BusinessMagazin

Blog

  • Se intampla si la altii

    Vanzarile de masini noi in Croatia au atins anul trecut un record de 75.748 de unitati. Ceea ce a atras atentia a fost insa numarul extrem de ridicat al vanzarilor de masini de lux.

     

    Astfel, in Croatia s-au vandut anul trecut un Maybach, 7 Ferrari, 53 de Porsche, 38 de masini Jaguar, 9 Hummer si 5 Maserati. In Bosnia, tara unde salariul mediu este de trei ori mai mic decat cel din Croatia, s-au vandut anul trecut tot 53 de Porsche. Aceste „anomalii“ reies dintr-un studiu intocmit de agentia croata de cercetare a pietei auto Promocija Plus, citat de agentia DPA. Conform acestuia, cifra vanzarilor de masini de lux a fost mult disproportionata pentru o tara cu 4,5 milioane de locuitori si un salariu mediu de 930 de dolari. Explicatia data a fost ca vanzarile au explodat datorita achizitiilor facute de castigatorii tranzitiei, printre care se numara managerii de succes, sportivii, dar si intreprinzatorii dubiosi sau reprezentanti ai lumii interlope. Anul trecut producatorul cu cele mai mari vanzari in Croatia a fost Opel, cu peste 10.000 de unitati, urmat de Renault si Volkswagen.

  • GOOGLE IN COSTUM OFICIAL

    Optimismul pe toata linia pare sa defineasca atitudinea Google fata de piata romaneasca de publicitate online. BUSINESS Magazin a purtat o discutie cu membri ai biroului de presa al Google din Londra – Ema Linaker, corporate communications and public affairs manager, si Cosmina Dorobantu, membra a acestui departament.

     

    Ati observat un interes in crestere pentru campaniile de publicitate AdWords din partea publicului din Romania?

    AdWords a devenit disponibil pentru Romania din martie 2004. Este un produs atractiv pentru piata romaneasca, pentru ca ofera avantaje de publicitate unice. Cu AdWords, clientii pot ajunge la publicul din Romania, dar si la cei 491 de milioane de vizitatori unici pe luna ai Google din toata lumea.

     

    Cati clienti care cumpara publicitate aveti din Romania de la inceputul anului? Cum va promovati serviciile catre ei?

    Programul AdWords are sute de mii de utilizatori in toata lumea. Nu putem insa da cifre exacte despre numarul celor veniti din Romania sau cate campanii vin de la acestia. Popularitatea AdWords in Romania creste prin promovare de la utilizator la utilizator si gratie unui numar limitat de reclame AdWords targetate.

     

    Care sunt veniturile pe care le obtine Google de pe piata romaneasca?

    Nu putem mentiona public venituri pentru vreo tara anume. Toate informatiile financiare, de la nivel global, sunt publicate in rapoartele financiare periodice.

     

    Care sunt estimarile Google despre valoarea pietei romanesti de publicitate online?

    Am folosit cifre si evaluari ale unor companii de afara pentru a masura dimensiunea pietei. Ce este sigur e ca piata are foarte mult potential si asteptam sa creasca in anii urmatori.

     

    Ce asteptari aveti in ceea ce priveste serviciile de Internet romanesti si cum este vazuta Romania in cadrul regiunii?

    Piata din Romania are 5 milioane de utilizatori de Internet. Acest numar va creste pe masura ce si restul de 17 milioane vor incepe sa foloseasca Internetul. Piata nu are unde sa mearga decat in sus.

  • ASTEPTANDU-L PE GOOGLE

    Pentru utilizatorii romani, Google a ajuns deja bun la toate: aici cauta informatii, isi promoveaza afacerile si tot de aici castiga bani din publicitate. O masa critica suficienta pentru ca, de curand, brandul Google sa inceapa demersuri pentru a intra oficial pe piata romaneasca.

     

    Pentru prima oara, Google vorbeste oficial despre businessul din Romania si despre etapele trecute pana acum pentru angajarea unui consultant local, functie visata de multi dintre oamenii implicati in afacerile pe Internet. Si cu toate ca raspunsurile oferite in discutia cu BUSINESS Magazin n-au fost de natura sa inlature misterul planurilor gigantului tehnologic, este unul dintre primele semne oficiale pe care le-a dat pana acum ca dot.ro-ul este pe harta Google.

     

    „Ce e sigur e ca piata are foarte mult potential si asteptam sa creasca in urmatorii cativa ani“, au declarat pentru BUSINESS Magazin reprezentantii Google, referindu-se in special la serviciile de publicitate online oferite de companie. Apropierea de Romania nu incepe acum: in urma cu trei ani, motorul de cautare era tradus in limba romana si utilizatorii cu IP-uri romanesti erau redirectionati automat catre google.ro, din 2004 au devenit disponibile in Romania campaniile AdWords, iar din octombrie anul trecut, Google a inceput sa caute un „country consultant“ pentru Romania.

     

    Ema Linaker, purtatoarea de cuvant a companiei in Europa, spune ca „ne-am concentrat eforturile pentru a gasi un consultant national pentru Romania“. Linaker sustine ca oamenii de la Google au fost multumiti de calitatea si numarul solicitantilor pentru acest post, dar in ciuda faptului ca au fost folosite toate canalele de recrutare necesare pentru a gasi candidatul ideal, cautarea continua. „Am cautat pe cineva din Romania pentru aceasta pozitie, pentru ca noi credem ca nevoile utilizatorilor si ale advertiserilor romani pot fi cel mai bine intelese de cineva care a locuit si a lucrat mult timp in Romania“, a explicat Ema Linaker.

     

    In ultimele saptamani insa, planul initial pare a se fi schimbat: trimisii companiei au inceput sa faca studii de perceptie asupra brandului pe piata locala si au initiat demersurile de selectare a unei agentii de PR care sa sustina comunicarea brandului Google. Alegerea unui partener specializat in comunicare se va desfasura in doi pasi. In aceasta saptamana, din cele 5-6 agentii cu care s-au initiat discutii si au fost invitate la pitch, vor fi alese trei finaliste cu care se va discuta individual si in cele din urma una dintre ele va administra contul de comunicare al Google in Romania. Una dintre agentiile aflate in cursa spune ca nu se asteapta ca Google sa fie un client mare din punctul de vedere al bugetului de comunicare alocat, dar va fi „un client de portofoliu“, o carte de vizita pentru agentie. „Toata lumea isi doreste sa lucreze pentru Google, este un client pentru care s-ar putea face multe lucruri interesante, pentru ca este un brand foarte generos din punct de vedere al conceptelor“, a declarat o reprezentanta a uneia dintre agentiile participante la pitch, care a dorit sa isi pastreze anonimatul.

     

    Aceleasi surse spun ca alegerea unei agentii de comunicare isi gaseste justificarea in conditiile in care pana acum perceptia utilizatorilor romani asupra Google a fost spontana, nu urmarea unei actiuni coerente. Abia in a doua faza, dupa selectarea comunicatorului, urmeaza numirea unui responsabil local, care sa dezvolte afacerile Google in Romania. In alte tari din regiune, printre care Polonia si Ungaria, contul de PR al Google este gestionat de agentia de comunicare MMD, agentie care este prezenta si in Romania. Nu este exclus, spun aceleasi surse din piata, nici ca pana la urma coordonarea filialei romanesti sa nu se faca de la Bucuresti, ci dintr-o alta capitala europeana, de catre un manager regional.

     

    De ce ar vrea insa Google o prezenta directa pe piata, in conditiile in care chiar si acum obtine, daca estimarile sunt corecte, in jur de 10% din piata de publicitate online din Romania? Simplu – pentru ca vrea mai mult. „In momentul de fata, pe Google isi fac reclama cei care stiu, se pricep si pot sa se descurce prin tot ce inseamna automatizarea Google. Or, compania vrea mai mult, vrea sa atraga bugete mari de la clienti mari care nu vor merge niciodata sa-si completeze formularul ala si care trebuie curtati, trebuie vizitati, trebuie ofertati“, ofera un posibil raspuns Orlando Nicoara, directorul Media Pro Interactiv.

