BusinessMagazin

Blog

  • EXEMPLUL RAPID

    In fotbal, Rapid este primul club romanesc care a declarat ca vrea sa-si gestioneze activele si imaginea ca la carte, cu profesionalism. In domeniul sportului, Rapid ar fi al doilea brand sportiv care face acest lucru, dupa multipla campioana olimpica la atletism Gabriela Szabo. Szabo a comandat anul trecut un studiu pentru a vedea care este statutul brandului sau personal, a lucrat cu o companie de branding pentru a-i pune la punct un proces de branding, iar la inceputul anului curent si-a lansat situl oficial realizat de un grup de profesionisti.

     

    UN NOU START: Recent, clubul Rapid si-a anuntat noul sau statut – din asociatie non-profit, in societate comerciala sportiva pe actiuni „pe principii comerciale moderne“ (incepand cu 31 martie).

     

    JUCATORII: Toti jucatorii clubului vor apartine exclusiv societatii pe actiuni, iar drepturile federative ale acestora vor fi inregistrate in contabilitate ca active necorporale imobilizate – similar inregistrarii unei marci sau a unei idei.

     

    ORGANIZARE: Fotbal Club Rapid SA este constituita prin aportul in natura al Asociatiei Fotbal Club Rapid, constand in drepturile federative ale jucatorilor (70%) si aportul in numerar al celorlalti actionari in valoare de 5.571.400 de euro (30%).

     

    ACTIONARIAT: Actionarii FC Rapid sunt Florin Talpes, presedinte si director general Softwin; Dan Ostahie, presedinte si DG Altex; Dan Fati, presedinte si DG Dacris; Dinu Gheorghe, presedinte executiv AFC Rapid si Jean Valvis, presedinte si DG Grupul LaDorna (ca persoane fizice); Asociatia Fotbal Club; ISAF si Ana Holding, detinuta majoritar de Gheorghe Copos (ca persoane juridice).

     

    OBIECTIVE: Prin transformarea AFC Rapid in FC Rapid SA se urmareste asigurarea unei gestiuni financiare transparente, a unui management performant si creativ, eliminarea datoriilor catre stat. In plus, este un proces ce va dezvolta imaginea si valorile deja asociate Rapidului, va coordona milioanele de suporteri la nivel national si va investi in actiuni strategice.

     

    STUDIU: Rapid mai spune ca va elabora un studiu de marketing legat de perceptia publicului fata de Rapid si va demara o serie de intalniri cu suporterii.

  • Pe ce se duc banii UE?

    Saga fondurilor alocate Lituaniei de UE a luat o cotitura neasteptata saptamana trecuta, cand un ONG a demarat o campanie publicitara intitulata „Ei nu vor sa stii“, scrie The Baltic Times. Campania urmareste, pe langa o mai buna informare a lituanienilor, si sa angajeze institutiile guvernamentale intr-un dialog deschis despre folosirea miliardelor de euro de la UE pe care Lituania va trebui sa le cheltuiasca in urmatorii sapte ani.

     

    Biroul local al Transparency International, unul dintre organizatorii campaniei, a acoperit statiile mijloacelor de transport in comun din orase ca Vilnius, Kaunas si Klaipeda cu afise scrise cu cuvinte colorate, stralucitoare, care fac referire la secretomania si la lipsa de transparenta in administrarea fondurilor europene in Lituania.

     

    „Campania are doua scopuri: sa invite administratia la un dialog deschis despre transparenta in privinta fondurilor UE si sa incurajeze societatea sa inregistreze un interes activ in utilizarea banilor UE“, spune Rytis Juozapavicius, directorul biroului Transparency International in Lituania.

     

    Tema fondurilor UE s-a aflat in ultimele saptamani in centrul discursului politic, partidele din coalitie contrandu-se in stabilirea ministerelor care au dreptul de a controla si de a aloca banii. In noiembrie anul trecut, un numar de 70 de organizatii publice au depus o petitie la guvern, cerand mai multa transparenta in utilizarea fondurilor UE – dar petitia nu a fost luata inca in discutie, potrivit Transparency International, de guvernul lituanian. „Guvernul nu acorda suficienta atentie in oferirea de informatii societatii despre scopurile strategice.

     

    In schimb, oficialii se cearta pe cine va distribui fondurile UE“, explica Darius Kuolys, directorul Institutului Societatii Civile, care propune mutarea discutiei in Seimas – parlamentul lituanian – si aprobarea unei strategii nationale in urma unor dezbateri cuprinzatoare.

     

    In perioada 2007-2013, Lituania ar urma sa primeasca de la UE fonduri structurale si de asistenta in valoare de 20 de miliarde de litas (5,8 miliarde de euro). Impreuna cu programele de sprijinire a agriculturii si cu subventiile, suma totala ar urma sa ajunga la 36 de miliarde de litas (10,5 miliarde de euro), alocatiile anuale fiind cu 56% mai mari decat cele din anii precedenti.

  • CONSTELATIA BANILOR

    In jurul reusitei Stelei (respectiv a echipei engleze) de a accede in fazele superioare ale competitiei UEFA au gravitat afaceri in domenii convergente. Unele au obtinut un profit nesperat, altele au castigat mai putin, altele fie au iesit in pierdere, fie nu se lauda cu rezultate.

     

    CEL MAI BINE: UEFA nu este o mare afacere – insisi patronii cluburilor admitand acest lucru. Profitabila este doar Liga Campionilor, prin prisma banilor obtinuti din drepturile TV, interesul sponsorilor pentru miza competitiei, dar si din premierile echipelor – ceea ce UEFA nu face decat in cazul finalistelor. Cu toate acestea, pentru cluburile romanesti veniturile au fost neasteptate, in special pentru Steaua, care a obtinut cei mai multi bani din drepturile de televizare din istorie. Un calcul orientativ al veniturilor atrase pana in aceasta faza a competitiei, la care se adauga castigurile estimate pentru dubla mansa cu Middlesbrough, ar conduce spre o valoare de 3,5 milioane de euro, ceea ce ar insemna circa 87% din bugetul clubului pe un sezon (estimat la 4 milioane de euro). Valoarea ar include:

     

    1,2 mil. € atrase din meciurile impotriva Heerenveen si Betis;

     

    Cca. 1,7 mil € obtinute din vanzarea drepturilor TV pentru returul cu Rapid (6 aprilie) si prima mansa a semifinalei de saptamana aceasta (in total aproape 500.000 de euro, de la Realitatea TV), la care se adauga banii proveniti de la compania engleza TWI (1,2 milioane de euro) pentru transmiterea meciului decisiv din semifinala in Anglia saptamana viitoare;

     

    Cca. 500.000 € din bilete (partida cu Rapid plus estimarea incasarilor din turul din semifinala; de notat ca au fost listate cele mai importante sume atrase/estimate).

