BusinessMagazin

Blog

  • Mai am putin pana la 1 miliard

    Unii lideri sunt nascuti, in timp ce altii sunt facuti. George Copos (54 de ani) este, probabil, putin din ambele. In dimineata interviului, un personaj nu foarte inalt, cu servieta in mana dreapta si haina unui costum impecabil pliata pe mana stanga, calca cu pasi apasati prin holul lung cu colonade al ANA Holding. Ne intampina cu un glumet “nu dormiti la ora asta?”, stiind ca a intarziat o jumatate de ora, si trece grabit spre biroul cu usi masive din lemn, inchise ermetic.
    Cu Copos poti vorbi ore in sir si sa nu afli nimic. Livreaza “la pachet” povestea celor 700 de dolari cu care si-a inceput primele afaceri, asezonata cu proiectele de viitor care includ o listare la bursa, cu anuntul ca Rapid, clubul de fotbal pe care il finanteaza, nu este de vanzare, dar si cu speranta ca Alexandra, fiica sa, se va intoarce de la studii din strainatate si va lua in maini fraiele grupului. Dincolo de obisnuitele declaratii ale fostului vicepremier al Romaniei, avem de-a face cu un om extrem de incapatanat, care conduce un grup de companii ce valoreaza, in momentul de fata, peste 400 de milioane de dolari. Extrem de scrupulos in contracte, se spune ca nimeni nu a castigat vreodata mai mult decat Copos dintr-o afacere, iar pe de alta parte, este omul care isi plateste intotdeauna datoriile, mai ales cele la banci.
    Este actionar majoritar la ANA Holding si colectionar de arta romaneasca. Mai nou, propozitia pe care o predica neincetat presei spune ca este jucator la Bursa. Dar oare joaca? Cine il stie bine stie ca el nu pierde nimic. I se aroga o avere personala impresionanta, dar Copos nu lanseaza cifre exacte. Cand va atinge miliardul de euro? Copos propune un calcul simplu – “in zece ani s-au realizat primele 200 de milioane. In cinci ani s-au realizat urmatoarele 200. In doi ani s-au realizat urmatoarele 100”. Daca pastram ritmul mediu de crestere si tinem cont si de capacitatea de accelerare a grupului, in trei ani grupul sau va valora aproape 1 miliard de euro.

    Pasiunea costa scump
    ANA Holding, umbrela sub care sunt adunate toate afacerile desfasurate de el, inseamna operatiunile hoteliere, Ana Hotels, cea mai mare fabrica de motoare electrice din tara – Ana Imep, Ana Pan, care activeaza in domeniul panificatiei, Ana Electronic – businessul cu electronice care i-a adus gloria in anii ’90, Ana Teleferic, care administreaza partiile de schi din Brasov, dar si o companie de transporturi, Ana Trans. Doua pete de culoare stau in portofoliul holding-ului – FC Rapid si Ana Yacht, care dezvaluie putin din pasiunile proprietarului: cea pentru fotbal si cea pentru navigatie.
    Pata visinie ii scoate la iveala si prima vulnerabilitate. De nenumarate ori a anuntat ca vrea sa vanda clubul de fotbal si de tot atatea ori a retractat. “O mare iubire nu este de vanzare, chiar daca nu-mi aduce niciun beneficiu financiar.” Sa nu fi castigat Copos nimic din fotbal? Nu toata lumea il crede, mai ales ca este omul de afaceri care a avut mereu de castigat, in orice domeniu.
    Cea mai recenta mutare dezvaluita de Copos include listarea la bursa a clubului, o premiera pentru fotbalul romanesc, dar si o buna ocazie de a strange banii atat de necesari viitoarelor investitii. “Uitati – spune omul de afaceri, deschizand un dosar cu contul de profit si pierdere al Rapidului, plin de adnotari pe margine – pierdere neta de aproape 4 milioane de euro.” Chiar si asa, jucatorii feroviari nu vor fi platiti niciodata sub forma de donatii, dupa modelul altor cluburi, ci vor continua sa aiba alocata cea mai mare suma importanta din P&L.
    Nu se sfieste sa admita ca e supus greselii: ca a intrat in politica, ca nu a inchis Ana Electronic cand a intrat in declin sau ca nu a vandut Ana Imep grupului Emerson, cand a avut pe masa o oferta de peste 60 de milioane de dolari. Acum, Ana Imep aduce pentru Copos o cifra de afaceri de peste 70 de milioane de euro anual, in conditiile in care a fost achizitionata de la stat, in 1996, cu suma de 45 de miliarde de lei (15 milioane de euro la momentul respectiv), si 95% din productia de motoare electrice este destinata exportului.

    Numele nu conteaza
    Copos vrea sa lase impresia de nationalist convins si se declara un adept al teoriei lui Keynes. “Am vrut intotdeauna sa creez valoarea adaugata si locuri de munca”, spune el. Recunoaste ca Gigi Becali, patronul Stelei, a fost “mai inteligent” si a cumparat pamanturi, o reteta simplista dar foarte profitabila, si ca ar fi fost mai profitabil sa faca afaceri pe persoana fizica, fara sa plateasca salarii si impozite la stat. Din aceasta cauza, a avut de pierdut atat pe plan financiar, cat si pe plan personal. Ar fi putut si sa urmeze modelul american de business, sa isi marketeze numele si sa faca din Copos un brand cu o notorietate inzecit mai mare decat cea din prezent.
    “Recunosc ca nu m-am gandit niciodata sa fac din Copos un brand, sau sa-mi numesc afacerile asa. Oricum, ‘ANA’ mi se pare un nume mult mai frumos si mai inspirat.” (Copos repeta povestea brandului de inspiratie folclorica si legatura pe care a facut-o intotdeauna intre spiritul de sacrificiu al sotiei lui Manole, Ana, si spiritul civic al companiilor sale.) Spune ca nu a vrut sa faca istorie cu numele pe care il poarta, cum a fost cazul Merill Lynch sau, mai aproape, Tiriac. Fostul tenismen roman a riscat si s-a dovedit foarte inspirat cand si-a legat numele de toate afacerile pe care le-a dezvoltat. E drept, acesta avea deja un brand personal foarte puternic, iar proiectele de care si-a legat numele au beneficiat de pe urma asocierii. Copos insa nu a vrut sa joace cartea vanitatii.
    “Am proiecte imobiliare de 200 de milioane de euro. Voi construi cel mai inalt turn de afaceri din Romania si se va numi Ana Tower, nu Copos Tower”, spune el. Greu de spus, totusi, daca Copos Holding i-ar fi construit proprietarului o notorietate mai mare decat prezenta in tribuna oficiala din Giulesti sau cea din Palatul Victoria, pe vremea cand era vicepremier in Guvernul Romaniei. In orice caz, spre politica arata cu degetul – o greseala ireparabila, dar din care are multe de invatat. Atunci, de ce a facut pasul? Raspunde cu un oftat: “a fost greseala vietii mele ca am amestecat afacerile cu politica, dar sper sa se termine totul (cariera politica – n.r.) cat mai repede.”

