partial justificata de impactul favorabil al reducerii impozitului pe profit si al celui pe venit, adauga el. Administratorii fondurilor straine de investitii care joaca pe Bursa au pareri impartite privind perspectivele de crestere in continuare a pietei. Unii au inceput sa vanda pentru ca actiunile li se par acum scumpe, altii continua sa cumpere, sperand la noi maxime. Acum doua luni, actiunile li se pareau ieftine multor investitori. Zicala ce astazi ti se pare scump maine ti se va parea ieftin s-a intors pe dos. Sunt actiunile romanesti ieftine sau scumpe, daca ne raportam la celelalte piete din Europa Centrala sau de Est? Romania nu este diferita de pietele din regiune, crede Valdur Jaht, manager al companiei estoniene de administrare a investitiilor Trigon Capital care administreaza in Romania plasamente in actiuni in valoare de 15 milioane de euro. Insa Romania a inregistrat cele mai bune performante din regiune in ultimii ani si din aceasta cauza cele mai multe dintre actiuni au ajuns mai scumpe fata de cele similare din alte tari din regiune, spune Jaht. Chiar si dupa ultimele corectii preturile unora dintre actiuni sunt destul de mari, crede managerul Trigon Capital Jaht spune ca in ultimele doua luni fondurile mai mult au vandut decat au cumparat, dirijand o parte din banii investiti in Romania catre alte piete din regiune. Se vor intoarce insa banii aici? Probabil ca intr-o mica masura, opineaza Jaht: Nu a mai ramas prea mult potential de crestere pe piata romaneasca si credem ca putem gasi alternative mai bune pe alte piete din regiune. Opinia lui Jaht nu este insa impartasita de toti investitorii straini. Elvetienii de la fondul de investitii Hyposwiss Danube Tiger, de exemplu – care detine actiuni romanesti in valoare de peste 40 de milioane de euro -, cred ca piata romaneasca are in continuare potential de crestere. Noi am cumparat cate putin in fiecare zi. Petrom, de exemplu, la 3.000 de lei ni se pare foarte atractiv, spune Karl Keller, senior portfolio manager la Hyposwiss. Piata romaneasca a ajuns la un PER (n. red. – raportul dintre pret si profit) de 15 si randamente medii ale dividendelor de 3%, explica Keller, niveluri la care se tranzactioneaza si companiile de pe pietele dezvoltate din Vest. Companiile romanesti au insa mai mult loc de dezvoltare decat cele din Germania sau Franta si de aceea credem ca actiunile sunt inca ieftine, mai ales ca economia creste, dobanzile scad, iar aderarea la Uniunea Europeana este in continuare posibila, adauga Karl Keller. Una dintre cele mai bune unitati de masura a riscului pe care investitorii si-l asuma este dat de fluctuatiile valorii investitiilor. Iar fluctuatiile actiunilor din ianuarie-martie sunt cele mai puternice inregistrate pe Bursa romaneasca in ultimii ani, cu cresteri sau scaderi frecvente de 10% de la o zi la alta. Asta arata, spun analistii, ca investitiile in actiuni sunt acum mult mai riscante decat anul trecut, de exemplu, cand brokerii se plangeau ca au avut o zi obositoare daca indicii fluctuau cu mai mult de 2-3%. Volatilitate mai mare pe piata inseamna teoretic un grad mai ridicat de risc. Asta cred ca se datoreaza faptului ca multe dintre actiunile de pe piata au ajuns foarte aproape de pragul de sus, de la care puteau fi considerate ca fiind supraevaluate, spune Iulian Panait, presedintele societatii de consultanta privind piata de capital KTD Invest. De vina pentru fluctuatiile mari ar putea fi nivelul crescut de incertitudine de pe piata, dat fie de negocierile cu Fondul Monetar International, fie de semnele de intrebare in privinta semnarii tratatului de aderare la Uniunea Europeana, fie de modul si de data de la care ar urma sa se aplice impozitul majorat pe castigurile din actiuni, fie de evolutia viitoare a cursului valutar si a dobanzilor, care afecteaza rezultatele financiare ale tuturor companiilor cotate. Saptamana trecuta, Comisia externa a Parlamentului European a aprobat aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana – nu s-a inregistrat insa vreun un efect vizibil in piata. La Bursa s-au facut insa auzite multe opinii potrivit carora fluctuatiile din ultimele luni au fost cauzate de incertitudinile privind votul final asupra aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, care va avea loc pe 13 aprilie in Parlamentul European. Dar la rezultatele financiare ale companiilor se uita cineva? Cam toate companiile de pe Bursa au crescut si au scazut cam la fel, fie ca aveau rezultate mai bune sau mai slabe, investitorii continuand sa se uite atunci cand cumpara la ce a crescut mai putin si cand vand la ce a scazut mai putin. Petromidia, de exemplu, a anuntat pentru primele doua luni ale acestui an un profit aproape dublu fata de intreg anul 2004, peste asteptarile analistilor. Dar actiunile Petromidia au scazut