     

    De alta parere este Calin Fusu, directorul general al Neogen, care nu crede in varianta deschiderii unui birou local in Romania. „Cine a spus ca vin? Daca o spun cei de la Google, fiti sigur ca e doar PR. Nu sunt prezenti niciunde in estul Europei (cu exceptia unui birou de dezvoltare in Rusia), dupa stiinta mea, desi ameninta de mult. Nu cred ca vor intra prea curand, orice ar declara oficial.“ E adevarat ca, oficial, Google nu divulga planurile de viitor, oricare ar fi ele. Intr-adevar insa, clientii mari sunt cei care puncteaza cel mai mult la sumele cheltuite in publicitatea romaneasca, clienti care ar putea deveni interesanti pentru compania americana. „Banii mari sunt de la clientii mari“, enunta scurt Nicoara. „In Statele Unite si in Marea Britanie, clientii mari utilizeaza deja si reclama pe Google, dar in Romania, de exemplu, nu vei auzi campanii la Coca-Cola sau Vodafone sau P&G. In Romania sunt micile businessuri care isi fac reclama.“

     

    Iar Google nu s-a dovedit deloc indiferent fata de prezenta in Europa Centrala: la sfarsitul lui 2005, compania deschisese deja birouri in Polonia si Ungaria. „Cand am venit in Polonia, am considerat ca avem de-a face de la bun inceput cu o mare oportunitate: ipoteza noastra s-a confirmat. Biroul merge bine (…) avem aici un country manager cu echipa lui, iar in ultima jumatate de an au avut discutii cu advertiseri si parteneri si au inceput sa dezvolte parteneriate locale de afaceri“, declara in septembrie trecut Dennis Woodside, director pentru EMEA al Google, intr-un interviu pentru un blogger ungar (gugli.wordpress.com).

     

    Woodside explica atunci ca problema Google in regiune a fost ca doar cu un an in urma nu avea niciun birou la est de Berlin, ci doar utilizatori in aceste tari, si ca a avut de intampinat aici perceptia ca Google nu ia in serios astfel de piete. „Acum insa oamenii pot vedea ce am facut intr-un timp asa de scurt in alte tari, in Polonia, in Israel, in Turcia: la fel vom face si in Ungaria“, spunea Woodside, intr-un moment cand Google cauta pentru Ungaria un country consultant pentru dezvoltarea afacerii. La fel ca si acum in cazul Romaniei, cerintele pentru postul de country consultant erau extrem de ridicate, greu de indeplinit – 5-10 ani de experienta de management in vanzari, marketing sau dezvoltare a afacerii intr-o companie de tehnologie de varf. Astfel incat, tot ca acum, extinderea nu a inceput cu numirea unui country consultant, ci cu deschiderea biroului si rezolvarea altor probleme de acomodare cu piata (in cazul Ungariei, in particular, a fost nevoie mai intai de recastigarea domeniului, dat fiind ca domeniul google.hu era detinut de o firma maghiara, adresa locala a motorului de cautare fiind google.co.hu). In rest insa, perspectiva pentru venituri din publicitate s-a dovedit peste tot favorabila, sustinea Woodside: „Pe orice piata unde am avut platforma de publicitate online am obtinut cresteri semnificative de venituri, in afara de veniturile de pe urma motorului de cautare. Pietele cresc si Ungaria nu e o exceptie“.

     

    Sa vedem cum stau insa lucrurile la noi. Google este poate cea mai importanta piesa din online-ul romanesc, un catalizator de crestere al Internetului autohton. Mihai Fanache, proprietarul agentiei Media Cafe, care vinde publicitate in special pentru site-urile concurentilor de la Yahoo!, spune ca „daca nu ar exista Google, ar trebui sa apara un alt serviciu care sa il inlocuiasca“. Ar fi dificil de exprimat motivele pentru care utilizatorii folosesc acest motor de cautare si nu altul. Ar putea fi interfata simpla de utilizare, serviciile aditionale pe care le lanseaza intr-un ritm infernal sau pur si simplu sex-appeal-ul.

     

    La fiecare dintre aceste argumente posibile se pot gasi contraargumente si mai intemeiate. De exemplu, cu toate ca ritmul lansarilor este foarte alert si Google are in acest moment mai mult de 20 de servicii, pe langa cel clasic de cautare, multe sunt complet necunoscute publicului. Un alt repros care se aduce Google este faptul ca serviciile sunt mentinute foarte mult timp in varianta „beta“, o versiune nefinala, facuta teoretic pentru a analiza reactia consumatorilor si de a-i aduce imbunatatiri ulterioare. Doar ca la Google eticheta „beta“ este mentinuta pe unele dintre produse chiar si un an de zile, iar concurenta spune ca este o strategie a companiei de a-si marca teritoriul pentru a descuraja companii mai mici sa lanseze produse similare.

     

    Neindoielnic insa ramane faptul ca Google este cel mai folosit motor de cautare in Romania. Conform serviciului international de monitorizare al traficului Alexa.com, pe 5 decembrie numarul celor care au intrat pe www.google.ro a atins 3,1 milioane. Aceasta dupa ce la inceputul anului numarul celor care il foloseau era sub un milion de persoane, iar minimul ultimei perioade, la 1 decembrie, a consemnat totusi peste 2 milioane de vizite. Iar utilizarea motorului de cautare creste intr-un ritm mai accelerat chiar decat al numarului de conexiuni la Internet. Fata de acum trei luni, google.ro are cu 60% mai multi utilizatori. Dar ce este mai important e ca vizitatorii ajung din pagina de rezultate a motorului de cautare pe site-uri web romanesti, crescand traficul online pe ansamblu. Spre exemplu, primele cinci site-uri romanesti din punctul de vedere al numarului de utilizatori, care aduna aproape 20% din tot traficul generat pe online-ul romanesc, au drept cel mai bun referrer motoarele de cautare, conform serviciului de monitorizare al traficului web autohton, Trafic.ro.  Adica aceia care viziteaza aceste site-uri vin de regula condusi de rezultatele afisate in urma cautarii pe site-uri ca Google, Yahoo! sau Altavista. Un procent de 9% dintre afisarile pe site-uri sunt generate pornind de la link-uri din rezultatele cautarii pe motoare de cautare. Si daca ne gandim ca de regula, odata ajunsi pe un site, pagina urmatoare deschisa este tot din site-ul respectiv, suntem indreptatiti sa credem ca site-urile romanesti isi datoreaza mult mai mult din numarul vizitelor motoarelor de cautare.

     

    Nu exista cifre exacte pe trafic.ro despre repartizarea utilizarii motoarelor de cautare, toate fiind incluse intr-o singura categorie. Dar daca avem in vedere cifra de 3,1 milioane de vizitatori zilnic data de Alexa.com, estimarea lui Orlando Nicoara de la Media Pro Interactiv, cum ca 90-95% dintre cautari pe motoare de cautare sunt realizate folosind Google, pare indreptatita. „Google nu este doar cel mai bun referrer pentru site-urile romanesti, este cel mai bun pentru tot Internetul. In Romania, MSN e ca si inexistent, iar Yahoo! e undeva la 5% din referreri, daca vorbim de referreri motoare de cautare“, completeaza Nicoara.

     

    Nu toti considera insa Google drept cel mai important site din Romania. Si datorita argumentului anterior, ca pana la urma ar putea fi inlocuit de alte motoare de cautare (si numarul lor nu e mic), Lucian Todea, proprietar al site-ului soft32.com, situat pe pozitia a doua in trafic.ro dupa numarul de vizitatori, spune ca Google este important pentru micii proprietari de site-uri, carora le poate genera venituri din publicitate. Uitandu-ne la modul de extindere al Google, filozofia companiei ar putea fi de a oferi toate serviciile gratuite, iar veniturile sa fie generate in totalitate de publicitate. Un proiect-pilot al Google, din cateva orase americane, vrea sa asigure si gratuitatea conectarii la Internet prin unde radio WiFi. Singura mentiune e ca aceia care vor sa foloseasca Google pe post de furnizor de Internet va trebui sa priveasca reclamele care vor ajunge automat pe calculator. Dar majoritatea veniturilor provin in continuare de la cele doua cunoscute programe de publicitate: AdSense si AdWords. Unul afiseaza reclama pe site-uri externe, dar afiliate la reteaua de publicitate a Google, celalalt afiseaza reclame chiar pe site-ul Google, in pagina cu rezultatele cautarii sau in cele ale altor servicii cum ar fi Gmail.

     

    Mergand mai departe cu diferentierea, primul program este destinat proprietarilor de site-uri care vor sa ajunga la cumparatorii de publicitate si sa fie platiti pentru reclamele afisate pe site. Un spatiu pe site este permanent rezervat astfel de Google pentru a include publicitatea venita, alegerea reclamelor potrivite pentru publicul site-ului fiind facuta automat de motorul de cautare, in functie de continutul fiecarui site. Momentan, site-urile in limba romana nu pot face parte oficial din reteaua de publicitate a Google. Exista in schimb proprietari romani, cu site-uri in limba engleza de pilda, care castiga sume importante din publicitatea livrata de Google. Bobby Voicu, de exemplu, un cunoscut blogger roman, avea pana nu de mult mai multe bloguri pe diverse teme care afisau reclame la Google. Din cele in jur de 20 de bloguri pe care le avea asta-vara, doar cel pe tema campionatului mondial de fotbal i-a adus in trei luni aproximativ 3.000 de dolari.