    Cei trei “L”
    La capitolul pierderi si greseli, Copos nu se sfieste sa vorbeasca si pare impacat cu sine. Mai ales ca are planuri mari pentru viitor, din care vrea sa scoata, bineinteles, castiguri mari. “Cea mai profitabila investitie a mea vor fi imobiliarele, veti vedea in anii urmatori, pentru ca eu am cumparat mult teren bun, pastrand, totusi, un low profile. Am in minte mereu cei trei ‘L’ esentiali in imobiliare – Location, Location, Location.”
    O alta suma mare de bani va obtine nu numai din real estate, ci si in momentul cand isi va lista holdingul la bursa (sub simbolul ANA, evident), asta daca se va hotari, intr-un final, sa imparta societatea cu actionarii, sa nu mai fie un one-man-show si sa continue sa delege. Asa ajunge Copos sa accepte, tacit, perceptia oamenilor din jur despre el. Desi e un capitalist convins, a inceput totusi in afaceri cu diurnele pe care le primea ca seful studentilor comunisti din Romania, pentru deplasarile in strainatate, inainte de ’89. Stie ca oamenii de business nu vor sa faca afaceri cu el, dar ii tine aproape cu bani. “Sunt un tip foarte demanding si cer foarte multe de la oamenii din jurul meu. Cand am construit sediul ANA Holding paseam descult si cu ciocanul in mana pe holuri, ca sa observ orice neregularitate din pereti si din podea. Daca ceva nu corespundea cu proiectul, il spargeam pe loc. +sta este motivul pentru care constructorii isi pun mainile in cap cand aud de ANA. Totusi, pana la urma, banul vorbeste…”
    Una peste alta insa, daca socotesti deciziile bune sau rele, Copos stie prea bine cum sa iasa in avantaj. Dupa afacerile cu cofetarii, ce i-au adus capital pentru urmatoarele investitii, Copos a inceput sa hraneasca alt gen de “foame” a romanilor. Cea de electrocasnice. Ana Electronic a patruns, in 1992, pe o piata pustie cu o cerere imensa. “Toata lumea voia un televizor sau un video, fiecare avea cativa bani pusi deoparte, problema era ca nu aveau de unde sa le cumpere.” Copos a satisfacut acea cerere si succesul a fost imediat.

    Primul milion
    Daca toti oamenii de afaceri spun ca primul milion de dolari a fost drumul cel mai anevoios, pentru Copos primul milion a venit cat se poate de repede si nu sunt prea multe de povestit pe aceasta tema: “primul milion de dolari l-am facut cu Ana Electronic”. Problema insa a venit in timp ce facea acesti bani. S-a lovit exact de aceeasi nevoie a populatiei care voia sa cumpere ceva, dar nu avea ce si de unde. In 1996, Copos avea deja un important capital in moneda nationala, neconvertibila la acea vreme. “A trebuit sa iau o decizie: fie sa-i schimb in devize, pe piata neagra, fie sa investesc in active.” A investit tot, adica aproape 50 de milioane de dolari, in active. Suma este halucinanta pentru numai cinci-sase ani de activitate si este justificata numai prin natura pietei de atunci din Romania.
    De altfel, Copos recunoaste fara nicio problema ca a trait vremuri pline de oportunitati, cand banii se faceau foarte usor. “Multi oameni au acumulat averi peste noapte, dar le-au risipit la fel de usor. Eu am fost si sunt in continuare mult mai masurat si echilibrat cu cheltuielile.” Zgarcit, cum spun, mai simplu, dar la unison, apropiatii omului de afaceri – calculat, dupa cum se descrie el insusi, in diverse contexte. Diferente de nuanta, desigur.
    Recunoaste de pilda, ca din dragoste pentru arta, dar si pentru banii lui munciti, merge in atelierele pictorilor si se targuieste la centima pentru cate un tablou care ii place. “Cumpar tablourile direct de la pictori, daca acestia mai sunt printre noi. Imi place foarte mult sa negociez, sunt un bun negociator si trebuie sa fiu, pentru ca artistii se despart foarte greu de operele lor.”
    Dar IMEP a constituit numai 30 de procente din banii pe care Copos ii avea de investit. Cu restul a iesit la cumparaturi de hoteluri. Bradul, Sport si Poiana au incaput toate pe lista sa, iar investitiile din Poiana Brasov s-au tinut lant. Un nou holding, ANA Teleferic, a strans in administratie transportul pe cablu al schiorilor din Brasov si Poiana Brasov, precum si toate partiile de schi din statiune.

    Nu mi-e frica de bani
    Hotelurile din Bucuresti, Crowne Plaza si mai ales Hilton, sunt, si ele, foarte profitabile. Hotelul din Calea Victoriei a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 20,2 milioane de euro si un profit net de 7,5 milioane de euro, pe fondul cresterii afluentei turismului de business.
    Totusi, afacerea cu care a facut istorie a fost vanzarea actiunilor MobiFon, pentru care a incasat mai mult de 50 de milioane de dolari. Este pentru prima oara cand Copos vorbeste despre suma care i-a intrat in conturi cand a vandut pachetul de actiuni de la Connex. A avut emotii? Au fost multi? Au fost putini? “Eu sunt mandru ca am fost singurul roman care si-a pastrat actiunile la MobiFon pana la cumpararea de catre Vodafone. Nu mi-a fost frica pentru bani, aveam cont la o banca cipriota si nu am simtit nevoia sa verific imediat daca au intrat.” El, recunoaste totusi ca a fost cea mai inspirata alegere cand a investit in telefonia mobila, care i-a adus si cea mai mare suma de bani pe care a primit-o “dintr-un foc” pana acum.