si ele la fel de puternic ca si altele – asta pentru ca intreaga piata a scazut. Pe de alta parte, nici acuzatiile aduse lui Dinu Patriciu, principalul actionar de la Petromidia, nu sunt in masura sa-i linisteasca pe investitori. La noi nu conteaza ce cumperi pentru ca daca piata creste, cresc toate actiunile, iar daca piata scade, scad toate actiunile, spune Iulian Panait de la KTD Invest. Din aceasta cauza s-a ajuns aici la diferente foarte mari intre companii in privinta raportului dintre pretul de pe piata si rezultatele financiare, crede el. Primul trimestru a fost, spun brokerii, puternic influentat de intrarile sau iesirile bruste de bani din piata, insa e de asteptat ca urmatoarele luni sa aduca o evolutie mai echilibrata o data cu listarile unor noi companii pe piata. Evolutia Bursei pana la finalul anului va depinde de listarile care se vor realiza in acest an. Daca se va reusi listarea companiilor mari de stat, despre care se vorbeste ca urmeaza sa vina pe Bursa in acest an, piata o sa fie mult mai echilibrata, nu se va mai inregistra volatilitatea ridicata din primul trimestru, spune Sorin Olaru de la ING. Pe de alta parte, oferte publice de amploare la preturi considerate mici de investitori ar putea sa ii determine pe unii dintre jucatori sa vanda actiunile deja listate pentru a participa la ofertele publice, ceea ce ar putea afecta negativ preturile actiunilor. Piata romaneasca de capital este in continuare dominata de investitorii romani, in principal de retail, a caror presiune de cumparare a scazut sensibil in ultima luna. Interesul investitorilor mari ramane in continuare ridicat si probabil ca se va manifesta mai pregnant dupa calmarea pietei. Un rol important il vor avea si ofertele publice initiale anuntate pentru acest an, a caror dimensiune si evaluare pot afecta sensibil echilibrul existent pe piata, crede Daniel Palita de la Alpha Finance. Ce ne poate aduce sfarsitul de an? O crestere, dar una moderata. Desi investitiile pe Bursa par din ce in ce mai riscante, brokerii sunt increzatori ca pe termen mediu si lung piata va aduce randamente mai mari decat plasamentele cu venit fix. Desi este foarte greu de prognozat, eu cred ca piata va oferi o rentabilitate superioara nivelului de 30%, spune Adrian Zoicas-Ienciu, analist la SSIF Broker. Prognoza sa se sprijina si pe faptul ca nivelul dobanzilor la depozitele bancare se invarte in jurul nivelului de 10%. Consideram ca o crestere in termeni nominali de aproximativ 20% a pietei va permite si o reasezare graduala a valorii de piata a companiilor listate la nivele mai rezonabile de evaluare, crede Daniel Palita, de la Alpha Finance. Lectia administrata anul acesta investitorilor e clara. Cei care au intrat pe piata in ultimele luni va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca la Bursa, pe termen scurt, se poate si pierde – e normal ca piata sa mai inregistreze si scaderi, iar cele din ultima perioada sunt o corectie negativa, dupa cum spune directorul general al Bursei de Valori Bucuresti, Stere Farmache, care nu crede ca ceea ce s-a intamplat in martie descurajeaza investitorii care au intrat in piata. Farmache spune ca e important ca numarul de investitori de la Bursa este in crestere si ca, in ciuda scaderilor din martie, Bursa continua sa ramana o alternativa viabila de plasare a economiilor, mai ales ca nivelul randamentelor la celelalte forme de plasament e in scadere. O declaratie optimista, asadar. Ramane insa de vazut cati dintre cei care au inghitit pastila amara a scaderilor din martie vor intelege ca medicatia administrata cu forta le-ar putea insanatosi investitia.
Blog
-
LECTIA BURSEI
-
Povestea CEC
CEC a implinit, anul trecut, 140 de ani de existenta. Cea mai veche banca romaneasca asteapta acum inceperea procedurii de privatizare. In aceasta perioada, CEC asteapta ca banca americana JP Morgan, angajata de statul roman in calitate de consultant, sa faca propuneri privind formula de privatizare a bancii.
Trecut glorios…
Originile CEC se regasesc in vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. CEC continua activitatile primei institutii de credit public din Romania – Cassa de Depuneri si Consemnatiuni – si, din 1881, a celei mai importante case de economie romanesti – Casa de Economie, transformata in 1932 in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale.
1864: La 24 noiembrie, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba legea de infiintare a Cassei de Depuneri si Consemnatiuni (C.D.C.E).
1865: Cassa de Depuneri si Consemnatiuni isi incepe activitatea la 1 ianuarie sub conducerea lui Enric Winterhalder, fost director si secretar general al Ministerului Finantelor.
1881: Isi incepe activitatea, tot la 1 ianuarie, Casa de Economie, institutie autonoma financiara, dar aflata sub administrarea C.D.C.E.
