BusinessMagazin

Blog

  • O chestiune de brainstorming

    Pentru departamentele de comunicare din cadrul unei companii, planuirea atenta a unui eveniment de lansare sau de promovare de produse si servicii se poate dovedi o munca destul de dificila. Atat de dificila, incat majoritatea ajung la concluzia ca este mai bine sa mearga pe stilul traditional, cu care toata lumea este deja obisnuita. Si totusi, cateva exemple contrazic aceasta afirmatie si demonstreaza ca un brainstorming poate da o alta fata unui eveniment aparent banal.

     

    Pe invitatie scria scurt “Detectiv N95: A recherche du temps gagne”. Despre ce era vorba aveam sa aflu putin mai tarziu, cand, intr-o sala din cinematograful Hollywood Multiplex din cadrul Bucuresti Mall, ascultam cuminte explicatiile celor de la Nokia cu privire la ce ne astepta in cadrul evenimentului de prezentare a telefonului mobil N95.

     

    Totul a inceput cu un plic, o harta a Bucurestiului, trei markere colorate si un telefon N95. In plic aveam cateva indicii despre o masina pe care trebuia sa o descoperim in parcarea Mall-ului. Cu ajutorul acestora am determinat modelul, culoarea si, in urma unor calcule simple si deductii, numarul de inmatriculare. Am realizat ca urma sa fie vorba despre un “treasure hunt” prin capitala, prin care descopeream cateva dintre cele mai importante functii ale noului telefon mobil Nokia.

     

    Prin urmare, am plecat in cautarea masinii cu pricina, un Ford Mondeo argintiu in cazul meu, care, dupa cum spuneam, ne astepta impreuna cu       un sofer, in parcare. Dupa descoperire, am fotografiat automobilul cu camera de 5 megapixeli a telefonului mobil, si, conform regulamentului am trimis-o prin MMS la un anumit numar de telefon, astfel incat sa putem primi prima locatie din Bucuresti unde trebuia sa ajungem. Aici a intervenit GPS-ul incorporat in N95, care ne-a ghidat cat de cat spre locatia cu pricina, traseu care trebuia de altfel colorat si pe harta pe care am avut-o la dispozitie.

     

    Am ajuns la un casino pe Calea Victoriei, dar nu fara a ne confrunta cu traficul de pe strazile bucurestene din oricare zi obisnuita. Acolo, a doua parte a misiunii prevedea un joc de Blackjack, nu inainte de a inregistra cu ajutorul reportofonului incorporat in N95 indicatiile dealerului privind jocul de carti. Miza era dublarea numarului de jetoane primite din oficiu sau obtinerea Blackjack sau 21 inainte de terminarea respectivelor jetoane, cazuri in care aveam ca sarcina, din nou sa facem o fotografie si sa plecam spre urmatoarea locatie.

     

    Din casino, am ajuns in Herastrau, la carturi, unde trebuia sa filmam cinci ture de pista – clipuri video pe care ulterior le-am uploadat pe Flickr de pe telefonul mobil – si sa rezolvam o problema de matematica mai mult sau mai putin dificila – nu va faceti impresia ca erau niste limite sau integrale, dar pentru un jurnalist matematica nu a fost niciodata punctul forte…Apoi, am intrat intr-un videocall pentru a anunta finalizarea misiunii.

     

    Dupa toata aceasta experienta, nu am putut sa nu ma intreb cat s-a lucrat la planuirea unui astfel de eveniment si, mai mult de atat, cam cat de creativa trebuie sa fie o companie atunci candare un nou produs sau serviciu de lansat, indiferent ca prezentarea are loc in fata presei sau a partenerilor de afaceri. Si, de aici, a aparut natural si intrebarea “matematica” vis-a-vis de bugetele pe care le au la dispozitie companiile pentru astfel de evenimente.

     

    Se pare ca totul incepe cu o sedinta de brainstorming in cadrul departamentului de comunicare al companiei, cu aproximativ o luna inainte de data stabilita pentru eveniment. Se da produsul sau serviciul supus prezentarii si se cere un eveniment care trebuie sa se plieze cat mai bine obiectului comunicarii. In general, majoritatea companiilor aleg varianta “comoda”, de a face aceste evenimente in stilul deja traditional – intr-o sala de hotel, unde au loc cateva prezentari monotone si totul culmineaza cu o mapa de presa mai subtire, care presupune numeroase intrebari si lamuriri ulterioare. Bugetul nu este unul foarte costisitor – vorbim aici de cateva mii de euro, iar scopul companiei este atins.

     

    Insa, nu numai Nokia a ajuns la concluzia ca exista o necesitate pentru lansari iesite din tiparul traditional, astfel incat, cu toate ca nu aduc castiguri cuantificabile pentru companie, sa reprezinte o metoda mai eficienta de comunicare. Normal, daca evenimentul are ca scop anuntarea rezultatelor financiare, este clar ca este nevoie de un cadru formal, dar in cazul in care vorbim de produse sau servicii noi, creativitatea poate genera un numar foate mare de idei.

     

    Una dintre principalele case de avocatura a organizat anul trecut un test drive pe pista din Baneasa cu masini precum Ferrari sau Porsche pentru principalii clienti, eveniment care, masurat in termeni piaristici, a generat efectul de publicitate de tip “word of mouth” pentru respectiva casa de avocatura, ceea ce a reprezentat de fapt si scopul companiei.