    A vanat oportunitati
    Copos vorbeste pe acelasi ton atat despre afacerile reusite, cat si despre cele mai putin reusite. El crede ca pe o astfel de piata cum era Romania nu aveai voie sa dai gres. “Investitiile mele au fost raspunsul dat oportunitatilor pe care mi le-a oferit piata in acel moment si am facut-o respectand un principiu strategic sintetizat cel mai bine in expresia ‘nu-ti pune toate ouale in acelasi cos’.”
    El si le-a pus in mai multe cosuri, numite si “holdinguri”, pe care le-a umplut cum a stiut mai bine. La ANA Hotels a continuat sa adauge hoteluri. De unele achizitii este multumit, de altele mai putin, dar nu regreta nimic. Nici macar despre investitiile de la Eforie Nord, unde a cumparat Hotelurile Astoria si Europa, de trei, respectiv patru stele, nu spune ca au fost gresite.
    Copos stie ca acum sunt in pierdere, dar crede ca va veni si vremea lor, odata cu finalizarea lucrarilor la A2, autostrada ce va iesi direct in Eforie Nord. O investitie strategica, dar si de suflet, a fost si Ana Yacht Club, prima marina privata din Romania, din aceeasi statiune. Hotelul Hilton din Bucuresti, cumparat in 2005, este cel mai profitabil dintre cele sapte locatii (7,5 milioane de dolari in 2006), deci poate sustine, fara mari probleme, pierderile hotelurilor de pe litoral.
    In aproape toate tranzactiile de mai sus, Copos a fost asistat de avocati in house ai grupului, dar si de singurul avocat din afara pe care l-a avut vreodata in preajma, dar caruia i-a fost fidel: Florea Gheorghe. Pe partea de taxe, exista intotdeauna avocatii de la compania de audit PricewaterhouseCoopers.
    Combativul Copos, despre care au curs rauri de cerneala cum ca ar face orice sa castige o competitie, povesteste, intr-adevar, cu nesat despre competitiile lui de fiecare zi.
    Neaga ca ar fi pornit motorul velierului ca sa castige regata de anul trecut, nu aduce vorba de Rapid daca a facut egal in ultimul meci, dar nu pierde ocazia de a-si anunta mandru cea mai recenta victorie: “Aseara am fost la tenis. Am jucat foarte bine, am dat patru asi!”.

       Ce nu se stie despre George Copos

    Bancherul sau preferat este Patrick Gelin, presedintele si directorul general al BRD GSG, pentru ca “simte businessul”, dar si pentru ca i-a dat un credit de 30 de milioane de euro cu doua ore mai devreme decat alti bancheri din piata, cand a avut nevoie pentru achizitia hotelului Hilton;
    Nu are secretara, pentru ca nu are nevoie. Este “hands on” si nu crede ca altcineva poate face un lucru mai bine decat el;
    Face shopping exclusiv pe internet. Nu de pe Amazon sau eBay, ci direct de la marile firme, de unde cumpara totul, “de la costum la underwear”;
    Are o obsesie pentru hainele albe, deci camasa lui va fi intotdeauna alba;
    Isi bea cafeaua de dimineata cu miere;
    Are intotdeauna pe birou un exemplar din Financial Times, iar pe holuri – editii din suplimentul de lux How to Spend It.

       Ce face Copos cu banii

    plateste 60.000 de euro pentru un tablou de Theodor Pallady, pictorul sau preferat
    ii da 3.800 de dolari lunar fiicei sale, Alexandra, pentru ca ea sa poata face un master la Harvard
    da peste un milion de euro pentru propriul velier, gazduit in portul Belona din Eforie
    poarta intotdeauna costume Hugo Boss, desi glumeste ca incurajeaza productia autohtona si se imbraca de la Apaca

    ATI MERGE PE O INSULA PUSTIE?
    Nu, pentru ca sunt dependent de munca. Ce sa fac pe o insula pustie? Poate sa ridic un hotel sau un club de iahting sau o societate de investitii imobliliare.

    CAND VA RETRAGETI?
    In cativa ani. Cand Alexandra se va intoarce de la studii din SUA si va ocupa biroul alaturat, pregatita sa conduca holdingul.

    CE VETI FACE ATUNCI?
    Time out. Abia astept sa plec pe mare in croaziera. Vreau sa navighez cu velierul prin Bosfor, Dardanele si Corint. Si o sa scriu o carte.

    ANA Holding

    ANA Pan, fosta Ana CO, prima cofetarie deschisa de Copos;
    ANA IMEP, fabrica de motoare electrice de la Pitesti, ce ruleaza anual o cifra de afaceri de peste 70 de milioane de euro; Copos a platit pentru fosta companie de stat, in 1996, 45 de miliarde de lei (atunci, 15 mil. euro);
    ANA MEP Sov (sectie de productie si proiectare SDV-uri) si ANA TRANS International au luat nastere prin externalizarea activitatilor ANA IMEP;
    ANA Hotels, ce cuprinde sapte hoteluri: Crowne Plaza Bucuresti si AthŽnŽe Palace Hilton Bucuresti, ambele de cinci stele; hotelurile Astoria si Europa, de trei, respectiv patru stele, si Centrul Ana Aslan HEALTH & SPA, toate la Eforie Nord; el detine alte trei hoteluri in Poiana Brasov: Bradul, Sport si Poiana, toate de trei stele.
    ANA Teleferic administreaza partiile din Poiana si transportul pe cablu din Brasov si Poiana Brasov;
    ANA Yacht Club, prima marina privata din Romania;
    FC Rapid;
    ANA Foundation, asociatie caritabila al carei presedinte este sotia sa, Cristiana Copos;
    ANA Electronic

    Pe cine admira Copos in business

    Sorin Creteanu, actionarul majoritar al constructorului Comnord Bucuresti, a devenit unul dintre cei mai bogati investitori de pe Bursa, dupa ce valoarea companiei controlate de el a crescut pana la 320 mil. euro, anul acesta

    Jack Welch – fostul presedinte celebru al General Electric – cand s-a retras, a primit un salariu compensatoriu record de 8 milioane de dolari, anual. In 1999, revista Fortune l-a desemnat “Managerul secolului”

    Radu Enache, proprietarul Continental – activeaza pe piata hoteliera si considera ca turismul este o investitie aristocratica, din care banii investiti produc randamente semnificative in perioade mari de timp

    Directorii Ana Holding – Gheorghe Badescu, directorul general al Ana Imep – producatorul de motoare electrice Ana Imep Pitesti bugetase pentru 2007 o cifra de afaceri de 70 de milioane de euro

    Bill Gates – este cofondatorul Microsoft si unul dintre cei mai bogati oameni din lume, cu o avere personala estimata la peste 56 de miliarde de dolari

    Raul Doicescu – este presedintele firmei de constructii BogArt, unul dintre cei mai discreti oameni de afaceri, dar extrem de influent
     

  • Blogul (care) a schimbat lumea

    Multimea de oameni care au blog doar pentru a posta poze cu pisica m-a facut sa cred ca nu orice blog e fenomenal. Blogurile, adunate la un loc, sunt insa, un adevarat fenomen. Companiile isi ademenesc angajatii prin intermediul lor, artistii isi lanseaza creatiile direct in blogosfera, oamenii de afaceri isi testeaza ideile. O vorba veche, precum “cine nu are un batrani sa-si cumpere”, s-a transformat, in acest caz, in “cine nu are blog sa-si faca”. So… it’s time for blogging.