     

    Argumentul lui Bobby Voicu, atunci cand a ales sa publice in limba engleza, este probabil si argumentul Google. „Sunt foarte putini bani in Romania si ai nevoie de foarte mult trafic ca sa atragi o suma rezonabila. In engleza iti trebuie 5% din traficul din Romania pentru aceiasi bani“, spune Voicu. Diferenta se explica prin faptul ca un cititor de limba engleza este evaluat mai sus decat unul de limba romana. „Afara banii au alta valoare, 300 de dolari nu inseamna foarte mult daca le oferi ce vor“, spune Voicu. Acum mai publica doar pe blogul personal si sporadic pe celelalte, iar ceea ce vrea sa faca e sa creeze un grup de persoane care sa publice si el sa ramana doar cu sarcina de administrare si de promovare a blogurilor.

     

    Aceste venituri pe care Google le impartea cu utilizatori cum este Bobby Voicu se adauga la cele castigate direct de Google de la cumparatorii de publicitate din Romania care vor sa-si promoveze serviciile pe paginile motorului de cautare. Prin programul AdWords, serviciu tradus in limba romana, afacerile locale se pot promova alaturi de rezultatele cautarilor pe Google. La o cautare pe Google dupa cuvinte-cheie in limba romana, in partea dreapta a ecranului apare o caseta cu „link-uri sposorizate“. O cautare la intamplare, folosind cuvantul cheie „calculatoare“, produce printre link-urile sponsorizate ce apar in dreapta ecranului si unul care contine o reclama text la General Group, o companie romaneasca din domeniul IT. Cristian Paun, directorul general al companiei, spune ca lista de cuvinte-cheie care conduc catre site-ul lor contine 900 de cuvinte, atat in limba engleza, cat si in romana.

     

    Prin aceasta forma de publicitate, Google obtine intr-un an venituri de pe piata romaneasca de cateva sute de mii de dolari, estimeaza oameni din piata chestionati de BUSINESS Magazin. „Parerea mea e ca anul asta vor pleca spre Google undeva intre 300-500.000 de dolari, dar e o estimare grosiera, pe feeling“, spune Orlando Nicoara de la Media Pro Interactiv.

     

    Nu putini sunt insa cei care izbutesc sa obtina surse importante de venit de pe urma motorului de cautare Google. Lucian Todea (26 de ani), care lansa acum trei-patru ani un site de download in limba romana cu programe software descarcabile gratuit, este unul din exemple. In scurt timp si-a dat seama ca ar putea creste mult mai rapid daca ar oferi acelasi serviciu in limba engleza, catre un public global. Acum, site-ul sau, soft32.com, este al doilea din punctul de vedere al numarului de vizitatori, potrivit trafic.ro, si unul dintre cele mai vizitate site-uri de profil din lume. „Fara sa fie o estimare exacta, cred ca veniturile totale din publicitate aduc anual ITNT (firmei sub care functioneaza site-ul) aproximativ 70% din venituri, iar publicitatea Google undeva spre 500.000 de dolari.“

     

    Anul trecut compania din Sibiu a avut venituri de 1 milion de dolari, iar anul acesta Todea estimeaza 1,2 milioane de dolari. In data de 25 a fiecarei luni, Google emite catre ITNT un cec pe care il livreaza prin curier cu suma pe care i-o datoreaza. „Cel mai mare cec cred ca a fost de 60.000 de dolari, dar in general am observat ca veniturile sunt constante, chiar daca numarul celor care dau click pe reclame oscileaza.“ De anul trecut, datorita sumelor castigate si traficului generat, Lucian Todea a devenit „premium publisher“, titlu care ii da mai multa flexibilitate in alegerea locului unde apar reclamele, a dimensiunii si a formei casetelor cu reclame. Google pastreaza insa discretia asupra conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca un site pentru a trece drept „premium publisher“. La fel de multa discretie este pastrata si in ceea ce priveste modul cum se impart banii primiti de la advertiseri intre Google si site-ul unde apar. Lucian Todea crede ca in acest moment raportul este 60/40 in favoarea publisherilor, dar ca pe viitor suma se va imparti la doi.

     

    Cristian Mezei (24 de ani) este un tanar antreprenor care spune despre el ca a avut primul faliment la 18 ani, din cauza ca partenerul „a fugit cu banii in strainatate“, cand era coproprietarul unui magazin de calculatoare. Dar nu pentru acest faliment este cunoscut in randul proprietarilor de site-uri. Acum isi ofera serviciile la preturi similare cu cele ale unui avocat. Pentru 30 de dolari pe ora, Mezei face schimbari in site de asa natura incat sa fie afisat cat mai aproape de primele rezultate ale cautarii pe site-uri ca Google sau Yahoo!. Interesul site-urilor pentru SEO (search engine optimization) se datoreaza atat faptului ca utilizatorii de multe ori ajung pe un site urmand link-ul din Google si nu tastand direct adresa exacta a site-ului, cat si datorita faptului ca cei mai multi dintre ei nu privesc decat prima pagina a rezultatelor cautarii. Iar daca din milioanele de pagini web pe care un motor de cautare le afiseaza dupa cuvinte-cheie site-ul este mentionat doar dupa prima pagina, sansele ca un utilizator sa ajunga pe site se reduc drastic.

     

    Mezei apreciaza ca in Romania exista o puternica lipsa de specialisti in optimizare pentru motoare de cautare. „Nu e normal ce se intampla in Romania, cu firmele care fac design web si ofera optimizarea ca bonus. Cine stie sa faca grafica nu stie sa faca si optimizare.“ Cristian Mezei spune ca lucreaza mai ales pentru site-uri straine: numele lui este mentionat intre cei mai buni 15 specialisti SEO independenti din lume si precizeaza ca de anul viitor isi va creste pretul serviciilor la 50 de dolari pe ora. In acest moment, veniturile lui lunare din SEO oscileaza intre 2.000 si 4.000 de dolari. „Pe proprietarii de site-uri straine nu-i intereseaza o diferenta de cateva sute de dolari, atat timp cat rezultatul este cresterea audientei web. Exista proiecte si de cateva zeci de mii de dolari“, spune Cristian Mezei.

     

    Ce face, mai exact, un specialist in SEO? In primul rand trebuie sa inteleaga foarte bine modelul dupa care motoarele de cautare pozitioneaza site-urile in cadrul rezultatelor. Practic, piesa de baza a unui motor de cautare este chiar acest algoritm de alegere a celor mai potrivite rezultate la cautarile utilizatorilor. In proportii diferite din punctul de vedere al importantei date, motoarele de cautare isi pozitioneaza rezultatele in functie de repetitia cuvintelor-cheie dupa care se face cautarea, de numarul de legaturi care trimit spre si de la alte site-uri, dupa noutarea articolului postat sau numarul de utilizatori care l-au citit. Un bun specialist SEO cunoaste din experienta empirica ce anume trebuie facut pentru ca un site sa apara printre primele afisate de motoarele de cautare. Insa toate aceste variabile dupa care un algoritm functioneaza se schimba periodic. „Chiar anul acesta, Google a facut o schimbare majora si toti am avut surpriza sa vedem cum tot clasamentul intre site-uri se schimba“, spune Cristian Mezei.

     

    In fine, o alta modalitate de a face bani cu Google nu presupune nicio apropiere de Internet: dividendele incasate de actionarii companiei sau plasarea banilor in actiuni Google. In acest moment, valoarea de piata a companiei se situeaza la aproximativ 140 de miliarde de dolari, cu un pret per actiune in jurul a 500 de dolari. Datorita faptului ca pe bursa Nasdaq investitiile in actiuni din partea persoanelor fizice raman sub rezerva anonimatului, nu se poate sti daca exista vreun roman care sa detina pachete de actiuni la Google. Cu siguranta insa, dintre romanii angajati la Google, niciunul nu are detineri demne de luat in calcul. Aceasta pentru ca orice noua persoana intrata in actionariat trebuie sa fie anuntata public daca este angajat al companiei, pentru a evita suspiciunile de inside trading. In listele declarate ale Google nu apare niciun nume romanesc. Un obstacol in plus este faptul ca unui cetatean roman i-ar fi in acest moment imposibil sa achizitioneze actiuni la bursa Nasdaq de pe teritoriul tarii. La Bursa de Valori Bucuresti (BVB) s-ar putea tranzactiona actiuni Google doar daca ar fi luata decizia listarii aici a companiei – o optiune foarte putin probabila. Singura sansa de a cumpara actiuni Google ar putea fi reprezentata in viitor de aducerea spre tranzactionare din partea unei banci sau institutii financiare a unor certificate de depozit care sa aiba la baza si aceste actiuni.

