Blog

  • Asteptarile cresc

    La fel se spune si despre compania pe care o conduce, care a luptat ani intregi ca sa se poata compara cu rivalul Coca-Cola. Analistii de pe pietele internationale considera ca schimbarea de top-management ar trebui sa aduca cresteri spectaculoase ale popularitatii Pepsi in fata concurentului sau traditional. Gigantul din industria bauturilor racoritoare asteapta de la noua conducere performante mai bune si pe bursa. In ziua anuntului referitor la schimbarea de management, actiunile Pepsi, care s-au apreciat cu 15% in ultimul an, au mai castigat 1%.

  • Bani adevarati din realitatea virtuala

    Piata de retail online din Romania va creste in acest an cu 300% fata de anul trecut, la valoarea de 60 de milioane de euro, potrivit lui Radu Apostolescu, director executiv si cofondator al companiei Emag.ro, cel mai mare magazin online din Romania, citat de ZF. Pe piata romaneasca de retail online, doar o mica parte din vanzari este efectuata prin intermediul cartilor de credit sau de debit, conform oficialului eMag.ro. Valoarea tranzactiilor de pe piata romaneasca de comert electronic a scazut puternic in lunile septembrie si octombrie ale anului trecut, dupa ce pe piata au fost aplicate unele restrictii avand ca obiect reducerea numarului de fraude. Restrictiile care au limitat valoarea tranzactiilor au fost cerute de companiile Visa si Mastercard in vederea prevenirii fraudelor si au fost implementate prin renegocierea contractelor dintre banci si comerciantii online.

  • BATALIA CULTURILOR

    Notiunea de exclusivitate, cand e vorba de lux, consista tocmai in pastrarea caracterului elitist al unei marci; cand un brand exclusiv devine popular, se distruge ca atare.

     

    Sunday Herald a relatat recent o disputa care l-a opus pe rapperul american Jay-Z (foto) directorului executiv al casei frantuzesti producatoare de sampanie fina Louis Roederer. In centrul disputei se gaseste sampania Cristal, creata in 1876 pentru tarul Alexandru al II-lea. Acum, casa frantuzeasca a inceput sa se teama ca imaginea ei va fi degradata de asocierea ei cu numele hip-hopperilor americani, vazuti drept prea vulgari pentru nobletea produsului. „Ce putem sa facem? Nu putem interzice unora din consumatori sa cumpere sampania noastra“, a declarat pentru revista The Economist Frederic Rouzaud, directorul executiv al firmei, referindu-se la preferinta, exprimata inclusiv in cantece, a unor consumatori de genul lui Jay-Z sau P Diddy pentru sampania Cristal. Furios, Jay-Z a calificat imediat comentariile lui Rouzaud drept rasiste si a declarat ca va boicota marca frantuzeasca pentru tot restul vietii lui.

     

    Intr-adevar, popularitatea castigata de unele marci de lux prin asocierea cu diverse nume de vedete ajunge sa fie o arma cu doua taisuri: pe de o parte creste vanzarile, pe de alta parte dilueaza caracterul exclusiv al marcii. O alta marca exclusiva, Burberry, un fost simbol al luxului britanic traditional, a ajuns in ultimii ani, in urma unei campanii de marketing prost tintite, sa fie asociata cu modul vulgar de a se imbraca al reprezentantilor asa-numitei culturi „chav“ sau „ned“, a tinerilor britanici de joasa extractie sociala din mediul urban si suburban, cu gust pentru combinatia intre treninguri de plastic, bijuterii kitsch si accesorii de firma.

     

    Dupa cateva incidente care au implicat in 2003 si 2004 „Burberry Boys“ – grupuri de huligani echipati cu accesorii Burberry – firma britanica s-a vazut nevoita sa retraga pur si simplu de pe piata sepcile de baseball de 50 de lire, articole asociate la vremea respectiva aproape exclusiv cu imaginea huliganilor.

  • Cablul se vinde bine

    Liberty Global, cel mai mare furnizor de servicii prin cablu din Europa si Japonia, este pe punctul de a-si extinde dominatia pe piata ceha. Liberty este deja proprietarul UPC, cel mai mare operator de cablu din Cehia, si a anuntat ca va achizitiona Karneval, al doilea operator de pe piata, pentru 322,5 milioane de euro. Oficialii Liberty se asteapta ca tranzactia sa fie finalizata pana la sfarsitul anului, dupa primirea avizului din partea Oficiul Concurentei din Cehia.