    De unde acest incredibil lipici la public? Simplu: blogul lasa utilizatorul cu pareri sa aiba impresia ca si le poate exprima liber, unde si cand il taie capul, si, mai ales, la adapostul unui confortabil cvasi-anonimat. Este asta mult sau putin lucru? Greu de spus. Stim, insa, ca libertatea de exprimare pe blog, desi pare absoluta, are anumite limite: unele tin de individ, altele de tipul blogului (personal sau corporate) si peste toate se impun reguli de etica transferate din societatea reala.
    “Cred ca blogosfera are un sistem imunitar propriu. Daca nu este interesant sau nu aduna suficienti adepti, blogul se stinge singur. Totusi nu ar trebui sa treaca niste bariere clasice impuse de societate: rasism, violenta sau activitati ilegale”, explica Cristian Dorobantescu, fondator si manager partner al Energybite, care are propriul lui blog.
    Dusan Urban, country manager al Etarget Romania priveste blogul ca pe o conversatie – iar ca in orice conversatie crede ca trebuie sa existe niste reguli de baza ale eticii, care sa o guverneze. “De acest lucru ar trebui sa tina cont orice blogger, chiar daca frumusetea rezida si din libertatea de opinie pe care i-o confera posesorului.”

    Bucataria blogului
    In 2006 existau in Romania intre 12.000 si 14.000 de bloguri, potrivit studiului RoBloggers, iar pentru 2007 se estimeaza o dublare a numarului acestora. Chiar daca multe dintre ele “mor” dupa ceva timp, datorita scaderii interesului blogger-ului fata de jurnalul sau online, saptamanal sunt inscrise pe Trafic.ro 36 de bloguri noi. Ceea ce inseamna implicit ca tot mai multi oameni, provenind din toate mediile, devin adeptii acestui mod de comunicare sau ca pur si simplu isi doresc un loc al lor in blogosfera, fiindca “e trendy”.
    In acelasi timp, companiile au inteles ca blogul poate fi un mijloc de promovare mult mai apropiat de oameni, iar managerii incep sa-si faca sau sa se gandeasca serios la posibilitatea de a-si face un blog, fiind convinsi ca eventuala comunitate care s-ar forma in jurul blogului lor ar insemna un “added value” la afacerea pe care o conduc. “Blogurile corporate arata cititorilor fata din spatele proceselor. Sunt o metoda de a ajunge mai aproape de parteneri sau de clienti, de a arata partea umana din spatele business-ului”, spune managerul Etarget.
    Motivele pentru care un manager si-ar face blog sunt diverse, dar toate se duc in aceeasi directie – o expunere mai mare a afacerii pe care o conduc. Chiar daca ar tine un jurnal online corporate sau personal, managerii recunosc ca nu ar putea sau nu ar dori sa delimiteze managerul de persoana sau invers, pentru ca subiectele de business isi pot gasi locul intr-un blog personal sau invers, comentariile personale se pot gasi pe un blog corporate. “Daca as avea un blog as scrie despre viata pe care am trait-o lucrand in cele mai mari restaurante din lume. Nu as omite sa povestesc despre restaurantul meu din Romania, despre partenerul meu, David Dent, un bucatar celebru, sau despre istoria imobilului in care imi desfasor acum activitatea. Am multe de scris, dar inca nu am suficient timp sa-i acord”, spune Remus Bogdan, proprietarul restaurantului Alfresco.

    Cat de mult e prea mult?
    Daca pe un blog personal libertatea de exprimare este mult mai evidenta, pe un blog corporate regulile sunt un pic mai stricte. “Blogul corporate ar trebui sa aiba de la inceput un blogging policy. Este o dovada de respect fata de cititor. Spre exemplu, blogul General Motors FastLane se ghideaza dupa o lege extrem de eficienta – la orice critica trebuie raspuns constructiv, aratand respect fata de parerile celorlalti. Nu trebuie omis faptul ca blogul ofera firmei o identitate, iar imaginea autorului in opinia publica se poate rasfrange asupra companiei”, explica Dusan. Fondatorul EnergyBite considera ca si blogurile personale ale oamenilor pot afecta perceptia asupra corporatiilor in care lucreaza.
    Elocvent este cazul companiei Microsoft, a carei imagine a avut de suferit de pe urma unor bloguri personale ale unor angajati. “Probleme pot aparea in general in momentul in care modificarea perceptiei este contrara imaginii pe care compania respectiva vrea sa o impuna. Dar in general se ajunge la un echilibru – cred ca orice angajat are constiinta granitelor pe care nu trebuie sa le treaca”, considera Dorobantescu.

    Beautiful blog
    O lege a atractiei exista si in cazul blogurilor. Unele se bucura de o popularitate incredibila, in timp ce altele trec neobservate in lumea bloggerilor. Care este secretul succesului unui blog? Ce anume trebuie sa aiba pentru a atrage cititori si pentru a-i fideliza? O parere unanima ar fi subiecte interesante, in functie de domeniul de interes al celui care citeste bloguri, si sa fie usor de gasit pe internet.
    “In general cele slabe sunt ascunse natural, pentru ca nu le gasesti. Daca are un articol care sa ma intereseze si sa fie bine scris, poate fi rosu, mic si urat. Daca are mai multe articole care sa ma intereseze, in cele mai multe cazuri il bookmarkez si revin la el sa vad ce se mai intampla. In general trebuie sa-mi provoace sentimente puternice, bune sau rele. Si autorul sa aiba carisma. Nu imi plac blogurile impersonale”, spune Dorobantescu.
    Blogurile unor persoane cunoscute sau pe care le admira sunt cele care ii atrag interesul lui Bogdan. Legea atractiei mai tine, in cazul proprietarului Alfresco, si de domeniile de care este interesat in mod frecvent – sport, politica si restaurante. “La lansarea blogului cred ca este indicat sa fie publicate c?t mai multe articole. Urmarind blogosfera, nu consider ca este eficient sa strigi tare ‘hello, sunt si eu aici’. Este mult mai eficient ca de la bun inceput sa oferi suficient continut editorial si destule motive vizitatorilor sa revina mereu la blogul tau”, este de parere Urban.