1930: C.D.C.E. este reorganizata. Se desprinde Casa de Economie, care devine institutie publica autonoma, sub denumirea de Casa Generala de Economii, aflata sub autoritatea Ministerului de Finante.
1948: La 1 septembrie este publicat decretul de infiintare a Casei de Economii, Cecuri si Consemnatiuni, prescurtat C.E.C. Patrimoniul noii institutii s-a format prin contopirea patrimoniilor Casei de Depuneri si Consemnatiuni si Casei Nationale de Economii si Cecuri Postale. I se incredinteaza primirea si pastrarea economiilor populatiei din intreaga tara.
1950-1970: Are loc dezvoltarea serviciilor si produselor bancare oferite populatiei: libretul de economii cu castiguri (1953), obligatiunile CEC cu castiguri (1954), operatiile de acreditiv (1954), libretul de economii cu dobanda si castiguri (1961), libretul de economii cu dobanda si castiguri in autoturisme (1962) etc.
1970-1985: CEC acorda credite populatiei pentru cumpararea si construirea de locuinte proprietate personala.
1990: Isi extinde activitatea acordand credite pe termen scurt, mediu si lung societatilor bancare si prin efectuarea de operatiuni cu titluri de stat.
1996: Apare legea nr. 66 privind reorganizarea in societate bancara pe actiuni cu actionar unic statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor.
…si prezent agitate
La sfarsitul lui 2004, CEC se plasa, dupa activele detinute, pe locul patru in ierarhia sistemului bancar, dupa BCR, BRD-Groupe Société Générale si Raiffeisen Bank.
PROFIT NET: CEC a obtinut, in 2004, un profit net de 589 de miliarde de lei (aproximativ 14,5 milioane de euro), in crestere cu 32% fata de rezultatul inregistrat in 2003.
ACTIVELE BANCII: S-au majorat in 2004 cu 28% fata de anul precedent, ajungand la aproximativ 52.000 de miliarde de lei (circa 1,4 miliarde de euro).
DEPOZITE: Banca a atras depozite in valoare de 44.846 de miliarde de lei (1,1 miliarde de euro), in crestere cu aproximativ 29% fata de anul 2003.
CREDITE: Soldul creditelor s-a mentinut la nivelul inregistrat la finele anului 2003, adica circa 7.000 de miliarde de lei (172,70 mil. euro).
COTA DE PIATA: In 2004, cota de piata detinuta de banca a coborat la 5,9 procente, de la 6,9 cat detinea cu un an in urma.
CAPITAL SOCIAL: CEC are un capital social de 1.500 de miliarde de lei (37 de milioane de euro), 9.000 de salariati si o retea teritoriala formata din 1.408 unitati.
PRIVATIZARE: In 2004, banca de investitii JP Morgan a fost selectata drept consultant in procesul de privatizare, fiind angajata sa finalizeze strategia de privatizare.
-
Cei sapte presedinti
In 15 ani, Casa de Economii si Consemnatiuni si-a schimbat de opt ori presedintele. Pe rand, la conducerea CEC au fost:
- Nicolae Eremia: 01.01.1990 – 10.04.1990
- Emil Badiu: 10.04.1990 – 26.03.1996
- Constantin Teculescu: 26.03.1996 – 20.03.1997
- Camenco Petrovici: 20.03.1997 – 27.03.2000
- Liviu Marica: 27.03.2000 – 05.06.2000
- Ion Ghica: 05.06.2000 – 04.09.2001
- Constantin Teculescu: 04.09.2001 – 16.08.2004
- Enache Jiru: 16.08.2004 present
-
-
CLINICI PRIVATE: Miliarde verzi pentru halatele albe – dintr-o piata totala estimata la 3-3,5 mld euro anual, serviciile medicale private reprezinta doar 50 – 100 de ml euro
In sanatate, o piata de peste 3 miliarde de euro anual, investitorii privati au intrat deocamdata doar in varful picioarelor. Dar spitalele particulare vor deveni, in anii care urmeaza, o miza importanta, iar politele private de sanatate vor asigura o alternativa de finantare la cea gestionata pana acum exclusiv de stat.
O idee de afacere de miliarde: investitia in companii din domeniul medical. De cand a plecat de la Roland Berger, Dragos Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa, a investit cateva sute de mii de euro in astfel de companii. Pariul lui Rosca ar fi castigat daca acestea vor valora cateva milioane bune de euro peste 5-6 ani. Iar logica lui pleaca de la un calcul simplu: desi exista cerere pentru servicii medicale de calitate, in acest moment sistemul privat este subdezvoltat.
Bugetul anual al sanatatii reprezinta 5-6% din PIB, adica 2,5 miliarde de euro, la care se adauga cel putin 500 de milioane – unele estimari merg pana la un miliard – in plati la negru facute de romanii care ajung la medic. Se ajunge astfel la un total de 3-3,5 miliarde de euro anual, din care piata serviciilor private reprezinta doar 50-100 de milioane de euro. Diferenta reprezinta ceea ce oamenilor de afaceri le place sa numeasca potential enorm.