     

    Filip Vrana, purtatorul de cuvant al Oficiului, a declarat agentiei cehe CTK ca inca nu s-a primit o solicitare privind fuziunea celor doua firme. In cazul in care s-ar primi, acesta a precizat ca evaluarea cazului se va face raportand cifra de afaceri a noii companii la valoarea pietei si va dura cel putin cinci luni de zile. Pentru inceput, Karneval, detinut in prezent de Mid Europa Partners, va fi vandut unui joint-venture format din JP Morgan si Deutsche Bank, care vor vinde mai departe actiunile catre Liberty.

     

    „Este o dovada a concentrarii pe piata de comunicare prin mijloace electronice“, a explicat Pavel Dvorak, presedintele autoritatii cehe de reglementare in domeniul telecomunicatiilor. In perioada 2002-2003, UPC a fost gasita vinovata de Oficiul Concurentei ca a abuzat de pozitia dominanta pe care o detinea in acel moment pe piata. Initial a fixat preturi ruinatoare pentru a elimina concurenta, pentru ca apoi sa efectueze o majorare de 300%. Si acum se asteapta ca noua firma sa profite de pozitia pe care o va detine pe piata. Petr Bartek, analist la firma Cyrrus, crede ca preturile vor creste cu cateva zeci de procente, cel putin pana cand compania Telefonica O2 va incepe sa furnizeze servicii de web TV.

     

    Pe de alta parte, Tibor Bokor, analist la Wood & Company, considera ca preturile, cel putin la serviciile de internet de mare viteza, nu vor creste, deoarece piata se indreapta tot mai mult spre tehnologia rivala, ADSL.

     

    La jumatatea anului 2006, Karneval avea 310.000 de clienti. 253.000 foloseau serviciile de cablu TV, iar 57.000 pe cele de internet de mare viteza.

     

    Din cei peste 500.000 de clienti ai UPC, 300.000 foloseau serviciile de cablu TV, 120.000 pe cele de receptie prin satelit si 100.000 de internet de mare viteza. La nivel mondial, Liberty Global ofera servicii pentru 13 mil. clienti din 17 tari. Pentru acest an, compania estimeaza o cifra de afaceri de 6,2 mld. dolari.

  • VIATA SI AVENTURILE BRANDULUI DE LUX

    Dan Herman, expert american in branduri de lux, constata ca identitatea acestei categorii s-a schimbat in ultimii ani, desi probabil in mod prea putin sesizabil pentru ochiul neavizat.

     

    CATEGORIE RELATIVA: Expertul pleaca de la ideea ca luxul este o categorie relativa, avand in vedere ca pentru consumator presupune un efort de depasire a propriei conditii financiare si sociale: ceea ce pentru un utilizator obisnuit al zborurilor la clasa de business tine de traiul cotidian, pentru cei ce de obicei isi permit doar curse la pret redus reprezinta un lux, iar un ceas Rolex este privit ca un lux de cine are un ceas no-name, dar nu si de posesorii de Vacheron Constantin sau Patek Philippe. Prin urmare, avem de-a face cu doua tendinte complementare. Pe de o parte, obisnuinta cu formele considerate traditionale de lux creeaza nevoia unor experiente noi ale luxului (telefoanele celulare, laptopurile, cluburile de golf sau de tenis ori chirurgia plastica au devenit deja de-acum forme ale „democratizarii luxului“). Pe de alta parte, orice nou produs sau serviciu de lux este asaltat permanent de presiunea marcilor de masa care incearca sa ofere produse sau servicii similare pentru bani mai putini, ceea ce erodeaza treptat statutul de lux al celor dintai.

