BusinessMagazin

Blog

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Paracetamol, paraacetil-aminofenol, acetaminofen, N-acetil-p-aminofenol, C8H9NO2. Oricum ţi-ar spune lumea, eu te iubesc

     

     

    Trei disclaimere scurte la inceput. :

     

    1. Nu scriu opinii ca si consilier al nimanui, tot ceea ce public este convingerea si responsabilitatea mea personala.

     

    2. Sunt un mare fan Donald Trump, este un patriot, un suveranist, un industrialist. Ne lipseste un lider patriot, suveranist, industrialist, asa cum sunt si Emmanuel Macron, Josef Merz, Donald Tusk sau Viktor Orban, ca sa dam cateva exemple de pe continent;

     

    2. Nu fabric paracetamol ca produs finit, nici ca substanta activa dar, pentru cei interesati, iata cateva informatii trivia:

    – a fost sintetizat prima oara in urma cu 150 de ani, in SUA, este unul dintre cele mai vechi produse farmaceutice de sinteza cunoscute in istorie;

    – China si India fabrica 75% din productia mondiala a substantei active, circa 115 mii tone anual, asta fiind echivalentul a circa 11,5 miliarde de cutii a 20 de tablete, in doza cea mai populara de 500mg, cea pe care o gasim in farmacii;

    – in iunie 2020, Emmanuel Macron şi-a anunţat voinţa de a restabili suveranitatea sanitară a Franţei. Compania Seqens a ales să readucă o parte din producţia sa de paracetamol în Franţa şi să investească în inovaţie pentru a dezvolta un proces de fabricaţie care să fie atât competitiv, cât şi prietenos cu mediul.

    – in SUA se consuma 25 de miliarde de doze, asta fiind echivalentul a circa 1,2 miliarde de cutii a 20 de tablete;

    – in UK se consuma 6.300 tone de paracetamol, asta fiind echivalentul a circa 0,6 miliarde de cutii a 20 de tablete;

    – in Romania se consuma circa 400 de milioane de doze, asta fiind echivalentul a circa 20 de milioane de cutii a 20 de tablete. Pretul este ridicol, 3-5 lei pe cutie. Nici o apa minerala la jumatate nu mai cumperi sub 5-6 lei.

     

    Aşadar. Paracetamol este prescurtarea de la para-acetilaminofenol, iar acetaminofen este prescurtarea de la N-acetil-p-aminofenol – o descriere a moleculei, ilustrate chiar sub titlu, vedeti gruparea acetil, gruparea amino, etc.

     

    Decreteii folosesc de cand se stiu Paracetamol, se chema Acetaminofen pe vremuri, ne amintim foliile acelea de plastic prin care se vedeau tabletele albe. Le fabrica Sicomed sau Antibiotice, nu mai tin exact minte, sigur cineva isi aminteste.

     

    De unde s-a plecat in discutia cu paracetamolol?  Probabil de la un studiu publicat in 2019 care a utilizat biomarkeri in sangele ombilical si a indicat asociere a prezentei acetaminofenului in sangele ombilical cu riscul crescut de ADHD si autism. Studiul a fost observational, cu insuficienta putere de a stabili sau desfiinta o cauzalitate.

     

    Sau, si mai probabil, mai recent, de la un studiu publicat in 14 august 2025, care a analizat rezultatele din 46 de studii despre legatura posibila intre utilizarea prenatala a paracetamolului si tulburarile dezvoltarii neuronale, inclusiv autismul si ADHD, are urmatoarele concluzii:

    Dintre cele 46 de studii care au fost analizate, 27 au indicat o asociere semnificativa, 9 au arata absenta asocierii si 4 au indicat efect protector al paracetamolului.

    Analiza sustine o asociere intre expunerea prenatala la paracetamol si incidenta crescuta a tulburarilor de dezvoltare neuronala. O asociere posibil, nicidecum sigura si nicidecum o cauzalitate.

     

    Dar studiul cu cele mai relevante concluzii, cu design de calitate, a fost publicat in 2024. Lucrarea arata ca nu exista nici o asociere intre paracetamol administrat prenatal si riscul de ADHD, autism sau afectare cognitiva a copilului.

     

    Astfel incat, utilizarea paracetamolului in sarcina – atunci cand nu exista alternativa terapeutica – este in continuare sustinuta de catre ghiduri si asociatii medicale – inclusiv, de exemplu, asociatia medicilor obstetricieni din SUA si societatea pentru medicina materno-fetala din SUA).

     

    La sfarsit un avertisment de care multi nu mai tin seama. Nu paracetamolul sau orice alt medicament sunt periculoase, ci folosirea lor fara indicatia medicului sau a farmacistului. Astazi, in epoca digitala, in loc sa cerem indicatia medicului sau a farmacistului, il consultam pe Dr. Google, Conf. Dr. Yahoo si Prof. Dr. Artificial Intelligence. Iar asta nu este bine, nu este bine deloc.

  • De la case de lux fără taxe în Zurich la impozite record în Catalonia şi Valencia. Cum s-a transformat visul de a avea o locuinţă într-o luptă pentru supravieţuire financiară în Europa

    Diferenţele uriaşe de taxe la tranzacţiile imobiliare transformă achiziţia unei locuinţe în Europa într-o adevărată „ruletă fiscală”. De la regiuni unde cumpărătorii nu plătesc nimic, până la zone unde impozitul depăşeşte 10% din preţ, politica guvernelor poate face cea mai mare cheltuială din viaţa unei persoane semnificativ mai scumpă sau surprinzător de accesibilă.

    O analiză Financial Times arată că achiziţia unei locuinţe de 300.000 de euro poate aduce o factură de peste 30.000 de euro doar din taxe în Valencia, Catalonia şi Belgia. În Catalonia, unde cererea străinilor şi a celor care îşi cumpără a doua casă rămâne puternică, transferul de proprietate este taxat cu 10%. Pentru locuinţe de peste 1,5 milioane de euro, taxa urcă la 13% pentru tranşa ce depăşeşte acest prag.

    „Cu cât ai mai mult, cu atât plăteşti mai mult”, spune Alícia Romero, oficial economic al guvernului catalan, care subliniază că, în pofida taxelor mari, piaţa imobiliară – ancorată de Barcelona – rămâne extrem de activă.

    În Belgia, „dreptul de înregistrare” standard este de 12%, printre cele mai ridicate din UE. Totuşi, regiunile au introdus reduceri: Flandra a coborât taxa la 2% pentru prima locuinţă, iar Bruxelles a scutit de impozit primii 200.000 de euro din valoarea unei proprietăţi.