     

    Ideea a ajuns si in departamentul de comunicare al operatorului de telefonie mobila Cosmote, fiind sursa de inspiratie pentru un eveniment propriu pe care compania l-a desfasurat la finalul anului trecut. Contextul? Cosmote urma sa anunte extinderea acoperirii retelei la nivel national, iar brainstorming-ul despre care va vorbeam a generat intr-o plimbare cu elicopterul deasupra mai multor zone si atractii principale din Bucuresti.

     

    “Odata ce am cazut de acord ca ideea de acoperire ar fi cel mai bine ilustrata prin survolarea capitalei intr-un elicopter, am trecut si la construirea evenimentului cu mare grija la detalii si la calcularea bugetului”, povesteste Tereza Valcan, corporate affairs manager in cadrul Cosmote si persoana responsabila de acest tip de evenimente de promovare a noilor servicii.

     

    Creativitatea s-a declinat in cele mai mici detalii precum invitatia care consta intr-un elicopter in miniatura indicandlocatia si ora la care urma sa aiba loc aceasta misiune “undercover”, cum a fost numita; sau transportul pana la elicopter care s-a facut cu un autobuz special, folosit in general numai in aeroporturi. Conferinta de lansare a avut loc intr-o sala a Scolii Superioare de Aviatie Civila Baneasa, mancarea a fost servita in casolete specifice celor de la bordul avioanelor, iar zborul cu elicopterul a durat aproximativ 45 de minute.

     

    “La final, candam tras linie si am inceput sa adun, costurile s-au ridicat la aproximativ 15.000 de euro, adica peste media bugetului necesar organizarii unui eveniment in format clasic”, mai spune Tereza Valcan.

    E mult, e putin? S-ar putea spune ca mult, insa elicopterul a adus cresterea cu 30 de puncte procentuale a perceptiei pozitive a utilizatorilor de telefonie mobila din Romania asupra acoperirii la nivel national a serviciilor operatorului.

  • Ilustratia in linie dreapta

    Desenul este una dintre primele forme de comunicare. Dincolo de mirajul unor tehnici inovatoare, conturul unui desen a continuat sa defineasca bine si complet mesajul. Pentru privitor, el nu are un buton care sa garanteze perfectiunea, dar are o «linie» care te conduce spre dialog. Ideile ilustrate destept iti smulg inevitabil o reactie. Asa ca, in cele ce urmeaza vei zambi pentru ca iti place ce vezi si nu pentru ca ti-a spus cineva inainte «say cheese…»

     

    De la reviste si ziare si pana la reclame, situri, coperte de albume, ilustratia este un element crucial  al comunicarii vizuale de azi. Chiar daca aparent ea poate fi incadrata intr-un A4 sau intr-un numar de pixeli, ilustratia nu are limite, pentru ca are idee. Jongleaza cu simturile noastre, ne face sa radem, ne provoaca gandurile. La mine, click-ul s-a produs cu fresca uriasa – cea mai mare din lume de altfel – realizata de Adidas cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal din iunie anul trecut. Atunci am realizat intr-adevar ca «Nothing is impossible…cu ilustratia».

     

    In Romania, ea este inca folosita din motive neinspirate: fie pentru ca nu sunt bani pentru sedinte foto complexe sau pur si simplu pentru ca e nevoie «doar» de storyboarduri. In realitate insa, ilustratia este un furnizor generos de idei si creativitate. Daca ai curajul sa intri in lumea lor fara cuvinte, te vor lasa speechless. Just picture this!…

     

    Pe noi ne-au convins, Astfel ca, M&A va prezinta in paginile urmatoare ilustratorii romani de prima linie…

     

    Cum vad publicitarii ilustratia

     

    Magnific human touch – Serban Alexandrescu, Director de creatie Headvertising

    Ilustratia e un mod magnific de a evoca expresiv ipostaze care ar  necesita o uriasa desfasurare de forte pentru a fi realizate prin  fotografie. In plus, si chiar mult mai important, are “human touch” –  ca orice lucru manufacturat – care e adeseori un lucru foarte absent in publicitate. Ilustratia incalzeste un layout, ilustratia iti  “lumineaza” o parte din creier pe care fotografia rareori ti-o poate  atinge. De asemenea, ilustratia e si un mod foarte potrivit de a vorbi despre  lucruri prea serioase sau prea plictisitoare si inexpresive in sine. Odata ce iesi din conventia reprezentarii realiste, ti se deschid carari aproape nelimitate. In plus, personajele ilustrate scapa de “acuzatiile de casting” cele mai frecvente in cazul persoanelor care trebuie fotografiate. Grafica  e o cautiune expresiva pentru obiecte si fiinte considerate in mod normal ca fiind “de nearatat”.

