BusinessMagazin

Blog

  • Dati-mi furnizorul inapoi

    Mult asteptata liberalizare totala a pietelor de energie si gaze se intampla in sfarsit pe 1 iulie 2007. Masura, menita sa fie bifata pe calendarul alinierii legislative la UE, nu va avea efecte majore imediate. Distribuitorii alternativi si clientii lor favoriti vor avea insa motive de bucurie, ca la fiecare moment de liberalizare de pana acum.

     

    Liberalizarea pietei nu va aduce mari schimbari peste noapte, ci mai curand schimbari graduale. Practic, anul acesta nu vor avea loc evenimente majore, ci va fi o perioada pregatitoare“, spune Adrian Borotea, corporate affairs manager in CEZ Electrica Oltenia si fost director adjunct in Autoritatea Nationala pentru Reglementarea Energiei (ANRE). Liberalizarea pietei, atat la energie, cat si la gaze, de care se vorbeste din 2000 incoace si care se va incheia in sfarsit pe 1 iulie, ar trebui sa insemne faptul ca micii consumatori isi pot alege un alt furnizor decat cel de pana acum si faptul ca producatorii isi pot vinde toata productia pe piata libera. Deocamdata insa, nici una dintre aceste schimbari nu va putea avea loc efectiv. In primul rand, pentru ca producatorii, mai ales cei ieftini, au deja vanduta cea mai mare parte a productiei din acest an (dar si din urmatorii) pe contracte bilaterale, iar in al doilea rand, deoarece clientii captivi nu sunt (deocamdata) atractivi pentru furnizorii alternativi, care vizeaza marii consumatori.

     

    Daca pe piata gazelor, furnizorii alternativi ajunsesera anul trecut la 30% din piata, pe piata energiei electrice, careia i s-a acordat constant mai multa importanta din cauza scandalurilor legate de atribuirea contractelor cu energie ieftina, procentul afacerilor facute de alternativi ajunsese anul trecut la aproape jumatate din piata. Pe piata energiei electrice s-au impus companii precum Energy Holding, care ajunsese la sfarsitul anului trecut pe locul intai dupa cota de piata. 

     

    Acum, ca piata energiei este libera, cum vor fi avantajate sau dezavantajate companii precum Energy Holding, Electrica, Transelectrica, Hidroelectrica, respectiv, pe de alta parte, clientii captivi de pana acum? Culmea e ca, desi liberalizarea e vazuta ca momentul de la care clientii captivi si-ar putea schimba furnizorul, ei vor fi mai degraba intr-un fel avantajati tocmai datorita faptului ca pot alege sa nu o faca. „Legea energiei electrice nr. 13/2007 prevede ca, dupa deschiderea integrala a pietei, furnizorul implicit (in cazul nostru, CEZ Vanzare) sa furnizeze energie consumatorilor casnici si clientilor comerciali mici cu o putere maxima de pana la 100 kVA inclusiv la preturi reglementate, pana cand acestia isi vor exercita pentru prima data dreptul de eligibilitate“, spune Adrian Borotea. Deoarece legea nu spune deocamdata ce se va intampla dupa aceea, Agentia Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) urmeaza sa anunte daca un consumator casnic sau comercial, dupa primul contact cu piata concurentiala, se va putea intoarce la furnizorul traditional si implicit la tarifele reglementate. Pana acum, acest lucru era posibil, in piata liberalizata, partial.

     

    Care e avantajul de a ramane client al furnizorilor care livreaza la tarife reglementate? „Liberalizarea va face ca tot curentul ieftin, asadar, nu doar 60% sau 85% ca pana acum, sa fie exportat sau dat pe contracte bilaterale sau prin alte variante furnizorilor alternativi“, spune analistul independent Jean Constantinescu. Aceasta inseamna ca, daca pana acum macar o mica parte din curentul ieftin produs de Hidroelectrica sau Nuclearelectrica sau chiar de complexurile energetice intra in mixul de energie livrat consumatorilor captivi si care ajuta la mentinerea unui pret bun, liberalizarea pietei va permite producatorilor sa vanda toata productia liber. Asadar, pentru „cosul“ care va fi livrat consumatorilor captivi va ramane energia mai scumpa, livrata de ceilalti producatori, mai precis grupurile din Termoelectrica.

     

    Iar de acest aspect se leaga o alta noutate pe care legea energiei electrice o prevede pentru momentul deschiderii totale a pietei, si anume disparitia de la 1 iulie a obligativitatii de a stabili tarife unice la consumatorii casnici. Adica ANRE poate aproba tarife reglementate pentru consumatorii casnici, dar care vor fi diferite de la o regiune la alta, ca urmare in special a achizitiilor diferite de energie electrica. „Tariful reglementat nu va fi prea departe de cel practicat acum, doar ca vor exista mici diferentieri de la regiune la regiune“, spun oficialii ANRE. Acestia au anuntat ca 1 iulie nu va aduce insa o noua crestere a preturilor, care au crescut ultima oara la 1 aprilie, cu 5%.

     

    Pretul reglementat, pe care il platesc consumatorii captivi, desi caracteristic unei piete neliberalizate, va mai avea viata destul de lunga si pe piata romaneasca, dupa cum spune analistul Jean Constatinescu: „Statele membre au ales sa pastreze o perioada de tranzitie de maxim sase ani pana la eliminarea definitiva a preturilor reglementate, iar Romania va adera cu siguranta la aceasta optiune, deoarece piata nu este destul de dezvoltata pentru a se descurca“. Pana acum, 17 tari din UE au ales sa mentina tarifele reglementate la consumatori si dupa deschiderea totala a pietei de energie electrica.

     

    „Experienta internationala arata ca mai mult de 95% din consumatorii casnici prefera sa nu-si exercite eligibilitatea si sa ramana protejati la tarife reglementate, fiind in continuare alimentati de furnizorul traditional“, spune Adrian Borotea. Conform acestuia, motivele se leaga de faptul ca alti furnizori nu au infrastructura de relatii cu clientii necesara (multi dintre furnizorii alternativi sunt ceea ce se cheama firme de apartament – care nu au nevoie de mai mult de cinci-zece angajati si un sediu mic, deoarece au clienti industriali mari si putini la numar).

     

    „Furnizorii alternativi de astazi nu sunt interesati de consumatorii mici, nici macar de cei industriali mici, cu atat mai putin de cei casnici. Costurile lor cu furnizarea sunt mari si prefera sa aloce resursele catre consumatorii mari, cu consum in banda previzibil“, spune Adrian Borotea. Iar investitia intr-un sediu si in infrastructura necesara nu se justifica pentru a atrage niste clienti acum captivi, care au un consum mic. „Avantajul in negocierea dintre un consumator casnic cu un furnizor in conditii concurentiale va fi intotdeauna de partea celui din urma – vanzarea en detail intotdeauna este mai scumpa. In plus, astazi, tarifele la consumatorii casnici in sine nu acopera toate costurile“, mai spune Borotea. Aceasta inseamna ca preturile pe piata libera pentru micii consumatori ar fi evident neprietenoase, ceea ce face ca existenta deocamdata a tarifului reglementat sa fie avantajoasa pentru ei. Numai ca respectivul tarif nu va mai exista dupa expirarea perioadei de tranzitie. Pentru consumatorii cunoscuti drept „sociali“, cu venituri mici, va aparea un nou concept, de „consumator vulnerabil“, ale carui caracteristici vor fi stabilite printr-o hotarare de guvern.