    În contrast, cumpărătorii din Zurich, unul dintre cele mai scumpe oraşe din lume, nu plătesc niciun fel de taxă de transfer de proprietate, graţie unei legi din 2005 care a dorit să stimuleze tranzacţiile.

    Alte regiuni europene încearcă să sprijine tinerii şi cumpărătorii aflaţi la prima achiziţie. În Catalonia, rata redusă de 5% a fost extinsă pentru cumpărători de până la 35 de ani, dar şi pentru femeile victime ale violenţei domestice. În Valencia, guvernul regional conservator oferă reduceri familiilor şi tinerilor, însă refuză să crească povara fiscală pentru cei cu venituri mari.

    Regatul Unit merge pe extreme. În Anglia şi Irlanda de Nord, „stamp duty” – taxa de transfer – este progresivă. Cei care deţin deja o proprietate plătesc un supliment de 5%, ceea ce duce rata marginală la 17% pentru porţiunile din preţ ce depăşesc 1,5 milioane de lire. În schimb, cumpărătorii aflaţi la prima locuinţă sunt scutiţi complet de taxe pentru proprietăţi de până la 300.000 de lire.

    Cazul vicepremierului britanic Angela Rayner, care a demisionat recent după ce a recunoscut că nu a plătit suprataxa pentru a doua locuinţă, a reaprins discuţia despre o eventuală reformă a sistemului. Guvernul laburist ia în calcul chiar introducerea unei „taxe pe conace”

    În Hexagon, taxa de transfer nu depăşeşte în mod normal 5%, dar Adunarea Naţională a aprobat recent posibilitatea ca departamentele să o crească cu încă 0,5 puncte procentuale. Ceea ce îi loveşte însă pe cumpărători sunt comisioanele agenţilor imobiliari – frecvent până la 8% din valoarea tranzacţiei, de două-trei ori mai mult decât în Germania sau Italia.

    În ciuda acestor diferenţe, specialiştii spun că taxele ridicate nu descurajează investiţiile, ci doar schimbă calculele financiare. „Operatorii ajustează preţurile de achiziţie, cer randamente mai mari din chirii sau caută tranzacţii off-market, unde pot negocia mai bine”, explică Javier Macías, CEO al fondului spaniol Latitud.

    În timp ce Europa se confruntă cu o criză de accesibilitate a locuinţelor, povara fiscală rămâne un factor cheie pentru cumpărători. De la zero taxe în Elveţia la 13% în unele regiuni spaniole, achiziţia unei case devine nu doar o chestiune de piaţă imobiliară, ci şi un pariu pe politica fiscală a fiecărei ţări.

     

  • „Tomeito‟ Tomato: bulionul care cucereşte lumea

    Într-un sat de 1.000 de locuitori de lângă Parma, o familie de italieni ajunsă la cea de-a patra generaţie produce bulion, dar şi alte alimente pe bază de roşii, care sunt trimise apoi în mai bine de 100 de ţări – inclusiv România. Compania Mutti, căci despre ea este vorba, are o istorie de mai bine de 125 de ani, o istorie marcată de războaie, de revoluţia internetului, dar şi de transferul între generaţii. Ce urmează?

     

    „O afacere de familie e un proiect pe termen lung, nu e doar un business, nu e doar ceva legat de cifre. E despre moştenire, mai degrabă decât despre făcut bani”, spune Francesco Mutti, CEO-ul şi acţionarul majoritar al grupului. El adaugă că reprezintă cea de-a patra generaţie a familiei implicată în acest proiect. E singurul moştenitor. Mai departe, povestea poate fi continuată de fiica sa, care are 30 de ani. „Avem o istorie lungă şi complicată. Spre exemplu, în timpul Primului Război Mondial, trei dintre cei patru fii ai unuia dintre fondatori (au fost doi reprezentanţi ai familiei Mutti cei care au pornit businessul – n.red.) au plecat să lupte. Din fericire, toţi s-au întors acasă după, dar a fost o perioadă foarte dificilă pentru companie. Şi acum trăim momente complexe, dar nimic comparabil cu ce a fost atunci.” Totuşi, el recunoaşte că la nivel global situaţia e marcată de incertitudine. Aşadar, când vorbeşte despre viitor, spune că vrea să ducă povestea mai departe, dar dincolo de a-şi face prea multe planuri îndepărtate, alege să se ancoreze în prezent. Spre exemplu, pentru anul acesta, grupul Mutti estimează vânzări de circa 800 de milioane de euro. Spre comparaţie, în 2010, cifra de afaceri a companiei era de aproape cinci ori mai mică. Această creştere accelerată a venit chiar în era lui Francesco Mutti.

     

    O scurtă poveste

    „Mi-am petrecut tinereţea în cadrul Mutti, însă apoi am decis să îmi croiesc propria cale, aşa că am plecat.” Timp de şapte ani, a făcut altceva. Nu credea că o să se mai întoarcă. La un moment dat însă, compania avea ceva probleme, iar tatăl său l-a întrebat ce să facă pe mai departe. „Mutti era o firmă mult mai mică la acel moment. Încă suntem un business relativ mic, dar am crescut mult de atunci, de la jumătatea anilor ’90. Spre exemplu, acum am ajuns la 550 de angajaţi permanenţi.”

    A fost o decizie grea să revină în business. Era tânăr şi a trebuit să se dedice unei afaceri cu roşii într-o eră a internetului. Aşadar, i-a spus tatălui său că se întoarce la Mutti doar dacă îl lasă să conducă firma. L-a lăsat. „Şi am început să schimb unele lucruri.” Acum, privind retrospectiv, el realizează că a crescut împreună cu Mutti. „Tata iubea mult natura. De altfel, noi am trăit în comuniune cu ea. Casa familiei mele a fost la câţiva metri de fabrică.” La momentul acela, satul avea doar vreo 400 de locuitori. Acum are circa 1.000. „Eu locuiesc la câteva sute de metri de fabrică astăzi. Sunt în continuare apropiat de natură. Tata m-a plimbat prin natură, nu prin muzee.” Fiica sa, spune Francesco Mutti, are un simţ şi mai dezvoltat al naturii. E vegană, are un porc, un porc de guineea salvat şi doi câini. El are doi măgari, un câine şi o pisică. De altfel, şi businessul în care activează se dezvoltă în comuniune cu natura. „Suntem un business care e la mâna vremii.”