     

    LUXUL PERSONAL: Un mod de a evada din uniformitatea luxului sau de a scapa de presiunea spre democratizare venita din partea marcilor mai ieftine este orientarea spre produse de serie foarte mica, unicate sau comandate special de client, tendinta insotita in unele cazuri de preferinta pentru marci-cult, de circulatie foarte restransa, al caror statut special ramane necunoscut in afara unor anumite cercuri de initiati. Cu alte cuvinte, in loc sa prefere o bijuterie Cartier, un consumator de lux care vrea sa se individualizeze cu adevarat va alege o podoaba comandata, de pilda, la giuvaergeria Condognato din Piata San Marco din Venetia. In acelasi timp, in momentul de fata balanta intre traditie si inovatie pe piata luxului inclina mai mult spre cea din urma – ceea ce inseamna, intre altele, si posibilitatea unor combinatii intre lux si non-lux (un colier Bvlgari asortat la jeansi Diesel), dar si optiunea pentru marci noi si putin cunoscute (uneori exotice, cum sunt pentru occidentali creatiile unor designeri vestimentari rusi, romani sau brazilieni).

     

    PRODUSUL SI ATMOSFERA: O alta tendinta recenta este aceea de a cheltui mai mult pe experienta luxului decat pe produsul de lux ca atare, cel putin in randurile americanilor bogati. E vorba si de faptul ca imprejurarile achizitiei conteaza (iar aici o relatie cat mai inovatoare a comerciantului de lux cu clientul a ajuns sa fie decisiva), dar si de alegerea unor moduri de a trai luxul care sa poata fi mai rezistente in timp, mai originale si mai puternice emotional decat posesia unor obiecte. Mersul la anumite concerte si spectacole de teatru, participarea la evenimente sociale sau la comunitati, confrerii si cluburi exclusive, anumite calatorii memorabile sau rasfaturi cosmetice tind sa ocupe prim-planul luxului in locul bijuteriilor, al masinilor scumpe sau al gadgeturilor tehnologice supuse inevitabil uzurii morale.

  • TOP 10 CASE DE MODA DE LUX

    Brand

    Procent din consumatori care il prefera

     

    Prestigiul

    Notorietate

    1. Bottega Veneta

    58%

    21%

    2. Giorgio Armani

    57%

    74%

    3. Hermes

    54%

    55%

    4. Versace

    53%

    63%

    5. Dolce & Gabbana

    52%

    46%

    6. Prada

    52%

    59%

    7. Ferragamo

    48%

    50%

    8. Burberry

    51%

    62%

    9. Chanel

    46%

    64%

    10. Fendi

    46%

    51%

     

    Sursa: Luxury Institute, 2006 Luxury Brand Status Index

  • ROMANIA EXCLUSIVA

    Lux inseamna, in general, faima lucrului scump, management sofisticat si lupta feroce intre branduri. Lux in Romania inseamna afaceri incepute pe genunchi, sustinute inca prin preturi uneori modice si crescute intr-o discretie posibila numai pe o piata unde concurenta ramane aproape insesizabila.

     

    Bijuterii David Sandu. Pantofi Dan Coma sau Mihai Albu. Lenjerie I.D. Sarrieri din gama de lux. Rochii de seara si accesorii Eva Culture, toalete haute-couture Razvan Ciobanu, Maria Marinescu sau Catalin Botezatu. Lista marcilor de lux din Romania nu se incheie aici, chiar daca nu e nici foarte lunga. Vedete, ambasadori si diplomati din Bucuresti sau clienti ai magazinelor in voga din München ori Paris au optat pentru astfel de marci, care si-au adunat deja o clientela uneori extrem de fidela. Insa atat de discreta e aceasta comunitate, incat nici nu a fost catalogata drept „de lux“ in analizele de piata facute de presa de business locala (exceptand, poate, cazul firmei I.D. Sarrieri, mediatizata cu deosebire in ultimele luni dupa ce revista Forbes a inclus un set de lenjerie cu aceasta marca intr-un clasament al celor mai scumpe astfel de articole).

     

    Are luxul romanesc o alta definitie decat luxul, in general? Cum se explica aceasta discretie? In SUA, pentru mediatizarea „marcilor de lifestyle de lux“, cum li se spune, exista inclusiv un indice, actualizat trimestrial – Luxury Brand Status Index, rafinat pe categorii de clasamente, de la marci de ceasuri si tur-operatori pana la garnituri de baie, automobile, servicii de aviatie privata, brokeri imobiliari, bauturi fine si, fireste, designeri de moda. Indicele este intocmit de Luxury Institute din Manhattan, o firma de cercetare care monitorizeaza opiniile categoriei de americani cu cele mai mari venituri si ale companiilor cu care acestia lucreaza. Daca o astfel de distractie, altfel perfect relevanta economic, ar parea ciudata in Romania, la fel de ciudata pare insa ramanerea afacerilor romanesti de lux atat de departe de orice analiza economica de ansamblu. 