     

    „Singura solutie pentru ameliorarea situatiei pe piata achizitiilor de energie este concurenta in sectorul de producere, care va permite preturi corecte, de piata“, spune Adrian Borotea. Atat cehii de la CEZ, cat si alte companii mari consumatoare precum ALRO au anuntat ca isi vor construi grupuri energetice separate de cele actuale, dat fiind ca privatizarea productiei de electricitate intarzie.

     

    Un alt mare consumator, Petrom, care a fost ani la rand vizat de toti comerciantii de energie pentru livrarea de curent electric, a anuntat saptamana trecuta cel mai mare proiect de constructie a unei centrale electrice pe gaze, cu o capacitate de 860 MW, egala in capacitate cu un reactor de la Cernavoda. Proiectul Petrom, care nu este numai scump – o investitie de 500 de milioane de euro -, ci si greu de realizat, va fi lansat in 2010, conform planurilor companiei si va avea un rol important in piata, deoarece doar 20% din productie va merge in consumul propriu, iar restul in piata. Tot in 2010 si Energy Holding a anuntat ca va lansa o centrala de 400 MW in Gorj, cu o investitie de 700 de milioane de euro. Cele doua proiecte vor insemna, impreuna, undeva la 15% din piata, in conditiile in care piata ar avea cam aceeasi structura ca acum (pana atunci o serie de grupuri termo se vor mai inchide, dar va functiona al doilea reactor de la Cernavoda).

     

    Cu alte cuvinte, planuri pentru ca situatia existenta sa se amelioreze sunt, dar putine si nu imediat realizabile. Deocamdata, desi piata s-a deschis, multi furnizori – mai ales cei traditionali (parte din Electrica SA) sau companiile care au cumparat distributii de la Electrica SA – vor avea, cel putin pana la sfarsitul acestui an, acelasi comportament de achizitie: „Noi nu avem semnate contracte pe termen lung si cumparam la pretul pietei, care este deseori ridicat“, spune Liviu Luca, purtator de cuvant al E.ON Electrica Moldova.

     

    Daca pentru furnizorii de electricitate, liberalizarea este pozitiva, deoarece pune pe piata cantitati mai mari care pot fi cumparate, pentru producatori inseamna maximizarea profiturilor – deoarece vor putea cere cel mai bun pret de la toti cei care vor voi sa cumpere. Iar in ce-i priveste pe micii consumatori, acestora nu le ramane decat sa spere ca legea ii va lasa sa-si capete inapoi furnizorii dinainte de liberalizare.

  • Program de liberalizare

    Piata energiei electrice si a gazului s-a deschis treptat incepand cu anul 2000. Deschiderea a inceput cu piata de energie electrica, urmand in 2001 cea a gazelor. Deschiderea pietei a generat afaceri ale distribuitorilor alternativi in valoare de 600 de milioane de euro pentru piata gazelor si aproape 2 miliarde de euro pentru piata de energie electrica. 

     

    An

    Procent deschidere piata

     

    Energie electrica

    Gaze

    2000

    10%

    0%

    2001

    15%

    10%

    2002

    25%

    25%

    2003

    33%

    30%

    2004

    40%

    45%

    2005

    55%

    50%

    2006

    83,5%

    75%

    2007

    100%

    100%

     

  • Schimbari de strategie in distributia IT&C

    Distributia IT&C din Romania este inca profitabila, dar marjele de profit au inceput sa scada. Iar odata cu intrarea unor concurenti straini de talie mare pe piata in urmatorii ani, rentabilitatea companiilor romanesti s-ar putea reduce inca mai mult, ceea ce face necesare de pe acum inovatii si schimbari de strategie.

     

    Peste doi-trei ani, piata locala de distributie IT&C va incepe sa devina interesanta pentru companii mari de profil din lume, ceea ce impinge distribuitorii locali sa isi redefineasca de pe acum strategiile. „In urmatorii ani ne asteptam ca piata din Romania sa fie dominata de marii distribuitori globali“, spune Gabriel Marin, directorul general si principalul actionar al Omnilogic, referindu-se la numele vehiculate cel mai des in ultima perioada, ca Mediamarkt, Technomarket sau Dixons.

     

    „Anul acesta nu cred insa ca vom vedea jucatori noi, dar in urmatorii ani deja marii jucatori din piata internationala vor lua in calcul si Romania“, spune Iulian Stanciu, director general al Asesoft Distribution. „Afacerea ramane deocamdata profitabila pentru jucatorii din piata, dar marjele sunt din ce in ce mai mici, iar odata cu intrarea unor noi companii, acestea vor continua sa scada“, considera Stanciu, estimand ca Asesoft va continua totusi sa faca profit cel putin in urmatorii cinci ani.

     

    Pana acum, evolutia ascendenta a businessului de distributie IT&C a determinat o segmentare a pietei, fapt care a dus la specializarea companiilor pe diferite segmente de piata. Diferentierea s-a facut dupa natura echipamentelor distribuite si dupa mediul in care se face distributia. Pe partea distribuitorilor de branduri, cel mai mare este Tornado Sistems, urmat de Omnilogic si Scop Computers, in timp ce in randul distribuitorilor de componente s-au detasat Asesoft Distribution, RHS si ProCa, divizie a grupului RTC. Totodata, si marii retaileri de echipamente electronice si IT – KTech, Flamingo, Depozitul de Calculatoare si Best – au intrat si pe distributie, iar pe segmentul magazinelor online principalele prezente sunt eMag si PCfun.

     

    Cel mai mare magazin online din Romania, eMag, a anuntat recent o crestere cu aproape 20% a vanzarilor pe primul trimestru fata de aceeasi perioada a anului trecut, la 16,5 milioane de euro, iar pentru acest an si-a stabilit o tinta de vanzari de peste 70 de milioane de euro, dubla fata de valoarea de anul trecut. O astfel de crestere rapida il indreptateste pe Stanciu de la Asesoft sa vada in online urmatorul teren de profit pentru comerciantii de echipamente IT&C. „De mai bine de doi ani spunem ca retailul va inceta sa mai fie un vector de piata si ca treptat totul se va muta online“, mai spune el, dand drept exemplu retailerul online Amazon care si-a inceput businessul cu vanzarea de carti si care acum comercializeaza aproape orice produs, de la automobile si pana la echipamente electronice si IT.

     

    Despre ce valori vorbim insa pe ansamblu in legatura cu piata de distributie IT&C? „Anul 2007 este un an de consolidare a pietei, despre care estimam ca va depasi valoarea de un miliard de euro. In cel mult cinci ani vom vedea o dublare a pietei, iar in alti 7 sau 8 ani cred ca se va ajunge la 4 miliarde de euro, in conditiile unor cresteri anuale de 20%, poate chiar 25%“, spune Iulian Stanciu. Dupa estimarile Omnilogic insa, piata nu depaseste 450-480 de milioane de euro (600-650 de milioane de dolari), dar aici nu sunt luate in calcul si afacerile operatorilor de telefonie mobila. „Trebuie avuta in vedere o evidenta riguroasa a importurilor si trebuie eliminate dublele facturari intre firmele ce apartin aceluiasi grup, astfel ca nu cred ca gresesc atunci cand spun ca estimarea noastra provine aproape in totalitate numai din distributie“, spune Gabriel Marin, directorul general al Omnilogic.