     

    Mai calda mai personala hand made – Cosmin Ezaru, Senior Art Director GMP

     ”In Romania ilustratia este foarte putin folosita in publicitate. Ilustratorii sunt folositi mai mult pentru a prezenta clientului propuneri de printuri sau storyboard-uri. Dar cand“iese din agentie”, in general, ilustratia apare in printuri banale la tot felul de produse farmaceutice sau printuri stupide la te miri ce, sub forma unor desene de multe ori foarte urate. In majoritatea cazurilor ilustratia este preferata datorita costurilor mult mai mici decat o sedinta foto sau cumpararea unei fotografii din bancile de imagini. Dar exista si cazuri fericite in care ilustratia chiar se justifica. Si aici ma refer la ilustratiile instructionaliste, la cele retro si la cele ce se adreseaza copiilor, unde acest fel de imagine nu poate fi inlocuita de o fotografie. Ilustratia este mult mai calda, mai personala. Este “hand made” si acest lucru se simte. De aceea mi s-ar parea normal ca o ilustratie sa fie mai scumpa decat o fotografie, lucru pe care multi nu vor sa il inteleaga. In ziua de azi, candpe calculator “se poate face orice”, candsuntem inconjurati de o lume 3D virtuala, exacta, matematica, rece, prezenta unor elemente realizate cu un pic de stangacie este mult mai usor de receptat, decriptat si acceptat. Personal prefer o linie trasa cu creionul decat una trasata in orice program de grafica. Imi plac mai mult “Tom si Jerry” decat “Shrek”.”

     

    Instrument executie – Ema Prisca, Director de Creatie Graffiti BBDO

     “Primul sens al notiunii de ilustratie, primul pentru ca e cel mai uzitat, defineste un instrument. Orice propunere creativa fie ca e vorba de print, spot, on line etc ajunge in fata clientului sub forma de ilustratie. Ilustratia da viata ideii, dezabstractizeaza gandul creativ. Al doilea sens al ilustratiei se refera la un tip de executie. Sunt idei care obtin un maximum de relevanta si de impact daca sunt executate ca ilustratie. Daca vrei sa construiesti o lume fabuloasa pentru un brand de haine de copii, ajungi repede la concluzia ca ilustratia este maniera cea mai potrivita in care poti sa o faci. Ilustratia si fotografia, ca moduri de a materializa un gand creativ, au roluri diferite. Ele nu sunt sinonime, asa cum am observat ca e tentata multa lume a le considera (“n-avem bani de poza, deci facem o ilustratie”)“

     

    Expresiva interpretabila – Andrei “Trick” Robu, Chief Graphic Designer  Leo Burnett

    “Ilustratia e folosita de obicei candnu exista buget sau alte resurse  pentru o fotografie complexa, ori daca pune in valoare mai bine ideea pe care incerci s-o surprinzi si pe care nu o poti regasi intotdeauna in realitate.  E predominanta in packaging si folosita in faza initiala de prezentare a ideii (storyboards).

    Fata de fotografie, ilustratia reuseste sa dea forma fantasticului. Iti da libertatea de a contura imagini, personaje, scenarii, pe care nicaieri altundeva, in afara de imaginatia ta, nu le poti gasi pentru a le imortaliza cu o fotografie. Mai mult decat atat, ilustratia poate fi mult mai expresiva si interpretabila, asemenea unui tablou. De cele mai multe ori, insa, fotografia se poate apropia foarte tare de performantele ilustratiei.”

     

    Imagine stylish – Liviu David, Director de Creatie Next Advertising

    ”Ilustratorul cu care lucram face mai tot timpul storyboard-uri, shooting board-uri, mood board-uri si schite pentru presentation board-uri. Ilustratie in reclame nu prea am folosit, pentru ca nu s-a potrivit ca idee la ce faceam. In lumea asta a fotografiilor stas de pe getty, ilustratia din start imprima un anumit stil, care trebuie sa se justifice in context si sa se potriveasca personalitatii produsului respectiv. Daca stii ce vrei si alegi ilustratorul potrivit, cu ilustratia poti obtine mai ieftin si mai usor o imagine stylish decat cu fotografia.”

  • Matei BRANEA

    Face ilustratie de…

    Am inceput sa desenez din liceu. Ilustratie comerciala fac din 2000.

     

    Putem vorbi de stiluri in ilustratie?

    Desigur. Ca in orice zona artistica exista stiluri si in ilustratie. Ele depind de tehnica folosita si de abordarea personala a autorului.

     

    Stilul de care se simte mai apropiat

    Eu sunt pe zona alternativa/cartoon. Asta nu inseamna neaparat funny. Inseamna ca nu fac desene realiste sau Disney.

     

    Amprenta personala vs brief

    De obicei, candsunt contractat pentru o lucrare se tine cont de cum desenez si asta se si doreste. Eu nu emulez alte stiluri decat cele pe care le am si le dezvolt in mod natural. Daca tema sau stilul dorit nu se pupa cu stilul si structura mea, nu accept jobul.

     

    “Adaptarea la brief” – compromis sau provocare de metamorfozare a stilului personal

    Ambele. Trebuie sa fii megastar ca sa zici: “asta e desenu’, ziceti mersi ca vi l-am facut, vine maine cineva dupa lingouri.” Daca reusesti sa te adaptezi e bine ca inseamna ca esti versatil, daca reusesti sa iti pastrezi integritatea artistica si morala esti si mai bine 🙂

     

    Satisfactii pe care ti le aduce aceasta cariera

    Faptul ca pot sa fac ce imi place si ca uneori se intampla sa primesc bani pentru asta. Dar cea mai mare satisfactie o am candreusesc sa ii fac pe altii sa rada la desenele mele sau sa vrea sa le pastreze. Iz the best!