    Despre roşi

    Roşiile sunt un produs-cheie pentru economia oraşului Parma şi pentru economia zonei. La final de secol XIX, Italia era în criză. Economia era inundată de importuri ieftine, mai ales de carne de porc. „Noi aveam aici porci negri, cu o greutate medie de 80 de kilograme. Din import veneau unii de alt tip, dar de 150 de kilograme la aceeaşi vârstă. Şi erau mult mai ieftini.” Italia avea o economie agrară la acel moment, iar roşiile au readus-o pe creştere. Astfel, orice familie care avea teren a început să cultive roşii. „Familia Mutti s-a mutat aici de la deal. Şi a luat teren în arendă, pe care să cultive tot roşii. Apoi, a început să le fiarbă şi a ajuns să realizeze primele produse procesate.” Acum, Mutti se ocupă doar de procesare, nu mai are propriile terenuri cultivate cu tomate. „Folosim 100% roşii italiene. Lucrăm cu fermieri care se găsesc pe o rază de circa 100 de kilometri faţă de fabricile noastre. Noi nu cultivăm, lucrăm cu 800 de fermieri, din care unii grupaţi în cooperative. În maximum trei ore de la momentul în care au fost culese, roşiile ajung în fabricile Mutti”, spune Francesco Mutti. În sezon, circa 500 de camioane cu tomate ajung în cele trei unităţi de procesare ale grupului – două situate în nordul Italiei, iar una în sud. Un camion are 27 de tone. Din total, 2,5% dintre camioane sunt refuzate pe motive de calitate.

     

    Un model de funcţionare diferit

    Preţurile la roşii se stabilesc în avans, la începutul anului. La cereale, ele fluctuează în funcţie de ce se întâmplă pe bursa de mărfuri, explică oficialii companiei. „La tomate, le stabilim înainte, fără să ştim cum va fi anul. Fermierii ştiu însă pe ce se pot baza. În 2024, am plătit în medie 140 de euro pe tonă, iar în 2025 preţul e de 145 de euro pe tonă. El diferă în funcţie de calitate, cele mai bune produse putând fi achiziţionate la un preţ cu până la 10% mai mare”, explică un reprezentant al companiei. De la momentul în care se plantează o roşie şi până este coaptă durează cam 100 de zile. Fermierii nu plantează însă tot terenul în acelaşi timp. Încep cu 10% din el în aprilie. Apoi, săptămânal, mai adaugă câte 10%, ajungând astfel până în iunie. Partenerii Mutti lucrează deja pentru a se putea adapta încălzirii globale, mai spun reprezentanţii grupului. Spre exemplu, discută cu producătorii de seminţe pentru a pregăti seminţe care să reziste la temperaturi extreme. E nevoie însă de circa 7 ani ca totul să fie gata. Totodată, ei pregătesc terenurile pentru a putea cultiva în continuare. „În businessul nostru, avem 70 de zile de foc, atunci când au loc culesul şi procesarea celor mai multe produse Mutti. Ce realizăm vara depozităm şi vindem tot restul anului. În sezon, lucrăm în fabrici şapte zile din şapte, în trei schimburi”, explică Francesco Mutti. Compania are 550 de angajaţi permanenţi (în 2019 avea doar 209), plus alţi 1.300 sezonieri. „Sunt mai ales studenţi care vin să muncească pe vară. E un job bine plătit şi nici nu plătesc taxe. Nu avem mulţi români care să facă asta, sunt mai degrabă italieni.”

     

    Despre portofoliu

    Mutti are în total nouă familii de produse – de la bulion la sosuri de paste.

    „E greu de spus un număr exact de SKU-uri dat fiind că avem dimensiuni diferite pentru fiecare articol şi avem etichete diferite pentru fiecare ţară în parte.”

    Spre exemplu, doar pe sosuri pentru paste sunt undeva la 20-25 de SKU-uri. Totul a pornit cu bulionul, iar apoi portofoliul s-a extins către alte produse mai proaspete – piure de roşii, roşii tăiate sau decojite. „Suntem un jucător important din acest domeniu, dar nu suntem cei mai mari.” În alte companii mai mari decât Mutti, cum ar fi unele din SUA, spune CEO-ul grupului. „Noi am fost şi am rămas o afacere de familie. Am început să procesăm roşii în 1899. De-a lungul istoriei, ne-am remarcat prin două inovaţii – tubul de bulion (anterior erau doar conserve) şi pulpa de roşii.” Trecerea de la conservă la tub a reprezentat o inovaţie pentru că a permis consumatorilor să folosească pe moment cât au nevoie şi, apoi, să refolosească bulionul. „Sosurile de paste reprezintă un pariu mai nou al nostru, dar mizăm mult pe el. Vorbim de o piaţă de 3,2 mld. euro doar în Europa.” Francesco Mutti completează că grupul pe care îl conduce activează într-o industrie cu marje mici de profit, cu CAPEX mare. E un business dificil, de aceea corporaţiile nu se înghesuie. „Avantajul nostru ca firmă e că facem doar produse din roşii. Alte companii merg pe mai multe legume simultan”, explică Juan Pablo Carnevale, CEO-ul Mutti pentru regiunea Europei Centrale şi de Est. Plus că Mutti produce doar sub brand propriu. Nu face marcă privată. „Suntem foarte specializaţi. Ne ajută şi faptul că suntem un brand italian. Lumea ne asociază automat cu gastronomia italiană, care e cunoscută în întreaga lume.”

    Mutti, o afacere de familie din Italia, ajunsă la cea de-a patra generaţie, vrea să câştige teren pe piaţa de 80 mil. euro a bulionului, unde unul dintre principalii competitori sunt chiar gospodinele românce.