     

    Conform unui studiu IDC, valoarea pietei de IT din Romania s-a cifrat la finalul anului trecut la aproximativ 975 de milioane de euro (1,3 miliarde de dolari), proportia vanzarilor fiind de 69,5% echipamente, 12,4% sisteme informatice si 18,1% servicii IT. „Prin specificul dinamic al pietei este normal sa ne confruntam cu cresteri anuale de aproximativ 20%, procent care se va pastra cel mai probabil si in urmatorii ani, avand in vedere ca piata este inca in expansiune“, sustine Liviu Iancu, product marketing manager in cadrul Scop Computers, companie a carei cifra de afaceri a crescut anul trecut cu 30% comparativ cu 2005, la 72 de milioane de euro.

     

    Motorul de crestere al pietei il reprezinta proiectele IT si comertul online, dar mai ales optiunile retailerilor de echipamente electronice si IT de a oferi, pe langa vanzare, si servicii suplimentare. „Succesul in distributie este dat de o gama larga de produse, de parteneriate cu cat mai multi furnizori, de logistica si de o flexibilitate crescuta a politicii comerciale“, spune Iulian Stanciu de la Asesoft.

     

    Oarecare miscari din punctul de vedere al strategiei companiilor de distributie au inceput sa se vada. Tornado Sistems, de pilda, a anuntat ca vrea sa se extinda dand in franciza magazinele sale Twister. Pana acum, reteaua Twister cuprinde 95 de magazine, dintre care 28 au aderat deja la sistemul de franciza, iar alte 11 sunt in curs de semnare a contractului. Iar pana in iulie 2008, compania are in plan sa transforme  60 de magazine in unitati francizate. „Investitia medie necesara achizitiei unei francize va fi de 10.000 de euro, iar contractul de franciza poate fi incheiat numai pe o perioada de cel putin cinci ani“, spune Catalin Ionescu, directorul executiv al Twister. Reteaua estimeaza o cifra de afaceri de 20 de milioane de euro anul acesta, peste 24 de milioane de euro anul viitor si 30 de milioane de euro in 2009. Pe ansamblu, Tornado spera ca, de la vanzari de 105 milioane de euro anul trecut, sa ajunga anul acesta la o cifra de afaceri de peste 135 de milioane de euro.

     

    „In conditiile in care marjele din revanzarea de echipamente au scazut, tot mai multe companii din distributie cauta acum sa genereze venituri din servicii si proiecte care sa aduca valoare adaugata businessului“, declara John Cusa, directorul executiv al Tornado, explicand astfel si lansarea Sentriq, un program de tip bursa de competente distribuite geografic pentru atragerea si executarea de proiecte IT&C, care, alaturi de Twister, este menit sa stimuleze vanzarea de echipamente si sa genereze venituri suplimentare din servicii.

     

    De asemenea, este si cazul Omnilogic, care anul trecut a inregistrat o scadere a cifrei de afaceri cu aproape 20%, de la putin peste 120 de milioane de euro in 2005 la aproape 100 de milioane de euro, in timp ce marja de profit brut din distributia de echipamente IT&C a fost in jur de 1%. Compania mizeaza insa acum pe servicii si software, de unde asteapta o crestere mult mai solida decat de la afacerea de distributie (zona de servicii profesionale si soft ar urma sa insemne deja circa 10% din cifra de afaceri).

     

    Omnilogic a intrat in 2006 pe zona de servicii IT si de dezvoltare de soft, dupa ce a cumparat Softnet Development & Consulting, cel mai important partener al IBM din Romania, iar pentru anul in curs are in plan achizitia unor firme de nisa din Austria si Germania (servicii pentru sectorul financiar) sau eventual din Romania, tot cu scopul de a-si consolida zona de servicii IT). „Anul acesta urmarim sa ne consolidam pozitia in piata, sa realizam afaceri intre 165 si 180 de milioane de euro anul acesta si de peste 750 de milioane de euro in intervalul 2010-2012, astfel incat procesul de listare pe bursele internationale sa se desfasoare la nivelul asteptarilor“, sustine Gabriel Marin, directorul general al companiei. Este vorba de listarea la Bursa din Londra, pentru care Omnilogic a angajat deja o firma britanica de consultanta.

     

    In ceea ce priveste Asesoft Distribution, compania si-a propus pentru anul viitor o crestere de 40-50% a vanzarilor, estimate pentru anul acesta la peste 71 de milioane de euro, ca efect al ameliorarii logistice si a infrastructurii de software si hardware, care va fi finalizata in trimestrul al treilea al acestui an. „Strategia noastra vizeaza mentinerea cresterii de aproximativ 50% a businessului, la fel ca si anul trecut, prin extinderea gamei de produse si adaugarea unor marci in reprezentare directa, in paralel cu portofoliul anterior“, spune Razvan Ziemba, directorul executiv al companiei. Pe parcursul anului trecut, Asesoft Distribution a incheiat o serie de contracte de distributie cu Gigabyte, producator de placi de baza si componente pentru PC, respectiv cu Kingston, companie importanta pe piata de memorii, si cu LG, pe partea de unitati optice, monitoare si terminale GSM. „Avem in plan o extindere pe pietele din jurul nostru – si ne referim la cele din imediata vecinatate – printr-o strategie de livrare directa, ca parte a cresterii din acest an“, spune Iulian Stanciu.

     

    In ceea ce priveste situatia companiilor de retail care au si divizie de distributie, situatia este un pic mai dificila, pentru ca cele doua modele de business pot intra in conflict in cadrul companiei. In principiu insa, modelul dual de business poate aduce profit unei companii de retail. „Existenta unei retele nationale de magazine de retail reprezinta un avantaj pentru activitatea de distributie, pentru ca ofera companiei o perspectiva clara a pietei si a evolutiei in preferintele clientilor finali“, considera Adrian Dogaru, director executiv in cadrul grupului KTech Ultra Pro.

     

    Divizia de retail si cea de distributie functioneaza in cele mai multe cazuri independent, ca doua businessuri distincte ale companiei. „In afara competitiei pentru resurse intre retail si distributie, divizia de retail si cea de distributie nu depind una de cealalta si atat timp cat exista o sinergie la nivel de achizitii de marfa, nu apar probleme“, adauga Dragos Simion, vicepresedinte al Flamingo International, referindu-se la diviziile de retail, respectiv distributie ale companiei – Flamingo Computers si Flamingo Distribution Center.

  • De la zero la valoare de piata de 1 mld. $

    In ultimii ani, activele romanesti s-au scumpit foarte mult, o spun la unison administratorii fondurilor de investitii, bancherii de investitii sau consultantii independenti. Cu toate acestea, prea putine dintre companiile pornite de la zero dupa 1989 au ajuns sa valoreze cel putin un miliard de dolari.

     

    Nu vezi ce se intampla la bursa?“, a raspuns recent un manager al unui fond de investitii cand a fost intrebat de ce nu a mai facut in ultimul timp nicio achizitie. Sugestia lui era ca firmele romanesti au devenit foarte scumpe, lucru vizibil in special pe piata de capital. Dar nu numai. Interesul ridicat pentru activele romanesti i-a facut pe antreprenorii locali, tinta predilecta a fondurilor de investitii, sa-si ridice pretentiile.

    Totusi, sunt putine companii in Romania a caror valoare sa se socoteasca in sute de milioane. Si mai putine printre acestea sunt firmele care au pornit de la zero dupa 1989, fara a beneficia de o „mostenire“ a perioadei comuniste – o fabrica, contracte de export sau vreo rafinarie.