     

    Primul aspect care diferentiaza business-ul romanesc al luxului de cel international este modul de conducere a companiilor. Daca pentru marci internationale precum Gucci, Louis Vuitton, Prada sau Mont Blanc exista expertiza specializata in managementul brandurilor de lux, inclusiv cu masterat in domeniu, in Romania luxul se creeaza aproape in toate cazurile in functie de instinctul antreprenorului. „Il fac dupa ureche. Mi-a iesit datorita norocului si tenacitatii de berbec“, spune Dan Coma, designerul de accesorii de lux care in 2004 avea venituri de circa 180.000 de euro, conform informatiilor de pe site-ul Ministerului Finantelor.

     

    O vorba din marketing spune ca, daca firma ta vinde emotii, inseamna ca face parte din industria luxului. Dar, pe langa arta de a vinde emotii, luxul mai cere o arta. „Cum faci sa vinzi intotdeauna altceva?“, intreaba retoric David Sandu, creatorul de bijuterii cu magazin pe Calea Victoriei (prin traditie „resedinta“ luxului in Bucuresti). „Intreaga noastra fabricuta se pune in miscare pentru cineva“, raspunde creatorul. Cheia succesului in aceasta industrie, considera si Dan Coma, este „conceptul“. Mai precis, pe langa unicitatea produselor, modul cum le prezinta si cum le ofera conteaza foarte mult, crede designerul, care si-a creat in propria casa un fel de showroom plin de mici obiecte de arta, vechi de unul sau doua secole. „Primesti din caldura casei, ai direct acces la creator si participi efectiv la procesul de creatie si productie“, spune Dan Coma. Dar daca unii ar putea contesta atributul de lux al unor produse create de designerii romani amintiti, pe cel de unicat sau de „exclusivitate“, ca sa folosim termenul specific, nu li-l poate contesta nimeni. David Sandu – unul dintre putinii bijutieri romani cu magazin propriu (din decembrie 2005) si cu propriul nume impus ca marca – nu produce mai mult de 20 de variante ale aceluiasi model de bijuterie, in conditiile in care luxul pentru marcile internationale ca Bvlgari inseamna 200 de obiecte de bijuterie identice. Cel mai scump inel vandut de David Sandu a fost un inel cu briliant la 5.800 de euro (peste 20.400 RON), dar obiectul cel mai scump vandut a ajuns la 12.000 de euro: o sculptura cu iluminare interna, pe care isi aminteste ca a platit impozit de 27%. In magazin, preturile variaza de la 250 la 2.000 de euro. Este acesta lux?

     

    Din perspectiva pretului, produsele de lux create in Romania (exceptand lenjeria intima I.D. Sarrieri) sunt inca mult mai ieftine decat marcile internationale de lux. Mai precis, un produs unicat romanesc de lux se adreseaza cumparatorilor cu venituri medii spre inalte, ceea ce in principiu nu corespunde definitiei de „exclusiv“ valabila pentru un produs similar din Occident sau din SUA. Acest lucru se intampla pentru ca forta de lucru – chiar si in industria luxului – este mai ieftina in Romania. Astfel, designerul de rochii de seara si accesorii de lux Aurelia Cercel Dura spune ca o rochie care in Romania costa 1.000 de euro, la Paris se vinde cu 7.000 de euro, doar din cauza diferentei de cost pentru forta de munca. „In doi-trei ani, insa, tot atata va ajunge sa coste si la noi“, crede designerul. Designerul apreciaza ca in industria de lux din Romania salariile oscileaza intre 1.000 si 1.500 RON.

     

    Dar daca produsele de lux de marca internationala sunt cumparate de multe ori de cei care vor sa arate ca au bani, designerul de bijuterii David Sandu sustine ca oamenii cumpara de la el pur si simplu pentru ca au gasit ce le place. Iar acesta este un privilegiu legat in ultima instanta tot de preturile romanesti: snobismul in varianta pura, al achizitiei unui articol (un colier Bvlgari sau un telefon Vertu) doar pentru ca marca pe care o poarta semnifica automat o capacitate anume de a cheltui, si deci un statut social aparte, primeste doar o satisfactie destul de relativa in magazinele creatorilor si designerilor de la noi. Cand si-au creat „conceptul“ afacerii, o parte a celor care formeaza comunitatea producatorilor de lux din Bucuresti au ales reteaua de magazine (Mihai Albu), altii au mizat pe galeria cu vanzare (David Sandu), pe un showroom (sotii Dan Coma si Doina Levintza) sau doar pe „low profile“ (adica pe discretie: Aura Cercel Dura, din spatele marcii Eva Culture, care are numai 15-20 de cliente, toate fidele).