     

    Ilustratia in raport cu alte arte vizuale

    Eu consider ca puterea ilustratiei sta in posibilitatea de a face freeze frame intr-o poveste si a arata tot story-ul, cu ce a fost inainte si dupa fotograma aleasa deodata. Seamana cu fotografia, dar poate sa faca mai multe trik-uri. E la fel ca diferenta intre animatie si film.

     

    Rolul ilustratiei in crearea unei reclame

    Unele reclame se preteaza la ilustratie prin subiect, altele prin abordare. In final depinde de agentie daca vor poza sau desen. Parerea mea e ca o sa vedem din ce in ce mai multa ilustratie in reclame. Lumea se obisnuieste cu pozele si atunci agati ochiul cu desenul. Urmeaza hibrizii…

     

    www.branea.ro

     

    Varsta: 30 de ani

    Studii: A absolvit „Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza” si facultatea de film si televiziune din cadrul UNATC Bucuresti.

     

    Animatie 2D (filmografie selectiva)

    – Grafica (animata) pentru emisiunea  „Marca Inregistrata” – PROTV/TVR1 – (2003,2004,2005)

    – Invidia – videoclip Planeta Moldova, Lida si Kolea, Prikoke, Gandacii – animatii in colaborare cu Planeta Moldova (2004)

    – Noaptea Devoratorilor de Publicitate – spot Tv (2004)

    – Panselute – videoclip Grupul Sanitar (2003)

    – Heaven – film de animatie 2D, realizat pentru spectacolul de dans contemporan Paradis in serie / Serial Paradise in coregrafia lui Cosmin Manolescu (2003)

    – Sketch – film de animatie, creion pe calc, productie UNATC (2000)

    – OMULAN – 7 episoade, The Boyscout’s Reward, John Smit’s Awakening, The Mistery of Moon Samurai (1999-2002 – www.cartoons.ro)

    – Alinuta – Indiferenta (2006)

     

    Illustration, Comics & Stuff

    – OMULAN – carte de banda desenata (Hardcomics 2003 – www.hardcomics.ro )

    – ilustratii si bd pentru fanzinul INCEPEM (www.2020.ro/fanzine),

     

    Revistele: Omagiu , RE:PUBLIK, pentru APERITIFF – ziarul festivalului (2004/2005) si alte diverse ziare si publicatii

    – OMULAN – The Big Iexpozishan, exibition at Galeria Noua/Bucharest – drawings, animation and interactive media (2002)

     

    Altele

    2002 – Membru Hardcomics

    2003 – Membru UCIN – Asociatia Filmului de Animatie

    2006 – Membru ASIFA – Asociatia Internationala a Filmului de Animatie

  • Alexandru CIUBOTARIU

    Face ilustratie de…

    De mic copil. Am inceput cu «mazgalitul».Desenam pe pereti, prin camera. Oriunde. Si asta pentru ca eram incurajat de parintii mei. Chiar imi aduc aminte ca mi-au transpus un desen al meu pe un perete. Eram copil si doar ma bucuram de desene, dar cred ca am inceput sa constientizez ca acesta poate deveni drumul meu in clasa a V-a, candm-am mutat la o clasa speciala de la liceul de Arta din Constanta. Atunci am inceput «orele de culoare»…

     

    A ales ilustratia pentru ca

    Asa a fost linia desenata…

     

    Putem vorbi de stiluri in ilustratie?

    Da. Tehnica este primul criteriu care poate defini un stil: tus, pictura, desen, colaj. La fel, putem face diferenta intre comic si realist. Si mai intervine apoi abordarea autorului, interpretarea lui personala. Sunt autori care isi definesc un stil si utilizeza aceleasi tehnici si autori care exploreaza si abordeaza si tehnic si stilistic cai diferite.

     

    Stilul de care se simte mai apropiat

    Ilustratia pentru copii. Am o afinitate pentru cartea de copii bine facuta. Am facut asa ceva si am avut sansa sa vad «live» reactia unui copil la desenele mele. Atunci am avut garantia 100% ca am facut ceva bun. In general, toate lucrurile misto mi s-au intamplat din joaca. De exemplu, pisica patrata. E un personaj pe care l-am facut pur si simplu pentru ca mi-a placut. Eu atat i-am dat: bucuria mea. Dar ea a avut si noroc si a fost apreciata de ceilalti. E dovada ca exista staruri si in lumea personajelor desenate…?

     

    Despre street art

    Este in primul rand o forma de exprimare. Ca artist, te poate ridica pentru ca iti ofera un spatiu de expunere foarte liber si generos in care poti sa surprinzi reactii din partea oamenilor: un zambet si poate chiar o completare. Trebuie sa iti asumi insa anonimatul si efemeritatea lucrarilor. La mine nu prea a functionat partea cu anonimatul. Eu am incercat sa vindec orasul, sa pansez locurile urate pentru ca sunt multe locuri care au nevoie de astfel de accente.

     

    Amprenta personala vs brief

    In general, un creativ stie ce sa ceara de la tine; poate doar sa impinga niste limite. Dar de cele mai multe ori, un ilustrator se alege in cunostinta de cauza, in functie de portofoliul lui. Mie imi place sa fac publicitate pentru ca de fiecare data propunerea a venit de la agentii si este flatant sa vezi ca oamenii iti stiu semnatura si vor sa lucreze cu tine. E o forma de apreciere. Imi doresc sa ajung la etapa in care un client vrea un personaj al meu, creat fara un brief anume…Atunci, ar fi prima confirmare clara ca personajele mele sunt un brand.