     

    Exista insa si cateva afaceri, pornite in ultimii 17 ani, care au ajuns sau chiar au depasit o valoare de piata de un miliard de dolari. In toamna anului trecut, intr-un clasament realizat de Ziarul Financiar in colaborare cu casa de investitii Capital Partners, doar cinci companii pornite de la zero  dupa 1990 depaseau ca valoare un miliard de dolari: Orange, Vodafone, Metro, HVB Tiriac (care intre timp a fuzionat cu Unicredit) si Banca Transilvania. In acest an, lista ar putea fi completata cu noi nume. Potrivit estimarilor BUSINESS Magazin, in randul miliardarilor in dolari ar putea intra si Alpha Bank, Volksbank, PRO TV, RCS&RDS sau Coca-Cola HBC.

    Cele doua banci au inregistrat in 2006 cresteri peste media pietei bancare. Volksbank aproape si-a triplat anul trecut valoarea activelor, la 1,4 miliarde de euro, in timp ce profitul net a crescut de peste patru ori, la 12 milioane de euro. Alpha Bank – ca de altfel si Coca Cola – depaseau inca de anul trecut 800 de milioane de dolari, potrivit topului citat, calculat in baza rezultatelor financiare din 2005. Alpha Bank si-a crescut valoarea activelor cu 50% anul trecut, in timp ce imbuteliatorul de bauturi racoritoare si-a majorat vanzarile cu 25%. O crestere semnificativa a afacerilor, de 45%, a inregistrat si RCS&RDS, al doilea jucator de pe piata romaneasca de cablu, care este curtat de mai multi ani de potentiali cumparatori, incepand de la fonduri de investitii pana la mari grupuri telecom.

     

    Prima afacere din media care se alatura clubului „miliardarilor“ este PRO TV, cel mai puternic grup de televiziune local. La inceputul lunii iunie, Adrian Sarbu, creatorul grupului MediaPro, a vandut 5% din PRO TV SA si MPI SA (companiile care detin canalele de televiziune PRO TV, Acasa, PRO Cinema, Sport.ro si PRO TV International) catre actionarul majoritar, Central European Media Enterprises (CME), pentru o suma totala de 49,8 milioane de dolari. Adrian Sarbu detine, printre altele, si PubliMedia International, compania care editeaza BUSINESS Magazin. Tranzactia Sarbu-CME, realizata pe baza unei evaluari independente a Ernst & Young, a consacrat valoarea PRO TV la aproximativ un miliard de dolari.

     

    Pentru comparatie, valoarea stabilita in 2007 este de circa doua ori mai mare decat cea atinsa de  Pro Tv in urma cu un an. Astfel, Pro Tv a devenit nu numai prima companie de televiziune din Romania ale carei actiuni au fost tranzactionate la o valoare de peste un miliard de dolari, dar si prima din sectorul media care se alatura grupului „un miliard“.

     

    Afacerea a pornit in 1993, odata cu lansarea postului de televiziune Canal 31, dar relansarea PRO TV a avut loc abia doi ani mai tarziu, la 1 decembrie 1995, in urma investitei de 20 de milioane de dolari a CME. „Parteneriatul cu CME este fara echivoc cel mai important moment din istoria organizatiei“, afirma Maria Apostol, director PR Media Pro. Ea spune ca inainte de acest parteneriat „am incercat sa facem televiziune fara resursele financiare necesare si ne-a fost imposibil sa ne impunem pe piata, desi aveam know-how“.

     

    Evolutia in timp a business-ului nu a fost lina si nici cresterile nu au venit peste noapte, mai ales din cauza incapacitatii pietei de publicitate din Romania de a investi in produsul generat de echipa PRO. „Noi am atins palierul de rating necesar securizarii pozitiei de lider, dar piata nu a putut sa sustina investitiile noastre, mai ales in perioada 1998-2003“, adauga Maria Apostol.

     

    Insa la nivelul marilor companii de pe piata romaneasca, o crestere de asemenea anvergura este o „rara avis“. Mai mult, in afara de PRO TV, doar doua dintre celelalte mari afaceri greenfield cu o valoare de peste un miliard de dolari (Banca Transilvania si RCS&RDS) au fost create de oameni de afaceri romani. In rest, toate companiile care au depasit sau se apropie de o valoare de un miliard de dolari au fost de la bun inceput pornite de grupuri internationale, de investitori strategici.

     

    „Romanii au spirit antreprenorial, dar nu de liga mare“, remarca Ionut Doldor, analist in cadrul departamentului de fuziuni si achizitii al firmei de investitii Capital Partners. Dupa trecerea unui anume prag de marime a companiei, o buna parte dintre antreprenorii romani au simtit nevoia unui management strain, mai experimentat si performant, pentru a le putea continua cresterea.

     

    Cel mai evident exemplu este aducerea, in 2002, a lui Robert Rekkers de la ABN Amro la conducerea Bancii Transilvania, fondata de cativa oameni de afaceri din Cluj in 1993. De cand a venit Rekkers, valoarea bancii a crescut de peste cinci ori, iar capitalizarea bursiera la Bursa de Valori Bucuresti a ajuns la circa 1,8 miliarde de dolari. Cu toate acestea, „exista si vor fi tot mai multe afaceri de dimensiuni medii detinute de romani care vor lua amploare“, spunea recent intr-o discutie cu BUSINESS Magazin George Mucibabici, presedinte al companiei de consultanta Deloitte Romania. Acestea mai au insa cale lunga pana ar putea ajunge in liga „miliardarilor“.

     

    Ce au in comun societatile care au plecat de la zero si au ajuns la un miliard de dolari, cele mai multe in mai putin de un deceniu? „Principala lor caracteristica este ca au crescut odata cu piata“, spune Ionut Doldor – mai ales cele care aveau „o componenta de retail puternica“. Cel mai bun exemplu este Metro Cash & Carry, care a profitat de pe urma exploziei consumului din Romania si in doar zece ani a trecut de afaceri de 1,4 miliarde de euro (aproape 1,8 miliarde de dolari), fiind de departe cel mai mare comerciant de pe piata locala.

     

    De aceasta dinamica a consumului au profitat si bancile, care au satisfacut nevoile unui numar tot mai mare de clienti – mai intai cu creditele de consum si mai recent cu creditele imobiliare. In aceste conditii, sectorul bancar reprezinta cel mai bine reprezentat segment economic din „clubul miliardarilor“. Unicredit Tiriac, Banca Transilvania, Alpha Bank sau Volksbank, toate au trecut deja de valoarea de piata de un miliard de dolari, potrivit estimarilor BUSINESS Magazin pe baza rezultatelor financiare anuntate pentru anul 2006.

     

    Dar cele mai mari valori de piata le au operatorii de telecomunicatii Orange si Vodafone, care in zece ani de activitate au ajuns sa aiba cumulat 16 milioane de clienti. Evaluate fiecare la peste sase-sapte miliarde de dolari, Orange si Vodafone (sau Dialog si Connex, cum se numeau companiile in momentul infiintarii) nu au avut o evolutie lipsita de probleme. „Probabil ca momentul cel mai dificil a fost in 1998, cand cererea pentru serviciile noastre era foarte mare si aveam nevoie de o finantare rapida pentru a asigura dezvoltarea retelei intr-un ritm sustinut“, spune acum Liliana Solomon, CEO al Vodafone Romania. La momentul respectiv, obtinerea finantarilor era extrem de dificila, din cauza riscului de tara ridicat. Operatorul de telefonie mobila a depasit momentul prin atragerea unui imprumut de 190 de milioane de dolari de la BERD, adauga reprezentantul Vodafone.

     

    Insa cresterea rapida a cererii pentru servicii de telefonie GSM a adus nu numai probleme, ci si rezultate financiare neasteptate. Pentru dezvoltarea fostului Connex, „un moment important a fost atingerea punctului de break-even (pragul de rentabilitate) la 15 luni de la lansarea comerciala a serviciilor, avand mai departe capacitatea de a asigura dezvoltarea companiei intr-un ritm alert“, considera Liliana Solomon.