     

    Cum isi defineste David Sandu strategia de a-si vinde bijuteriile unicat in propriul magazin? „E o razgaiere absoluta, client service dus la extrem“, spune creatorul, povestind amuzat despre cu adevarat extremul creator de ciorapi de lux (28 de dolari perechea) V.K. Nagrani, care a creat un club pentru posesorii de cel putin 21 de perechi de sosete Nagrani. Cand intri in magazinul de pe Calea Victoriei, toata atentia creatorului iti revine. Poti alege un produs din magazin sau, la fel de bine, inspirat de ceea ce vezi, poti comanda un produs personalizat si modificat. Alaturi de produsul pe care il cumperi, primesti si desenul creatorului, la cerere. O alta strategie de care vorbesc toti creatorii de lux intervievati de BUSINESS Magazin este fidelizarea clientilor. David Sandu spune ca are clienti vechi de sapte-opt ani. Un sfert din cei 35-40 de clienti lunari ai lui David Sandu sunt oameni de afaceri, dupa spusele designerului. Aura Cercel Dura are 15-20 de cliente fidele, iar Dan Coma si Mihai Albu se bazeaza lunar pe 1.000 de cumparatoare.

     

    Avantajul cel mare al acestor creatori este, insa, lipsa concurentei. David Sandu, de exemplu, spune ca nu-si cunoaste concurenta, ca nu a auzit de vreun alt artist cu galerie proprie, doar de artisti plastici care fac bijuterii ocazional. Mai mult, sustine el, piata bijuteriilor barbatesti era monopolizata de falsuri si de produse de serie in momentul cand creatorul s-a hotarat sa lanseze prima colectie de bijuterii barbatesti, anul trecut. Designerul de accesorii de dama Dan Coma spune, de asemenea, ca nu se simte amenintat de o concurenta prea serioasa, pentru ca nisa de lux nu e ocupata de marci romanesti, iar cele straine sunt prea scumpe pentru clasa medie. Doar Mihai Albu spune ca se teme uneori de liberalizarea comertului cu tarile din UE, dupa aderare, si de placerea romanului de a purta marci straine. Marturiseste ca are momente cand se indoieste ca va mai rezista pe piata mult timp, mai ales la gandul magazinelor multi-brand care vor importa, fara taxe, marci de lux din stocurile sezoanelor trecute. Albu sustine ca a avut propuneri venite din afara tarii de a-si vinde brandul. „Firme producatoare cu brand intermediar voiau sa se impuna pe piata romaneasca si i-ar fi costat mai mult sa-si construiasca brandul decat mi-ar fi dat mie“, explica Albu. Dar n-a vrut sa vanda, pentru ca ofertantul nu dorea sa-l pastreze pe Albu ca designer.

     

    Un alt avantaj al afacerilor cu exclusivitate este faptul ca nu se lucreaza pe stoc. Colectiile sunt testate cu ocazia prezentarilor dinainte de lansare si nu se produce mai mult decat se comanda. Iar cand, pe langa exclusivitate, iti poti folosi priceperea si in alte nise, afacerea merge si mai bine. De exemplu, cele mai mari castiguri ale lui Dan Coma vin din materialele promotionale din piele pe care le personalizeaza pentru companii  – agende, serviete, albume -, o afacere care creste de cinci ani, de cand a inceput sa creasca economia. „PricewaterhouseCoopers face toate cadourile la noi, tot la noi apeleaza si Mercedes, Piraeus Bank, ING.“

     

    O alta varianta de crestere a castigurilor este tocmai extinderea, la care creatorii de lux incep sa se gandeasca acum. Dan Coma, de exemplu, considera ca afacerea sa ar trebui sa se indrepte spre „mai putine modele si in schimb spre cantitate mai mare“, desi momentan nu apreciaza drept oportuna varianta contractarii unui credit.