     

    O strategie aparte

    Când Francesco Mutti a decis să se reîntoarcă în companie, la jumătatea anilor ’90, în industria aceasta existau două tendinţe, două direcţii de mers – produse de tip discount, cu preţuri mici, şi mărci private. „Am ales să mergem contra curentului, să ne poziţionăm pe segmentul premium. Am avut nevoie de 10 ani să ne repoziţionăm, dar am făcut-o. Ne-am selectat cu atenţie fermierii, am realizat investiţii, iar apoi a trebuit să îi convingem pe consumatori să ne cumpere. Cel mai uşor au înţeles cu ce venim noi cei din HoReCa.” Acum, tot mai mulţi oameni sunt dispuşi să plătească suplimentar pentru produse de calitate, crede el. Dar între timp s-au schimbat şi alte lucruri. La începutul anilor 2000, Mutti vindea în multe ţări, dar vindea puţin. Treptat însă, datorită noii strategii, au început să crească volumele. Şi acasă, în Italia, au crescut. „Astăzi, suntem prezenţi în peste 100 de ţări, iar 99% dintre ele cresc în continuare.” Cele mai importante pieţe pentru companie sunt Italia, Franţa, Germania şi Australia. Vin tare din urmă Marea Britanie şi Polonia. „Europa contribuie cu 80% la vânzări şi este în focusul nostru. Pe de altă parte, internaţionalizarea se vede în ceea ce priveşte contribuţia Italiei la business.” În 2017, cota de piaţă a ţării-mamă era de 60%. La final de 2024 a ajuns la 40%. Vânzările acasă s-au dublat în aceşti ani, dar celelalte au crescut de patru ori. „De altfel, vrem ca pieţele externe să ajungă la 70% cotă de piaţă. În Italia, suntem lider şi avem 33,3% cotă de piaţă. În Europa, în ansamblul său, suntem undeva la 15,1%.”

     

    Dar în România?

    În România, compania e prezentă de 13 ani, iar produsele sunt distribuite de Parma Food. Firma a fost preluată însă în 2024 de grupul Aquila, unul dintre cei mai mari actori din zona de distribuţie de bunuri FMCG. Mutti lucrează în fiecare ţară cu distribuitori (câte unul per ţară), iar la nivel european are un parteneriat cu grupul METRO. Altfel, nu are relaţii directe cu retailerii. Pe viitor, grupul ţinteşte trei canale de vânzare în România – comerţ modern, comerţ tradiţional şi HoReCa. „Ţinând cont de forţa grupului Aquila, vedem potenţial mare de dezvoltare aici. E important pentru noi şi că România e apropiată cultural de Italia. Astfel, vrem să dublăm cota de piaţă în 4-5 ani. De altfel, la nivel de Europa Centrală şi de Est ne dorim o cotă de piaţă de două cifre (peste 10%).” Cota de piaţă actuală în România e de puţin sub 5%, dar creşte repede, spune Juan Pablo Carnevale, CEO-ul Mutti pentru regiunea Europei Centrale şi de Est. Consumul de produse din roşii e undeva la 1,5 kilograme per capita pe an, al doilea cel mai mare din regiune, după Polonia (2 kg). În restul ţărilor e la 1 kilogram, mai completează el. „În România, mărcile private au circa 40% cotă de piaţă în domeniul nostru. Dincolo de ele însă, e o industrie foarte fragmentată. Liderul are undeva la 13% cotă din vânzările totale – e vorba de brandul Sultan. Pe poziţia secundă vine Olympia cu 10%. Ambele mărci activează pe un alt segment de preţ faţă de noi, pe cel economic. În România nu există un brand premium puternic.” Şi nu există nici un lider detaşat. Piaţa totală a produselor din roşii (bulion, suc de roşii, etc) e undeva la 80 mil. euro în România, explică Juan Pablo Carnevale. „La produsele din roşii nu sunt diferenţe mari de preţ între jucători, chiar şi între cei care activează pe segmentul premium (cum suntem noi) şi cei din segmentul economic. Nu suntem în piaţa de şampanie ca să avem diferenţe mari de preţ. Aşadar, cred că putem convinge consumatorii să facă uptrading şi să ne aleagă.” Totuşi, oficialii Mutti recunosc că în România, în continuare, bulion şi alte produse din roşii se realizează şi în casă. E o tradiţie. La fel e şi în sudul Italiei. Totuşi, pe măsură ce trece timpul, tot mai puţini oameni fac asa. „Generaţiile noi nu vor să muncească pentru a-şi produce singure bulionul, preferă să îl cumpere.”

    Cele mai importante pieţe pentru companie sunt Italia, Franţa, Germania şi Australia. Vin tare din urmă Marea Britanie şi Polonia.

    Din Italia în toată lumea

    Compania are producţie doar în Italia şi vrea să rămână aşa. „Avem trei fabrici, două în nord şi una în sud. Şi avem şapte subsidiare – Franţa (deschisă în 2013), SUA (2017), Scandinavia (2018), Australia (2019), Germania (2022), Marea Britanie (2024) şi Polonia (2025)”, afirmă Francesco Mutti. În 2010, grupul avea vânzări de 170 de milioane de euro, iar exporturile reprezentau 32 mil. euro, cu Franţa ca piaţă principală. Anul acesta, estimările sunt de vânzări de circa 800 mil. euro, din care jumătate pe pieţele străine (toate mai puţin Italia).

    „În ordine cronologică, primele pieţe pe care am pătruns sunt Franţa, ţările nordice, Australia, SUA, Germania, Marea Britanie şi, apoi, cele din Europa Centrală şi de Est.” În 2025, grupul ce are sediul lângă Parma a deschis un birou comercial în Polonia, de unde administrează 10 ţări din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România. „Polonia e una dintre cele mai competitive pieţe din Europa”, spune Juan Pablo Carnevale. În România, grupul Mutti şi-a dublat cota de piaţă între 2022 şi 2024. „Suntem între cele mai importante patru branduri şi suntem cel care creşte cel mai rapid.” Sunt 20 de jucători care au cote de piaţă cuprinse între 1 şi 13%, explică executivul. „Excludem aici mărcile private. E vorba de companiile care sunt prezente pe segmentul de bulion. Noi, la Mutti, acoperim şi alte segmente. Pe unele dintre acestea suntem chiar singurul actor.”

     

    În concluzie

    Pe piaţa locală a bulionului şi a altor produse din roşii, Mutti se luptă aşadar atât cu alte companii locale şi internaţionale precum Sultan şi Olympia, cât şi cu gospodinele românce care în continuare produc acasă asemenea alimente. Într-o perioadă în care însă comportamentele se schimbă, iar timpul înseamnă bani, Francesco Mutti, CEO şi acţionar al grupului Mutti, crede că producţia domestică de astfel de bunuri va scădea, pe măsură ce tinerii vor alege să îşi petreacă altfel timpul. Aşadar, există loc pentru creşterea businessului. Iar asta nu doar în România, ci şi pe toate cele peste 100 de pieţe unde brandul italian e prezent. Deşi grupul a rămas în continuare o afacere de familie, în 2016, Mutti a atras în acţionariat un investitor de tip family office care a cumpărat 24,5% din business. „Noi am păstrat diferenţa. Ei sunt însă, ca şi noi, investitori de cursă lungă. Asta ne-am dorit. Vom rămâne o afacere de familie”, conchide Francesco Mutti.    