     

    Si pentru Dialog (devenit ulterior Orange), trecerea pe profit a fost un moment decisiv. In 1998, in iulie – la doar un an de la lansarea serviciilor GSM – firma a raportat EBITDA (profit operational) pozitiv, potrivit lui Pierre Janin, Chief Financial Officer al actualului Orange Romania.

     

    Cei doi operatori au mers umar la umar in ultimul deceniu, lansand noi produse si investind peste un miliard de euro fiecare. Rezultatele se vad acum nu numai in valoarea firmelor, ci si in bugetul de stat, pentru ca – spune Pierre Janin – Orange este contribuabilul fiscal cel mai mare al statului roman.

     

    In conditiile in care economia romaneasca isi mentine cresterea inalta, este posibil ca si alte firme infiintate in ultimul deceniu sa depaseasca pragul miliardului. Insa analistii nu pariaza, sa spunem, pe o dublare a numarului de companii. „Nu prea mai sunt firme care sa treaca anul viitor de un miliard de dolari. Nu mai creste piata atat de mult incat sa le urce pana acolo“, crede Ionut Doldor de la Capital Partners.

     

    Sunt totusi cateva companii care ar putea trece, in viitorul foarte apropiat, de aceasta valoare – cum ar fi anumite firme din sectoare foarte interesante pentru investitorii straini sau care activeaza pe piete cu cresteri spectaculoase. Printre miliardari s-ar putea numara, in scurt timp, hipermarketurile Carrefour, furnizorul telecom UPC Astral sau distribuitorul Interbrands, dar si firme de asigurari sau poate chiar de leasing, pe fondul avansului preconizat al pietelor in care activeaza. „Poate trei, poate patru companii sa mai treaca anul viitor de un miliard“, conchide Ionut Doldor.

  • Eu pentru cine lucrez?

    Daca pentru antreprenori, fondatori sau actionari minoritari, cresterea valorii unei companii nu poate fi decat de bun augur, care sunt efectele asupra angajatilor? In cadrul Pro TV, cresterea valorii companiei a adus dupa sine responsabilizarea si consacrarea creativitatii ca motor de crestere in cele trei zone esentiale ale business-ului de televiziune: productie, programare si marketing. „Datorita cresterii valorii de piata si investitiilor care au rezultat din aceasta crestere, am fost pusi permanent in situatia de a ne reinventa, adapta si autodepasi“, afirma Maria Apostol, director PR Media Pro.

     

    Si Liliana Solomon, CEO la Vodafone, crede ca evolutia crescatoare a companiei este benefica si pentru salariati. „Evolutia spectaculoasa a fost un factor de motivare puternic, atat pentru oamenii care au fost de la inceput in companie, dar si pentru cei care s-au alaturat echipei Vodafone pe parcurs, cu mandria de a face parte dintr-o organizatie puternica, cu o dezvoltare impresionanta“, afirma Liliana Solomon.

  • De la firul ierbii

    Au pornit de la zero dupa 1990 si au inceput sa creasca pe cand in jurul lor inca se mai striga „Nu ne vindem tara!“, propunand modele de business noi. Au crescut accelerat, la inceput impotriva curentului si apoi odata cu dezvoltarea economiei. Dar numai cateva dintre investitiile greenfield din ultimii 17 ani au ajuns sa valoreze miliarde in ochii investitorilor. Altele, dar nu foarte multe, sunt pe punctul sa treaca de pragul primului miliard.

     

     Companie

    Valoare de piata* (milioane $)

     Orange

    6.500-7.500

     Vodafone

    6.500-7.500

     Metro Cash & Carry

    1.700-2.000

     Unicredit Tiriac

    1.600-1.900

     Banca Transilvania**

    1.500

     Alpha Bank

    1.100-1.250

     PRO TV

    1.000

     Coca Cola HBC

    900-1.100

     RCS&RDS

    900-1.200

     Volksbank

    800-1.100

     

    * – Nota: valorile au fost calculate pe baza datelor din Anuarul ZF – Cele mai valoroase 100 de companii din Romania si a rezultatelor financiare din anul 2006

    ** – capitalizarea bursiera la sfarsitul anului 2006

  • Actionar, dar peste trei ani

    Mai mult ca niciodata e greu acum sa gasesti oameni bine pregatiti, iar companiile incearca sa-i pastreze pe cei pe care ii au. Beneficiile pe termen lung par a fi cele mai populare metode de a-i stimula pe angajatii buni, pentru ca asa se obtine maximum de fidelizare cu minimum de cost.

     

    De regula, cele mai utilizate beneficii pe termen lung in strainatate si care incep sa fie importate si la noi sunt posibilitatea cumpararii de actiuni la preturi preferentiale, cota-parte din profit, prime si bonusuri de vechime sau de loialitate (folosite insa mai rar decat celelalte). Cele mai raspandite la nivelul companiilor autohtone raman insa tot stimulentele clasice – concedii platite de firma, abonamente la clinici de sanatate, conditii preferentiale pentru obtinerea de credite sau cumpararea de autoturisme.

     

    George Butunoiu, head-hunter la propria firma de recrutare, spune ca astfel de metode ofera aproape toate firmele romanesti. „Ca regula generala, firmele foarte mari sunt mai reticente in acordarea de actiuni si cu atat mai putin de cota-parte din profit. Sunt, insa, destule care fac asta. Regula e simpla: cu cat e mai mare concurenta si presiunea pe piata muncii, cu atat firmele sunt obligate mai clar sa ofere astfel de beneficii“, sustine Butunoiu.

     

    In general, beneficiile sub forma de participare la profit se acorda celor din top management, dar sunt si companii (putine, e drept) care le extind la nivelul tuturor angajatilor. Un motiv de baza care impiedica extinderea la cat mai multe niveluri ierarhice este insa administrarea lor destul de greoaie.

     

    FIDELIZARE SI PERFORMANTA. Daca beneficiile sub forma de actiuni sau dividende nu se ofera tuturor angajatilor, de cele mai multe ori acordarea acestora este conditionata de indeplinirea anumitor obiective de performanta. Astfel, compania castiga si in profitabilitate, si in motivarea angajatului, care simte ca a contribuit la succesul companiei. „Aceste metode sunt folosite pentru a obtine maximum de fidelizare cu minimum de cost. Ma refer la costurile totale pentru companie, calculate pe termen lung. Evident, orice firma doreste sa amane platile directe cat mai mult si sa «cumpere» acum ceva (fidelizarea, in cazul nostru) cu plata cat mai departe in viitor. De exemplu, se mizeaza pe cresterea pretului actiunilor firmei la un moment dat“, explica George Butunoiu.

     

    Principalul avantaj este ca firma „cumpara“ ceva in acest moment (performanta angajatului), iar plata se face mai tarziu, chiar daca per total costurile sunt mai mari. Sunt insa si dezavantaje – odata acordate aceste beneficii, ele sunt destul de repede uitate de catre angajati, care le con-sidera ceva natural, de la sine inteles, iar cei mai multi se uita tot la salariul pe care il primesc luna de luna. In plus, nu sunt usor de administrat si sunt greu de calcu-lat, spune Butunoiu, iar multi angajati sunt suspiciosi fata de astfel de promisiuni, pentru ca au fost cazuri cand au fost pacaliti, inclusiv de catre firme straine. „E o diferenta enorma intre increderea pe care o acordau angajatii firmelor angajatoare acum 10-15 ani si cea din zilele de azi. Si atractivitatea multinationalelor s-a erodat; din ce in ce mai multi angajati vor sa discute doar «cu banii jos», fara promisiuni pe termen lung si chiar mediu“, sustine Butunoiu.