     

    Satisfactii

    Reactia oamenilor! Faptul ca ceea ce faci tu ii emotioneaza intr-un fel sau altul. Ei ajung sa te cunoasca pentru ceea ce faci, iar ceea ce faci este o bucurie si nu un efort.  

     

    Ilustratia in raport cu alte arte vizuale

    Este mai dinamica si, din punctul meu de vedere, nu are bariere. In ceea ce priveste o competitie directa cu fotografia, mi se pare ca te implica mai mult. Si ca privitor, dar mai ales ca autor. La fotografie trebuie sa surprinzi expresii, stari. La ilustratie esti responsabil pentru «viata» personajului tau, pentru ca tu l-ai creat, tu ii decizi personalitatea si cursul lui.

     

    Rolul ilustratiei in crearea unei reclame

    O personalizeaza si, implicit, o face mai vizibila.

     

     

    www.ciubi.go.ro

    http://undergroundbd.blogspot.com

     

    Porecla: Ciubi

    S-a nascut in 1979 la Constanta

    Studii: Liceul de Arta Constanta

    Facultatea de Arta “George Enescu” Iasi, sectia grafica.

     

    Lucrari, ilustratii, benzi desenate, articole publicate in peste 55 ziare si reviste in Romania, Belgia, Slovenia, Polonia, Croatia si ilustratii de carte pentru 11 carti.

     

    Patru albume personale de benzi desenate.

     

    “Strainii“1995, “La solitude de la decomposition“ 1998, “Alex la Paris“ 2001, ”Povestea despre eu” 2005, si mai multe de grup : ”Hardcomics#3“ 2004, “Hardcomics Seex”2006 , “Star wazz” 2006.

     

    Mai mult de 30 expozitii: Muzeul National de Arta Constanta 1994; Centrul Cultural Francez Iasi 2000; Centrul Studentesc Iasi 2001, The Cinema Museum Thessaloniki Grecia 2002, Craiova 2003, Espace Franquin Angouleme Franta 2004, Centrul Cultural Roman Budapesta 2006, Festivalul BD Hornu Belgia si Ambasada Romaniei din Bruxelles, Belgia 2007.

     

    Mai mult de 20 de premii

  • Fesus BARNA

    Face ilustratie de…

    De sapte ani.

     

    Putem vorbi de stiluri in ilustratie?

    Da. In general fiecare ilustrator incearca sa gaseasca si sa impuna un stil propriu.

     

    Stilul care il reprezinta

    Nu pot sa spun ca sunt atasat de un anume stil de ilustratie. Apreciez orice desen care reuseste sa exprime un mesaj intr-o maniera captivanta.

     

    Amprenta personala vs brief

    E o problema. La noi in tara, ilustratia de publicitate nu are traditie, si implicit nu prea se cere. De multe ori, ilustratorii sunt pe locul doi, dupa fotografi. Pretextul e: “daca nu avem bani de poze, facem ilustratie”. Din cauza asta, aproape de fiecare data trebuie sa te pliezi la genul de ilustratie agreat de client. Asta te poate duce la un portofoliu destul de eclectic.

     

    “Adaptarea pentru brief” – compromis sau provocare de metamorfozare a stilului personal

    Daca ilustratia se preteaza la brief, atunci e o provocare, daca ilustratia e un compromis, atunci e si mai mare “provocare”.

     

    A ales ilustratia datorita

    Unui pahar de vin si a unui prieten.

     

    Satisfactii

    In Romania mai trebuie sa treaca niste ani ca sa poti sa faci cariera de ilustrator, asa ca trebuie sa mai astept pentru satisfactii.

     

    Ilustratia in raport cu alte arte vizuale?

    La ilustratie trebuie sa comunici un mesaj cat se poate de clar tinand cont de o multime de factori, pe candartele vizuale iti ofera libertatea deplina de exprimare.

     

    Rolul unei ilustratii in crearea unei reclame

    In primul rand, trebuie clarificat faptul ca ilustratia poate si trebuie sa transmita stari pe care fotografia nu le poate transmite. La fel, ilustratia nu trebuie sa fie o gaselnita, o solutie de compromis. Abia atunci putem sa vorbim in ce masura ajuta reclama. Cred ca, prin ilustratie se comunica mai expresiv, poate mai inteligent.

      

    1992 – 1998 Facultatea de Arte Timisoara

    2000 – 2005 Ilustrator la Tempo Advertising

    2005 – «am infiintat IMAGE TANK STUDIO, care sper sa produca multe ilustratii de calitate; cat mai multe posibil».

  • Mihai TITOIU

    Face ilustratie de…

    De cativa ani m-am apucat sa lucrez in Bucuresti si sa-mi castig painea din aceasta meserie, dar ilustrez din copilarie.

     

    Putem vorbi de stiluri in ilustratie?

    Cred ca da, depinde probabil de genul de productie pentru care sunt executate. O ilustratie de carte difera de una de film, cum una de film difera de o reclama sau de joc. Depinde foarte mult de genul de productie si de cerintele clientului.