  • Harry Meintassis, Partener, Meintassis Partners: De ce iubirea este cheia succesului nostru

    „A atins succesul cel care a trăit frumos, a râs des şi a iubit mult” — Bessie Anderson Stanley.

    Zborul spre Paris era plin. Când mi-am ocupat locul, ochii mi-au căzut pe tânăra stewardesă, care întâmpina pasagerii cu căldură, profesionalism şi un zâmbet larg. Îi saluta pe toţi cu o voce jucăuşă, se mişca asemenea unei balerine pentru a-i ajuta pe toţi să se simtă confortabil. Danae (aşa o chema) făcea totul pentru a-şi încânta oaspeţii. Când am întrebat-o „Cum reuşeşti să faci asta?”, a zâmbit… „Ştii… pur şi simplu iubesc ceea ce fac… şi le fac ziua mai bună.”

    Trăim vremuri extraordinare. Niciodată până acum nu am avut atât de mult succes material, atâtea opţiuni, dar nici nu am suferit atât de multă epuizare sau goliciune interioară. Ca societate, schimbăm sensul pentru divertisment. Autenticitatea pentru popularitate. Cei mai mulţi dintre noi mergem la mormânt „cu muzica încă în noi, neascultată”, aşa cum spunea Oliver Wendell Holmes. Dar există o cheie a succesului adevărat – şi a unei vieţi împlinite. Cei mai buni lideri şi cei care aduc schimbarea împărtăşesc această putere secretă: conduc prin iubire.

    Iubire pentru ceea ce fac. Iubire pentru ceilalţi.

    Aceasta nu este o idee „utopică”, ci va fi avantajul competitiv suprem şi diferenţiatorul în era AI.

    Una dintre cele mai mari erori este să credem că suntem homo economicus – nu suntem… Suntem homo amor, conexiunea, intimitatea, grija sunt esenţa experienţei noastre umane. Ele sunt piatra de temelie a încrederii, prieteniilor, loialităţii şi a impactului cu adevărat semnificativ. Mai ales acum, când există atât de multă dezbinare, frică, războaie – dar şi culturi care eşuează, lipsă de loialitate a angajaţilor şi burnout la locul de muncă.

    Permiteţi-mi să sugerez ce înseamnă asta pentru lideri.

    1. Succesul adevărat cere sufletul nostru – nu doar abilităţile.

    Viitorul aparţine celor care conduc cu inima, nu doar cu mintea. Celor care pot lumina o încăpere când intră. Celor care apar cu intenţia de a servi, de a face lucrurile mai bine, de a fi acolo pentru ceilalţi, cu orice preţ. Soluţia nu este să ne facem doar fişa postului, ci să turnăm iubire în tot ce facem. Să oferim muncă excelentă şi să adăugăm iubire „în amestec”: Nu există „clienţi” – doar parteneri. Nu există „pasageri” – doar oaspeţi. Nu există „joburi” – doar fiinţe umane. Nu există „reţele” – doar prietenii.

    2. Iubirea este un act. Este mai mult decât un sentiment…

    Iubirea ne dă curajul să navigăm în larg, să descoperim noi tărâmuri. Fiecare antreprenor simte această flacără în interior. Iubirea dă aripi pentru a zbura mai sus, pentru a urmări extraordinarul. Iubirea nu ne lasă să ne mulţumim cu „destul de bine” sau „mediocru”. Nu e despre a căuta un „echilibru” confortabil. Este un act curajos, dar şi vulnerabil.

    3. Relaţiile sunt noua măsură a succesului

    Există o legătură directă între relaţii, cultură şi performanţă. Cei mai buni performeri au culturi bazate pe relaţii. Şi totuşi, suntem obsedaţi de măsurile de productivitate şi eficienţă. E greu să măsori relaţiile… Şi iată cea mai mare ironie: cu cât ne concentrăm mai mult doar pe acei KPI uşor de măsurat, cu atât atingem mai puţin potenţialul nostru uman… Cei mai buni antrenori din sport îi privesc pe jucători nu doar ca pe atleţi, ci ca pe indivizi. Îi ajută să fie cele mai bune persoane care pot fi.

    4. Inteligenţa artificială vs intimitatea autentică

    „Intimitatea autentică” îţi va oferi avantajul ca lider. Explozia de informaţie şi inteligenţă artificială va crea un „spaţiu” pentru experienţe umane reale. Această biochimie umană este făcută din iubire. Aceasta este cea mai valoroasă investiţie a ta. Aceasta este ultima frontieră a umanităţii, pe care inteligenţa artificială nu o va putea reproduce.

    5. Etosul războinic-artist

    Să iubeşti este o muncă grea, cum spunea Dostoievski. Te poate aduce în genunchi. Dar te poate duce şi pe Lună. Ai nevoie de forţă pentru a merge împotriva cinismului şi pentru a avea încredere în îngerii noştri mai buni. Niciun performer de top, atlet, lider sau inovator nu a reuşit fără iubire. Să îndure pregătirea, adversitatea, feedbackul dur, eşecurile, dezamăgirile – şi să-şi păstreze focusul pe creaţia lor. Liderii luptă precum războinicii şi simt precum artiştii. A conduce prin iubire nu este „moale”, nu evită conflictul, ci îl direcţionează către sinceritate şi reconectare. Este alegerea de a vedea binele în fiecare situaţie, în fiecare persoană.

    6. Ajută oamenii să se îndrăgostească de ceea ce fac

    Oamenii nu fac lucruri uimitoare pentru un bonus, ci pentru că iubesc ceea ce fac, cu cine o fac şi pentru cine o fac. Iubirea este calul sălbatic din fiecare dintre noi care cere să fie eliberat. Leadershipul înseamnă să ajuţi oamenii să se îndrăgostească de ceea ce fac.