     

    Cei ce ar trebui sa masoare rentabilitatea acestor beneficii sunt managerii de resurse umane, dar astfel de profesionisti sunt foarte putini. „Sunt calcule care implica scenarii, probabilitati, analiza multicriteriala. Sunt putini manageri de HR care sa spuna argumentat ca e mai bine sa dai un procent de X din profit decat o prima de Y sau o marire de salariu de Z. Majoritatea managerilor de HR insista, instinctiv, pe acordarea cat mai multor beneficii, fara sa faca vreun calcul coerent“, spune Butunoiu.

     

    CINE SI CE PRIMESTE. Rezultatele studiului salarial Mercer 2006 arata insa ca in randul managerilor romani aceste tipuri de beneficii nu sunt foarte raspandite. Din cele 63 de companii participante la studiu (21.273 de posturi ale caror pachete salariale au fost incluse in studiu), doar 29% ofera beneficii pe termen lung, acestea fiind aplicabile doar nivelului „head of organization“ (manager general sau presedinte de companie), senior management si cateodata chiar middle management (43%). In studiul salarial sunt cuprinse date pentru angajatii romani, nu sunt inclusi si expatii, iar in lista companiilor participante sunt si multinationale, care au destul de multi angajati expati, precizeaza Oana Botolan, country manager al ConsulTeam, partener al Mercer.

     

    Companiile participante la studiu au venituri medii anuale de aproximativ 500 mil. lei si au intre 250 si 300 de angajati. Majoritatea activeaza in FMCG (44%), apoi in industrie (11%), in domeniul auto (7%), in cel financiar-bancar (6%), telecom (3%), altele. Companiile-mama ale firmelor care ofera astfel de beneficii sunt listate la bursa.

     

    Cel mai des intalnit tip de beneficiu pe termen lung, conform studiului Mercer, este dreptul la actiuni, supuse conditiilor de mentinere a valabilitatii contractului de munca pentru o anumita perioada. Acestea sunt oferite angajatilor din posturile eligibile dupa o perioada de trei ani (in 71% din cazuri), dupa 4 ani (21%) sau dupa 5 ani (8%). Beneficiarii pot dispune de actiunile respective in cele mai multe cazuri (60%) dupa 10 ani.

     

    Cei din middle management primesc in proportie de 40% pachete de actiuni (incentive stock options) si 40% – pachete de actiuni supuse anumitor restrictii (restricted stock/restricted stock units). „Spre deosebire de noi, in Bulgaria doar 17% din companii ofera acest tip de beneficii, dar trebuie luat in calcul faptul ca acolo nivelul salarial este cu 30% mai mic decat la noi. Ei ofera aceste beneficii in proportie de 95% pentru directori generali si presedinti de companii si in proportie de 56% pentru middle management. In plus, acestea sunt oferite si celorlalte categorii de angajati“, sustine Botolan. Dar rezultatele diferite intre Romania si Bulgaria pot fi explicate, spune Botolan, prin faptul ca la studiul din Bulgaria au participat mai multe companii locale decat multinationale.

     

    Beneficiile pe termen lung cele mai raspandite in companiile din Romania raman insa concediile platite de firma, abonamentele la clinici private etc. Cei aproximativ 300 manageri din top si middle management ai RTC Holding beneficiaza, incepand cu 2005, in fiecare vara de un concediu platit de firma, de finantarea achizitiei unei masini pe perioada catorva ani (sunt liberi sa isi aleaga orice masina doresc, asumandu-si cheltuielile ce depasesc bugetul alocat conform postului), de abonamentele mediale la o clinica privata sau de finantarea achizitiei unui PC portabil care ramane in proprietatea lor. „Pe langa beneficiile acordate celor din management, avem foarte multe care se aplica tuturor angajatilor, conditii speciale la contractarea unor servicii bancare, instruiri profesionale, deschiderea unei gradinite etc.“, spune Alina Olaru, HR manager al RTC Holding.

     

    ACTIUNI MAI IEFTINE. Erste Bank, actionarul majoritar al BCR, si-a dezvoltat incepand cu 2002 programul „Creating Value“, al carui obiectiv stabilit de Andreas Treichl, presedintele companiei, prevede ca 5% din capitalul Erste Bank sa fie detinut de catre angajatii sai. E vorba de fapt de mai multe componente ale programului – Employee’s Stock Ownership Program (ESOP) si Management Stock Options Program (MSOP), care se adreseaza, incepand cu acest an, si angajatilor romani ai bancii. In virtutea ESOP, absolut toti angajatii BCR pot achizitiona actiuni Erste Bank cu un discount de 20% fata de pretul mediu al actiunilor Erste Bank pe bursa din Viena in aprilie 2007. Actiunile achizitionate in cadrul ESOP sunt subiect al unei perioade de blocaj pentru un an. In cazul in care sunt tranzactionate in acest interval, discountul initial trebuie returnat. In 2006, aproximativ 4.000 de angajati au beneficiat de optiunile ESOP. „Astfel, cu 47 de euro/per actiune, toti angajatii BCR pot deveni, daca nu sunt deja, proprietari ai grupului financiar pentru care lucreaza“, spune Rupert Dollinger, HR manager la Erste Bank Group.

     

    MSOP se adreseaza personalului cu functii de conducere din cadrul BCR, dar si acelor angajati fara functie de conducere care sunt nominalizati pentru performante exceptionale. Exercitarea optiunilor nu depinde de pretul curent al actiunilor Erste Bank, ci de indicatorul de rentabilitate anuala a capitalului actionarilor (ROE), care trebuie sa fie superior valorii de 17%. Actiunile dobandite in urma exercitarii optiunilor sunt si ele subiect al unei perioade de blocaj de un an. In 2006 au beneficiat de aceste optiuni 1.360 de persoane. „Erste Bank a oferit angajatilor sai posibilitatea de a subscrie actiuni la preturi preferentiale in momentul ofertei publice initiale din 1997, dar si in momentul majorarii de capital din 2000. Programele functioneaza in toate tarile in care Erste Bank este prezenta, mai putin Serbia si Ucraina, unde cadrul legislativ nu permite inca“, explica Dollinger.

     

    Directorul HR al Erste Bank Group spune ca atat ESOP, cat si MSOP reprezinta programe de motivare a angajatilor. Iar avantaje sunt de ambele parti. Din punctul de vedere al bancii, astfel de programe fac ca banca sa devina un angajator atractiv, iar acest tip de programe constituie un factor de motivare pentru angajatii direct interesati de activitatea bancii si de pretul actiunii. Din punctul de vedere al angajatilor, exista beneficii financiare –  achizitia de actiuni la un pret redus ofera posibilitatea unor castiguri ulterioare si dreptul la dividende -, dar si beneficii de statut, atata vreme cat angajatii devin actionari ai unei banci de talia Erste. „Calculul beneficiilor se bazeaza, in mare, pe un model teoretic, conform caruia vor exista efecte pozitive in momentul in care iti rasplatesti angajatii si ii responsabilizezi fata de munca lor si de rezultatele companiei pentru care lucreaza“, sustine Dollinger.