     

    O parte a angajatilor Google au in comun originea romana. Catalin Francu, inginer de software timp de aproape cinci ani, estimeaza ca la sediile Google din toata lumea lucreaza in jur de 50 de romani. „Nu stiu daca exista vreun roman in top management, dar exista ingineri romani cu vechime de 2, 3, 4, 5 ani care sunt oameni de baza in proiectele la care lucreaza.“ Majoritatea muncesc la sediul central al companiei din Mountain View, California, dar mai sunt prezenti si in New York (Octavian Costache) sau Londra (Cosmina Dorobantu). Google este o companie care se incadreaza in tipicul companiilor tehnologice, in care inginerii de software au un rol foarte important, iar ierarhia este mai „plata“, in sensul ca exista o apropiere mai mare din punctul de vedere al puterii decizionale intre ingineri si management, explica Francu. Si pentru ca e o companie tanara, chiar si angajatii care lucreaza doar de cativa ani au o influenta mare.

     

    Iar politica de motivare a angajatilor cuprinde acordarea de optiuni pentru cumpararea de actiuni. Cuantumul lor este pastrat confidential de angajati. Cei ce au ales sa cumpere actiuni acum cinci ani au facut-o platind o suma infima, in jur de 30 de centi pe actiune. Acum, aceeasi actiune valoreaza aproape 500 de dolari. Este, de altfel, una dintre armele cu care o companie tanara poate lupta pentru a-si atrage angajatii atunci cand salariile sunt la acelasi nivel sau mai mici decat la marile companii. Oferind pachete semnificative de optiuni, companiile tinere „promit o felie din bogatia ulterioara unui angajat care in schimb stie ca va munci mult mai mult decat la o companie mare, unde ritmul este mai lejer, dar si optiunile sunt mai putine“, spune Catalin Francu.

     

    In conditiile confidentialitatii, este imposibil de facut o estimare a sumelor obtinute de angajati. Fara indoiala, pana acum Google a facut mii de milionari in dolari printre angajati. Estimarile analistilor financiari spun ca in 2004, jumatate dintre cei 2.300 de angajati de atunci au devenit brusc milionari pe hartie dupa ce IPO-ul, lansarea la bursa a Google, s-a incheiat cu succes. Acum, Google a ajuns la 6.000 de angajati, dar Francu isi aduce aminte de perioada cand compania tocmai parasise garajul unde a fost fondata de Sergey Brin si Larry Page: „Acum cinci ani, cand am venit la Google, erau cam 100 de angajati in total care lucrau intr-o cladire de cateva etaje in care erau concentrate toate diviziile“. In prezent, nici cladirea din Mountain View, California – celebrul Googleplex care a ajuns un fel de campus in care angajatii pot juca baschet sau isi pot spala rufele – nu mai este incapatoare. „S-au inmultit atat de mult masinile angajatilor, incat acum exista serviciu de valet la intrare care parcheaza masina“, spune Francu.

     

    La fel cum cladirea in care isi are sediul aproape ca nu mai are cum sa cuprinda alti angajati noi, actionarii Google se intreaba daca pe viitor compania va mai avea loc de crestere. Exemplul Yahoo! este relevant. Dupa ce a ajuns la o valoare de piata de aproximativ 150 de miliarde de dolari, a coborat pana la sub 50 de miliarde. Sansa Google pentru a nu trece printr-un parcurs asemanator este vazuta de unii in extinderea catre zone putin exploatate pana acum, in speta catre economiile emergente, din Egipt pana in Turcia si din Polonia pana in Romania. „Dupa ce isi va seta bine afacerile pe video (dupa recenta achizitie a serviciului YouTube, n.red.), va incepe sa se uite si spre zonele emergente, pentru ca Google este intr-o continua crestere si trebuie sa exploateze orice posibilitate pentru a pastra cresterea cu care si-a obisnuit investitorii“, conchide Orlando Nicoara.

  • URIASI IN VARFUL PICIOARELOR

    Amazon

    Anul trecut portalul de comert online si-a deschis un centru de cercetare la Iasi. Recent, ministrul comunicatiilor, Zsolt Nagy, a declarat ca a avut discutii cu compania din care a rezultat ca americanii intentioneaza sa deschida un al doilea birou in Bucuresti, in care ar urma sa fie angajate in jur de 600 de persoane.

     

    Ebay

    Cel mai mare portal de licitatii online din lume are un reprezentant in Romania. Adelana Spantila spune ca „prezenta in Romania a gigantului american este un semn de recunoastere a importantei pe care aceasta piata a Europei Centrale si de Est, inca nevalorificata, incepe sa o aiba in ochii marilor business-uri online la nivel mondial“. 

     

    Google

    Fara vreun angajat in Romania, Google va obtine anul acesta cateva sute de mii de dolari din reclamele cumparate de mici intreprinzatori locali, estimeaza surse din piata. Din octombrie 2005 compania cauta un „country consultant“ care sa o reprezinte in Romania. Au avut loc mai multe interviuri, dar nu a fost inca luata nicio decizie. Mai nou, Google a inceput demersurile pentru contractarea serviciilor unei agentii de relatii publice, pentru consolidarea brandului in Romania, urmand ca numirea unui responsabil de tara care sa dezvolte aici afacerile Google sa se faca ulterior.

     

    Msn

    Divizia online a producatorului de software Microsoft nu este inca reprezentata in cadrul biroului din Bucuresti, dar oficialii companiei au declarat ca o astfel de reprezentare este avuta in vedere pe viitor. Fara a fi folosite de un numar important de utilizatori romani, serviciile MSN includ serviciul de e-mail Hotmail si cel de instant messenger. In Statele Unite, spatiul de stocare pentru casuta de e-mail este in prezent de 1 GB, dar in Romania se ofera suport pentru doar 6 MB. Gmail ofera servicii de e-mail cu spatiu de stocare ce depaseste 2GB, iar Yahoo! de 1GB.

     

    Yahoo

    Nu este inca prezent in Romania si nu a fost facuta vreo declaratie de intentie pentru viitorul apropiat. Cu toate acestea, domeniul www.yahoo.ro a fost cumparat de portalul american, fara a fi inca utilizat. De la jumatatea acestui an, compania locala Media Cafe intermediaza vanzari de spatii publicitare pe paginile Yahoo! si pe serviciul Yahoo! Messenger. De altfel, acest serviciu si cel de e-mail sunt cele mai utilizate servicii de acest fel din Romania, conform declaratiilor lui Mihai Fanache, proprietar al Media Cafe, afirmatii sustinute de cifrele de audienta realizate de Yahoo! Europe.

  • O noua autostrada in Serbia

    Serbia va concesiona pentru 25 de ani companiei spaniole FCC construirea unei autostrazi in valoare de 1,3 miliarde de euro. Aceasta va uni orasele Horgos, situat la granita cu Ungaria, si Pozega, amplasat la 150 de kilometri sud de Belgrad.

     

    FCC, al saselea constructor de drumuri din lume ca marime, impreuna cu bratul sau din Austria, Alpine Mayreder Bau, a castigat licitatia organizata de guvernul sarb. Pe urmatoarele pozitii s-au situat un consortiu de companii din Serbia, urmat de consortii conduse de compania austriaca Strabag, respectiv cea franceza Vinci. Compania spaniola va trebui sa construiasca banda stanga a autostrazii dintre Horgos si Novi Sad, in lungime de 106 kilometri, sa asigure intretinerea pe perioada concesiunii pentru cei 68 de kilometri de autostrada dintre Novi Sad si Belgrad si sa construiasca portiunea de 148 de kilometri de autostrada dintre Belgrad si Pozega. Autostrada Horgos-Pozega face parte dintr-un proiect mai mare de realizare a unei cai de acces catre coasta muntenegreana. Valoarea totala a acestuia este estimata la 3,5 miliarde de euro, din care aproximativ 1,5 miliarde revin partii sarbe.

  • Tara cu consum redus

    In multe tari, cotatiile mai ridicate ale petrolului au subtiat veniturile oamenilor si au provocat ingrijorari cu privire la o posibila franare a cresterii economice. Iata ca Kiminobu Kimura, un arhitect din Tokio, spune ca nu s-a simtit deloc stresat. De fapt, factura lui lunara la energie e mai mica decat cea de anul trecut.

     

    Unul dintre motivele linistii lui Kimura este noul lui generator casnic, o masinarie la fel de mare si de silentioasa ca un dulap pentru dosare, care sta in fata casei lui si transforma hidrogenul in electricitate si apa rece in apa calda, la un pret de cateva ori mai mic decat pretul mediu al utilitatilor din Japonia. Dar chiar daca are un asemenea dispozitiv futuristic (disponibil la ora actuala doar in Japonia), Kimura (48 de ani) nu a renuntat nici la alte trucuri tehnologice care l-au ajutat anul trecut sa ramana neafectat de scumpirea petrolului.

     

    Dispozitivele eficiente energetic sunt prezente in toate colturile modestei sale case – un frigider care da alarma cand ramane cu usa deschisa, o masina de spalat vase care este indeajuns de compacta incat sa stea pe bufetul din bucatarie. In unele locuinte, cele mai recent aparute sunt caloriferele de camera cu un senzor care directioneaza caldura doar spre oameni sau un „navigator de energie“ care urmareste consumul de energie al unei locuinte.