     

    Pentru ca are un singur magazin, David Sandu si-a asigurat expunerea in vitrinele hotelurilor Hilton si Howard Johnson, unde plateste o chirie de 300 de euro plus TVA, lunar. In plus, in magazinele Dada vinde „monotipuri“ (termen imprumutat din linogravura), adica bijuterii care pornesc de la o structura compozitionala comuna, dar variaza prin culori sau forme. Pe viitor, David Sandu se gandeste sa se asocieze cu magazine din doua-trei orase mai mari, in care sa aiba prezentare permanenta cu vanzare. In primul oras din cele trei intentioneaza sa patrunda pana la sfarsitul anului in curs. Pentru primul an de activitate, David Sandu asteapta ca magazinul – pe care l-a deschis in asociere cu un economist – sa-i aduca o cifra de afaceri de circa 175.000 de euro.

     

    Mihai Albu spune ca cifra de afaceri a companiei sale este constanta, de 3 mil. RON (peste 857.000 de euro). Daca il intrebi de planuri de crestere, iti va spune intai ca exista un prag peste care nu vrea sa treaca, pentru ca produsele sale ar deveni de masa si ar pierde clientii fideli. „E loc pe piata, dar ideea e sa ramai exclusivist“, spune Albu. Dar designerul are deja patru magazine ce ii poarta numele si colaboreaza cu inca noua. Pretul incaltamintei Mihai Albu in magazin incepe de la 500 RON si ajunge la 1.000 RON. Pentru incaltamintea la comanda, pretul poate ajunge la cateva mii de euro daca designul include si bijuterii. Vinde cam 1.000 de perechi de incaltaminte pe luna si cateva sute de genti si accesorii. Circa 20% din vanzare i-o asigura oamenii de afaceri si vedetele, iar 50% din volumul vanzarilor e asigurat din comenzi.

     

    In fiecare sezon Mihai Albu estimeaza ca produce cam 100 de modele, pe care le lucreaza manual, „cu utilaje minime si cu 50 de angajati“. Desi are pana in 20 de cliente fidele si a preferat pana recent sa ramana discreta, Aura Cercel Dura – designerul din spatele brandului Eva Culture – este tot mai prezenta pe copertile revistelor glossy de femei, a colaborat ca stilist pentru revista FHM si pregateste pentru la toamna o prezentare impreuna cu designerul Maria Marinescu. Impreuna, cei doi designeri pornesc curand spre Milano, Paris si New York, pentru a-si procura materialele. Pe un umeras din luxosul sau atelier atarna fusta alb-negru pe care Andreea Marin o purta in pictorialul de pe coperta din primavara a unei reviste glossy (pretul fustei – 1.000 RON). Cateva coliere Eva Culture s-au vandut deja in cateva magazine din München pe care creatoarea le descrie drept „foarte la moda“, iar in curand creatoarea urmeaza sa patrunda cu propriile creatii si in cateva magazine pariziene in cautare de nume noi. Pretul colierelor create de Aura Cercel Dura incepe de la 300 de RON si urca pana la 1.000 RON. Rochiile pornesc de la 250 si ajung la 2.500 RON (cele de mireasa sunt cele mai scumpe). Asemenea preturi insa nu vor mai fi de actualitate mult timp, fiindca forta de munca ii va costa tot mai mult pe producatori. In fond, lux facut cu bani putini nu se poate.

     

    MIHAI ALBU

    A absolvit Arhitectura la Universitatea Ion Mincu, in 1990, dar spune ca nu a apucat sa profeseze, pentru ca „arhitectura nu era ceruta la acea vreme“. A intrat in industria accesoriilor pentru femei si, de sapte ani, a investit in numele sau ca brand. Lucreaza la trei linii de produse – una pentru magazinele sale, serii scurte de maximum zece perechi de incaltaminte dintr-un model; linia de podium, pe care o prezinta la circa 30 de evenimente anual; a treia linie – Mihai Albu Exclusiv – in care produce o singura pereche dintr-un model, la comanda. Pentru ca nu-si poate proteja modelele, Mihai Albu spune ca actualizeaza site-ul mai tarziu cu un sezon. Totodata, incearca sa foloseasca artificii costisitoare, greu replicabile automatizat. Nu patenteaza modele, din cauza costurilor mari. „Iulia Dobrin isi cumpara posete de 10.000 de euro, nu va fi niciodata clienta mea.“