     

    LOIALITATEA INSEAMNA BANI. Anul trecut, cand Intercontinental Bucuresti a aniversat 35 de ani de existenta, managerul general Jonathan Soper a decis sa introduca si in Romania programul „Long Service Bonus“, dezvoltat de lantul Intercontinental Hotels Group cu scopul de a-i recompensa pe angajatii cu o vechime mai mare de cinci ani.

     

    Astfel, la sfarsitul lunii martie a acestui an, peste 170 de angajati din Romania au primit bonusuri de loialitate. Cei care au o vechime intre 5 si 9 ani au primit un bonus egal cu salariul pe doua saptamani; cei cu vechime intre 10 si 15 ani au fost rasplatiti cu un bonus egal cu salariul pe o luna; angajatii care sunt in companie de o perioada intre 15 si 19 ani au primit un bonus egal cu salariul pe o luna si jumatate; iar cei care lucreaza de peste 20 de ani la Intercontinental Bucuresti au primit un bonus egal cu salariul pe doua luni.

     

    Jonathan Soper spune ca acest program creat de Intercontinental Hotels Group reprezinta una dintre masurile adoptate ca urmare a semnarii contractului de management intre Intercontinental Bucuresti si lantul hotelier in decembrie 2006. Programul va continua si in anii urmatori, astfel incat, de fiecare data cand un angajat aniverseaza peste 5 ani de munca in cadrul Intercontinental, urmeaza sa fie rasplatit conform aceleiasi scheme.

     

    ACTIUNI PENTRU SEFI. Conducerea retailerului de IT si electrocasnice Flamingo International a anuntat recent ca actionarii companiei vor lua in discutie la inceputul lunii iulie lansarea unui program de motivare a managerilor prin acordarea de actiuni la companie in valoare de 250.000 de euro. La acestea se va adauga dreptul de a cumpara la un pret preferential actiuni in valoare de 625.000 de euro. „Programul se va desfasura pe parcursul a cel putin patru ani si se adreseaza pozitiilor de top din cadrul managementului Flamingo. Este cea mai eficienta practica de motivare a angajatilor“, a declarat Dragos Simion, vicepresedinte al Flamingo International.

     

    Pentru a realiza acest program, compania va rascumpara de la Bursa un pachet de maximum 7,7 milioane de actiuni, ceea ce reprezinta aproape 1% din capitalul social al companiei. Din acestea, 2,2 milioane de actiuni Flamingo (care valoreaza 250.000 de euro la pretul actual) ar urma sa fie distribuite cu titlu gratuit top managerilor, iar restul de 5,5 milioane de actiuni vor putea fi cumparate de manageri la un pret predeterminat. Acesta va fi, potrivit reprezentantilor Flamingo, mai scazut decat cel la care actiunile se tranzactioneaza pe Bursa, insa intr-un interval „rezonabil“, pentru ca salariatul sa nu obtina un castig imediat, ci in timp, pe masura ce contribuie la dezvoltarea companiei. De aceea, cei care vor beneficia de actiunile rascumparate de companie nu vor putea sa le vanda o anumita perioada. Limitele minime si maxime de rascumparare a titlurilor de pe piata de capital, precum si pretul la care managerii Flamingo le vor putea achizitiona vor fi stabilite de consiliul de administratie, care va fi mandatat de adunarea actionarilor. In urma fuziunii cu Flanco, Flamingo a trecut printr-un proces de restructurare si a disponibilizat incepand cu trimestrul al treilea al anului trecut in jur de 260 de angajati, din cei 380 aflati in sediul central. Acestia au beneficiat de compensatii totale de aproximativ 100.000 de euro. Ca urmare a procesului de fuziune, numarul de functii de conducere a fost redus. In plus, compania a optat pentru o organigrama mai simplificata, cu un numar mai restrans de niveluri de management.

  • America versus Europa

    Beneficiile pe termen lung sunt mai mari in SUA decat in Europa, dar salariile de baza sunt mai mici cu 20% in SUA decat media celor din Europa, reiese din studiul „Top Executive Compensation“, realizat in 2006 de firma de consultanta Hay Group. „In timp ce salariile sunt deseori mai mari in Europa, beneficiile sub forma de actiuni sau optiuni acordate directorilor executivi sunt mult mai riscante, din moment ce sunt conditionate de performanta“, spune Richard Bednarek, expert al Hay Group.

     

    O alta diferenta importanta intre practicile salariale folosite in SUA si Europa este numarul instrumentelor de motivare folosite de companii. Doar 17% din companiile europene au mai mult de un tip de plan pentru cei din top management, comparativ cu 66% din companiile americane.

     

    In SUA, oferirea de pachete de optiuni continua sa fie cel mai folosit beneficiu pe termen lung, urmat de portofoliul de actiuni cu restrictii (restricted stock plans), adica grevate de amanarea dreptului de exercitare o anumita perioada de timp. Circa 63% din companiile americane intervievate ofera angajatilor eligibili planuri de compensatii pe baza de pachete de actiuni cu restrictii. Mai putin de 5% din companiile europene ofera insa actiuni cu restrictii ca parte a planurilor de motivare.

     

    Explicatia tine de faptul ca pachetele de optiuni (optiunile de achizitie de actiuni) sunt construite diferit: in timp ce in SUA acestea se acorda in general fara conditionari, in multe tari din Europa dreptul de a le utiliza este conditionat de indeplinirea unor obiective de performanta. „Multi executivi americani considera ca pachetele de optiuni in sine sunt o masura a performantei, pentru ca daca firma nu performeaza, pretul actiunilor nu creste, iar recompensa nu valoreaza nimic. In Europa, aceste pachete sunt concepute sa recompenseze managerii pentru cresterea pretului actiunilor doar daca anumiti indicatori de performanta financiara sau operationala sunt indepliniti“, explica Irv Becker, unul din autorii studiului Hay Group.

     

    Studiul realizat de Hay Group a inclus peste 12.000 de directori din peste 200 de organizatii din SUA si Canada, fiecare cu cifre de afaceri de peste un miliard de dolari, respectiv peste 1.300 de directori din peste 200 de companii din 16 tari europene, fiecare cu cifre de afaceri de peste un miliard de euro.

  • Bonusurile pentru manageri

    Conform rezultatelor studiului salarial 2006 Mercer, companiile din Romania acorda managerilor de top beneficii pe termen lung in urmatoarele proportii:

     

    Pentru seful organizatiei

     

    Incentive Stock Options

    50%

    Nonqualified Stock Options

    10%

    Phantom Stock/Full Value

    10%

    Restricted Stock/Restricted Stock Units

    60%

    Stock Appreciation Rights

    0%

    Performance Units

    20%

    Performance Shares

    10%

     

    Pentru managerii de top

     

    Incentive Stock Options

    58%

    Nonqualified Stock Options

    8%

    Phantom Stock/Full Value

    0%

    Restricted Stock/Restricted Stock Units

    42%

    Stock Appreciation Rights

    0%

    Performance Units

    17%

    Performance Shares

    8%

     

    Incentive Stock Options (ISO) – optiuni de achizitii de actiuni, care la momentul exercitarii sunt taxate in regim de castiguri din capital, nefiind supuse impozitului obisnuit pe venit. Optiunile prezinta un grad de risc destul de ridicat, deoarece posesorul trebuie sa le detina o perioada de timp mai indelungata (fixata de companie) pentru a putea beneficia de avantajul fiscal.

     

    Nonqualified Stock Options – optiuni de achizitii in cazul carora se plateste impozit pe venit, corespunzator diferentei dintre pretul de exercitare si pretul de obtinere.