     

    TELEVIZIUNE: Antena 1 si Realitatea au avut incasari-record la publicitate – de peste 500.000 de euro, net, fiecare. Bogdan Prajisteanu, managing director la Media Insight (agentie de media din grupul Ogilvy), spune ca inclusiv consumul de publicitate in pauzele publicitare a fost foarte ridicat. Care sunt estimarile televiziunilor – Realitatea TV in tur si TVR in retur – pentru incasarile pe spatiul semifinalei? Postul Realitatea TV nu a comentat pe aceasta tema, insa surse din industria de publicitate spun ca tarifele cerute de Realitatea pentru meciul de saptamana aceasta au fost cu 10-15% peste cele aplicate in partida Stelei cu Rapid. Tarife care oricum erau cu circa 300 de procente mai mari decat de obicei si unde discounturi aproape ca n-au fost, spun surse BUSINESS Magazin. Realitatea nici nu a infirmat, nici nu a confirmat. La randul sau, Splendid Media (regia de vanzari a televiziunii publice) a intarziat oferta catre agentii pentru a studia miscarea Realitatii. Splendid Media spune ca preturile cerute vor fi influentate de rezultatul din tur. Daca echipa Middlesbrough va invinge Steaua la o diferenta mare, interesul telespectatorilor pentru meciul decisiv, difuzat de TVR, va scadea cu siguranta. La polul opus s-ar situa apetitul ridicat pentru meci si cresterea tarifelor de publicitate daca rezultatul din tur va fi egal / strans.

     

    PRESA SCRISA: Si publicatiile sportive se bucura de cresteri spectaculoase. Gazeta Sporturilor nu a furnizat date; Pro Sport in schimb a spus ca „strict in zilele respective, vanzarile cresc cu circa 30%, iar vanzarile de publicitate se dubleaza“.

     

    CASE DE PARIURI: „S-au inregistrat cu 50% mai multi jucatori decat de obicei in segmentul pariorilor de eveniment (cei care pariaza doar in meciurile cu miza mare – n.r.)“, spune Daniel Smeada de la Asociatia Operatorilor de Pariuri Privati din Romania. „Iar incasarile au crescut cu 10-15% in saptamana meciului.“ Ca obiceiuri, Smeada spune ca pariurile se fac pe brand: „Oamenii pariaza pe brandurile echipelor, abia dupa aceea se uita la performante“.

     

    BUSINESS-URI ADIACENTE: De castigat au avut si cei care au intermediat diverse tranzactii in vanzarea publicitatii pe TV, pe stadion (agentii de publicitate) sau in new media. „Desi am avut un profit mic, privesc implicarea noastra ca pe un business pe termen lung“, spune Gigi Loghin, care conduce compania de marketing sportiv Kick-Off Sports, infiintata in ianuarie. In sferturi, Kick Off a cumparat de la Steaua drepturile de difuzare a returului pe new media – Internet si telefonul mobil, pe care le-a revandut apoi companiei netBrigde (care a difuzat live meciul Steaua-Rapid de pe 6 aprilie), respectiv operatorului Connex-Vodafone. Drepturile pentru difuzarea pe telefonul mobil le-a avut si Orange, insa cumparate de la Realitatea TV, careia Steaua i le cedase in cadrul contractului pentru TV in valoare de circa 500.000 de euro. Pentru semifinala, Kick Off Sports a batut palma cu Steaua pentru publicitatea pe stadion, ceea ce este o noutate (partenerul in sferturi al Stelei in acest domeniu a fost International Sports Management).

     

    IN MINUS: Afacerile care abia au deschis ochii – din new media – nu se lauda cu profit de pe urma Afacerii UEFA. Orlando Nicoara de la netBridge spune ca a iesit in pierdere dupa ce a achizitionat drepturile de la Kick-Off Sports pentru transmiterea live pe Internet a returului dintre Steaua si Rapid (pe www.meciulmileniului.ro). Desi meciul a avut o audienta-record (peste 20.000 de webspectatori din Romania si strainatate), netBridge nu si-a amortizat investitia. Lui Nicoara insa nu ii pare rau: „Am luat-o ca pe o investitie in testarea acestui concept de business“, povesteste el. netBridge nu a mai achizitionat drepturile pentru difuzarea pe Internet a semifinalei, pentru ca „sumele cerute au fost mult prea mari“. Ce rezultate de audienta pe telefonul mobil au avut cei doi operatori si care este strategia lor de brand in relatia cu acest fenomen, nici Connex-Vodafone, nici Orange nu au comentat pentru acest articol.

     

    SURSE: ESTIMARI BUSINESS MAGAZIN; SURSA SUMELOR ATRASE DE STEAUA IN MECIURILE CU HEERENVEEN SI BETIS ESTE GAZETA SPORTURILOR

  • PROFITUL DIN PRELUNGIRI

    Afacerile pot fi de trei feluri: strategice, de moment sau speculative. Unde s-ar incadra ceea ce managerii clubului Steaua ar numi afacerea UEFA – adica cele peste 3,5 milioane de euro atrase, potrivit unor estimari, din cursa europeana pana in faza semifinalelor? Si cum poate face Steaua, din performanta de care se bucura zilele acestea, o afacere cu bataie lunga? Stie cineva?

     

    Pe Giulia, mama ei a gasit-o dormind pictata pe obraji in rosu si albastru, culorile Stelei. Era spre miezul noptii, in seara calificarii Stelei in semifinala UEFA – in urma meciului contra Rapidului de la inceputul lui aprilie. „M-am desenat cu ce-am gasit… cu niste carioci“, isi aminteste acum razand Giulia Radulescu, o fetita zglobie de opt ani care cu gestul ei si-a induiosat mama, abia intoarsa de la aeroport. Micul suporter respectase intocmai unul dintre ritualurile de sustinere a echipei favorite, dar n-a reusit totusi sa identifice canalul TV pe care se transmitea meciul. Asa ca, daca nu si-a putut urmari echipa la TV, s-a gandit macar sa mearga la culcare pictata cu rosu si albastru. Iar a doua zi, cand i-a dat batai de cap bunicii, care incerca s-o scape de urmele de carioca, Giulia a vrut sa afle cum s-a terminat meciul, ba chiar si sa inteleaga cum se face ca Steaua a ajuns totusi in semifinala, desi n-a reusit sa bata Rapidul in nici unul dintre cele doua meciuri din sferturi. „Hm, mai au si noroc“, a tras ea concluzia.

     

    Giulia Radulescu – fetita care stie cine e antrenorul Stelei, ii place Banel Nicolita si se bucura ori de cate ori aude imnul echipei – are in dormitorul ei un poster, creatie proprie, cu trei inimioare in culorile clubului langa care sta scris, cu litere mari, „Hai Steaua!“. „Mie mi-a cerut Tudor, dupa meci, 500.000 de lei – sa mearga undeva cu amicii lui sa cinsteasca reusita Stelei. O suma de cinci ori mai mare decat de obicei… I-am dat, ce era sa fac?“, se intreaba tatal lui Tudor Constantineanu, un baietel de scoala generala.