     

    Iar mai apoi sunt lucrurile marunte pe care Kimura spune ca familia lui de patru persoane le face pentru a micsora facturile la energie – refolosirea apei de la baie pentru a spala rufele si mersul la piata pentru cumparaturi cu bicicleta. „Nu e doar tehnologie, e o intreaga filozofie de viata“, spune Hitoshi Ikuma, specialist in probleme energetice la Institutul de Cercetari din Japonia. „Conservarea energiei este aproape o obsesie aici, in randul guvernantilor, al companiilor, al cetatenilor obisnuiti.“

     

    Japonia este, intre tarile dezvoltate ale lumii, cea mai eficienta energetic, potrivit celor mai multi specialisti. Si daca este vreo lectie pe care Japonia o poate oferi altor tari, spun ei, este ca nu exista o solutie miraculoasa de a te descurca in conditiile unei cotatii a petrolului de peste 50 de dolari barilul.

     

    Mai degraba, dupa cum arata Kimura, este o combinatie de mai multe metode, de la cele mai avansate tehnologii pana la frugalitatea in viata cotidiana – si o obsesie pentru economisirea energiei care il face sa-si tina familia inghesuita intr-o singura camera incalzita pe timp de iarna.

     

    Intre statele bogate, Japonia este pe primele locuri in clasamentele privind eficienta energetica. Populatia si economia ei sunt cam la 40% din cele ale SUA si, cu toate acestea, in 2004 tara a consumat mai putin de un sfert din energia consumata in America, potrivit Agentiei Internationale pentru Energie.

     

    Obsesia Japoniei pentru economisire vine dintr-un acut sentiment de nesiguranta al unei natiuni cu putine resurse si care isi importa cea mai mare parte din energie din instabilul Orient Mijlociu. Sentimentul s-a incetatenit aici odata cu socurile din piata petrolului din anii ’70. Directia data de guvern a jucat si ea un rol important aici: ridicarea tarifelor la benzina si la electricitate cu mult peste cotatiile globale i-a silit pe proprietarii de locuinte, dar si companiile sa economiseasca.

     

    Guvernul a folosit banii obtinuti din aceasta taxare suplimentara pentru a ajuta Japonia sa ajunga cea mai avansata tara in domeniul energiilor regenerabile, precum cea solara, iar mai recent in domeniul generatoarelor de uz casnic bazate pe tehnologia pilei de combustie (fuel cell). O idee a fost sa ofere o subventie de circa 51.000 de dolari pentru fiecare astfel de generator instalat intr-o gospodarie. Aceasta i-a permis lui Kimura sa si-l cumpere anul trecut pe al sau cu 9.000 de dolari, cu mult sub costurile de productie ale aparatului. Generatorul lui, dupa cum spune, produce 1 kilowatt pe ora si ii furnizeaza aproape jumatate din necesarul de energie electrica al locuintei.

     

    Dispozitivul functioneaza prin convertirea gazului natural in hidrogen, care este apoi folosit pentru a produce electricitate. Caldura rezultata in timpul acestui proces este folosita pentru a incalzi apa. Primele doua astfel de dispozitive au fost instalate la resedinta premierului Japoniei in aprilie 2005. De atunci, in jur de 1.300 de aparate au fost vandute, potrivit Ministerului Comertului. Autoritatile prognozeaza ca, pe masura ce vanzarile cresc, costurile de productie vor scadea la aproape 5.000 de dolari pana la sfarsitul deceniului.

     

    Tarifele mai mari percepute pentru energie in Japonia au creat si o solida cerere interna pentru tot felul de dispozitive de economisire a energiei. Aceasta a impulsionat inventica si dezvoltarea unor produse precum masinile de spalat si televizoarele cu consum redus si masinile si vehiculele hibride, eficiente energetic. Fabricile japoneze au invatat, de asemenea, cum sa reduca consumul de energie si cum sa devina printre cele mai eficiente din lume.

     

    Companii precum Mitsubishi Heavy Industries culeg acum roadele unei asemenea orientari, prin cresteri insemnate ale cifrelor de vanzari in strainatate, in special in SUA, pentru turbinele lor electrice, furnale si alte dispozitive industriale eficiente energetic. Ministerul mediului prevede ca exporturile vor face din conservarea energiei o industrie de 7,9 miliarde de dolari la nivel national pana in 2020, cam de zece ori mai mare decat in 2000.

     

    „Japonia s-a invatat sa supravietuiasca in conditiile unor tarife la energie de doua ori mai mari decat in oricare alta parte“, spune Kouichi Iwama, profesor de stiinte economice la Universitatea Wako, care consiliaza parlamentul japonez in ce priveste politicile energetice. Dar, cu putine exceptii, precum masinile, multe dintre produsele japoneze eficiente inca asteapta consacrarea peste hotare. Partial, aceasta se explica prin faptul ca, desi sunt mai economice din punct de vedere energetic, produsele respective sunt si mai scumpe. Un alt motiv insa este ca multe dintre produsele respective sunt proiectate pentru stilul de viata al japonezilor, orientat spre conservarea energiei, care presupune case mai mici sau lipsa incalzirii centrale.

     

    Kimura spune ca el, sotia lui si doi copii adolescenti fac pe rand baie in aceeasi apa, o practica obisnuita in aceasta tara. Dupa baie, apa calduta inca este aspirata printr-o conducta de cauciuc in masina de spalat rufe, care se afla langa cada, si refolosita. Rufele ude sunt apoi scoase in aer liber sau sunt puse in baie sub o lampa ca sa se usuce.

     

    „In Japonia este normal sa te gandesti la economisirea energiei“, explica Kimura. „Am invatat sa nu irosim de la parintii nostri, care au invatat asta din greutatile pe care le-au intampinat in timpul razboiului si dupa aceea“, spune el, referindu-se la infrangerea Japoniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

     

    Abordarea diferita este evidenta si in designul casei lui Kimura, care cu 100 de metri patrati este aproape de media de suprafata a unei locuinte japoneze. Camerele sunt si ele mici, ceea ce le face mai usor de incalzit sau de racit. Cea mai mare este livingul. In timpul iernii, toata familia, inclusiv catelusul dachshund, se aduna in living, adesea singura camera incalzita. Ca multe locuinte din Japonia, nici casa lui Kimura nu are incalzire centrala. Holurile, casa scarilor si baile sunt lasate neincalzite. Cele trei dormitoare au incalzitoare montate in pereti, care sunt folosite numai cand camerele sunt ocupate si sunt inchise in timpul noptii. Livingul este tinut la un nivel confortabil de temperatura gratie apei fierbinti care circula prin tevile din podea.

     

    Kimura spune ca o asemenea metoda de incalzire economiseste bani. El spune ca facturile la energie pentru casa lui sunt de cam 20.000 de yeni pe luna, adica 168 de dolari. Incalzirea centrala i-ar dubla sau chiar tripla factura la energie, spune el. „Incalzirea centrala este prea extravaganta“, spune Kimura, care de altfel face parte din clasa de mijloc a Japoniei.

     

    Guvernul a incercat sa stimuleze o cultura a conservarii energiei, prin campanii periodice precum cea din aceasta iarna, Warm Biz – bazata pe apelul catre oamenii de afaceri de a purta pulovere si indispensabili pe sub costumele lor gri. Guvernul a incurajat, de asemenea, dezvoltarea dispozitivelor de economisire a energiei, cu programul Top Runner, care a fixat tinte pentru reducerea consumului.

     

    Produsele care indeplinesc standardele primesc un abtibild verde, in vreme ce acelea care nu le indeplinesc primesc unul portocaliu. Ministerul Comertului si Industriei din Japonia sustine ca producatorii sunt astfel obligati sa imbunatateasca eficienta energetica, intrucat consumatorii sunt atenti la abtibilduri si isi aleg produsele in functie de ele. Asa s-a ajuns, de pilda, ca aparatele de aer conditionat obisnuite sa foloseasca acum cu doua treimi mai putina electricitate decat in 1997, iar frigiderul obisnuit cu 23% mai putina, potrivit ministerului.

     

    Iar economiile s-au cunoscut. Potrivit datelor din 2001, cele mai recente disponibile, o locuinta obisnuita din Japonia a consumat 4.177 kwh, sustine Institutul de Cercetare Jyukankyo din Tokio. In acelasi an, o gospodarie medie din SUA a consumat mai mult decat dublu, adica 10.655 kwh, potrivit Departamentului Energiei din SUA.

     

    „Japonezii folosesc mai putina energie, nu e nicio indoiala cu privire la asta“, rezuma Alan K. Meier, un om de stiinta specializat in eficienta energetica la Laboratorul National Lawrence Berkeley din California. „O parte din economie vine din dispozitivele eficiente, dar astea sunt doar o componenta a unui stil de viata diferit si care este mult mai grijuliu cu privire la consumul de energie“.