    7. Iubirea este carismatică

    Îţi aminteşti profesorul care a făcut o diferenţă în viaţa ta? Liderul care te-a inspirat cu adevărat să fii mai bun? Ceea ce aveau în comun era cât de profund simţeai că le pasă de tine, nu cât de deştepţi erau. Şi asta este carisma reală. Acum gândeşte-te la tine, liderul, ca la Soarele care răspândeşte căldură şi lumină asupra altora, generos, altruist şi constant, fără să calculeze „ce câştig eu din asta”. Străluceşti pentru ceilalţi, pentru că „asta eşti tu” – şi apoi priveşti cum se întâmplă magia. Unii ar spune că ceea ce avem nevoie astăzi este mai puţină pasiune şi mai multe limite, o mentalitate stoică atunci când totul este atât de haotic. Joacă la sigur. Fii calculat. „Prea multă iubire te va ucide”, cânta Freddie Mercury. Poate… Dar cu prea puţină iubire vom rămâne mici, incapabili să ne atingem visul. Prea speriaţi să sărim mai sus, să trăim pe deplin.

    A conduce prin iubire înseamnă să faci din fiecare zi o capodoperă. Să atingi viaţa cuiva, să-i faci ziua mai bună. Iubirea câştigă mereu la final. Viaţa şi leadershipul sunt o poveste de iubire.    

  • Cum a reuşit o tânără de doar 30 de ani, fără diplomă universitară, să construiască un imperiu tehnologic şi să intre în clubul exclusivist al miliardarilor, mizând doar pe curaj, reţele de prieteni şi o bursă de 200.000 de dolari

    Într-o lume în care diplomele universitare rămân, pentru mulţi, garanţia succesului, o nouă generaţie de antreprenori dovedeşte că regulile pot fi rescrise. Bill Gates şi Mark Zuckerberg au făcut istorie plecând de la Harvard fără să absolve, iar acum o tânără de 30 de ani le calcă pe urme: Lucy Guo, antreprenoare şi cel mai recent nume intrat în clubul miliardarilor self-made, scrie CNBC.

    În iunie, Forbes a anunţat că Lucy Guo a devenit cea mai tânără miliardară self-made din Statele Unite, cu o avere estimată la 1,25 miliarde de dolari. Motorul ascensiunii ei? Scale AI, compania de etichetare a datelor pentru inteligenţă artificială, evaluată la 29 de miliarde de dolari şi cumpărată de Meta.

    Dar acesta nu e singurul pariu câştigător. Din 2022, Guo conduce Passes, o platformă prin care creatorii de conţinut îşi pot monetiza direct munca – o idee născută tocmai din reţeaua de inovatori pe care şi-a construit-o în anii de început.

    Povestea ei începe la Carnegie Mellon University, una dintre cele mai bune şcoli de informatică din lume. Timp de doi ani a studiat informatică şi interacţiunea om-calculator, iar diploma era la doar opt cursuri distanţă. Totuşi, Lucy a decis să se retragă.

    Pentru părinţii ei – imigranţi chinezi care au sacrificat totul pentru a-i oferi un viitor mai bun – decizia a fost un şoc.

    „Pentru ei, educaţia era totul. Să renunţ când mai aveam un an a fost ca o palmă”, povesteşte ea.

    Ce i-a dat curaj? Thiel Fellowship, programul fondat de co-creatorul PayPal, Peter Thiel, care oferă tinerilor 200.000 de dolari pentru a construi companii.

     „Ei au văzut asta ca pe un semn că nu îi iubesc. Dar, de fapt, era un pariu pe mine însămi, o alegere pentru un viitor mai bun.” mai spune Guo.

    Paradoxal, Guo nu minimalizează complet rolul universităţii. Dimpotrivă, îi recunoaşte un avantaj imens: reţeaua de oameni.

    „Recomand oricui să facă cel puţin un an sau doi de facultate. Acolo îţi faci cei mai buni prieteni şi cunoşti cei mai deştepţi oameni. Nu există alt loc unde toată lumea caută prieteni şi e atât de concentrată inteligenţa.”

    Pentru un antreprenor, aceşti prieteni devin viitorii angajaţi.

     „Resursa cea mai valoroasă a unei companii sunt oamenii. Iar cea mai bună bază de recrutare e chiar colegiul.” a declarat antreprenoarea

    După ce a intrat în Thiel Fellowship, Lucy s-a trezit într-un cerc unde construirea unui unicorn – o companie evaluată la peste 1 miliard de dolari – părea ceva firesc.

     „Ca să construieşti o companie de acest nivel, trebuie să fii puţin nebun şi foarte arogant. E mai uşor să crezi că poţi, când eşti înconjurat de oameni care chiar reuşesc.” spune ea.

    Şi nu e singura: din acelaşi program au ieşit Vitalik Buterin (Ethereum), Dylan Field (Figma) sau Ritesh Agarwal (Oyo Rooms).

    La 30 de ani, Lucy Guo demonstrează că drumul spre succes nu este liniar. Nu a bifat toate etapele tradiţionale, dar a mizat pe curaj, pe o comunitate de vizionari şi pe capacitatea de a-şi construi propria reţea.

    Mesajul ei pentru tinerii care visează la propriul startup e simplu: diploma poate fi un atu, dar nu e singura cale.

     „Universitatea e un loc excelent să cunoşti oameni extraordinari. Dar, la final, trebuie să ai încredere că pariul pe tine însuţi e cel mai valoros dintre toate.” a concluzionat Lucy Guo.

  • Drumul de la o afacere micuţă înfiinţată în anii ’50, până la a produce haine pentru celebrităţi purtate pe covorul roşu şi venituri de miliarde şi cine este omul ce a înfiinţat-o

    Puţini şi-ar fi imaginat că o mică fabrică din Toronto, fondată în anii ’50 de un imigrant polonez, va ajunge să facă haine purtate de celebrităţi pe covorul roşu, să aibă magazine flagship în cele mai importante capitale ale lumii şi să reprezinte o companie care este listată pe bursele din New York şi Toronto. Totuşi, povestea demnă de scenariu de film este cât se poate de reală şi are în centru unul dintre cele mai scumpe branduri de haine sport de exterior, Canada Goose.

    Povestea începe în 1957, când Sam Tick, proaspăt sosit din Polonia în Canada, a fondat o companie modestă de îmbrăcăminte denumită Metro Sportswear Ltd. Produsele erau gândite pentru muncitori, poliţişti de frontieră sau persoane care aveau nevoie de echipamente rezistente la frigul canadian. Departe de a fi o afacere cu glamour, era o linie de supravieţuire: jachete groase, uniforme şi accesorii utilitare. Schimbarea a venit odată cu generaţia următoare. David Reiss, ginerele fondatorului, a preluat conducerea şi a pus accent pe specializare. În anii ’70 şi ’80, compania a început să producă haine tehnice pentru expediţii polare şi cercetători din regiuni arctice.