Pana acum, doar o parte infima din sistemul de sanatate este privata. Este vorba de cateva clinici (Medicover, Centrul Medical Unirea, Medsana), de companii are ofera servicii pentru medicina muncii (Romar, Medlife, Cristal Diagnostic, Diagnosis) si de cateva laboratoare (Medlife, IDS, Sinevo). La acestea se adauga centrele de diagnostic, serviciile la domiciliu si salvarea.
Pe langa companiile private nou-infiintate si privatizarea anumitor parti ale sistemului de stat au aparut si forme hibride, denumite intr-un limbaj oficial parteneriat public-privat. Pe romaneste, asta se traduce prin companii medicale private care presteaza servicii decontate de CNAS (de exemplu, Euromedic) prin centre din cadrul spitalelor administrate de investitori privati. Este cazul unor centre de dializa, operate de companii precum Fressenius sau Gabro.
Pana acum, s-a privatizat foarte putin, raportat la potentialul pietei. In sectorul privat intra deocamdata servicii de diagnostic, laborator, salvare, insa mai putin partea de tratament propriu-zis. Dar privatizarea spitalelor este o oportunitate. Fata de sutele de mii de euro, la cat se ridica investitiile realizate de fondul Gemisa, cand vorbim de spitale, cifrele urca vertiginos la zece milioane de euro. Cam atat a investit Eureko in spitalul sau privat.
Principalele doua investitii din domeniul medical ale Gemisa s-au concretizat in Oxigen Plus (furnizor de echipamente la domiciliul bolnavilor de insuficienta respiratorie) si Cristal Diagnostic (companie specializata in medicina muncii). O investitie intr-un spital privat presupune un mare efort initial. Nu e vorba neaparat de constructie, cat mai ales de echipamentele medicale. La finalul amortizarii, afacerea este rentabila, pentru ca marjele din serviciile medicale sunt ridicate, explica Dragos Rosca, managerul Gemisa. Ilustrativ pentru dimensiunea unei asemenea investitii ar fi costul unui ecograf, care se ridica la aproximativ 100.000 de euro.
Dar este intr-adevar sustenabil sistemul medical privat in acest moment? Isi pot vedea investitorii armotizate investitiile intr-o perioada rezonabila, daca ne gandim ca Romania numara sase milioane de oameni cu venituri situate in jurul a 100 de euro lunar – pensionarii?
La prima vedere, raspunsul e mai degraba negativ. Iar realitatea concreta il confirma, cel putin in unele dintre cazuri: nu persoanele fizice reprezinta baza de clienti care asigura supravietuirea companiilor medicale private, ci clientii corporate, companiile.
Avem 700-800 de clienti companii cu 35.000 de abonati, spune Marina Otelea, director de dezvoltare la Medicover. Un abonament presupune accesul la servicii medicale dintr-o gama limitata, intr-un numar nelimitat. Cand un client isi alege unul din pachetele noastre poate veni la policlinica in fiecare zi, explica Marina Otelea.
Insa nu toate clinicile private isi bazeaza activitatea preponderent pe clientii companii. Persoanele fizice sunt o miza inca de pe acum, chiar inainte de aparitia normelor metodologice la legea asigurarilor private de sanatate, care vor da posibilitatea inchirierii unor astfel de polite. Centrul medical Medsana, de exemplu, are si clienti persoane juridice (ING, Alpha Bank sau MobiFon). Insa grosul vanzarilor le facem din serviciile medicale prestate catre persoane fizice, spune Radu Botgros, director medical al Medsana, adaugand ca plata serviciilor se face cash.
Desi inca nu au aparut normele metodologice la legea asigurarilor de sanatate, Medicover a gasit o portita legislativa pentru a lansa prima asigurare privata, impreuna cu compania Aviva. Asigurarea Medicover are drept baza legea generala a asigurarilor. Vanzarile sunt nesemnificative, deocamdata, dar oficialii companiei cred ca lucrurile se vor schimba. Avem un sondaj din care rezulta ca 60% dintre cei chestionati sunt dispusi sa plateasca pentru o asigurare privata de sanatate. Daca 10% cumpara, este suficient, crede Marina Otelea de la Medicover.
Insa jucatorii din domeniu sunt acum mai degraba rezervati deocamdata: nimeni nu se asteapta, peste noapte, la un boom al pietei serviciilor medicale private. Radu Botgros de la Medsana spune ca e nevoie mai intai ca oamenii sa se obisnuiasca cu asigurarile private, iar mai apoi sa inteleaga ca asigurarea privata nu acopera tot si ca nu pot solicita analize decat atunci cand este stricta nevoie.
Asigurarile private ar crea un canal paralel de finantare pentru sistemul de stat, sufocat de ineficienta, birocratia si blocajul financiar al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Fie si numai de aceea, spun investitorii, este nevoie de asigurari private.