     

    Povestea Giuliei Radulescu si cea a lui Tudor Constantineanu sunt doua cazuri izolate dintr-un fenomen de masa – fotbalul – care acum tine o Romanie intreaga conectata la evolutia Stelei in semifinala Cupei UEFA (dubla mansa cu echipa englezeasca Middlesbrough are loc pe 20, respectiv 27 aprilie). Dar despre exemplele celor doi copii, citite printre randuri, orice psiholog si om de marketing cunoscator al comportamentului micilor consumatori (dupa cum s-ar incadra copiii in cercetarile de specialitate) ar spune urmatorul lucru: Giulia si Tudor sunt potentiale victime ale mesajelor publicitare transmise in asociere cu brandul Stelei. Asadar, doi consumatori pe care afacerile cu produse pentru copii (precum jocurile, dulciurile sau confectiile) ar putea conta daca ar investi in asocierea cu marca Steaua. Dar ar putea fi si viitoare sursa de bani pentru afacerile cu produse pentru adolescenti – racoritoare, articole de imbracaminte, gadget-uri (moment nu foarte indepartat) sau pentru adulti, atunci cand vor creste mari – cum ar fi bauturile alcoolice, masinile sau serviciile, de pilda.

     

    Tocmai din aceasta perspectiva, copiii sunt o tinta de marketing strategica pe termen lung: au un grad ridicat de receptivitate la publicitate si devin in cel mai scurt timp consumatori ai produselor care li se adreseaza corect din punct de vedere strategic, spun studiile. Sunt tari, cluburi de fotbal si clienti de publicitate care au inteles demult acest lucru – in aceeasi masura in care au inteles ca fotbalul este mai degraba un business care se bazeaza pe exploatarea emotiilor, a pasiunilor si a brandurilor. Franta, de pilda, este una dintre tarile cu cea mai relaxata reglementare a publicitatii adresate copiilor. Motivul francezilor? Copiii trebuie educati si pregatiti in vederea societatii de consum din care vor face parte in curand.

     

    In cazul cluburilor de fotbal si al clientilor de publicitate, exemple edificatoare ar fi succesele de marketing inregistrate de producatorii gumelor de mestecat de colectie, avand in interior surprize cu diversi jucatori de fotbal (reteta replicata apoi si in cazul altor produse) sau succesul de piata al lui David Beckham, un brand avand tinerii drept segment-tinta. Compania lui David Beckham, Footwork Productions – al carei business consta in reprezentarea imaginii fotbalistului si in contractarea de sponsori -, se numara printre firmele britanice cu cele mai mari marje de profit. Pentru fiecare 100 de lire sterline care ii intra lui Beckham in firma, 77,5 de lire sunt profit, scria acum circa doua saptamani un site dedicat finantelor si statisticilor din lumea fotbalului. „Singurul produs al firmei este licentierea lui Beckham“, preciza acelasi site.

     

    Contractele cu Adidas, Gillette si Pepsi au facut ca profitul Footwork sa creasca de la 2,4 milioane de lire sterline in 2001 la 13,4 milioane de lire in 2004. Iar in privinta „contributiei de business“ pe care imaginea unui fotbalist o poate avea la finantele unui club, tot Beckham ar servi ca exemplu edificator. Real Madrid a reusit sa depaseasca in venituri pe Manchester United odata cu atragerea lui Beckham la club, a carui imagine a facut ca vanzarile din merchandising (produse si servicii branduite) sa explodeze, in special pe piata asiatica. In 2004-2005, Real Madrid a avut o cifra de afaceri de 186,2 de milioane de lire sterline, iar 124 de milioane dintre acestea – circa 67% – au provenit din sponsorizari si merchandising, valoarea veniturilor comerciale triplandu-se fata de acum patru ani. La acest procent mai adaugati si banii obtinuti din alte forme de publicitate si din televizarea meciurilor clubului, iar rezultanta business-ului Real Madrid va proveni din buna exploatare a brandului si a imaginii fotbalistilor sai.

     

    Din toate ingredientele unui business fotbalistic de succes expuse mai sus (iar acestea au fost numai cateva exemple dintr-o lunga lista) – adica strategiile publicitare pe termen lung, reprezentarea de imagine inteligenta, distributia de brand si exploatarea la maximum a imaginii clubului – cate regasiti in tacticile de management ale cluburilor de fotbal din Romania? Nu va grabiti sa dati un exemplu, luati-va timp de gandire. Mai puteti spune ca intrebarea nu-si gaseste locul, pentru ca nu se compara pietele si situatiile financiare ale cluburilor romanesti cu cele din Vest. Este adevarat, dar identificarea unor modele de afaceri strategice si a unor tactici de management inteligente nu tin de PIB-ul unei natiuni. Romania are atatea exemple de afaceri de succes suta la suta romanesti, de ce nu ar avea si in fotbal?

     

    Iar toate aceste intrebari se pun cu atat mai mult cu cat discutiile din ultimele saptamani – in jurul sumelor obtinute de Steaua si Rapid de pe urma sferturilor UEFA, respectiv de pe urma semifinalei, in cazul Stelei – au abundat in informatii, opinii si comentarii despre loviturile financiare in materie de televiziune (in mod special) si incasari din bilete. Lovituri date fie de cluburi din obtinerea unor sume-record pentru Romania, fie lovituri ale celor doua televiziuni in materie de incasari din publicitate. Ceea ce este adevarat: si de o parte, si de alta s-au inregistrat valori-record. Dar discutiile s-au ingustat catre un orizont care nu reprezinta nici pe departe ceea ce business-ul de fotbal ar trebui sa fie. Pot fi luate aceste lovituri punctuale drept modele de afaceri? Cat de bine reflecta ele gandirea strategica, pe termen lung, a managementului unui club?

     

    Giulia Radulescu, pustoaica de opt ani, are un instinct bun: „Steaua a avut noroc“. Daca echipa din Ghencea n-ar fi intalnit o echipa englezeasca in semifinale – tara din care provin cele mai mari sume pentru achizitiile de drepturi TV din Europa -, Steaua n-ar incasa acum 1,2 milioane de euro din vanzarea drepturilor de televizare a semifinalei in Anglia (drepturile pentru partida-tur in Romania detinandu-le Realitatea TV, parte dintr-un contract de circa 500.000 de euro semnat de Steaua inca dinainte de disputarea sferturilor cu Rapid). Si, deci, daca n-ar fi intalnit pe Middlesbrough, Gigi Becali – finantatorul Stelei – nu ar mai avea motiv acum sa se bata cu pumnii in piept cu buna afacere pe care a facut-o si nici mass-media nu ar mai avea pretext sa intoarca pe toate partile marea lovitura data de Steaua in televiziune.