     

    Stilul de care se simte mai apropiat

    Prefer ilustratia de film pentru ca provocarea este mai mare. Sunt si reclame mari care seamana cu productia de film unde provocarea este asemanatoare.

     

    Amprenta personala vs brief

    Stilul personal este cel care te defineste ca artist. Relatia cu clientul conteaza foarte mult in rezultatul muncii finale. Clientul poate motiva sau poate pune presiune asupra rezultatului final. Depinde de fiecare artist cat de mult isi pune amprenta personala in limita de timp data si in fata gustului clientului.

     

    “Adaptarea la brief” – compromis sau provocare de metamorfozare a stilului personal

    Cred ca “metamorfozare” este cam mult spus. Un ilustrator profesionist trebuie sa se inscrie in deadline-ul si cerintele clientului. Cu alte cuvinte, cerintele vin in fata gustului personal si asta este cea mai mare provocare pentru mine.

     

    A ales ilustratia…

     In momentul in care am descoperit ca pot sa traiesc in Romania din ilustratii, concept art si storyboard, mi-am dat seama ca acesta este cel mai creativ mediu pentru mine.

     

    Satisfactii

    Cea mai mare satisfactie este in momentul in care vad rezultatul final: o reclama la televizor sau un film in care recunosti ilustratiile pe care le-ai facut. 

     

    Ilustratia in raport cu alte arte vizuale

    Faptul ca dai viata unei povesti (script sau carte), esti prima persoana care prezinta unui producator, art director sau regizor rezultatul final. Ca ilustrator trebuie sa te inscri in costurile de productie, sa ai bune cunostinte de design, perspectiva si compozitie.

     

    Rolul ilustratiei in crearea unei reclame

    Incepand cu costurile de productie care pot fi calculate mult mai usor pe baza catorva ilustratii si terminand cu motivarea oamenilor, ilustratiile elimina ceata din mintea celor care sunt implicati in proiect si stimuleaza imaginatia realizatorilor.

     

    www.memestudio.net

     

    Porecla – MEME

    Varsta: 26 de ani

    S-a nascut la Constanta. A crescut intr-un mediu artistic, ambii sai parinti fiind artisti grafici. In 1992 a castigat primul premiu la un concurs de desene si pana acum are un portofoliu de premii in competitii de benzi desenate si ilustratie SF.

    A fost de patru ori selectat la Olimpiada Nationala de Arta si a castigat de doua ori locul intai la sculptura.

    In 1997 a descoperit Adobe Photoshop si a inceput sa experimenteze diferite tehnici. Continua sa o faca si acum…

  • Impossible is Nothing

    O simpla inversare de cuvinte – de la “Nothing Is impossible” la “Impossible Is Nothing” – a permis creativilor de la 180 Amsterdam sa creeze o noua tematica pentru campania Adidas. Una ilustrata, in care elementele centrale sunt “key frame”-urile desenate de catre  animatorii de la Passion Pictures!

     

    Noua campanie Adidas “Impossible Is Nothing” a convins cativa sportivi de top din lume sa-si exprime experientele dramatice intr-o forma in care n-au mai facut-o pana acum: pictandu-si povestile diferite – de la recuperarea in urma unor boli incurabile la revenirea ferma pe pozitii in urma unor umiliri publice. Opt sportivi recunoscuti pe plan international, printre care David Beckam (considerat de creativi cel mai bun artist), baschetbalistul Gibert Arenas si rugbistul Jonah Lomu au participat la campania globala Adidas si alte 13 vedete locale s-au destainuit pentru spoturile difuzate in tara lor.

     

    “Cu siguranta, victoria este un lucru foarte important in sport si tocmai de aceea mare parte din spoturile publicitare isi concentreaza atentia pe invingator. Insa lumea iubeste sportul si pentru efortul pe care acesta il presupune”, spune CD/Director Dean Maryon. Daca ilustrezi vedetele doar ca “superoameni, orice copil va spune <Eu nu voi fi niciodata asa>, pe canddaca ii vad si in momentele lor grele, acestia devin reali”, adauga Sean Thompson, CD/Director, care s-a alaturat echipei 180 anul trecut parasind Wieden A Kennedy din Londra.

     

    Dupa evaluarea povestilor sportivilor in sedinte de patru ore, “key frame”-urile desenate de ele au fost aduse la viata de catre  animatorii de la Passion Pictures. Echipa de la 180 si-a dorit ca animatia sa aiba un aer naiv. “Nu ne-am dorit ca desenele sa fie prea iscusite. Am vrut ca animatorii sa uite pentru un moment toata experienta pe care au acumulat-o in timp ca animatori”, sustine Thompson.

     

    Campania a fost o adevarata provocare pentru intreaga echipa care a participat la realizarea ei. Incarcatura emotionala puternica pe care o au povestile sportivilor i-a facut sa simta greutatea responsabilitatii pe care o au fata de ei. “Iti petreci patru ore cu acesti oameni. Ei sunt foarte sinceri si deschisi cu tine si-ti spun povestea lor – dupa care pleaca. Si tu ramai gandindu-te “Uau, trebuie sa nu-i dezamagim”, povesteste Maryon. Apoi, continua cu exemplul lui Lomu (“Circle of life”)  care a fost doborat de o boala la rinichi, iar doctorii i-au spus ca va ramane in carucior pe viata: “De fiecare data candte uiti la film, te gandesti ca nu ai vrea ca el sa fie dezamagit din cauza ca nu am reusit sa surprindem emotia sau adevarata poveste.”