Un caz special il reprezinta spitalele private. Desi nu exista o lege pentru aceste institutii, care sa permita decontarea cu Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate (CNSAS), capitalul privat s-a dovedit inca o data ingenios. Companii straine si romanesti au construit de la zero spitale private in care serviciile se vor plati cu banii jos, ca la supermarket. Asa ca un pacient care vrea sa fie operat in conditii superioare celor din spitalele de stat se orienteaza spre un spital privat, consimtind sa scoata din buzunar pentru o interventie sume ce pot depasi 1.000 de euro.
Grupul elen Eureko a investit circa zece milioane de euro intr-un spital privat amplasat langa Spitalul de Urgenta din Bucuresti. La randul sau, distribuitorul de medicamente Polisano a deschis un spital la Sibiu.
In aparenta, dezvoltarea unui spital privat ar trebui sa fie prilej de bucurie si pentru pacienti dar si pentru medici, avand in vedere nivelul scazut al salariilor de la stat. Paradoxal insa, exact salariile mici au generat un fenomen care acum pune frane in dezvoltarea sistemului privat.
Potrivit unor surse, incercarile managerilor din sistemul privat de a functiona legal, cu angajati cu carte de munca si venituri impozabile se lovesc de o meteahna veche a medicilor: cei mai multi cer sa fie platiti pe loc, la negru si se feresc de angajamentele legale (carte de munca, contracte pe microintreprinderi) care presupun o diminuare a veniturilor nete.
Insa inainte de privatizarea integrala a spitalelor se vor privatiza acele servicii spitalicesti care pot fi externalizate: laboratoarele, centrele de diagnostic, catering-ul pentru bolnavi sau spalatoriile.
Bineinteles, va exista in permanenta o categorie de oameni care nu isi vor permite servicii medicale private, mai precis, un sistem de asigurare privat. Este vorba de pensionari si de salariatii cu venituri reduse, care vor ramane clientii statului.
De unde o sa vina investitorii? Acestia sunt fie investitori strategici din afara, cum este cazul operatorului de spitale NatWest care vrea sa preia Fundeni, fie antreprenori privati (spitalul Polisano), fie investitori financiari care s-au lipit de o companie din domeniul medical (cazul clinicilor Medicover in care a investit Oresa).
-
Cum e pe la altii
Chiar daca nu au privatizat foarte mult din sectorul tertiar al sanatatii (adica spitale), tarile central-europene din fostul bloc comunist au incercat crearea unui sistem de asigurari de stat functional.
FONDUL DE SANATATE: Este descentralizat, administrarea banilor facandu-se la nivel local, ceea ce elimina riscul blocarii intregu-lui sistem (Polonia).
SISTEM PARALEL: In Occident, asigurarile private de sanatate se platesc in paralel cu cele de stat, care raman obligatorii. In Germania, Olanda si Elvetia, contribuabilii pot opta pentru sistemul privat, care functioneaza in paralel cu cel de stat.
-
Cum se cheltuie banii alocati sanatatii
Calculele hartiei arata ca piata de sanatate din Romania este de cel putin trei miliarde de euro, ceea ce reprezinta un potential de afaceri deloc de neglijat.
- Medicamente compensate: 500 mil.
- Servicii medicale si administratie: 2 mld.
- Buget anual total: 2,5 mld.
- Plati la negru: 0,5-1 mld.
-
-
ENERGIE: Emanatii de preturi? Schimbati robinetul… dupa 2007!
A avea gaze in casa a fost intai o mandrie, pe urma o moda si acum o necesitate. Inceputul lunii aprilie ii va imparti pe romani, iarasi, in alte doua categorii: cei ce platesc mai mult si cei ce platesc mai putin, la acelasi consum de gaze. Companiile, la fel. A devenit in schimb mai intelept, din punct de vedere economic, sa apelezi la distributiile mici de gaze, care tin piata vioaie: au scazut preturile!
Pretul gazelor naturale va creste de la 1 aprilie cu 25% si nu va mai fi unic pe tara. Efectele colaterale ale schimbarii proprietarului la cele doua Distrigazuri ar putea fi reducerea personalului celor doua societati cu circa 10.000 de oameni. Pentru mai bine de jumatate dintre romani, privatizarea societatilor de distributie a gazelor naturale nu inseamna, deocamdata, nimic. Este vorba despre cele 48% din locuintele tarii care inca se mai incalzesc cu sobe cu lemne sau carbuni. Nu pentru ca pretul gazului ar fi prea mare, ci pentru simplul motiv ca in multe orase de provincie si sate retelele de alimentare cu gaze naturale nu au ajuns. Ceea ce nu stiu, deocamdata, romanii pana la care Distrigaz nu a reusit sa ajunga este ca privatizarea distributiilor de gaz i-ar putea scuti de povara cumpararii lemnelor.
Privatizarea distributiilor de gaze naturale schimba aproape in totalitate aceasta piata. Incepand de la modalitatea de calculare a tarifelor la gazele naturale si terminand cu modul de lucru cu clientii bun sau rau-platnici.