     

    O intrebare corecta acum ar fi, poate, urmatoarea: oare Steaua – a carei performanta este cu atat mai laudabila cu cat s-a construit pe o infrastructura logistica si de marketing primitiva comparativ cu ale altor cluburi din strainatate – ce lovitura ar fi putut da in conditiile in care: 1. ar fi avut in spate sponsori cu forta (singura marca de care isi leaga numele in prezent fiind Rafo, in urma unui contract controversat si legat de afaceri la fel de controversate); 2. ar fi stiut sa fabrice nu doar jucatori de performanta, ci fotbalisti cu valoare de brand national si european; 3. ar fi avut o strategie de marketing si de merchandising bine pusa la punct pe termen lung (chiar vanzatorul unuia din magazinele Steaua estima intr-o discutie cu BUSINESS Magazin ca performanta Stelei a fost fructificata ca business in proportie de doar 10%, oferta de materiale personalizate fiind foarte slaba in raport cu cererea); 4. ar lucra cu o echipa de profesionisti in comunicare, marketing si PR?

     

    Si lista ar mai putea continua cu referiri la asocierile de imagine ale Stelei – atat la nivel de companii, cat si la nivel de persoane; discursurile si mesajele la nivel de conducere; sau componentele de scandal in jurul carora graviteaza, direct sau indirect, brandul Steaua. In acest din urma caz, chiar la sfarsitul saptamanii trecute, postul de radio Europa FM relata ca procurorii anticoruptie ii cerceteaza pe administratorii Asociatiei Sportive Steaua pentru o plangere facuta de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF, condusa de Sebastian Bodu) pentru neplata la bugetul statului a 1,5 milioane de euro ce s-ar fi cuvenit din impozitul pe salarii. Plangerea a fost facuta inca din septembrie, dar dosarul a fost preluat de DNA abia acum, informa acelasi post de radio.

     

    Probabil este greu de obtinut un raspuns realist, in zerouri, la cele aduse in discutie mai sus – si care pot fi sintetizate prin intrebarea: „Ce incasari ar fi putut avea Steaua acum daca ar fi imprumutat deja un model de business de la alte cluburi occidentale – cluburi cu care, iata, se bate umar la umar pe terenul de fotbal?“

    Iar daca in fotbal afacerile se fac de pe urma marketingului emotiilor, a fructificarii pasiunii suporterilor si a emulatiilor colective pe care fenomenul fotbalistic le genereaza la scara larga indiferent de varsta, sex, profesie, educatie, nationalitate sau religie – deci de pe urma unui activ intangibil, brandul -, atunci ce afaceri ar putea naste brandul Steaua, aflata acum intr-o faza importanta a unei competitii europene? Care este potentialul de business al marcii Steaua?

     

    O analiza chirurgicala a acesteia este greu de realizat in momentul de fata, in lipsa unor indicatori de brand si financiari specifici. Ca indicatori de brand, ar putea fi enumerate o loialitate cuantificabila a oamenilor fata de marca (inclusiv in raport cu alte cluburi de fotbal); intentia de cumparare a acestora (in activitatea de merchandising, de pilda); atributele particulare ale marcii; asocierile de imagine; valoarea de business pe care Steaua o poate genera pe termen mediu si lung.

     

    Desi aceste instrumente de analiza nu exista in mod structurat, profesionist, BUSINESS Magazin a solicitat sprijinul unui specialist in branding pentru a face un comentariu in raport cu impactul pe care performanta Stelei – de a ajunge in semifinala UEFA si poate mai departe – il va avea asupra marcii. Aneta Bogdan, chartered marketer managing partner al Brandient – care a dorit sa sublinieze ca Brandient nu ofera expertiza in business-ul de fotbal, iar perspectiva sa este strict legata de branding -, spune ca in general cluburile de fotbal din Romania nu fac extensii de brand. „In sensul ca nu investesc profesionist in merchandising, licentiere in alte categorii sau «co-op branding»“, spune ea.

     

    Sa exemplificam termenii: merchandising-ul consta in obtinerea veniturilor din distributia marcii – exemplul magazinelor Steaua care comercializeaza confectii si obiecte branduite (putine la numar si slab dotate ca varietate a articolelor si calitate a materialelor, spun comerciantii si nu numai). Un alt exemplu ar fi magazinul-mobil care insoteste echipa la stadioanele unde Steaua disputa meciuri si despre care Dorin Chiotea, redactor-sef la Pro Sport, comenteaza ca ar fi „o gluma proasta“.

     

    „Ceea ce face Steaua in materie de imagine, in general, arata ca o ciorba lunga neterminata“, completeaza el, precizand totusi ca tocmai in contextul acestui paradox este de admirat stadiul pana la care a ajuns Steaua in competitia UEFA. „Cu atat mai mult cu cat infrastructura clubului este slaba, incepand cu stadionul – care nici toalete nu are – si terminand cu lipsa profesionistilor de marketing, PR si HR. As mai adauga pe lista si lipsa fondurilor pentru achizitionarea de fotbalisti straini (cu exceptia portarului portughez Carlos Alberto Fernandez, Steaua nu are nici un alt jucator strain in lot – n.r.), clubul tinand cu dintii de jucatori, pe care a preferat sa ii pastreze pentru a face o echipa compacta. Un contraexemplu ar fi Dinamo, care a vandut fotbalisti pe banda rulanta“, a mai spus Chiotea de la Pro Sport.

     

    Continuand exemplificarea oportunitatilor de business ale brandului Steaua enumerate de Aneta Bogdan, prin licentierea de brand in alte categorii se intelege situatia in care Steaua sau un jucator al sau ar ceda unor companii drepturile de folosinta a imaginii lor. Pentru, sa spunem, deschiderea unei linii de incaltaminte marca Steaua sau pentru gama de imbracaminte pentru copii Nicolita (care ar avea probabil priza la suporteri ca Giulia Radulescu, de exemplu).

     

    Atat Steaua, cat si sportivii ar avea un procent din vanzarile provenite din aceste licente. Termeni similari care definesc alte surse de business ar mai fi tranzactionarea de brand (cel mai reusit exemplu in Romania fiind cazul fostului tenisman Ion Tiriac) sau francizarea afacerii.

     

    Iar prin cel de-al treilea termen mentionat de Bogdan, „co-op branding“, se intelege asocierea a doua branduri (la rigoare, chiar mai multe) in atingerea unui target si a unui obiectiv comun si unde se impart atat investitia, cat si profitul. De exemplu, clubul Steaua si brandul de bere X ar investi in organizarea unor concerte avand cele doua marci drept cap de afis. Potentialul de atragere a audientei (tradusa prin incasari, in cele din urma) ar fi considerabil. Dar cu licentierea si cu „co-op branding-ul“ este mai dificil, atentioneaza Bogdan, „fiindca ai nevoie de management profesionist ca sa nu strici cumva oportunitatile de sponsorship“. In cazul merchandising-ului insa nu exista astfel de riscuri, spune ea. „Cred ca doar lipsa unui plan concret de business in aceasta directie ii opreste pe proprietarii cluburilor romanesti sa nu investeasca. Sau lipsa de viziune.“

     