     

    DAN COMA

    Spune ca a inceput productia de pantofi de dama din 1990, cand avea cam 50 de cliente fidele, si ca afacerea merge foarte bine, dar cu eforturi mari din cauza concurentei marcilor internationale. Totusi, Coma spune ca nu se simte amenintat de o concurenta prea serioasa, pentru ca nisa de lux nu e ocupata de marci romanesti, iar cele straine sunt prea scumpe pentru clasa medie. Astazi estimeaza ca are in jur de 1.000 de cliente care se aprovizioneaza din cele doua magazine in care isi prezinta produsele alaturi de sotia sa, designerul vestimentar Doina Levintza. O pereche de pantofi de serie costa aici in jur de 120 de euro, in timp ce un pantof de exclusivitate porneste de la 180 de euro. Acum lucreaza, cu ajutorul celor 12 specialisti angajati, la colectia pentru iarna lui 2007.

     

    AURELIA CERCEL DURA

    La fel ca designerii Romanita Iovan, Catalin Botezatu sau Dana Savuica, a fost manechin in anii ‘88-’93. Desi croia rochii de mai mult timp, a lansat brandul Eva Culture de abia anul trecut, „pentru ca am vazut ca exista o nisa care poate fi exploatata si am vrut sa incep mai serios“, spune designerul, care de curand a inceput colaborari cu cateva magazine straine.

     

    IULIA DOBRIN

    Aproape ca nu mai exista colt de lume pe care Iulia Dobrin sa nu-l fi cucerit cu lenjeria intima de lux I.D. Sarrieri, de la Paris, la New York si pana in Noua Zeelanda. Compania fostei absolvente a Academiei de Studii Economice are doua fabrici in Bucuresti si este prezenta in peste 200 de magazine din intreaga lume, prin retaileri precum Bon Marche, Saks Fifth Avenue, Selfridges sau Henri Bendell, conform revistei Target. Preturile lenjeriei intime I.D. Sarrieri variaza de la 11 euro pe piata locala pentru un set Body Up – gama cea mai accesibila – pana la 400-500 de euro pentru produsele mai complexe, vandute pe pietele europene sau nord-americane. Cea mai scumpa lenjerie I.D. Sarrieri, clasata la inceputul acestui an pe locul al treilea intr-un top Forbes al celor mai costisitoare astfel de piese, este un set in valoare de 550 de euro. Conform revistei Target, Iulia Dobrin a declarat ca anul trecut a primit o oferta de 75 de milioane de euro pentru a-si vinde compania, dar ca a refuzat-o.

  • Rable cu buletin

    Desi economia merge cu motoarele turate la maximum si investitiile straine nu se lasa deloc asteptate, cei mai multi dintre cehi conduc masini a caror varsta le-ar permite sa obtina un buletin sau chiar sa-si serbeze majoratul.

     

    Potrivit datelor Asociatiei Producatorilor Auto din Cehia, citate de agentia de presa CTK, peste 40% din automobilele inregistrate in Cehia sunt mai vechi de 13 ani. Cele mai noi de cinci ani reprezinta doar in jur de o cincime din total. In total, in Cehia sunt inregistrate 4,04 milioane de automobile. In prima jumatate a acestui an, vechimea medie a ajuns la 13,84 ani, fata de 13,53 ani cat era la sfarsitul lui 2004. Raportat la aceasta medie, pana de curand, numarul masinilor vechi produse in Cehia era mai mare decat cel al masinilor fabricate in strainatate. Raportul s-a inversat insa.

     

    Potrivit lui Antonin Sipek, presedintele Asociatiei, unul din motive este ca numarul soferilor care renunta sa utilizeze o masina veche produsa in Cehia este mult mai mare decat al celor care nu mai vor sa utilizeze o masina veche straina. O alta cauza este si cresterea de la an la an a importurilor de masini vechi si de piese de schimb din Occident. Dintre marcile straine, cea mai populara masina veche este Trabant, cu 37.611 de inregistrari, urmata de VAZ cu 33.651. Cea mai des utilizata masina veche produsa in afara spatiului ex-sovietic este Volkswagen Golf, cu 30.163 de unitati inregistrate.