    Blog Remus Bogdan

    Mesajul blogului: Acesta este blogul in care se revede fiecare invingator! sau Orice constructie din viata mea imi apartine, de la cariera la familie si la business, de aceea ma incapatanez sa fie totul perfect.
    Profil: Remus Bogdan, 32 de ani,
    Proprietar al restaurantului Alfresco
    Topics: As scrie despre pasiunile mele, despre cum am reusit sa-mi fac un business in Romania, despre cum este sa lucrezi in restaurante de prima clasa.
    Nu as scrie niciodata despre: lucruri despre alte persoane, chestiuni foarte personale, secrete de business si idei de afaceri

    Ne recomanda:

    http://www.blogsport.ro/ioanitoaia/

    http://www.tolo.ro/

    http://www.blogsport.ro/geambasu

    Blog Cristian Dorobantescu

    Mesajul blogului: As incerca sa descriu despre ce este blogul, iar in ceea ce ma priveste as spune lucrurile care sunt esentiale pentru a explica postura din care sunt scrise articolele. De exemplu, parerile mele ar putea sa fie diferite de cele ale unui blogger din America si atunci poate este important sa anunt ca sunt din Romania.
    Profil: Cristian Dorobantescu,
    Fondator si manager partner al EnergyByte
    Topics: Daca as face un blog personal, atunci as scrie cu siguranta despre motociclism – sunt un mare fan Honda. In plus, perioadele in care sunt cazut cu motorul si accidentat imi dau timp sa scriu pe blog :). In general scrii ori despre ceva la care te pricepi foarte bine ca sa-ti demonstrezi expertiza in domeniu, fie despre ceva de care esti foarte entuziasmat.
    Nu as scrie niciodata despre: articole rasiste sau defaimatoare. Desi am propriile opinii despre oameni, firme si lucruri, sunt foarte iritat de unii bloggeri care folosesc blogul ca o unealta de defaimare a competitiei.

    Ne recomanda:

    http://www.shoemoney.com/shoe-money-biography

    http://sethgodin.typepad.com

    http://www.problogger.net

    http://www.business-opportunities.biz

    Blog Dusan Urban

    Mesajul blogului: Change before you have to! – Jack Welch
    Profil: Dusan Urban
    Country general manager al Etarget Romania
    Topics: As scrie despre comunicarea online si poate o privire “venita de afara” asupra Romaniei de la cineva care traieste atat in Romania, cat si in Slovacia.
    Nu as scrie niciodata despre: despre lucruri care ar depasi limitele moralitatii.

    Ne recomanda:

    http://manafu.blogspot.com/

    http://www.vivi.ro/blog

    http://www.raduionescu.ro

    http://www.orlando.ro

    http://www.seomoz.org/blog

    http://www.shimonsandler.com

    Blog/Not blog?

    Remus Bogdan
    Blog: restaurantul sau ar avea o expunere mai mare;
    prin intermediul unui blog ar putea sa comunice rapid;
    ar fi o modalitate de a comunica totul despre omul Remus Bogdan.
    Not blog: lipsa timpului.

    Cristian Dorobantescu
    Blog: self branding; as avea ceva de spus lumii;
    daca ar ajuta compania la care lucrez.
    Not blog: lipsa timpului; lipsa unei abilitati oarecare de comunicare; daca nu m-as pricepe deloc la internet.

    Dusan Urban
    Blog: daca am ce comunica; pot sa comunic; am timpul necesar sa comunic.
    Not blog: nu am timp sa creez continut; nu sunt sigur ce vreau sa comunic.

  • Despre zeite si gadget-uri

    In Nepal, comunitatea hindusa venereaza un soi de zeite contemporane, denumite kumari. Aceste kumari sunt de fapt fete tinere, alese de la varste foarte fragede, de trei – patru ani, dupa criterii extrem de stricte, pentru a sluji drept zeite. Mai mult, despre kumari se presupune ca ar fi incarnarea zeitei Taleju, iar Nepalul alege nu doar una, ci mai multe astfel de zeite. Fetele duc o viata extrem de linistita si sunt protejate de orice fel de activitate care le-ar putea rani, pentru ca se presupune ca odata ce sangereaza, spiritul zeitei Taleju paraseste respectiva kumari.
    Despre kumari exista foarte multe informatii, atat in diferite carti, cat si pe site-uri de pe Internet. Spre exemplu, la o cautare pe motorul Google dupa cuvantul cheie “kumari” sunt gasite peste 1,9 milioane de rezultate. In schimb, blogul Boing Boing este una dintre putinele surse de unde puteti afla ca Sajani Shakya (10 ani), kumari-ul din regiunea Bhaktapur a Nepalului, singura astfel de zeita care a vizitat teritoriul SUA, este pasionata de fotografie. Intrebata prin e-mail de catre unul dintre editorii blogului Boing Boing daca ii place sa faca poze, aceasta fiind vazuta cu un aparat digital in mana, Sajani Shakaya a raspuns ca “imi place fotografia pentru ca vreau sa ajung fotograf, ca Marc Hawker”, un renumit producator de documentare.

    Felia cu mesaj
    De asemenea, blogul “de curiozitati culturale si tehnologii interesante” desemnat de Tehnocrati ca fiind cel mai popular jurnal din lume, este printre primele care au prezentat un toaster ceva mai neobisnuit, care are capacitatea de a inscriptiona mesaje scrise de mana pe felia de paine pusa la prajit. Creatie a unui designer pe nume Sasha Tseng, prototipul nu pare a avea o utilitate foarte mare decat poate sa aminteasca utilizatorului in pauza de masa ca trebuie sa termine proiectul la care lucreaza cat mai repede, sa aminteasca de ziua de nastere a unei persoane cunoscute sau ca trebuie sa mearga la cumparaturi.
    Boing Boing este astazi o entitate de publishing care a inceput insa acum aproape 20 de ani sub forma unei reviste publicata in numai 15 editii pentru un public extrem de restrans, sub indrumarea lui Mark Frauenfelder si Carla Sinclair. Boing Boing a devenit site in 1995, continuand sa publice in principal pentru acelasi public. Iar cinci ani mai tarziu a luat forma de blog. In prezent, blogul are sase editori – Mark Frauenfelder, Cory Doctorow, David Prescovitz, Xeni Jardin, John Battelle si Joel Johnson, dintre care patru au fost colaboratori la revista Wired Magazine. Iar fiecare dintre ei are si cate un blog propriu, unde poate intra mai in detaliu privind anumite subiecte sau poate publica si informatii personale.
    Un element deja specific Boing Boing este unicornul, un concept adoptat de editorii blogului ca metoda de combatere a articolelor publicate pe bloguri continand subiecte si imagini socante. Prima poza cu un unicorn publicata pe Boing Boing a fost postata in 2003, iar de atunci editorii posteaza din cand in cand aceeasi poza cu unicornul considerat a fi o creatura mistica asociata notiunii de frumos si de bine.