    Oportunitati de exploatare de brand, asadar exista, iar sansele de profit sunt pe masura. Si asta pentru ca brandurile de fotbal – atat la nivelul cluburilor, cat si al personalitatilor – sunt printre cele mai puternice in indicatorul „brand loyalty“ (loialitate fata de brand), spune Bogdan. „Grupurile lor loiale de consumatori sunt definite prin pasiune – ca sa nu spun obsesie, credinta, prin «irational». Cate branduri comerciale cunoasteti sa se poata lauda cu un astfel de comportament al consumatorilor lor? Cand ai grupuri de consumatori cu loialitati atat de puternice, este clar ca trebuie sa profiti de ele si sa le oferi cat mai multe oportunitati de experiente cu brandul respectiv.“

     

    Comentand in mod particular cazul Stelei, managerul de la Brandient este de acord ca Steaua beneficiaza de un „momentum“ si ca trebuie sa faca din acesta nu numai un capital de reputatie, dar si unul de business. „In acest fel va avea mai multi bani sa cumpere fotbalisti mai buni, sa faca investitii in comunitate sau – pur si simplu – sa-si rasplateasca mai bine fanii. Nu stiu daca managementul clubului Steaua este capabil sa inteleaga acest lucru, fiindca nu cred ca putem vorbi aici de management in sensul profesional al cuvantului.“ De ce crede ea acest lucru? „Asocierile pe care le face brandul in acest moment sunt cel putin contradictorii: pe de o parte, isi leaga numele de doua branduri controversate si oricum capabile de «segregare» a targetului – Gigi Becali si Rafo, iar pe de alta parte, isi leaga numele de o performanta care este privita ca un succes al natiunii romane“.

     

    Concluzia specialistului? Directia modelelor vestice. „Sunt cluburi care au retele de retail – pe aeroporturi, in mall-uri, in locatiile de vacanta – si lanseaza  «colectii» de produse brandate cu numele lor (adorat) dupa fiecare succes (si insucces) de rasunet. Sunt designeri celebri care deseneaza pentru marile cluburi“, spune Bogdan. Cu alte cuvinte, comportamentul acestor cluburi este in spiritul consolidarii brandului lor – „au inceput sa investeasca in proiecte de «corporate responsibility», fac scoli, ofera burse, donatii, sunt alaturi de comunitate cand aceasta are necazuri; se angajeaza in anumite proiecte de interes global cum ar fi lupta impotriva drogurilor s.a.m.d. Si sunt foarte atente cu cine se asociaza, ca imagine“.

     

    Asadar, cluburile de fotbal straine nu se mai comporta de mult ca niste simple asociatii sportive. Ci ca niste companii multinationale in toata regula. Au business planuri clare, o misiune si valori de club coerente, platforme de brand profesioniste, cod de conduita si, in primul rand, obiective de piata gandite pe termen lung, ca orice afacere serioasa. Poate fi gandita afacerea UEFA – din care Steaua gusta din plin zilele acestea – ca un business strategic, pe termen lung? Stie cineva cum?

  • Raiffeisen, cu un picior in Rusia

    Raiffeisen International spera sa finalizeze pana luna viitoare preluarea, in proportie de 100%, a bancii rusesti Impexbank intr-o tranzactie de 550 mil. dolari. Fondata in 1993, Impexbank este detinuta de sapte companii rusesti.

     

    Afacerile sale sunt orientate mai mult catre persoane fizice, si mai putin catre clientii corporate. La 30 iunie 2005, activele bancii erau de 1,2 mld. euro, iar profitul net, de 9 mil. euro. Jeffrey Millikan, director regional pentru Rusia, Ucraina si Belarus, a spus pentru Ria Novosti ca incearca sa finalizeze afacerea pana la inceputul lunii mai, cel mai tarziu pana pe 15 mai.

     

    Tranzactia trebuie mai intai aprobata de banca centrala, precum si de autoritatile de reglementare din Rusia si Austria. Raiffeisen si-a anuntat si planurile de a prelua una din primele cinci banci din Kazahstan, discutiile fiind in derulare.

  • Mai bine ca in China

    Slovacia a devenit una din atractiile preferate ale investitorilor nemti. Dintre tarile grupului de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia si Slovacia), aceasta din urma este cea mai atractiva pentru investitorii germani, potrivit lui Michael Kern, membru in conducerea Camerei Slovaco-Germane de Comert si Industrie, scrie The Slovak Spectator. 

     

    Bazata pe rezultatele unei anchete la care au raspuns 83 de investitori germani care opereaza in Slovacia, Kern a adaugat ca Slovacia este mai populara chiar si decat China. Aproape 90% dintre cei chestionati au declarat ca ar alege din nou Slovacia ca destinatie pentru investitii. Mai mult de jumatate din ei considera ca situatia economica prezenta si viitoare este in mare masura pozitiva. Printre cei mai mari investitori germani din Slovacia sunt Volkswagen, Ruhrgas si E.ON.

     

    „Putine tari au atins rezultate asa de bune precum Slovacia. Avantul luat de tara este simtit in cresterea cifrei de afaceri si a profiturilor companiilor care opereaza aici“, a spus Kern. In jur de 75% din cei chestionati au declarat ca cifra de afaceri inregistrata in 2005 a fost mai mare decat cea din 2004, in timp ce doua treimi se asteapta la vanzari mai mari in 2006. Doua treimi cred ca si costurile lor vor creste, in timp ce 28% prognozeaza o sporire a cheltuielilor cu salariile.

  • De la anul se vor misca lucrurile in Ghencea“

    Promisiunea vine din partea lui Mihai Stoica, manager general la Steaua. Intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin, executivul clubului a admis ca brandul Steaua nu este valorificat acum nici la 25% din potentialul sau. Si, desi lucrurile nu stau prea grozav in prezent, unul dintre obiectivele managerului de la Steaua este sa schimbe lucrurile. Stoica spune ca deja lucreaza la un plan ale carui prime rezultate se vor vedea de la anul.

     

    BUSINESS Magazin: Cum a exploatat Steaua, ca imagine, aceasta calificare in semifinala Cupei UEFA?

    Mihai Stoica: Nu am avut timp, dat fiind timpul scurt dintre o faza si alta a competitiei. Cand ai doar doua saptamani la dispozitie sa organizezi un meci de o asemenea anvergura…

     

    Daca ar fi sa faceti un total al afacerii UEFA – tot parcursul Stelei -, ce suma totala a atras pana acum clubul?

    Din pacate, nu va pot spune. Datele sunt confidentiale.

     

    Din bugetul clubului – circa 4 milioane de euro, conform informatiilor pe care le detinem – cat la suta se datoreaza activitatilor de marketing si publicitate?

    Nu suporta comparatie cu ce se intampla in alte tari. Daca luam cazul Real Madrid – si pe care il ofereati ca exemplu apropo de maniera in care isi exploateaza imaginea – trebuie notat faptul ca Real Madrid vinde masiv in Asia si America de Sud. Sa nu mai vorbim de Spania. Peste hotare, Steaua vinde deocamdata in comunitatile de romani. Si as mai aduce un element de diferenta intre ce se intampla la noi si ce e in alte tari: am fost acum trei saptamani in Spania la un meci al unei echipe foarte mici, de suburbie, din Madrid. Cel mai ieftin abonament era 280 de euro. La Steaua, cel mai ieftin este 15 euro. Deci cand vorbim de aceste diferente, bineinteles ca ele se reflecta si in distributia incasarilor. Si, ca sa va raspund la intrebare, 25% din veniturile Stelei provin din sponsorizari, 20% din drepturi TV si 10% din merchandising si vanzari de bilete.