     

    Pe langa partea de animatie, Passion a realizat si 19 documentare filmate in timp ce sportivii isi expuneau povestea de viata creativilor. Adidas si-a inceput campania cu o serie de teasere de 14 secunde difuzate pe YouTube (AdidasIIN), deschizand apetitul vizitatorilor pentru mai mult. Acum, campania depaseste spatiul TV cu printuri, outdoor, web work si expozitii in diverse galerii de arta dedicate sportului.

  • Felix Reidenbach si cea mai mare fresca cu fotbalisti din lume

    „Ma concentrez pe ceea ce vreau sa fac mai mult decat pe ceea ce sunt in stare sa fac“

     

    Ilustratorul german Felix Reidenbach s-a facut remarcat anul trecut in timpul mondialelor de fotbal cu fresca lui in care zeii fotbalului decoreaza tavanul garii centrale din Cologne, Germania. Proiectul de aproape  800 de metri patrati a necesat o munca intensa de aproape doua luni.

     

    Pentru inceput, artistul de 46 de ani a analizat picturile pe tavane executate de-a lungul timpului, incepand cu secolul XV si pana in secolul XVIII. A incercat sa gaseasca printre atatea lucrari stilul sau ideal. Abia apoi s-a apucat de treaba si a realizat un 3D de arhitectura. A desenat corpuri de fotbalisti in diferite pozitii, carora le-a lipit capetele celor 10 sportivi, adaugand si steagurile adidas. Dupa ce a primit acordul clientului a pictat cu multa precizie compozitia in format digital. A muncit cate patru zile pentru fiecare jucator. Imaginea finala a fost printata pe material si apoi montata pe tavanul garii. Locuind in Suedia, Reidenbach nu si-a putut admira pe viu opera, ci doar pe ecranul calculatorului sau.

     

    Pentru un artist care a renuntat la liceu si a fost respins la scoala de arta, Felix Reidenbach are un portofoliu destul de impresionant numarand clienti precum: Lufthansa, Ikea, Sony, Audi, revista germana Petra si Gore-Tex. Faptul ca artistului nu-i place sa se incadreze in tipare este evident prin simpla alegere a numelui companiei sale. 2d3d4d e o alegere destul de neconventionala. “De candam inceput sa desenez, am incercat sa devin un artist cu cat mai multe fatete, din punct de vedere stilistic si conceptual”, iar cum “Academia era pentru mine camera mea, nu a avut cine sa-mi spuna ca gandul meu era idiot”, povesteste Felix Reidenbach. Cu toate astea isi urmeaza in continuare propriile convingeri de fiecare data candisi alege joburile: “Ma concentrez pe ceea ce vreau sa fac mai mult decat pe ceea ce sunt in stare sa fac.”

  • Teribilele sigle miscatoare

    Imi place ca romanii au descoperit televiziunea. E o jucarie atat de fascinanta, incat, ii simt, n-ar pune unul mana sa-i citeasca instructiunile de folosire. De cum o vad, sar pe ea si, ce-o fi o fi. Doar n-o sa moara nimeni daca trag si ei de ea in toate partile.

    Acum de ce sa nu fiu sincer. Si mie imi place jucaria numita televiziune. Imi place si sa ma joc cu ea, dar si sa ma uit la altii cum se joaca. Mai ales ca unii o fac atat de bine, incat nu-mi pot dezlipi ochii de la ei. Dupa parerea mea, meritul le apartine in totalitate, pentru ca mi-e imposibil sa cred ca i-a invatat cineva asa ceva.

    Uite, sa luam, de exemplu, marea descoperire numita “grafica”. Sa ne aducem aminte de unde am plecat, ca sa vedem unde am ajuns? Isi mai aminteste cineva de acele celebre cartoane care apareau din candin cand(si am impresia ca inca mai apar) intre programele televiziunii publice? Ce frumuseti, ce incantatoare creatii… Se pierd, din pacate, odata cu tehnologia asta, bat-o vina. Ne-au terminat computerele moderne. Au venit cu softurile lor incitante, dar bine ca n-au adus odata cu ele si scoala de a le folosi corect. Asta ne mai lipsea. E ca si cum te-ai duce la un concert si instrumentistii ti-ar canta dupa note si nu dupa ureche. S-ar duce tot farmecul.

    Ma bucur, cum sa nu ma bucur, candvad ca, odata cu explozia de posturi tv – care senzational, care cu atitudine, care de nisa – zburda “grafica” de zici ca suntem intr-un continuu festival al dansului si veseliei. Astazi, daca nu se calca si culorile in picioare la fiecare aparitie si, mai ales, va rog sa retineti acest aspect, daca siglele de post sau de emisiune nu se misca non stop, se cheama ca esti ori invechit, ori nu te pricepi la televiziune.

    Ma uit din candin candla France 2. Ce fraieri. Stau cu grafica aia 2D si asta, hai mai e cum mai e, dar s-o vad tot timpul nemiscata? Sa nu se invarta ea, sa pulseze acolo, s-o strabata un fior, o raza de lumina? Ma rog, nici nu stiu ce pierd. Ar trebui sa inceapa sa ia lectii de la noi. Sa vada ca o sigla statica nu-ti distrage atentia. Pe cand, una care se bosumfla mereu, face tumbe, se invarte si sclipeste iti mentine atentia treaza. Te indeamna pur si simplu sa te uiti una doua la ea. E ca si o manea, daca-mi permiteti comparatia. Ca o manea data la maxim, in comparatie cu un swing cantat fara nici cea mai mica distorsiune, cu instrumente reci, pe note.