Dar, poate, modificarea cea mai importanta este spargerea unui monopol al statului si intrarea investitorilor straini pe piata romaneasca a gazelor naturale. Pana acum, societatile de distributie a gazului Distrigaz Nord si Sud, care acopera 97% din piata, apartineau statului. Prin semnarea contractelor de privatizare, in toamna anului trecut, Distrigaz Nord (care livreaza gaz in zona de nord a tarii) a intrat in proprietatea companiei germane E.ON Ruhrgas, pentru suma de 304 milioane de euro. Distrigaz Sud (care livreaza gaz in jumatatea de sud a tarii) a ajuns in proprietatea companiei franceze Gaz de France, pentru suma de 311 milioane de euro. Ambele societati detin suprematia la distributia de gaz in tarile de origine. In fapt, statul a primit numai 253 de milioane de euro pe cele doua distributii, restul urmand sa fie investiti in Distrigaz Nord (179 de milioane de euro) si in Distrigaz Sud (183 de milioane de euro).
Este mult, este putin? Spre comparatie, Ungaria a luat, acum 10 ani, 460 de milioane de dolari pe o distributie de gaz comparabila cu cea a Romaniei din punctul de vedere al numarului de consumatori (circa 1,9 milioane). Dar dincolo de banii primiti de stat, privatizarea a adus un element esential pe piata romaneasca a gazelor naturale: competitia si formarea preturilor pe baze comerciale. Unul dintre punctele cele mai disputate cu cei doi investitori straini a fost, spun surse apropiate procesului de privatizare, tocmai modalitatea de calcul a tarifelor la gaz.
Iar rezultatele vor fi vizibile incepand de saptamana viitoare. Atunci va intra in vigoare noul sistem de tarifare a gazelor naturale. Ce s-a schimbat fata de vechiul sistem? Daca pana acum existau doua categorii de consumatori: casnici si industriali, acum s-a trecut la sase categorii, stabilite in functie de cantitatea de gaze naturale consumata (pana in 2.400 de metri cubi/an, intre 2.400 si 12.400 mc/an, intre 12.400 si 124.000 mc/an, intre 124.000 si 1,24 milioane mc/an, intre 1,24 milioane si 12,4 milioane mc/an si peste 12,4 milioane mc/an). In plus, de la 1 aprilie, fiecare consumator va plati si un abonament lunar. Asa se face ca taxa fixa se situeaza intre intre 3.700 de lei si aproape un milion de lei.
Pe langa impartirea in grupe de consumatori, noua metodologie de calcul da voie firmelor de distributie sa isi recupereze, prin cresteri de tarife, o serie de cheltuieli. Asa se face ca, de saptamana viitoare, nu va mai exista un pret unic pe tara pentru metrul cub de gaz. Consumatorii de gaz din sudul tarii, arondati la Distrigaz Sud, vor plati cu peste 1.000 de lei/metru cub mai mult decat cei din nord, arondati la Distrigaz Nord. Diferente similare de pret vor fi si in cazul abonamentelor lunare.
De ce au fost stabilite tarife diferite la gazele naturale pentru cele doua distributii? Tarifele sunt stabilite in functie de lungimea retelelor, de cantitatile de gaz livrate, de numarul de consumatori si de investitiile realizate. Un kilometru de conducta din Bucuresti se intretine cu costuri mult mai mari decat un kilometru de conducta de la sat sau dintr-un oras mai mic, explica Stefan Cosmeanu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN).
Dar poate elementul care are cea mai mare influenta este nivelul investitiilor. Statul roman a acceptat ca firmele straine care au preluat distributia gazului sa recupereze anual, 11,6% din investitia realizata. E.ON Ruhrgas va investi, in urmatorii trei ani, 50 de milioane de euro in Distrigaz Nord, iar Gaz de France, 70 de milioane de euro, la Distrigaz Sud. De aici si diferentele de pret pentru metrul cub de gaz, explica surse apropiate procesului de privatizare. Efectele privatizarii si introducerii unei noi formule de calcul se vad pe intreaga piata a distributiei de gaz. Pentru prima data, firmele mici de distributie, cele care acopera sub 1% din consumul total al Romaniei, isi pot forma, liber, preturile de vanzare. Daca pana acum, ele nu puteau jongla in nici un fel cu preturile, acum anunta tarife mai mici decat cele practicate de Distrigaz Nord si Sud.
Un prim exemplu este cel al firmei Gaz-Est Vaslui, care furnizeaza gazele naturale pentru Vaslui si Husi. Societatea a anuntat ca pretul pentru un metru cub va fi, de la 1 aprilie, de 4.741 de lei, fata de 4.808 lei, la Distrigaz Nord si 5.117 lei, la Distrigaz Sud. Cum a fost posibila reducerea preturilor? Parametrii economici realizati in 2004 si planul de investitii pentru 2005 au fost responsabili pentru noile tarife, spune Adrian Tighici, directorul SC Gaz-Est SA Vaslui.