    Un blog cu voci
    Dincolo de toate acestea, se poate spune ca Boing Boing a devenit un punct de referinta pentru multi cititori online. Blogul se dezvolta in permanenta pentru a putea furniza continut actualizat si de interes pentru publicul deja format. Astfel ca, la finalul anului trecut, pe site a fost adaugata o sectiune in care sunt publicate saptamanal podcasturi (jurnale audio). Sectiunea este denumita Boing Boing Boing, iar inregistrarile prezinta de fapt discutii intre unul dintre editorii blogului si un invitat, pe tema articolelor publicate in acea saptamana. Un concept similar este si Get Iluminated, adaugat pe blog tot la finalul anului trecut, unde utilizatorii pot asculta interviuri cu scriitori sau diferiti artisti cunoscuti.
    Cea mai recenta schimbare a Boing Boing este insa adaugarea sectiunii Gadgets, editata de Joel Johnson, fost editor la Gizmodo. Dupa cum ii spune si numele, tot ce veti gasi acolo sunt informatii despre diferite echipamente electronice si despre concepte si prototipuri de gadget-uri dintre cele mai neconventionale. Un exemplu ar fi veioza LULL care seamana cu o floare si care in functie de momentul zilei si de luminozitatea camerei se va deschide, exact ca o floare, si va lumina atat cat este nevoie.

  • Intalnirea

    Cand il astepti pe Copos pe holurile cladirii ANA Holding, timpul poate sa zboare, efectiv, pe langa tine si risti sa uiti ca ai intalnire cu unul dintre oamenii de afaceri “de rasa” din Romania. De vina nu este holul respectiv, ci un om. Dl. Moldovan, mana dreapta a lui Gheorghe Copos, un personaj de o prestanta deosebita, ne-a intampinat in stilul unui gentleman britanic. Chiar de la primul contact impune respect si in jurul echipei noastre se simte un sentiment de admiratie. Dl. Moldovan lasa impresia de enciclopedie deschisa in fata noastra, impartind opinii despre cele mai cunoscute sau exclusiviste ceasuri, cu fotograful nostru, dl. Dragos. Personal, admit ca atunci ma interesa mai putin marca ceasurilor aduse in discutie si incercam sa ma concentrez pe minutele si secundele pretioase ce se scurgeau din timpul alocat sedintei noastre. Cand dl. Moldovan ne-a impartasit si “afinitatea” lui George Copos pentru sedintele foto, parca auzeam secundarul ceasurilor respective, cu sau fara tourbillonul lor suflat in aur alb sau platina, cum ticaie.
    Pentru ca tinta noastra era in intarziere, acelasi domn ne-a prezentat birourile principale, ale presedintelui si al Alexandrei, incercand sa ne insufle, timid, niste cadre pentru fotografiile noastre.
    George Copos nu a intarziat prea mult dar, asa cum fusesem deja informati, era in mare graba catre o sedinta de la Pitesti, unde trebuia sa arunce o privire pe hartiile de la IMEP. Copos este, exact la fel ca dl. Moldovan, un tip ce inspira incredere prin prestanta deosebita. Costumul si camasa arata exact asa cum ar trebui, iar intreg personajul este, parca, o veche si buna cunostinta, pe care am vazut-o si cu o zi inainte, si vineri, si saptamana trecuta…
    Am intrat din nou in biroul principal. Perechea Copos/Moldovan are impreuna o istorie de zeci de ani, pentru ca cei doi se cunosc inca din timpul facultatii. Asta am aflat-o deja la “masa de discutii”, chiar de la cei doi. Tot ei au spus, cu jumatate de gura, ca drumurile lor s-au separat de cateva ori, doar pentru a se intalni din nou peste ceva timp.
    La primele raspunsuri aveam impresia ca il privesc pe Copos prin ecran, deoarece stiu sigur ca nici eu si cu atat mai putin Andreea nu-l intrebasem asa ceva. Dar omul acorda interviuri de 17 ani, asa cum ne atentionase, zambind, si dl. Moldovan. Avea dreptate.
    Ca sa obtii ceva nou de la Copos, trebuie sa fii cu adevarat incapatanat. Fiecare raspuns al sau era insotit de o scurta schita pe care si-o desena pe un biletel alb, unul nou de fiecare data. Pe birou erau doua fotografii ale Alexandrei, cafeaua cu miere a intervievatului si, bineinteles, biletelul de la ultima intrebare. Cand a venit vorba despre Alexandra Copos, ne-a fost citit un mail prin care aceasta il informa pe tatal ei despre situatia cheltuielilor lunare. Gheorghe Copos vroia sa ne demonstreze ca nu a exagerat cand ne-a aratat statele de plata vechi prin care o recompensa, cu patru dolari pe ora, pentru munca ei in echipa sa.
    Eu am fost intotdeauna convins ca nimeni nu poate construi nimic singur. Intalnirea cu Copos nu a facut decat sa-mi confirme acest lucru. Oamenii puternici vor avea intotdeauna oameni la fel de valorosi langa ei. Este principalul lor atu. Intotdeauna vor sti sa atraga pe langa ei oameni puternici, care sa creasca neincetat valoarea echipei pe care o conduc.

  • Pe fast for(d)ward

    Un tip cu un Ford opreste la semafor. Deodata se aude o frana brusca, scartait de roti si un automobil Daewoo il loveste din spate. Soferul Ford-ului, destul de putin zdruncinat, citeste pe display-ul computerului de bord: “New hardware found. Do you want to install it?”.
    In ciuda faptului ca am adaptat bancul de mai sus la o stire “hot”, Ford chiar a raspuns cu “Yes, I do” si a dat lovitura pe piata auto din Romania. Americanii au cumparat fabrica Daewoo de la Craiova pentru suma de 57 de milioane de euro – pe care au dat prea putin, dupa cum au apreciat repede specialistii.
    Suma oferita de cei de la Ford este judecata si prin prisma unei alte tranzactii incheiate intre General Motors si fabrica FSO din Polonia, care a primit in schimbul unui pachet de actiuni de 40% suma de 254 de milioane de dolari. Ford a preluat 72,4% din actiunile uzinei craiovene, iar productia de automobile va incepe la sfarsitul anului 2008. Pana atunci, Ford va mai aloca fonduri de 675 de milioane de euro pentru a moderniza fabrica. Cum justifica pretul cei de la Ford Europe? John Fleming, director executiv al Ford Europe, sustine ca pretul a fost unul corect daca se iau in calcul costurile pe care le-ar implica o constructie de la zero.
    Pana in 2012 Ford se asteapta sa cheltuiasca aproximativ un miliard de euro pe an pentru a sustine operatiunile fabricii, iar Fleming sustine ca 90 de procente din productie va fi exportata. “Vom produce 300.000 de masini mici si 300.000 de motoare pe an in aceasta fabrica. Nu pot sa dau detalii despre ce modele de automobile este vorba, dar nu vom folosi fabrica pentru a produce masini foarte ieftine.” Investitia intr-o fabrica din Europa este prima din 1986, cand cei de la Ford au construit o fabrica in Spania.