    Produsele au fost apreciate pentru rezistenţă, iar umplutura cu pene de gâscă a devenit semnătura brandului, oferind protecţie la temperaturi care coborau cu mult sub zero. De aici avea să se nască numele care astăzi a cucerit lumea: Canada Goose. Anii ’90 şi începutul anilor 2000 au adus o schimbare radicală. Canada Goose a depăşit statutul de echipament strict utilitar şi a pătruns în cultura pop. Prezenţa în filme de la Hollywood, precum The Day After Tomorrow, a făcut ca jachetele masive cu logo-ul rotund să fie recunoscute instant. În acelaşi timp, în marile oraşe occidentale, consumatorii urbani au început să adopte stilul parka, nu pentru expediţii polare, ci pentru o iarnă în metropole.

    Momentul decisiv a fost în 2001, când la conducerea companiei a venit Dani Reiss, nepotul fondatorului. Într-o perioadă în care aproape toată industria modei îşi muta producţia în Asia pentru a reduce costurile, Reiss a luat o decizie riscantă: a păstrat fabricile în Canada şi a transformat acest lucru într-un element central al brandului. „Made in Canada” a devenit nu doar o etichetă, ci o promisiune de autenticitate şi calitate.

    Într-o lume globalizată, în care aproape orice haină de lux venea din Italia sau China, Canada Goose spunea o poveste diferită: un brand născut şi crescut în nordul îngheţat. Această strategie a fost dublată de un marketing inteligent. Canada Goose nu a încercat să concureze cu brandurile de modă tradiţionale, ci a cultivat imaginea de lux funcţional. Parka nu era doar o haină groasă, ci un simbol al rezistenţei şi al autenticităţii. În marile oraşe, a devenit un fel de uniformă a celor care doreau să transmită că sunt conectaţi la trendurile internaţionale, dar în acelaşi timp apreciază un produs cu utilitate reală.

    În 2013, fondul Bain Capital a cumpărat o participaţie majoritară şi a pus pe masă resursele necesare pentru expansiunea globală. Canada Goose a deschis magazine flagship la New York, Londra, Paris şi Beijing, şi-a dezvoltat o linie completă de accesorii şi a intrat în categoria „lux accesibil”. Apogeul a venit în 2017, când compania s-a listat simultan la Toronto Stock Exchange şi New York Stock Exchange. Oferta publică iniţială (IPO) a fost un succes răsunător, iar valoarea de piaţă a brandului a urcat la câteva miliarde de dolari.

    Pentru mulţi investitori, Canada Goose era dovada că o afacere de familie, construită pe rădăcini autentice şi scalată inteligent, putea deveni un imperiu global. Nu au lipsit însă şi controversele. Brandul a fost intens criticat de organizaţiile pentru drepturile animalelor, în special pentru folosirea blănii de coiot la glugile jachetelor. Presiunea publică a crescut, iar compania a fost ţinta protestelor repetate. În 2021, Canada Goose a anunţat oficial că va renunţa la folosirea blănii naturale, un pas văzut ca o victorie pentru activişti, dar şi ca o repoziţionare strategică în linie cu cerinţele noii generaţii de consumatori. Astăzi, Canada Goose rămâne unul dintre cele mai vizibile branduri de fashion luxury din lume. 

    Anul şi locul fondării: 1957, Toronto, Canada

    Fondator: Sam Tick (Metro Sportswear Ltd.)

    CEO actual: Dani Reiss (din 2001)

    Sediu central: Toronto, Canada

    Venituri: peste 1,2 miliarde de dolari (2024)

    Listare la bursă: 2017 – Toronto Stock Exchange şi New York Stock Exchange (simbol: GOOS)

    Magazine flagship: New York, Paris, Londra, Beijing, Tokyo

    Produse emblematice: Parka Canada Goose, „Made in Canada”

    Schimbare-cheie: Eliminarea blănii naturale din colecţii (2021)

    Surse: Bloomberg, Financial Times, The Guardian, Forbes, Business of Fashion, The New York Times, CNBC, Reuters, Vogue Business, Toronto Star, Wikipedia


    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Anunţ important făcut de ANAF după ce a descoperit un prejudiciu uriaş al firmelor de ride-sharing. Cum reuşeau aceştia să ascundă banii pentru a nu plăti taxe

    ANAF a descoperit o schemă masivă de evaziune fiscală în domeniul ride-sharing-ului care a prejudiciat bugetul statului cu 266,5 milioane de lei, companiile folosind firme paravan pentru a ascunde veniturile şoferilor şi a evita plata taxelor şi contribuţiilor.

    „Inspectorii Direcţiei generale antifraudă fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au descoperit o schemă de evaziune fiscală prin care s-a creat un prejudiciu de 266,5 mil. de lei la bugetul de stat. Frauda a fost generată de firmele care operează în domeniul transportului alternativ (ride-sharing). În urma investigaţiilor derulate pe parcursul anului 2025, au fost identificate nereguli privind impozitul pe venit şi neplata unor contribuţii obligatorii aferente salariilor. Inspectorii A.N.A.F. au aplicat şi sancţiuni contravenţionale pentru alte abateri constatate, în cuantum total de aproximativ 4,8 mil. de lei”, potrivit comunicatului emis, luni, de ANAF.

    Inspectorii ANAF au mai descoperit că multe dintre aceste companii nu declară real veniturile şi ascund plăţile către şoferi, prejudiciind bugetul statului.

    Frauda funcţiona astfel: o firmă paravan încasa banii de la aplicaţiile de transport, păstra un comision de 5-10%, iar restul sumei ajungea la şoferi în cash sau prin virament, dar fără să fie declarată la fisc.

    Pentru a stopa aceste practici, inspectorii Antifraudă au trimis 90 de dosare la Parchet. În plus, au prins 30 de şoferi care nu aveau case de marcat şi nu dădeau bonuri clienţilor, fiind amendaţi conform prevederilor legale.

    „Ministerul Finanţelor a introdus în acest an un nou instrument legislativ: declaraţia informativă D397. Aceasta obligă platformele de transport alternativ să transmită periodic date direct către Fisc, permiţând acum un control activ şi în timp real. Dincolo de efectul implicit obţinut în sensul creşterii gradului de conformare voluntară, Direcţia generală antifraudă fiscală deţine date complete, obţinute în timp real pentru realizarea de analize de risc fiscal punctuale şi ţintite exclusiv spre cazurile care prezintă risc fiscal.