  • PUTIN SI BUN

    Spre surprinderea analistilor, topul din primavara al celor mai prestigioase case de moda de lux, intocmit de firma de cercetare a pietei Luxury Institute din New York, este dominat de marca Bottega Veneta, din portofoliul grupului Gucci.

     

    Topul este bazat pe un sondaj in randul a peste 500 de familii americane cu venituri anuale brute de minim 200.000 de dolari si o avere neta de cel putin 750.000 de dolari. Participantilor la sondaj li s-a cerut sa evalueze calitatea, exclusivitatea si capacitatea a 21 de branduri de a oferi satisfactie consumatorilor, dar si sa clasifice brandurile in functie de notorietate.

     

    Felul cum a fost evaluata Bottega Veneta dovedeste ca relevanta unui brand pentru standardul de lux perceput la un moment dat de societate nu are neaparat legatura cu notorietatea lui, ba chiar poate sa fie in contradictie cu gradul de notorietate.

     

    Aceasta ne intoarce la discutia despre opozitia dintre elitism si popularitate a luxului: expertii Luxury Institute vad cele doua ratinguri ale casei italiene ca avand sansa de a se apropia in curand, ceea ce ar insemna o atenuare a perceptiei de exclusivitate pe masura cresterii potentialului comercial. Pe primul trimestru, vanzarile Bottega Veneta au crescut cu 77%, iar in cursul acestui an firma are in vedere sa deschida o serie de alte boutique-uri, inclusiv in Hawaii, Hong Kong si Tokio.

  • RWE, bun de plata

    Gigantul german RWE, care detine prin operatorul Transgas 80% din piata gazului din Cehia, a primit o amenda de 13,2 milioane de euro de la autoritatea ceha antimonopol, cea mai mare acordata vreodata unei companii din aceasta tara.

     

    Decizia nu este definitiva, grupul german avand posibilitatea de a face apel. RWE a fost gasita vinovata ca a abuzat de pozitia dominanta pe care o detine in trei cazuri. In primul rand, Transgas a vandut gazul pe care il importa din Rusia si Norvegia catre firmele de distributie pe care le detine in conditii diferite, mult mai avantajoase fata de cele in care l-a vandut catre ceilalti distribuitori. A doua acuzatie se refera la faptul ca a incarcat nota de plata pentru marii consumatori. Pentru inmagazinarea gazelor in depozitele subterane, compania a perceput tarifele maximale stabilite de autoritatea antimonopol. Acestea sunt insa valabile pentru firmele mici si proprietarii de locuinte. „Costurile pentru categorii individuale de consumatori sunt diferite“, a precizat pentru agentia de presa CTK Martin Pecina, presedintele autoritatii.

     

    Nu in ultimul rand, prin contractele de livrare a gazului incheiate cu distribuitorii regionali, Transgas le interzice acestora sa-l comercializeze in afara propriilor teritorii, ceea ce lezeaza competitia pe o piata liberalizata. Pecina a descris aceasta situatie drept un cartel. Potrivit legislatiei din Cehia, amenda maxima poate ajunge la cel mult 10% din cifra de afaceri a companiei, care anul trecut a fost de aproximativ 210 milioane de euro.

     

    Purtatorul de cuvant al RWE, Martin Chalupska, a afirmat ca  reprezentantii companiei au fost surprinsi de decizia autoritatii antimonopol. „RWE doreste sa identifice o solutie la aceasta situatie impreuna cu autoritatea“, a adaugat Chalupska.

     

    Ancheta impotriva RWE Transgas a demarat in toamna anului trecut, dupa ce mai multi clienti s-au plans de preturile ridicate practicate de acesta. Ca raspuns, Ulrich Jobs, CEO al Transgas, a declarat ca marjele de profit sunt deja scazute, astfel ca nu mai este loc pentru o reducere a tarifelor. 

     

    MVV Energie CZ a fost primul client industrial care a depus plangere impotriva RWE, cu un an in urma. Václav Hrach, executive manager al companiei, a precizat ca ar prefera sa se ajunga la o intelegere cu grupul german, scopul demersului sau fiind sa protejeze clientii de cresteri exagerate ale preturilor. Cazul RWE a fost si in atentia Comisiei Europene. Dupa ce a primit documentatia de la autoritatea antimonopol din Cehia, Comisia a returnat-o impreuna cu unele informatii privind cazuri similare.