     

    Cum sunt distribuite cheltuielile clubului?

    Acestea merg catre organizarea competitiilor, drepturile financiare ale jucatorilor, antrenorilor si ale staff-ului administrativ. Aici e marea pondere a cheltuielilor. Ce nu pot include la bugetul de cheltuieli este achizitionarea de noi jucatori, asa cum nu includ la bugetul de venituri banii pe care i-am obtine din vanzarea de jucatori.

     

    Cati suporteri are Steaua?

    Greu de spus, dar va pot mentiona niste procente. Un studiu de piata de acum doi ani – nu stiu cine l-a comandat – arata ca cea mai simpatizata echipa din Romania este Steaua. 40% din respondenti au mentionat-o favorita pe Steaua, fata de urmatoarea clasata, Dinamo, cu 16% din mentiuni. De retinut ca simpatia fata de Steaua era mai mare chiar si decat cea fata de echipa nationala. S-au schimbat multe de atunci. Steaua a crescut mult, la fel si Rapid – iar Dinamo cred ca a scazut in procentaj.

     

    Cum veti gestiona pe viitor marca Steaua, din perspectiva performantelor pe care le are in prezent?

    Nemultumirea mea este aceea ca brandul Steaua, care este mai puternic decat Coca-Cola, nu este valorificat nici la 25% din potentialul sau. Cand am venit aici – acum trei ani si ceva – nu era nici macar un breloc, nici o cescuta cu Steaua. Clubul nu avea nimic practic – nici politica de abonamente, nici activitate de merchandising. Acum am facut cativa pasi. Suntem in negocieri cu niste firme specializate si este foarte posibil sa facem un parteneriat care sa insemne mult pentru noi. De la anul se vor misca lucrurile in Ghencea. Vor aparea si sponsorii. Din pacate, atunci cand iti faci planul de venituri, nu poti include sumele provenite de la UEFA sau Champions League.

     

    Unul dintre motivele care explica performanta Stelei in ultimul timp ar fi echipa rodata de ani de zile. Steaua nu a vandut jucatori. Ce strategie veti adopta in continuare?

    Nu se vor vinde jucatori ai Stelei. Becali a avut o strategie buna care a dat roade. Fotbalistii nostri nu au pret, as putea spune.

     

    Totusi, ipotetic, ce suma ati pretinde pentru un jucator acum fata de cea pe care ati fi cerut-o anul trecut pe vremea aceasta?

    Nu va pot divulga sume, dar, orientativ, va spun ca valoarea unui jucator al Stelei cel putin s-a dublat fata de luna decembrie (2005 – n.r.). Iar Nicolita e nepretuit. Oricum, sumele care se invart in jurul numelui sau sar de 20 de milioane de euro. Dar, cum va spuneam, noi avem alta viziune – exista Steaua si restul echipelor: daca sunt jucatori de la alte cluburi care au plecat pentru cateva sute de mii de euro, acest lucru nu se va intampla la Steaua.

  • Si ce daca euro se duce in 3 lei?

    Este chiar asa o mare problema daca leul va continua sa se aprecieze si sa vedem cursul euro la 3 lei? Anul asta sau la anul? Va rupe in doua economia cresterea deficitului comercial? Vor fi mari manifestatii ale exportatorilor pe strazi?

     

    Va fi sigur un eveniment de media daca se va intampla acest lucru. „Leul a spart pragul de 3 lei pentru un euro.“ In urma cu cinci ani se spunea ca euro sau, mai corect spus, dolarul a spart pragul de 3 lei. Acum e invers.

     

    La mijlocul anului 2002, Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, s-a intrebat retoric: Ce-ar fi daca dolarul – care era atunci la putere – ar ramane la 33.000 lei? Dupa patru ani, imi amintesc perfect acel articol de pe prima pagina din Ziarul Financiar – „jos, la 3.300 de semne“, cum spunem noi. Atunci a fost primul semnal al guvernatorului care aducea in discutie posibilitatea unei stopari a scaderii leului. Nu multa lume a inteles acest lucru.

     

    In  noiembrie 2004, in Anuarul ZF „Romania 2010“, guvernatorul afirma: „Pana la adoptarea euro vom avea si crestere economica, si apreciere a leului. Fara apreciere, orice ritm de crestere economica nu ar fi suficient. Insa pentru ca aceasta apreciere sa fie sustenabila, avem nevoie de cresteri de productivitate. E drept ca daca vreo 3 milioane de romani or sa mai lucreze cativa ani in strainatate, o sa avem si un import de productivitate ridicata din afara“.

     

    Din noiembrie 2004, leul s-a apreciat puternic fata de euro, castigand 20% in va-loare. S-a intamplat ceva? Aprecierea monedei nationale sau „cu cat a scazut euro astazi?“ a intrat deja in cotidian. Unii au pierdut sau mai corect spus nu au mai castigat din cresterea cursului, iar altii au castigat. Au avut de scos mai putini lei din buzunar ca sa-si plateasca rata in euro la banca. Masina s-a ieftinit in lei. Dar mai mult decat atat, aprecierea leului a pus presiune pe BNR si pe banci sa reduca dobanzile la lei, cea mai mare realizare economica a anului trecut si poate cel mai bun lucru care s-a intamplat in Romania in ultimul deceniu.

     

    Eu pledez pentru o apreciere a leului in continuare, pentru ca ea poate schimba fortat o intreaga economie, din punct de vedere tehnologic si al competitivitatii. Este adevarat ca aprecierea va aduce o crestere exponentiala a importurilor, la care exportatorii nu vor putea face fata, iar deficitul comercial/de cont curent se va mari.

     

    Dar, in acelasi timp, aprecierea ii ajuta pe producatori sa-si cumpere echipamente noi din afara cu mai putini lei. Sursele de finantare sunt mai ieftine acum, iar bancile sunt pline de bani. Cine va intelege si va face acest lucru  va castiga si va rezista pe piata in urmatorul deceniu. Aprecierea leului este o sansa unica pentru retehnologizarea mai ieftina a Romaniei. O asemenea oportunitate „fortata“ apare, poate, o data la zece ani.

     

    In acelasi timp, ea ii impinge pe exportatori sa-si faca „curatenie“ in companii. Uitati-va la Viorel Catarama, cel mai mare producator de mobila. Scaderea euro l-a obligat la concedieri si l-a trimis sa caute alte piete de export. De asemenea, il forteaza sa vanda pe piata interna prin toate mijloacele. Daca euro nu scadea, nu ar fi facut nimic. Si ca el sunt multi altii.    

     

    Este adevarat ca acum aprecierea ne-a adus un consum mai ridicat de masini, televizoare, electrocasnice, care nu produc nimic, dupa cum spunea un analist. Dar va veni si randul celor care produc. Salariile vor creste si va exista cerere pentru oferta.