  • MANAGEMENT: Sunt angajat, dar ma tratez. La serviciu

    Afectati de costurile galopante ale serviciilor medicale, cei mai mari angajatori din SUA se orienteaza spre deschiderea unor centre medicale de prima asistenta in birourile si fabricile lor, ca o modalitate de a oferi servicii convenabile si ingrijire medicala gratuita sau la preturi reduse.

     

    In ultimii doi ani, companii precum Toyota, Sprint Nextel, Credit Suisse si Pepsi Bottling Group au deschis sau extins clinicile din sediile lor. Si multi angajatori fac sau au de gand sa faca si mai multe clinici: ideea a fost testata in urma cu 30 de ani, dar abandonat din cauza dubiilor referitoare la eficienta acestor institutii in raport cu costurile.

     

    Astazi e randul unui nou val de astfel de clinici, pe baza a ceea ce in trecut nici macar nu fusese un factor determinant: dorinta angajatorilor de a reduce costurile asigurarilor de sanatate pe care le platesc, oferind in schimb ingrijire angajatilor inainte ca acestia sa aiba nevoie de un consult la medicii din afara companiei. Mai mult de 100 din cei mai mari o mie de angajatori din America ofera acum servicii medicale primare la locul de munca – un numar care este previzionat sa depaseasca 250 pana la sfarsitul acestui an, potrivit lui David Beech, specialist in probleme de servicii medicale la firma de consultanta Watson Wyatt.

     

    Noile birouri medicale de la locul de munca sunt mai mult decat traditionalele clinici ocupationale pe care sute de fabrici le-au pastrat pentru accidentele la locul de munca sau pentru cazurile in care trebuia sa fie stabilite compensatii pentru lucratori. Angajatii pot acum sa traga o fuga pentru un control de rutina, injectii impotriva alergiilor sau a racelii, teste de sarcina sau monitorizari de rutina pentru maladii cronice precum diabetul si astmul.

     

    Cand e nevoie de medicamente cu reteta, unii angajatori aranjeaza ca medicamentele sa fie livrate chiar in ziua urmatoare la birou sau la fabrica, in vreme ce unii chiar tin deschise farmacii bine aprovizionate.

     

    Chiar si la clinicile mai de moda veche pe care le au companii ca General Motors, aproximativ 40% dintre serviciile oferite acum „ar putea fi caracterizate ca asistenta primara sau de urgenta“, spune dr. Joel Bender, director la GM Servicii Medicale. Dar de la aceste clinici mai traditionale, angajatii sunt de obicei trimisi la medicul lor de familie sau la un specialist din afara. In schimb, la centrele medicale corporatiste mai noi, scopul este pe cat posibil sa se rezolve toate problemele de sanatate ale angajatilor, fara a mai fi nevoie de ingrijire suplimentara din exterior.

     

    Astfel de servicii au mai fost incercate in trecut, atingand un varf in anii ‘70, dupa care au fost eliminate treptat, fiind considerate un mod de incarcare inutila a costurilor. In ultimii ani, totusi, dupa ce costurile asigurarilor de sanatate au crescut exponential si companiile s-au trezit cu facturi imense catre spitale de urgenta si centre de asistenta de urgenta, clinicile corporatiste au cunoscut un reviriment.

     

    Pentru angajati, clinicile de la locul de munca pot insemna consultatie medicala mai rapida si diminuarea costurilor suplimentare de sanatate, de vreme ce vizitele la acestea sunt de obicei gratuite sau necesita o taxa redusa. Unii lucratori si-ar putea face griji cu privire la confidentialitatea dosarelor lor medicale, dar angajatorii spun ca trateaza aceste informatii cu atentie si responsabilitate. Unele companii angajeaza operatori externi care sa deserveasca aceste clinici, oferind astfel inca un argument pentru confidentialitate.

     

    Pentru angajatori, clinicile de la locul de munca pot insemna castiguri in productivitatea muncitorilor si cheltuieli mai reduse cu asigurarile medicale. „O clinica necesara pentru cateva mii de angajati ofera probabil companiei economii in jur de 1,5-2 milioane de dolari pe an“, spune David Beech. „Mai departe, sunt lesne de anticipat cheltuieli reduse cu serviciile de urgenta ale spitalelor si cu medicii specialisti, ca si o mutare a medicilor ramasi fara pacienti in spitale catre aceste clinici.“

     

    Cea mai mare clinica de asistenta primara de pana acum s-a deschis pe 2 ianuarie in Texas, cand angajatii de la Toyota si familiile lor au inceput sa foloseasca un centru medical de 9 milioane de dolari deschis langa o fabrica de asamblat camioane din San Antonio. Spre deosebire de multe dintre noile birouri medicale – care sunt pline de rezidenti si in unele cazuri de doctori cu jumatate de norma – centrul de sanatate Toyota din San Antonio are doi doctori angajati full-time, un generalist cu jumatate de norma, un laborator de testare a sangelui si un centru de radiologie.

     

    Si totusi, chiar si clinici mai mici sunt de natura sa-i satisfaca pe angajati. Pentru birourile din Manhattan ale firmei de investitii Credit Suisse functioneaza un centru unde lucreaza numai asistente, un asistent al medicului generalist si un medic angajat cu jumatate de norma. John Probert, 42 de ani, trader la Credit Suisse, si-a rezervat recent cateva minute din programul lui zilnic de 10 ore si jumatate ca sa ia de la clinica firmei o reteta pentru o afectiune la gat. A si dus-o la farmacia din apropiere. „Ma omora gatul“, spune Probert. I-a convenit ca ingrijirea medicala nu i-a luat din timpul lui liber. „In loc sa faci asta intr-o sambata, poti doar sa dai o fuga la usa de alaturi si pe urma sa te intorci in ringul de tranzactionare.“

     

    Pepsi Bottling, un alt sustinator al clinicilor interne, incearca sa vina in intampinarea nevoilor medicale de baza ale celor 33.000 de angajati de la 46 de fabrici si 264 de centre de distributie din SUA. Compania are in acest moment 15 clinici si are de gand sa deschida inca 15 in urmatorii ani, potrivit lui David Kasiarz, vicepresedintele pentru servicii de compensare si beneficii.

     

    Angajatii Pepsi Bottling nu sunt taxati pentru serviciile respective, care includ de la injectii impotriva alergiilor si retete pana la consiliere pentru scaderea in greutate sau renuntarea la fumat.

     

    „Credem ca problemele de sanatate afecteaza performanta afacerii“, spune Kasiarz. „Soferii si oamenii nostri de vanzari definesc modul cum clientii privesc Pepsi Bottling. Avem nevoie sa-i tinem pe strada; avem nevoie sa-i mentinem sanatosi si fericiti.“ Surorile medicale si asistentii medicilor specialisti care conduc clinicile Pepsi Bottling sunt angajati de o subsidiara a Johns Hopkins University. „Este important ca aceasta activitate sa fie considerata ca independenta“, spune Kasiarz.

     

    „A avut loc o evolutie in aceasta industrie“, noteaza Stuart Clark, vicepresedinte executiv la Comprehensive Health Services, care opereaza cateva zeci de clinici traditionale in sediile companiilor. „Pe masura ce locul de munca devine din ce in ce mai sigur, prin training si proceduri de diminuare a riscului de accidente, clientii nostri au acces la clinicile lor pentru probleme care nu sunt legate de activitatea la locul de munca, precum tratamente pentru raceala, maladii cronice, controlul greutatii sau fumat.“

     

    Unele companii au eliminat clinicile de ingrijire primara, fie pentru ca nu le considerau eficiente din punctul de vedere al costurilor, fie din alte motive. Ford Motor, care obisnuia sa ofere ingrijire medicala de baza in anii ‘50 la marea sa uzina Rouge din Dearborn, Michigan, a constatat ca majoritatea angajatilor sai prefera sa mearga pentru ingrijirea primara la medicul de familie.

     

    Dar producatorii auto straini care opereaza in SUA, inclusiv Nissan si BMW, si care nu au beneficii medicale negociate la nivel de sindicat sau probleme legate de existenta unui mare numar de pensionari, imbratiseaza conceptul de clinica la locul de munca pentru angajatii lor. Toyota are in prezent farmacii sau servicii pentru prescrierea de retete la cele 11 fabrici de pe teritoriul SUA.

     

    O farmacie este unul dintre proiectele pe care le are in vedere si Qualcomm, compania de tehnologie wireless din San Diego. Compania, care a operat inca din 1998 o clinica intens folosita pentru cei 8.000 de lucratori din San  Diego, tripleaza acum suprafata acesteia si a extins orele de vizitare. Qualcomm spune ca priveste clinicile si serviciile medicale conexe ca un mod de a mentine loialitatea angajatilor – in special a miilor de ingineri.