    Pai cum te misca maneaua, mai ales daca volumul e suficient fortat, asa incat s-o poti auzi de la trei strazi distanta? Cum ti se face pielea ca de gaina? Cum iti vine sa scoti lanturile peste tricou si sa arunci cu banii sa moara dusmanii? Asa e si cu sigla in miscare. Candma uit la ea si-i simt explozia de culori intr-o dinamica fara sfarsit, raman hipnotizat si nici ca mai pot urmari ceva din emisiunea care o insoteste. Ceea ce e esential. Caci numai asa ma mai pot abtine sa nu emigrez maine.

  • O zi ca oricare alta

    Peste doua zile implinesc un an. Un an de candam venit inapoi din Down Under. Un an de candma intreaba toata lumea de ce. Trebuie sa-mi tai motul. La multi ani.

     

    Si iata ca azi, la aproape un an de Romania, traiesc o zi neaos-romaneasca. O zi in care nu stiu daca sa plang sau sa rad, daca e bine sau rau, daca am mare noroc sau mare ghinion. O zi ca oricare alta si ca nicio alta.

     

    Dimineata am o intalnire cu un costumier. Ieri ni s-a spus ca tot ce vrem noi nu prea se poate. Se poate mai prost, dar nu mai bine. Am venit din nou cu pretentia absurda a unui nivel de calitate evident inutil – ca doar in Romania merge si asa. Ieri nu se putea, azi ii explicam pe indelete ce vrem si pare ca a inteles. Vom vedea in curand si ce a inteles. Apoi ne vom da ascutit seama in ziua filmarii ca micul detaliu executional care “nu s-a putut face” va strica inevitabil spotul. Stiu asta.

     

    Ajuns in agentie, imi petrec primele ore ale diminetii exersandu-mi abilitatile de geniu. In mod ciudat, in fiecare zi se rostogoleste in creatie cate un obiect rotund pe punctul de a exploda. Fie un client suparat, fie un deadline intarziat, fie o urgenta la studio, fie un mic detaliu pe care daca nu-l comunici unde trebuie se alege praful. Dupa 2 ore de jonglat cu grenade, incep sa apara relaxati si baietii din creatie (fetele sunt deja acolo). Inca mi-e greu sa ma obisnuiesc cu oamenii care vin la 12.00 invocandun motiv atat de neinspirat, ca ma-ntreb de ce-i platesc intr-un post creativ. Ca tot veni vorba – caut art director.

     

    Intre timp, aflu de la colegi ca unele proiecte la care am impins nesimtirea exigentei prea departe nu se pot face in conditii relaxate de munca. Deci nu se pot face. Asa ca trebuie sa venim cu idei mai banale care se pot realiza fara stres intre 11 si 6, cu o pauza lunga de masa.

     

    La pranz ma azvarl intr-un taxi, cap compas ASE, pentru o conferinta intitulata aproximativ “A pleca sau a nu pleca din Romania”. Creativi, strategi, manageri, parlamentari si tineri deputati dezbat timp de doua ore, din spatele masutelor cu fursecuri, sub privirile flamande ale tinerei generatii, problema spinoasa a dorului-de-duca. Imi deapan povestea, rar si apasat, in fata unei generatii cu o parere mult prea buna despre ea ca sa-i poti insufla concepte extraterestre precum pasiunea, modestia si bunul-simt.

     

    Ora 4 ma gaseste in biroul unui client care-mi explica pe degete cam cum se face un spot. Se pare ca nu-i mare chirurgie. Daca aplici doua-trei principii de baza (care la fiecare client sunt altele), iti iese.

     

    Ora 6. Studio. Vant puternic. Coafura rezista. Nu pentru mult timp insa, caci ne luam niste sudalmi de ni se zbarleste parul. Spotul nu e ceea ce ne-am asteptat, si clientul nu ne iarta. Meritam, caci increderea se plateste scump. Pentru a suta oara, regizorul in care am avut incredere ne-a faultat grav. Montajul trebuie schimbat, iar tratamentul de culoare e atat de dezastruos, incat maine vom reface telecine-ul. De la o vreme, nici nu ma mai cert cu regizorii. Ii astept sa plece si refac totul. E mult mai simplu.

     

    Ora 10 ma prinde la Next dezamorsand ultimele petarde ale zilei. A fost o zi buna. O zi fructuoasa. O zi frumoasa. O zi romaneasca, stropita cu sudoare, sange si dinti smulsi in cotidianul pugilat pentru un lucru mai bun ca ieri.

     

    Dragi costumieri, producatori, creativi, clienti, regizori, tineti-o tot asa. Cum ar fi viata fara forta de frecare? De ce sa ne fie mai usor, candne poate fi mai greu? De ce sa iasa mai bine din prima, candpoate iesi mai prost in mod repetat? De ce sa nu doarma unii mai mult, ca altii sa doarma mai putin? Ca doar suntem in Romania, unde merge si asa.