Pana aici, lucrurile au un aer de normalitate: preturile sunt stabilite in functie de costurile specifice fiecarei societati in parte, conductele invechite care au nevoie de investitii sau extinderea retelei stabilesc tarifele la gaz. Diferite de la o societate de distributie, la alta. Cat de corecta este aceasta situatie fata de consumator? Un raspuns clar nu a venit din partea autoritatilor. Abia din 2007, cand se va liberaliza piata, consumatorii vor putea incheia un contract de furnizare a gazelor naturale cu ce firma aleg, indiferent de orasul in care locuiesc. Un locuitor din Targu-Mures va putea face contract de furnizare cu o firma din sud, explica Marcela Olteanu, director ANRGN. Pe langa acesta, va trebui sa incheie si un contract de distributie, cu firma locala.
Pentru momentul 2007 se pregatesc, de fapt, firmele de furnizare si distributie care exista pe piata romaneasca. In fapt, cei doi ani pana atunci sunt de exercitiu, spun surse din sectorul energetic. Micii furnizori de gaz, precum Distrigaz Vest, Gaz Est Vaslui, Congaz, Gazvest, Nord Gaz etc., folosesc aceasta perioada pentru a vedea in ce masura pot concura cu preturile Distrigaz Nord si Sud. Si pentru a stabili daca vor fi capabili sa fure o parte din clientii celor doua companii avand ca argument pretul de vanzare a gazelor. Dincolo de aparitia concurentei pe piata gazelor naturale, privatizarea va avea efecte pe termen mediu si lung. De data aceasta, ele vizeaza in primul rand activitatea Distrigaz Nord si Sud.
O prima masura a fost crearea unor sucursale care sa se ocupe exclusiv de servicii de reparatii si intretinere. Noi am pregatit un pic terenul cum au facut cei de la Petrom, spunea Liviu Duinea, fostul director general al Distrigaz Sud. Aceasta sucursala de servicii a luat 1.200 din cei 10.800 de angajati ai societatii, mai explica Duinea. Aceeasi miscare s-a produs si la Distrigaz Nord, unde numarul salariatilor este de circa 9.000. Din 2007, activitatea de furnizare a gazului va fi separata de cea de distributie. Daca vor fi create societati separate, iar investitorii straini se vor concentra numai pe furnizare, atunci numarul angajatilor se va putea reduce cu pana la 50%, spun surse din sectorul energetic.
Este complicat sa prevedem cu cat se va reduce personalul, fara un plan de afaceri clar transmis de investitori, spune Eugen Luha, presedintele Federatiei Sindicatelor Gaz-Romania.
Liderul sindical are, totusi, un as in maneca. Prin contractul colectiv de munca, a avut grija sa stabileasca plati compensatorii de 20 de salarii pentru cei care vor fi disponibilizati. Iar un salariu mediu in distributia de gaz este de circa 10 milioane de lei pe luna. Pai in Ungaria au fost trei reduceri de personal dupa privatizare, explica Luha motivele de precautie luate de sindicat. Reprezentantii E.ON si Gaz de France nu au dorit sa comenteze pentru acest articol.
Reducerea de personal nu este unica modalitate de restructurare a Distrigaz Nord si Sud. Investitiile se vor concretiza in cresterea retelelor de distributie si modernizarea activitatii. In plus, ramane de vazut cum vor aborda noii patroni problema rau-platnicilor, care au acumulat, de-a lungul vremii, datorii de ordinul milioanelor de euro la cele doua societati.
Deocamdata, statul a avut o tentativa de eliminare a datoriilor. Aceasta a semanat, mai degraba, cu o cosmetizare contabila. Practic, guvernul a virat in contul Distrigaz Sud, spre exemplu, 3.000 de miliarde de lei, creantele neincasate, spunea Duinea. Mai mult, a sters datorii de 4.000 de miliarde de lei datorate de societate. In total, statul a scos din buzunar 200 de milioane de euro pentru imbunatatirea bilantului contabil al companiei.
Banii ar urma, cel putin teoretic, sa fie recuperati, prin modificarea pretului final de vanzare a distributiilor de gaz. Un sistem de ajustare a pretului este reflectat in contractele de privatizare, este explicatia oficiala a biroului de presa al Ministerului Economiei si Comertului. Factorul care va influenta pretul final este indatorarea neta care urmeaza sa fie calculata la data transferului dreptului de proprietate.
Cand se va produce insa transferul de proprietate?
Contractul de privatizare a fost semnat in octombrie 2004, dupa un proces inceput la finele lui 2003. Investitorii straini se asteapta ca, la finele lunii viitoare sa-si intre efectiv in drepturi. Orice informatii legate de planurilor noilor proprietari vor putea fi oferite cand se va incheia procesul de privatizare, adica peste circa doua luni, spunea, la inceputul lui martie, Sabine Wacquez, purtatorul de cuvant al Gaz de France. Ce mai trebuie rezolvat pana atunci?
Contractele de privatizare contin clauze pre-finalizare, spun surse apropiate procesului de privatizare. Aceste clauze se refera la concesionarea serviciului de distributie a gazelor pe o perioada de 49 de ani. In plus, investitorii straini au cerut licente de furnizare a gazelor pentru 30 de ani si pentru distributia gazelor, timp de 15 ani.