  • Urmatoarea mutare

    Desi va ramane probabil multa vreme in businessul romanesc drept femeia cu cei mai multi bani gheata, Camelia Sucu si-a propus parca, fara sa o spuna in mod direct, sa faca inca o data valuri. Iar daca isi joaca bine cartea, ar putea sa-l indatoreze si mai mult pe Dan Sucu, care in urma despartirii a devenit cel mai indatorat om din Romania.
    Deocamdata insa, este timpuriu de stabilit daca urmatoarea ei mutare pe piata retailului de mobila – deschiderea primului magazin Natuzzi, ca parte a extinderii Class, prin care se inscrie astfel in competitia cu fostul sot, va reusi sa-i asigure castigul de cauza.
    Camelia Sucu mizeaza pe reducerea preturilor destul de mari ale obiectelor de mobilier comercializate prin Class, fosta divizie de lux a grupului Mobexpert, dar si pe noile game de produse pentru a atrage un alt tip de consumatori decat cei carora se adresa pana acum, mai apropiat de tipul clientilor companiei lui Dan Sucu.
    Ramane insa o singura intrebare. Mai este loc de crestere pe piata de retail de mobila? Raspunsul Cameliei Sucu este un “DA” hotarat, avand in vedere dezvoltarea pietei imobiliare destinate clasei medii. Noii proprietari de locuinte reprezinta clientii cu potentialul cel mai mare de crestere pentru piata de mobila, pentru ca cei mai multi dintre acestia investesc in mobilier nou pentru imobilul proaspat achizitionat.
    Si pentru ca, asa cum o spune chiar ea, are in plan sa profite de aceasta oportunitate, Camelia Sucu va oferi un avantaj companiei sale – showroomuri de mobila in cadrul complexurilor rezidentiale.

  • Formula profitului: H$O

    Apa pe de alta parte reprezinta cel mai larg raspandit si disponibil produs din lume, dupa aer. Pe o planeta acoperita de apa in proportie de trei sferturi, sansele de a o transforma pe aceasta intr-un produs de lux ar fi in teorie apropiate de zero. Cu toate acestea numarul persoanelor care vor sa cumpere o sticla de apa la preturi incepand de la 40 de dolari nu este deloc mic – asta a descoperit producatorul si scenaristul de la Hollywood, Kevin G. Boyd. Petrecandu-si aproape intreaga viata pe platourile de filmare, Boyd nu a putut sa nu observe felul in care celebritatile isi trateaza sticlele de apa ca pe veritabile accesorii fashion, iar de aici pana la decizia lui Boyd de a crea echivalentul brandului Cristal pentru apa imbuteliata nu a mai fost decat un pas.
    In demersul sau l-a ajutat, fara indoiala, si fascinatia in crestere a celor bogati si faimosi pentru banala licoare.
    Intr-o lume a luxului decadent, consumatorii de apa nu puteau insa sa bea aceeasi apa ca si clasa de mijloc si astfel H2O s-a transformat in ultimii ani dintr-o simpla formula chimica intr-o compozitie de cocteil de lux si subiect de degustare pentru connaisseuri.
    Apa de lux trebuie sa indeplineasca insa cateva calitati de baza pentru a se califica pentru o eticheta de pret de peste 30 de dolari: sa fie extrasa dintr-o sursa extrem de pura si de izolata, sa fie distilata in cele mai ciudate moduri, sa fie imbogatita cu oxigen si, bineinteles, sa aiba un ambalaj care sa impresioneze. Sticlele de plastic ies din discutie.
    Apa lui Boyd, Bling H2O, insa si-a adjudecat locul fruntas pe podiumul celor mai scumpe marci de apa imbuteliata printr-o agresiva abordare de imagine a pietei. Bling H2O este prezenta pe piata intr-o editie limitata, intr-o sticla frosted aurie sau albastru-cobalt, de forma uneia de sampanie premium, numele brandului fiind scris cu cristale Swarowski lipite manual pe fiecare sticla.
    O astfel de forma de prezentare a fost pe gustul celor mai ahtiate de bling celebritati de la Hollywood, printre care Jamie Foxx, Paris Hilton, Mariah Carey si Ben Stiller, care au adoptat-o imediat dupa lansare si au plimbat-o la cele mai mari evenimente din lumea showbizului de la premiile Grammy la VMA sau decernarea premiilor Emmy.

    De unde curge?

    Apa Bling H2O provine dintr-un izvor din Tennessee, fiind purificata intr-un proces in noua pasi care include tratamentul cu raze ultraviolete, microfiltrarea si ozonarea.

    Pretul unei sticle de 750 de mililitri incepe de la 40, de dolari, dar in functie de locatiile selectionate in care este consumata, poate ajunge pana la un pret de 90 de dolari bucata.

    Cu toate acestea, in ciuda pozitionarii uber-premium, Bling H2O nu se ridica la inaltimea standardelor calitative ale altor marci de apa recomandate de connaisseuri. Printre cele mai aclamate din punct de vedere al calitatii si al sursei sunt marci ca Iskilde sau 420, ale caror izvoare sunt printre cele mai pure din lume, iar filtrarea este ireprosabila, prin multiple straturi de cuart si argila.

    Ogo

    Pe de alta parte Ogo, unul dintre cele mai cunoscute branduri de apa imbuteliata din lume, reprezinta un nou stadiu de evolutie al compusului H2O la un pret de doar 4 dolari sticla de 375 de mililitri.

    Apa vanduta de Ogo are cea mai mare concentratie naturala de oxigen, adica 200 de miligrame/litru, de 35 de ori mai mult decat alte tipuri de apa. Efectul produs asupra corpului uman de aceasta bautura reprezinta varianta sanatoasa a consumului unei bauturi energizante, apa dintr-o sticla de Ogo conducand la ridicarea nivelului de oxigen din sange in mai putin de 15 minute.