     

    Stock Appreciations Rights – ofera angajatului dreptul de a primi valoarea de apreciere a portofoliului din perioada dintre momentul obtinerii lui si pana in momentul platii. Angajatul nu primeste niciun drept specific actionarilor, precum dreptul de a vota sau dividende, primeste doar plata atribuita aprecierii portofoliului la momentul stabilit in contract.

     

    Phantom Stock – unitati de valoare care corespund unui anumit numar de actiuni (ale companiei) echivalente. O actiune a acestui portofoliu reprezinta un credit intr-un cont al angajatului pentru o suma egala cu valoarea totala a unei actiuni din portofoliul companiei. De-a lungul timpului, contul este creditat cu variatiile in valoarea actiunilor (si dividende si alte distributii/redistributii, daca asa doresc partile).

     

    Restricted Stock – pachet de actiuni care ofera drepturi de proprietate in compania angajatorului. Astfel de actiuni sunt adesea supuse unor restrictii. Angajatul primeste actiunile sau dreptul de a cumpara actiunile (la valoarea de piata sau beneficiind de reducere), dar nu poate intra in posesia acestora pana la un moment ulterior, cand se intrunesc anumite conditii (sau restrictiile au fost ridicate), precum o perioada de lucru in companie de cativa ani sau diferite criterii de performanta. Daca angajatul nu indeplineste conditiile necesare ridicarii restrictiilor, isi pierde dreptul asupra actiunilor respective.

     

    Performance Shares – managerilor li se ofera actiuni numai daca anumite criterii de performanta sunt indeplinite, precum un anumit castig pe actiune. Spre deosebire de ISO, pe care angajatul le primeste ca element al pachetului obisnuit de beneficii si compensari, in cazul actiunilor de performanta managerul primeste actiuni exclusiv in urma indeplinirii unor obiective.

     

    Performance Unit – unitati de valoare (sume de bani cash sau dividende) conditionate de indeplinirea anumitor tinte de performanta pe parcursul unei perioade de mai multi ani.

  • Sa fie mare si ieftin

    Dupa hipermarket, mall si magazinul de bricolaj, un nou model de comert isi face aparitia pe piata locala – outlet centre sau centrul comercial cu reduceri permanente.

     

    Peste 10 mall-uri in Bucuresti si unul pana la patru centre comerciale noi in fiecare oras din Romania cu o populatie de peste 75.000 de locuitori. Acestea sunt planurile dezvoltatorilor imobiliari din zona de retail pana in 2010, planuri care vor face ca stocul total de centre comerciale sa urce in urmatorii trei ani pana la peste 2.000.000 de metri patrati suprafata inchiriabila. Din tabloul general al pietei de retail din Romania lipseste insa de multi ani un format de succes pe pietele vestice: outlet centre. Adica un centru comercial care sa includa in special magazine de tip outlet, unde se vand branduri cunoscute de imbracaminte si incaltaminte la preturi reduse cu pana la 70% pe intreaga durata a anului, nu doar in perioadele promotionale de la sfarsitul verii sau iernii.

     

    Momentan, pe piata exista doar cateva magazine de tip outlet, ale importatorilor de produse sportive, de exemplu, insa nu si un centru comercial dedicat exclusiv acestui format de magazin.

     

    Situatia se va schimba insa de anul viitor, iar piata de retail autohtona va mai „bifa“ inca un segment, dupa supermarket, hipermarket, mall sau magazin de bricolaj.

     

    Numai ca daca in cazul magazinelor traditionale de imbracaminte sau incaltaminte sunt preferate zonele aglomerate, eventual mall-urile din interiorul oraselor, centrele comerciale de tip outlet vor fi dezvoltate la marginea oraselor.

     

    Mai exact, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, unde se mai afla parcul comercial ce include primul magazin Carrefour deschis in Romania si unde din toamna anului viitor va fi finalizat Fashion House Outlet Centre, al doilea proiect comercial de pe piata al dezvoltatorului imobiliar Liebrecht & wooD, dupa Militari Shopping Center. „Investitia totala in parcul comercial West Park se ridica la 120 mil. euro. Centrul outlet va reprezenta aproximativ 38 de milioane din aceasta suma, fara a fi inclusa valoarea terenului“, a declarat directorul executiv al Liebrecht & wooD Romania, Johan Rogiers. Auntul companiei cu investitori flamanzi vine la putin timp dupa ce alte companii din domeniul imobiliar, precum Africa Israel Europe sau American Outlet Overseas, detinuta de investitori greci, isi manifestasera intentia de a dezvolta un centru comercial de tip outlet, potrivit Ziarului Financiar.

     

    De ce au ales acesti investitori un proiect de tip outlet centre in plin boom al dezvoltarilor de mall-uri, intr-o perioada in care orice proiect de mall este achizitionat de fonduri de investitii imobiliare chiar inainte de a fi construit? „Exista deja cateva mall-uri in Bucuresti si alte cateva vor fi livrate in perioada urmatoare. Este adevarat ca piata le-a primit foarte bine, dar unele dintre ele vor avea succes in continuare, in timp ce altele vor deveni centre fantoma“, explica oficialul Liebrecht & wooD, care detine si trei outlet centre-uri in Polonia. Parerea este sustinuta si de Brendon O’Reilly, partener in cadrul GVA Grimley Outlet Services – companie care va asigura managementul operational al Fashion House Outlet Centre.

     

    „Ne asteptam in primul an la aproximativ 1,4 milioane de vizitatori“, completeaza el, estimand ca valoarea medie a cumparaturilor efectuate de un vizitator al outlet-ului din Bucuresti ar putea fi de 40-50 de euro, fata de 22 de euro in cazul centrului operat de GVA in Varsovia.

     

    Chiar daca are la baza filosofia preturilor mici, un centru comercial de acest tip trebuie sa fie profitabil si pentru retaileri, si pentru dezvoltator, crede Johan Rogiers. De aceea, spune el, chiriasii vor plati o chirie formata din doua componente: o suma fixa anuala, reprezentand chiria propriu-zisa, precum si un procent din veniturile inregistrate. Cu toate acestea, chiria intr-un outlet centre va fi mai mica decat in cazul mall-urilor, explica Rogiers.

     

    In 2006, chiria medie a centrelor comerciale din Bucuresti s-a incadrat intre 25 si 28 de euro pe metrul patrat, pe luna, potrivit unui studiu realizat de compania imobiliara Colliers. Nivelul chiriei medii inregistrate de centrele comerciale din afara Bucurestiului se situeaza intre 18 si 25 de euro, existand insa si proiecte care au o chirie medie lunara pe metrul patrat de 16 euro. La polul celalalt exista, potrivit companiei imobiliare Eurisko, si proiecte unde se inchiriaza spatii comerciale si la chirii de 120 de euro lunar pe metrul patrat.

    „In 2006 s-a inregistrat o scadere a chiriei in centrele comerciale din Bucuresti cu aproape 9% fata de anul precedent. Datorita intensitatii competitiei intre dezvoltatori, nivelul chiriei ar putea inregistra o scadere cu 10% pana la 25%, in functie de calitatea centrelor comerciale“, spune directorul departamentului de retail din cadrul companiei imobiliare Colliers, Monica Barbu.

     

    Chiar si asa, directorul executiv al Liebrecht & wooD considera ca outlet-ul nu este si nu va fi un concurent al mall-ului. „Deschiderea centrelor de tip outlet nu va avea probabil un impact asupra nivelului chiriilor percepute pentru spatiile comerciale din mall-uri. Sunt produse diferite si nu pot fi comparate, ele vor coexista intotdeauna“, apreciaza Rogiers.