     

    In februarie, consumul a urcat cu peste 20% fata de perioada similara a anului anterior. In schimb, productia industriala a crescut cu numai 2,9%. Totusi, productivitatea muncii in industrie a urcat cu 7%.

    „In viitorul apropiat, importurile de echipamente si tehnologie, dar si investitiile facute in ultimii ani ar trebui sa se reflecte si in cresterea productiei industriale“, spune seful Comisiei Nationale de Prognoza, Ion Ghizdeanu. El sustine ca exista o intarziere de pana la trei ani intre o investitie si efectul acesteia intr-o crestere a productiei industriale.

     

    Toate investitiile facute dupa 2000 incep sa-si faca acum efectul. Ganditi-va la Dacia, care de anul trecut aduce 300 de milioane de euro in plus la exporturi. Anul trecut am avut investitii straine de peste 5 miliarde de euro, iar anul acesta s-ar putea sa atingem 7 miliarde de euro. Efectul lor il vom vedea peste 2-3 ani.

    Acum, importurile si consumul sustin cresterea economica, iar peste cativa ani va fi randul productiei si al exportului sa preia stafeta. Aprecierea de acum a leului va face mai ieftin acest proces, iar o parte din decalajele fata de tarile din Est dar si din Vest se vor mai reduce.

  • (Nu) uitati de datorii!

    De datoriile pe care le au catre banci „uitasera“ pana la finele primului trimestru circa 200.000 de romani, ajunsi pe listele negre ale Biroului de Credit. Cum arata rau platnicul roman? O companie specializata in recuperarea creantelor a avut curiozitatea sa creioneze un portret robot.

     

    De la bun inceput trebuie spus ca rezultatele studiului facut de Coface Romania cu privire la debitorul roman pe baza portofoliului de creante bancare gestionat nu starnesc prea multa mirare. Practic, faptul ca aproape 94% din creditele restante provin din randul celor de consum si de nevoi personale nu ar fi fost greu de anticipat nici in absenta unor „studii aprofundate“. Explicatia e destul de simpla, in conditiile in care majoritatea covarsitoare a imprumuturilor pe care le iau romanii sunt chiar de acest fel si doar 25% din portofoliile bancilor sunt reprezentate de imprumuturile ipotecare sau imobiliare.

     

    Pe de alta parte, de cate imprumuturi pentru constructia unei locuinte „doar cu fluturasul de salariu“, „cu buletinul“ sau „pe loc“ ati auzit pana acum? Ipoteca pusa pe casa si importanta u-nor bunuri mai scumpe cumparate prin credit isi arata rezultatul: ponderea creditului restant auto, imobiliar, de tip leasing si a creditului pe card insumeaza doar 6%.

     

    Pana la urma, e mai greu sa uiti ca ai de platit o rata la masina cu care te deplasezi decat in cazul unui frigider, televizor sau masina de spalat, nu? Cat despre cardurile de credit, nu este de omis faptul ca numarul lor este inca foarte mic, doar circa 700.000 fiind carduri „curate“ de credit, ce nu sunt legate de primirea salariului in cont.

     

    Cam aceleasi proportii se pastreaza si in datele raportate de la Biroul de Credit: conform informatiilor de aici, la finele lunii martie, din numarul total de restante, 80% erau la creditele de consum. Celor pe card le revine, dupa numaratoarea Biroului, un procent de 15%, cumuland un total de 19,3 milioane de lei. Cele mai reduse restante au fost inregistrate in cazul creditelor ipotecare (3,6 milioane de lei) si a liniilor de credit (264.422 de lei), cu ponderi de 1% din numarul total.

     

    Dar ceea ce trezeste cu adevarat uimirea (iar in unele situatii, si un zambet in coltul gurii) sunt motivatiile invocate pentru neplata ratelor la banca. Gama variaza intre „plecarea din tara“ (iar bagajul ratelor la banca ramane, uitat, in tara), „supra-indatorarea prin contractarea unor credite la mai multe banci“ (gratie mecanismului de „dura verificare“ prin declaratia pe proprie raspundere a imprumuturilor de la alte banci), incapacitatea de plata, pierderea locului de munca sau deces.

     

    Din datele Biroului de Credit, majoritatea debitorilor (177.929 din circa 200.000) au obligatii restante curente la un singur participant dintre cele 22 de banci, patru societati de credite de consum si o companie de leasing ce raporteaza informatii. Dar poate cea mai interesanta motivatie data la iveala de specialistii de la Coface Romania pentru care romanii nu si-au platit un credit este ca… pur si simplu, debitorul nu este beneficiarul imprumutului! In acelasi registru, o treime dintre debitori s-au dovedit a nu mai avea acelasi loc de munca declarat in contractul de credit si 45% nu mai locuiesc la adresa mentionata la momentul incheierii contractului. Aproape jumatate dintre debitorii analizati de Coface nu pot identificati din lipsa numerelor de telefon valide sau a adresei schimbate.

     

    Trecand insa peste asta, trebuie remarcat si altceva: valoarea creditelor restante totaliza la finele primului trimestru aproape 200 de milioane de lei noi, in conditiile in care piata creditului pentru populatie a urcat (la finele lunii februarie) la 22,6 miliarde de lei noi. Adica circa 0,88% din total sunt credite restante – o cifra inca scazuta. Accentul cade pe „inca“, pentru ca relaxarea conditiilor si goana bancherilor dupa clientii de retail nu si-a spus, cel mai probabil, ultimul cuvant.

     

    Ce mai spune cercetarea facuta de Coface Romania? Bucurestiul tine capul de afis la restante (22% din totalul debitorilor), urmat de alte cinci judete ce au o pondere de peste 5% in totalul portofoliului Coface: Hunedoara (11%), Constanta (9%), Dolj (7%), Iasi (7%), Vrancea (6%).

     

    Circa 86% dintre debitori provin din mediul urban, mediul rural fiind reprezentat doar de 14% din total. Poate principiul „sarac dar cinstit“ o functiona mai bine in cazul oamenilor de la tara, dar o explicatie mult mai pertinenta tine de faptul ca, pana una alta, putine sunt bancile ce au calcat in orasele mici – iar despre zonele rurale nici nu poate fi inca vorba…

     

    Interesant este si altceva: barbatii tineri (dar nu numai) sunt mai rau platnici decat femeile tinere. Astfel ca, 60% dintre debitori sunt barbati, numarul cel mai mare fiind cuprins in intervalul de varsta de 30-40 ani (respectiv 22%). Pe de alta parte, pe acest interval de varsta, femeile au un procent de doar 13%.

     

    Dar ce sanse mai dau specialistii de la Coface pentru recuperarea creditelor neperformante? Sanse ar fi ceva mai mari (dar nici pentru jumatate din restantele totale!) in Iasi, spun ei. Urmeaza Galatiul, cu o rata de recuperare de 29% si Suceava, cu 28%. Sansele bancherilor de a-si mai vedea banii inapoi scad semnificativ mergand spre Bacau (9%), Neamt (12%) sau Vaslui (13%).