    A.N.A.F. îşi propune ca măsura legislativă adoptată să contribuie decisiv la combaterea muncii nedeclarate şi subdeclarate în domeniul transportului alternativ de persoane dar să protejeze şi persoanele de bună credinţă care activează în acest domeniu şi care se conformează legislaţiei fiscale”.

    Direcţia de Antifraudă Fiscală va urmări în continuare companiile de ride-sharing şi va actiona rapid în cazurile de evaziune descoperite prin analizele de risc, putând să intervină acum aproape instantaneu când găsesc nereguli.

  • Maia Sandu avertizează: Suveranitatea Moldovei este în pericol! „Kremlinul aruncă sute de milioane de euro pentru a cumpăra voturi, intoxică zilnic oamenii cu minciuni şi plăteşte persoane să provoace dezordini şi violenţă”

    Preşedinta Maia Sandu a transmis un apel ferm cetăţenilor, susţinând că Rusia încearcă să destabilizeze Republica Moldova prin bani, dezinformare şi provocări, înaintea scrutinului de duminică.

    Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a lansat luni un mesaj puternic, avertizând că independenţa şi viitorul european al ţării sunt ameninţate.

    „Kremlinul aruncă sute de milioane de euro pentru a cumpăra voturi, intoxică zilnic oamenii cu minciuni şi plăteşte persoane să provoace dezordini şi violenţă”, a spus şefa statului într-un discurs adresat populaţiei.

    Sandu a îndemnat cetăţenii să apere Moldova prin vot responsabil: „După atâtea eforturi, nu avem dreptul să dăm ţara pe mâna corupţilor şi trădătorilor. Kremlinul crede că suntem de vânzare, dar Moldova e casa noastră şi nu e de vânzare”.

    Preşedinta a reamintit că generaţiile anterioare au plătit cu sacrificiu pentru libertatea ţării şi a subliniat că puterea sa depinde de sprijinul oamenilor: „Eu am datoria să protejez Moldova şi pacea. Dar fără voi, nu voi reuşi. Puterea mea stă în voi.”

    Maia Sandu a chemat alegătorii să demonstreze duminică, prin vot, că Moldova rămâne independentă şi orientată spre Europa: „Să nu o vindem hoţilor şi să nu le permitem altora să o vândă. Moldova nu e o bucată de pământ, ci casa noastră sfântă.”

  • Ce condiţii pun americanii pentru vânzarea aplicaţiei TikTok în SUA? Oracle va închiria algoritmul original de la chinezi, pe care îl va modifica

    Oracle va recrea şi va securiza versiunea americană a algoritmului Tiktok, ca parte a unui acord pus la punct de preşedintele american Donald Trump, în încercarea de a forţa desprinderea aplicaţiei de originile ei chinezeşti, notează FT.

    Oficialii de la Casa Albă au declarat luni că acordul va garanta că noii proprietari vor controla algoritmul de recomandări după separarea TikTok SUA de ByteDance.

    Noii proprietari vor închiria o copie a algoritmului de la ByteDance, care va fi reconstruită de Oracle. Detaliile tehnice despre modul exact de implementare nu au fost încă anunţate.

    „Oracle va colabora cu guvernul SUA pentru a asigura siguranţa şi protecţia datelor pe întreaga platformă TikTok, de la revizuirea codului sursă, la recalibrarea algoritmului şi dezvoltarea şi implementarea aplicaţiei”, a spus un oficial de la Casa Albă.

    Aceasta contrazice recentele afirmaţii ale Beijingului că algoritmul va rămâne în mâinile Chinei.

    Săptămâna trecută, oficialii au spus că spin-off-ul american TikTok va folosi algoritmul chinezesc, în baza unui cadru agreat între SUA şi China, care include „licenţierea algoritmului şi a altor drepturi de proprietate intelectuală”.

    Datele pentru cei aproximativ 170 milioane de utilizatori TikTok din SUA vor fi stocate pe serverele Oracle, care deja le deţine printr-un acord anterior.

    ByteDance nu va avea acces la informaţiile utilizatorilor americani şi va pierde controlul asupra algoritmului.

    Aceste detalii vin pe fondul îmbunătăţirii relaţiilor dintre Trump şi preşedintele chinez Xi Jinping, după ce Trump a anunţat vineri că au aprobat un acord care permite TikTok să continue să opereze în SUA.

    Se aşteaptă ca mogulul media Rupert Murdoch să investească în TikTok prin grupul său Fox Corp, iar Michael Dell, fondatorul Dell, să fie şi el investitor.

    Trump a confirmat duminică într-un interviu la Fox News că Larry Ellison, cofondatorul Oracle, va face parte din grupul de investitori care va strânge o „sumă impresionantă de bani” alături de alţi investitori proeminenţi.

    Consorţiul american va deţine 80% din afacere, în timp ce participaţia ByteDance va scădea sub 20%, conform cerinţelor Congresului.

  • Victor Ponta anunţă că va vota moţiunea depusă de AUR împotriva ministrului Mediului

    Fostul premier Victor Ponta a declarat că va vota pentru moţiunea împotriva ministrului Mediului, precizând că decizia nu este una politică, ci bazată pe consideraţii legate de pregătirea şi competenţa profesională a demnitarului.

    „Eu sigur voi vota pentru moţiunea împotriva doamnei ministru al Mediului din partea USR. Nu din motive politice, ci pentru că am considerat încă de la început că nu are nici pregătirea profesională, nici experienţa şi buna-credinţă necesare pentru a gestiona o poziţie atât de importantă”, a afirmat Ponta.

    El afirmă că pe Diana Buzoianu o „<recomandă> doar apartenenţa la USR, înclinaţia spre conflicte şi declaraţii propagandistice, fanatismul celor care cred că frustrarea şi ura sunt suficiente pentru a conduce o ţară – la fel ca şi colegii săi din USR care ocupă funcţiile de la Externe şi Economie”.

    „Ştiu că şi colegii deputaţi din PSD gândesc şi ar vrea să acţioneze la fel ca mine; sper ca, de această dată, <şefii> PSD să nu le impună să fie complici la nişte decizii greşite”, încheie Ponta.

    Moţiunea simplă a AUR împotriva Dianei Buzoianu este dezbătută luni şi va fi votată miercuri în Parlament. AUR acuză ministra că blochează punerea în funcţiune a hidrocentralelor începute înainte de 1989 şi favorizează parcurile fotovoltaice, calificând această abordare „drept sabotaj al intereselor naţionale”.