In luna mai, statul va trebui sa traga linie si sa vada ce a castigat pentru ca a dat din mana un monopol. Pe hartie, apar doar cifrele: 311 milioane de euro pentru Distrigaz Sud si 304 milioane de euro pentru Distrigaz Nord. Dincolo de cifre, se mai vede un alt efect. Un inceput de piata concurentiala, unde, peste doi ani, firmele se vor putea razboi pentru atragerea clientilor. Si, nu in ultimul rand, autoritatile scapa de problema colosilor industriali care refuza sa-si achite facturile la gaz.
Care va fi pretul spargerii monopolului? Cu cat vor creste tarifele la gaz in anii urmatori? Cati oameni vor mai lucra la cele doua societati de distributie a gazelor naturale? Sunt numai cateva intrebari la care, deocamdata, nu avem un raspuns. Singura certitudine este, deocamdata, schimbarea proprietarului si, o data cu ea, a modului de lucru de la Distrigaz Nord si Sud.
-
Locuinta in nordul tarii, gaz din sud
Din iunie 2007, piata gazelor naturale va fi liberalizata 100%. Practic, un consumator din Constanta va putea cumpara gaz, spre exemplu, din Targu-Mures, daca pretul este mai mic. El va trebui sa incheie contract de furnizare cu firma din Targu-Mures si de distributie cu cea din Constanta.
Distributie: Peste doi ani, activitatea de distributie a gazelor naturale va fi separata de cea de furnizare. Vor exista firme specializate, care se vor ocupa numai de distributia gazelor.
Furnizare: Societatile de furnizare se vor ocupa numai de vanzarea gazelor naturale, putand incheia contracte cu orice consumator.
Contract: Orice persoana va putea incheia doua contracte: unul cu furnizorul de gaz care are pretul cel mai avantajos si unul cu distribuitorul din zona unde locuieste.
Servicii incluse: O alta varianta este incheierea contractului cu servicii incluse cu firma de furnizare a gazului. Aceasta plateste, apoi, firmei de distributie, costul racordarii la sistem.
Pret: Pretul gazului va avea doua componente: costul furnizarii (stabilit liber de firmele furnizoare) si costul distributiei.
-
Companii
DISTRIGAZ NORD
Profit de 4 mil.
Societatea de distributie a gazelor naturale Distrigaz Nord acopera aproape 43% din piata romaneasca. Distrigaz Nord distribuie gaz in zona de nord a tarii, prin intermediul a 12 sucursale.- Cifra de afaceri: Societatea a realizat o cifra de afaceri de 322 de milioane de euro, in 2003.
- Profit: In 2003, Distrigaz Nord a inregistrat un profit de peste patru milioane de euro.
- Angajati: Compania de distributie are 9.060 de angajati.
- Pret: E.ON Ruhrgas a platit 125 de milioane de euro pentru 30% din actiunile Distrigaz Nord, urmand sa faca o majorare de capital de 179 de milioane de euro, ajungand sa detina 51% din societate.
DISTRIGAZ SUD
Cifra de afaceri de 590 mil.
Distrigaz Sud distribuie 54,4% din necesarul de gaze naturale al Romaniei. Compania este responsabila pentru distributia de gaz in zona de sud a tarii.- Cifra de afaceri: In 2003, societatea a inregistrat o cifra de afaceri de 590 de milioane de euro.
- Profit: Distrigaz Sud a avut, in 2003, un profit net de 4,4 milioane de euro.
- Angajati: Compania de distributie are 10.800 de angajati.
- Pret: Gaz de France a platit 128 de milioane de euro pentru 30% din actiunile Distrigaz Sud, urmand sa faca o majorare de capital de 183 de milioane de euro, ajungand sa detina 51% din societate.
E.ON RUHRGAS
Cei mai mari din Germania
E.ON Ruhrgas, proprietar al Distrigaz Nord, este cea mai mare societate de distributie a gazelor naturale din Germania. Compania are vanzari de peste 545 de miliarde echivalent kilowati pe an.- Cifra de afaceri: E.ON Ruhrgas a avut, in 2003, o cifra de afaceri de 12 miliarde de euro.
- Profit: Grupul german a inregistrat un profit de peste un miliard de euro, in 2003.
- Angajati: In 2003, numarul angajatilor E.ON Ruhrgas a atins 2.578.
GAZ DE FRANCE
Numarul unu in Franta
Compania franceza, proprietar al Distrigaz Sud, este un grup integrat, cu activitati de productie, explorare si distributie de gaze naturale. Gaz de France este cel mai mare distribuitor de gaz din Franta.- Cifra de afaceri: In 2003, Gaz de France a avut o cifra de afaceri de 16,7 miliarde de euro.
- Profit: Societatea a inregistrat un profit net de 910 milioane de euro, in 2003.
- Angajati: GdF are 38.000 de salariati, din care 23% in afara Frantei.
-