     

    Despre Bucuresti, „numai de bine“: Capitala se afla pe locul 16, cu o rata de recuperare de doar 13%.

  • Momentul zero al politicii romanesti

    A durat aproape un an si jumatate, dar a meritat – iata-ne, in sfarsit, ajunsi la momentul zero. Nu s-au desfacut sampanii, n-a rostit nimeni discursuri emotionante si, personal, n-am vazut nici un fel de comentarii pe aceasta tema. Momentul a trecut, practic, neobservat. Pacat.

     

    Este pentru prima data – nu doar in acest ciclu electoral, ci in intreaga istorie postdecembrista a Romaniei – cand trei partide diferite ideologic isi disputa, de la egal la egal, sansele pe scena politica. Pana acum am avut parte de un partid majoritar (FSN/PDSR) sau de aliante mai mult sau mai putin fragile, carpite din petece inegale (PNTCD, PNL, PD sau PRM, PSM, PUNR). Ultimul sondaj de opinie, insa, dat publicitatii saptamana trecuta de catre Asociatia pentru Transparenta si Libertate de Expresie (ATLE), indica, pentru intaia oara, o pozitionare echilibrata a competitorilor.

     

    Conform acestuia, PSD se invarte in jurul a 22% din preferintele electoratului, iar Alianta D.A. se situeaza la 44%. Daca ar candida independent, PD ar obtine 54% din voturile celor 44%, iar PNL, 46%. Un calcul rapid ne indica, asadar, un rotunjit 24% pentru PD si ceva mai mult de 20% pentru PNL. Cum, insa, sondajul nu surprinde decat trendul de reechilibrare a optiunilor dintre PNL si PD dupa scandalul CNSAS, putem cu incredere estima o distributie 1:1 a voturilor pentru cele doua formatiuni. Rezulta ca atat PSD, cat si PD si PNL se situeaza in acest moment la 22% – momentul zero al politicii romanesti. In sfarsit, trei partide – unul social-democrat, unul liberal si unul conservator – se gasesc in bloc-starturi aliniate aproape perfect. De aici incolo e treaba fiecaruia cum sprinteaza sau cum se impiedica in sireturi.

     

    Noua nu ne ramane decat sa speculam. Din motive lesne de inteles, PSD pare, la aceasta ora, alergatorul cel mai defavorizat dintre cei trei. Dupa cum anticipam saptamanile trecute, exercitiile de imagine si reforma orchestrate de catre Mircea Geoana n-au folosit la nimic. Ba dimpotriva. Alegerea, fie ea si interimara, a lui Vanghelie la presedintia executiva a PSD Bucuresti nu face decat sa intareasca imaginea unui partid in degringolada. Cum alegerile anticipate nu bat inca la usa, parerea electoratului conteaza mai putin in acest moment. Periculoasa pentru Geoana este impresia de degringolada creata in randul propriilor membri de partid. Pentru oamenii obisnuiti nu doar cu partidul unic, ci si cu o conducere monolitica, ultimele luni din viata interna a PPSD reprezinta un stres greu de suportat.

     

    Colac peste pupaza, PD isi continua, in ritm accelerat, marsul in directia unui populism desantat, de care pomeneam saptamana trecuta. Ultima dovada o reprezinta votul PD alaturi de PSD si PRM pentru reducerea TVA la asa-numitele „alimente de baza“. Realizand ca nu isi mai poate recupera o buna parte din electoratul sa-i zicem „elitist“, dupa scandalul CNSAS, PD isi refocalizeaza energiile pe electoratul sensibil la manifestarile populiste – adica taman electoratul traditional al PSD, cu tot riscul de a-si aliena electoratul din 2004. Pe termen mediu, aceasta strategie poate aduce PD puncte electorale importante. Pe termen lung, insa, istoria a demonstrat – nu doar in Romania, cat si aiurea – ca cine se pune prost cu elitele intelectuale este sortit, mai devreme sau mai tarziu, esecului. Aidoma lui Havel, astfel de oameni se incapataneaza (unii ar spune prosteste) sa creada ca intre politica si moralitate nu trebuie sa fie o prapastie. Iar aici nu mai poate ajuta nici macar suportul elitei financiare, dupa cum a aflat-o, pe propria-i piele, PSD.

     

    PNL nu sta nici el cu mainile-n san. Dupa gura de oxigen procurata de conflictul de la CNSAS a mai prins culoare in obraji si a devenit mai vioi. Noua strategie de lupta enuntata de Calin Popescu Tariceanu se poate reduce la maxima latina „divide et impera“ – dezbina si cucereste. Intr-o intalnire cu membri de partid, premierul a afirmat raspicat: „nu mai atacam PD, ci doar pe presedintele Basescu“. Inca o data, calculul n-ar fi rau, daca n-ar fi gresit. O asemenea strategie presupune, pe de o parte, ca se poate crea o bresa intre presedinte si PD; pe de alta, ca in interiorul PD se poate incuraja o aripa anti-Basescu. Nastrusnice presupuneri in clipa de fata!

     

    Pedistii, de la primul pana la ultimul, recunosc in clipa de fata ca fulminanta lor ascensiune in sondaje nu se datoreaza eficientei sau sarmului ministrilor PD sau a altor demnitari de partid, ci popularitatii lui Basescu. Nimeni nu va fi dispus, asadar, sa se desparta de bunavoie de gaina cu oua de aur.

     

    Pe de cealalta parte, Emil Boc, oricate palme va incasa de la seful sau, nu se va ridica niciodata impotriva lui. Vorba Ecclesiastului – exista un timp pentru toate: un timp pentru semanat si un timp pentru cules; un timp pentru ucis (simbolic, desigur) tatal si unul pentru plecarea, spasita, a capului. Presedintele PD a ratat momentul uciderii simbolice si al intrarii in maturitate. De acum inainte e condamnat, in cel mai fericit caz, la rolul de vioara a doua. Si cine altcineva ar putea ridica, in clipa de fata, vocea in fata cuplului Basescu-Boc? Negoita sau Berceanu ies automat din discutie. Ar mai ramane Videanu.

     

    Aici, teoretic macar, surprizele nu sunt cu totul excluse – si nu ma refer doar la ultima recenta luare de pozitie impotriva diminuarii TVA-ului la oua. Ca stil, primarul Bucurestiului e mai apropiat de premier decat de presedinte.

     

    Iar ca tarie de caracter pare mai apropiat de Basescu decat de Boc sau Tariceanu. Numai ca, lipsit de sustinere din interiorul partidului, Videanu nu va face nici un pas inainte. E, la urma urmelor, dupa cum singur se caracteriza saptamana trecuta, un om rational.

     

    Variantele raman deschise, iar pronosticurile aproape imposibile. Voi fi, insa, ultimul care sa se planga de acest lucru. Daca mi-ar fi placut prognozele „aproape sigure“, ma faceam statistician sau prezentam timpul probabil.