     

    Dar, bineinteles, pentru Qualcomm si pentru alte companii mari, costurile raman intotdeauna principala preocupare. „Angajatorii sunt atat de afectati de costurile cu ingrijirea medicala, incat sunt gata sa adopte orice solutie“, spune Dee W. Edington, director la Health Management Research Center la Universitatea din Michigan. „Or, o optiune este sa gasesti modalitati de a avea grija de oameni inainte ca acestia sa se imbolnaveasca.“

  • Un poster cu Dinu Patriciu

    Pentru ca nu puteam sta cu mintile goale in fata ecranului pe care defilau diversi, in incercarea de a deslusi tainele intrigii cu biletele, mi le-am umplut cu Walt Whitman si cu un vraf de postere. Nu mototoliti revista, intriga cu bilete e numai pretextul, nu fondul.

     

    Walt Whitman a scris o poezie care mi-a placut mult in tinerete, pe care n-am mai regasit-o prin cimitirul terfeloagelor din biblioteca si pe care o citez aproximativ: spune, in esenta, ca nu-l invidiaza pe cel bogat in bogatia lui si nici pe presedinte in presedintia lui, dar ca se inclina plin de respect in fata indragostitilor si a puterii dragostei lor.

     

    Titus Leber, un regizor  pe care l-am regasit in cimitirul terfeloagelor, vorbeste, intr-un text din anii ’80 despre Berlioz si Duchamp, despre magia posterului. „Femeia de hartie se nascuse: ieftina, obiect de placere inofensiv… domina lumea noastra vizuala si mass-mediala… Nu visam noi oare la posesia acestor frumoase, la nuditatea lor fara probleme, care devine, tocmai datorita intangibilitatii sale, sursa fantasmelor autodestructive, a atator frustrari si agresivitati?“

     

    Nu i-am invocat pe Whitman si Leber pentru a va face praf cu cultura mea, ci pentru ca mi se pare ca problemele oamenilor sunt aceleasi indiferent de epoca, schimbandu-se numai actorii. Si pun o intrebare care mi se pare esentiala in Romania scandalului cu biletele: de ce nu-i au romanii la inima pe bogati? De ce nu-i suporta, macar?

     

    Dinu Patriciu este cel mai bun exemplu. Sa ne detasam de ancheta autoritatilor si sa analizam numai reactia poporului prezent pe forumurile ziarelor. Simpla pomenire a numelui Dinu Patriciu aduna o gloata zgomotoasa, care, daca stie sa deschida un calculator si sa acceseze un site, poate fi banuita de un oarecare coeficient de inteligenta (chiar daca indivizii nu stiu a scrie corect romaneste, aici e alta problema care vad ca se regaseste si la varf de gloata). Si toti urla digital „La puscarie…“. Aici sunt fantasmele si frustratiile lui Leber.

     

    Sentimentul, care se regaseste si in clasa politica, este evident; de fapt putinii care il suporta pe petrolist sunt, poate, un melanj de angajati ai Rompetrol, de actionari ai companiei si poate un grup de oameni normali pur si simplu. Si resentimentele clasei politice pot fi intelese, pentru ca Patriciu i-a batut cu armele lor. A mizat pe o companie in declin si pe o rafinarie in declin, dar a obtinut castiguri mai mari decat cele din, cum sa-i spun?… activitatea de politician. Si ca atare Patriciu a avut probleme in regimuri cu orientari politice diferite. Chiar daca pot lesne banui, fara teama de a gresi, ca vistieria Rompetrol a fost deschisa in egala masura cam tuturor, cum sa le spun?…. fortelor politice romanesti.

     

    Nu stiu sa fi facut cineva un top al popularitatii bogatilor; in cel al celebritatilor realizat de Forbes, Donald Trump este singura persoana care intra in targetul textului meu, restul sunt notorii, pentru ca sunt sportivi sau canta. Publicul apreciaza la Trump faptul ca este agresiv si de incredere.

     

    Ce-i lipseste lui Patriciu este un poster din acela al lui Titus Leber. Ce lipseste majoritatii clasei avute din Romania sunt posterele, reprezentari incomplete, in doua dimensiuni, dar care sa para reale, tangibile, sa excite, sa impuna, sa iste aspiratii. Asta daca vrem capitalism adevarat.

     

    Singurul avut-politician care a reusit in acest demers este inevitabilul Gigi Becali.  Nici un consilier sofisticat de imagine nu putea face cat au facut persoana si personalitatea lui Becali. Indiferent de cat de antipatizat este in elite si cat de ridiculizat in publicatii, agresivitatea si increderea (suna cunoscut?) pe care o ofera si pe care o afiseaza l-au individualizat, l-au transformat intr-un exemplu pentru, sunt convins, foarte multi.

     

    Cei avuti ar putea spune ca pot trai bine mersi fara publicitate si lipsiti de simpatia maselor. Cei avuti si politicieni in acelasi timp ar putea spune la fel, mizand numai pe optiunile partizane ale alegatorilor. Primii gresesc, iar a doua categorie este in eroare.

     

    Intr-o societate sanatoasa institutia modelului nu poate fi evitata. Modele viabile, bazate pe modestie (Buffett), reusita (Gates, Trump), excentricitate simtita (Branson). Multi din cei multi se vor dovedi imuni la astfel de exemple; nu-i bai, exista saibe destule de care sa traga. Dar imaginea cuiva intr-o masina scumpa (si nu cocotat pe o masina scumpa) ar trebui sa fie un factor declansator al energiilor pozitive numai bune de transformat intr-o afacere de succes. Capitalism nu inseamna numai piata libera si inflatie si dobanzi si credite; inseamna si imagine, respect, vointa, idee, personalitate, aspiratii.

     

    Adica a ravni la mai bine, aplicand principiile sanatoase ale lui Whitman. Uite, eu nu-l invidiez chiar deloc pe presedinte in presedintia lui.

  • IMOBILIARE: Companiile de consultanta imobiliara vin cu al doilea val

    Cresterea pietei imobiliare romanesti nu a scapat neobservata de investitorii straini. Dar nu numai de catre developeri, fonduri de investitii sau cumparatori privati, ci si de companiile de intermediere imobiliara.

    In doar doua luni, trei mari actori din domeniul consultantei imobiliare la nivel mondial – Cushman & Wakefield, Coldwell Banker si Jones Lang LaSalle – au anuntat ca vor intra in mod direct pe piata. Acestea se alatura celorlalti trei jucatori internationali care au intrat treptat in Romania pe parcursul ultimului deceniu – Colliers, CB Richard Ellis si DTZ.

     

    Cushman & Wakefield, una dintre cele mai mari companii de consultanta imobiliara din lume, a cumparat firma romaneasca Activ Consulting, cu care colabora de mai bine de un deceniu. Potrivit Ziarului Financiar, Cushman & Wakefield ar fi platit circa trei milioane de euro pentru achizitie.

     

    Activ Consulting, companie fondata de Razvan Gheorghe, era birou asociat al Cushman & Wakefield de 11 ani. De ce a decis Cushman & Wakefield sa faca pasul abia acum?

     

    „Pietele emergente din Europa Centrala si de Est se afla in planurile de expansiune ale clientilor nostri globali“, explica Paul Bacon, CEO al diviziei EMEA a Cushman & Wakefield.

     

    Compania americana are o prezenta solida in centrul si estul Europei inca de la inceputul deceniului trecut. Mai mult, Cushman & Wakefield a facut o miscare similara celei anuntate saptamana trecuta, cumparand biroul asociat din Rusia. In Romania americanii cumpara o companie foarte bine pozitionata mai ales pe piata spatiilor comerciale, acordand consultanta pentru 25 de proiecte de retail. Dincolo de valoare, tranzactia vine intr-un moment in care piata consultantei imobiliare se aglomereaza, dupa ce alti doi importanti actori globali din domeniu au anuntat ca isi vor deschide birouri in Romania.

     

    Blacksmith Embankment Global a cumparat drepturile locale pentru marca Coldwell Banker si a anuntat ca va deschide la inceputul anului viitor primul birou pe piata locala. La nivel international, Coldwell Banker are peste 3.800 de birouri si mai mult de 125.000 de oameni de vanzari, fiind una dintre cele mai mari francize din domeniul imobiliar.

     

    Pe de alta parte, Jones Lang LaSalle revine in 2007 pe piata romaneasca, dupa ce inchisese biroul din Bucuresti in urma cu sapte ani.

     

    Compania a fost prima corporatie multinationala din sectorul consultantei imobiliare cu prezenta in Romania inca din 1995. La finele deceniului trecut insa, Jones Lang LaSalle a decis sa-si restructureze operatiunile din estul Europei, iar printre birourile inchise s-a numarat si cel din Bucuresti.

     

    Aceasta nu a insemnat ca managerii biroului din Bucuresti – Michael Lloyd si Ioana Momiceanu – nu au ramas in piata imobiliara din Romania.

     

    Primul este CEO al Baneasa Investments, dezvoltatorul celui mai mare proiect imobiliar de pe piata locala (cu o valoare de 1,2 miliarde de euro), in timp ce Ioana Momiceanu conduce operatiunile locale ale unui alt gigant din domeniul consultantei imobiliare, CB Richard Ellis. Acum, Jones Lang LaSalle „a revenit la ganduri mai bune“ fata de piata romaneasca si si-a redeschis un birou. Acesta va avea la inceput circa trei-patru persoane. In schimb, Coldwell Banker are planuri mult mai ambitioase, vizand angajarea mai multor zeci de persoane, potrivit unor voci din piata.

     

    Aceste intrari pun presiune asupra celorlalte mari companii imobiliare din piata romaneasca, pentru ca vor incerca sa preia oameni de vanzari de la acestea.

     

    De exemplu, la Jones Lang LaSalle activeaza deja Carol Petrica, fost la Eurisko, si Roxana Stanciulescu, care anterior lucrase la CB Richard Ellis. Si Coldwell Banker a atras cativa dintre angajatii Eurisko. De altfel, la Eurisko, cea mai mare companie romaneasca de servicii imobiliare, s-au petrecut mai multe schimbari in ultima perioada. In toamna, Andrei Panculescu, fostul director general al companiei, a plecat pentru o pozitie de top management in cadrul companiei britanice Westhill.

     

    Saptamana trecuta principalul actionar si unul dintre fondatorii companiei, Ionut Dumitrescu, a anuntat ca a cedat pachetul majoritar de actiuni catre o companie inregistrata in Cipru, alaturi de el vanzandu-si o parte din participatie si un alt actionar important, Gabriel Marchievici. Practic, compania Fastahead controleaza acum 71% din capitalul Eurisko, Ionut Dumitrescu si Gabriel Marchievici cate un pachet de 10%, restul fiind detinut de Dan Vasilache.

     

    Agitatia vine pe fondul unei cresteri puternice a pietei imobiliare din ultimii ani, care a dus preturile la niveluri record pe toate segmentele. In plus, din ce in ce mai multi dezvoltatori anunta proiecte si tot mai multe fonduri de investitii isi manifesta interesul pentru achizitii in Romania. In acest context, anul trecut investitiile imobiliare s-au apropiat de pragul de 1 mld. euro. Valoarea ar putea fi de trei ori mai mare in acest an, potrivit lui Radu Lucianu, managing partner al Eurisko.

     

    Cum consultantii imobiliari sunt implicati in majoritatea covarsitoare a investitiilor din real estate, interesul jucatorilor straini pentru piata romaneasca este explicabil. Iar fiecare dintre companiile de consultanta, nou intrate sau cu vechime, se va lupta pentru o felie cat mai consistenta din piata.

  • Multe scenarii, cateva certitudini

    In luna care s-a scurs deja de la abrupta finalizare a procesului de vanzare (sau, mai degraba, de nevanzare) a CEC, in jurul subiectului a curs multa cerneala.

     

    Justetea sau injustetea deciziei au fost atent cercetate si, cu ceva bani in plus pompati rapid de actionarul majoritar la capitalul bancii, s-au analizat (a cata oara?) scenariile de crestere si descrestere a bancii.

     

    Deocamdata, incertitudinile privind tabloul in care evolueaza CEC raman in mare aceleasi, dar exista si nuante. Pana una-alta, un mesaj oficial privind drumul pe care o va apuca de acum inainte CEC nu prea exista. Situatia, intrucatva justificata de perioada de sarbatori (si de iminenta letargie de inceput de an), lasa loc de speculatii si varii scenarii. Speculatii care, nascute de declaratia ministrului Sebastian Vladescu conform careia este vizata (printre altele) si o „imbunatatire a managementului“, l-au dat deja inlocuit de la conducerea CEC pe actualul presedinte, Eugen Radulescu.

     

    O decizie oficiala privind o astfel de miscare nu exista insa si niciun mesaj clar – iar argumentele pentru care Radulescu, al noualea presedinte post-decembrist al CEC, nu ar trebui schimbat au aparut si ele pe multe foi de jurnale. Pana la urma, decizia pastrarii sau a inlocuirii lui Eugen Radulescu ii apartine in exclusivitate Ministerului de Finante, unicul actionar al CEC – pentru care insa schimbarea lui Radulescu (sau a oricarui membru al top managementului CEC) ar echivala cu o mare problema: cine ar putea veni in loc? Nu sunt putine exemplele de banci care s-au confruntat, in ultima perioada, cu mari probleme in a-si gasi „un cap“ potrivit. Lipsa de oameni disponibili pentru nivelurile de top management este una dintre problemele cele mai acute pentru sistemul bancar. Cu titlu de exemplu, sa amintim ca Bancpost si-a cautat mai bine de o luna un nou director general, in locul grecului George Michelis, care a parasit postul la 1 ianuarie a.c. Postul a fost ocupat, pana la urma, de Manuela Plapcianu, recrutata din functia de vicepresedinte executiv al HVB Tiriac Bank. Cat de facila ar putea fi deci selectarea unui manager, mai ales pentru o banca din curtea statului, este deja o discutie si mai complicata.

     

    Pe de alta parte, contractul de management pe care Eugen Radulescu l-a incheiat cu Ministerul Finantelor cand a preluat conducerea CEC, in urma cu doi ani, e valabil pana in 2009. Iar rezultatele obtinute pana acum de actualul presedinte CEC apar drept cel putin rezonabile. Adevarat, CEC a pierdut si pierde cota de piata in fata concurentilor sai. Pozitia incomoda in care se afla, privit strict din acest punct de vedere, e vizibila cu ochiul liber, la o banala comparatie cu banci mici, precum Volksbank, situate pana de curand spre coada clasamentelor (dupa active), dar care acum mai au un pic si intra in top zece, daca nu au facut-o deja – sau ca Banca Transilvania, ce a sarit intr-un an peste cateva locuri bune, ajungand direct pe locul al cincilea.

     

    Pentru CEC, 2006 a insemnat o erodare a cotei de piata, care a coborat intr-un singur an de la mai bine de 5% la putin peste 4%. Totusi, acelasi lucru s-a intamplat insa si cu activele unor banci straine, cu un management „puricat“ la sange, pentru fiecare miscare si decizie, de actionari pentru care insa profitabilitatea e o tinta mai interesanta decat cota de piata in sine. Iar din acest punct de vedere, lui Radulescu nici macar carcotasii cei mai carcotasi nu-i pot reprosa ca nu a avut rezultate. In 2006, profitul net al bancii a urcat de la 4,24 milioane de lei la 39,8 milioane de lei (circa 11,6 milioane euro), potrivit datelor preliminare. Si aceasta dupa ce in 2004 si pana la jumatatea lui 2005, CEC simtise din plin gustul amar al pierderilor (circa 10 milioane de euro in 2004). In acelasi timp, si activele au crescut cu 26,7% in 2006, comparativ cu decembrie 2005, ajungand la 7,1 miliarde de lei (circa 2 miliarde de euro).

     

    Si portofoliul de produse a fost improspatat, CEC lansand carduri (si ajungand, la inceputul lui decembrie, la circa 180.000), credite pentru companii (unde, rapid, a reusit sa si castige 1% din piata) sau credite in valuta (chiar daca la acest capitol portofoliul este inca unul mai degraba restrans). De umblat s-a umblat si la sistemul informatic – dupa ce, pana nu demult, banca a lucrat doar „pe hartie“, acum CEC dispune de un sistem centralizat (macar partial). 

     

    Trecand insa mai departe de discutia pe marginea „imbunatatirii managementului“ (care, de fapt, se poate traduce in multe alte lucruri decat in simpla lui inlocuire), fara doar si poate ca deciziei Ministerului de Finante de a pastra CEC in propriul portofoliu trebuie sa ii mai urmeze ceva. Urmatoarea perioada ar trebui probabil sa contureze mai clar drumul pe care va merge cea mai veche banca din sistem, in conditiile in care concurenta deja acerba de pe piata bancara se anunta chiar si mai dura, intr-un viitor in care in joc isi mai fac intrarea si alte grupuri internationale (cu sau fara „baza“ in Romania), in conditiile in care dimensiunea impresionanta a retelei CEC incepe sa paleasca in fata altora ce au sarit deja (sau se apropie) de cate 600 de unitati, iar strategia de „cosmetizare“ rapida pentru a arata petitorilor o imagine frumoasa nu mai e necesara. O strategie clara, in care presedintele bancii (oricine ar fi el) nu va mai amana cosmetizarea sucursalelor, pentru simplu motiv ca nu ar fi avut cum sa stie ce culoare va purta, in final, sigla de la intrare. Acum se stie: ramane galbena. Cel putin inca doi ani.