    Insa daca sunteti in cautarea unei scuze solide pentru a cumpara apa ultra-scumpa, Charity Water ar putea fi cea mai buna solutie. Asta fiindca o cutie de 24 de sticle de Charity Water costa nu mai putin de 480 de dolari, insa acesti bani in Africa pot produce echivalentul a peste 13 milioane de sticle de apa pentru acele comunitati care nu au la dispozitie surse de apa potabila.

  • Cumparaturile? Doar in echipa!

    “Fiecare pe cont propriu” pare a fi, de la distanta, principiul de baza al societatii in care traim. Insa o analiza atenta a prezentului demonstreaza fara drept de apel ca pe termen lung individualismul nu reprezinta o strategie profitabila, iar cine nu are grup nu are parte.

    In ciuda unei cifre de afaceri de 1,7 miliarde de dolari, eBay este passe’. Asta deoarece astazi, atat in peisajul virtual cat si in cel real, se poarta comunitatile, iar cumparaturile pe cont propriu din fata monitorului de acasa au devenit un obicei ineficient si costisitor de cand in China s-a nascut un nou comportament de cumparare ce poarta numele de “tuangou”.
    In numele unui discount semnificativ, oameni care nu s-au mai intalnit inainte se aduna in grupuri organizate pentru a achizitiona impreuna un anume produs, de la electronice la mobila sau croaziere. Acesti indivizi se intalnesc in magazinele si showroom-urile reale la o data si o ora stabilite dinainte, fortandu-l in cel mai propriu sens al cuvantului pe producator sa le acorde un discount de grup substantial.
    Puterea unui numar mare de oameni sau influenta pe care un grup organizat o poate exercita pentru a obtine ceea ce vrea nu reprezinta fenomene care sa fi ramas pana acum necunoscute nici publicului larg, nici comunitatii de afaceri.
    Factorul nou aparut in aceasta ecuatie il constituie usurinta cu care astazi oamenii care gandesc la fel si sunt interesati de aceleasi lucruri se pot intalni in mediul virtual si apoi exercita o influenta considerabila asupra economiei la nivel global. Din perspectiva comerciala aceasta tendinta poate fi caracterizata de un singur cuvant – cumparaturi in echipa. Intr-o lume a informatiilor si a vitezei de reactie, economia se reduce la intentiile de cumparare ale consumatorilor, care in mediul online au tendinta de a se grupa in jurul intereselor comune.
    Mediul virtual are astazi o greutate mai mare ca oricare altul, fiindca astazi peste un miliard de consumatori sunt online.
    Potrivit Trendwatching.com, cele mai populare site-uri chineze care ajuta grupurile de consumatori pe aceeasi lungime de unda sa se organizeze pentru practicarea cat mai eficienta a cumparaturilor in echipa sunt TeamBuy, Taobao si Liba, insa de curand s-a lansat prima varianta globala a unui asemenea site de tuangou, Tumpang.com.
    Ce le ramane producatorilor de facut in conditiile in care intreaga putere pare a se aduna in mainile cumparatorilor? Intr-un mediu atat de competitiv, in care consumatorilor nu le mai poate fi ascuns nimic, cheia succesului o reprezinta reusita in a-i determina pe acestia sa-si dezvaluie intentiile. Conceptul de economie intentionala, introdus cu un an in urma de economistul Doc Searls, se refera la o inversare a perspectivei traditionale a procesului de echilibrare a cererii si ofertei si vine sa raspunda tocmai acestor noi “conditii de mediu”. In acest nou model, consumatorii sunt cei care isi fac cunoscute intentiile de cumparare, invitand unul sau mai multi producatori sa liciteze pentru a-si adjudeca achizitia lor. Searls explica: “Economia intentionala este construita in jurul pietelor cu adevarat deschise, nu in jurul celor de tip siloz. Clientii economiei intentionale nu trebuie astfel sa zboare precum albinele, din floare in floare, adunand oferte in loc de polen. Intr-o economie intentionala procesul de cumparare porneste atunci cand consumatorul anunta piata asupra intentiei sale de cumparare iar comerciantii se intrec pentru achizitia acestuia”.
    Astfel, clientul interesat de inchirierea unei masini ar trebui sa-i poata spune pietei: “Voi fi in vacanta la schi intre 20 si 25 martie si vreau sa inchiriez un SUV cu tractiune integrala. Sunt inregistrat la serviciile de inchiriere ale Avis Wizard, Budget FastBreak si Hertz 1 Club. Nu vreau sa platesc benzina de la inceput si nu sunt interesat de niciun tip de asigurare. Ce pot face aceste companii pentru mine?”.
    Chiar daca exista astazi un numar tot mai mare de antreprenori care incearca sa medieze acest schimb de informatii” intre consumatori si producatori, ajutandu-i pe clientii individuali sa primeasca o oferta bazata pe intentiile lor de achizitie, cea mai mare parte a acestui spatiu ramane inca neocupat.
    De fapt, cea mai mare parte a acestor “brokeri de informatii” se concentreaza asupra unei singure categorii de produse?(de la ipoteci la croaziere sau bilete de avion), ceea ce face din descoperirea site-ului potrivit pentru fiecare achizitie o sarcina impovaratoare.
    Astfel, in peisajul virtual au aparut jucatori ca website-ul cruisecompete.com, care furnizeaza celor interesati oferte din partea agentilor de turism specializati, sau Priceline.com, care le da consumatorilor posibilitatea sa-si stabileasca singuri pretul de pornire si apoi il compara cu preturile minime pe care liniile aeriene, hotelurile si companiile de inchirieri de masini le pun la dispozitie website-ului. Multi dintre acestia se intampla sa mai colaboreze si cu un numar mic de furnizori, ceea ce face ca procesul de licitatie sa devina destul de rigid si sa se finalizeze cu discounturi mai putin spectaculoase decat in restul cazurilor.
    Adevaratul spirit al antreprenoriatului bazat pe conceptul “intentie 2.0” este surprins insa cel mai bine de startup-urile care au zguduit lumea atat de putin transparenta a real estate-ului din tari ca Finlanda, Marea Britanie, Olanda si Statele Unite.

    Totul a inceput cu website-ul finlandez de real estate Igglo, care le da potentialilor cumparatori sansa de a se inscrie pe o lista de asteptare pentru acele case care nu sunt inca pe piata imobiliara. Initiativa a fost una care le dadea posibilitatea atat potentialilor cumparatori sa-si dezvaluie intentia de achizitie, dar si potentialilor vanzatori sa-si dea seama cat de dezirabila este proprietatea pe care o detin. Consumatorii au iubit de la prima vedere aceasta idee, site-ul avand circa 50.000 de vizitatori pe zi. Insa o idee de asemenea calibru nu putea sa nu se raspandeasca cu viteza sunetului, asa ca astazi startup-urile de “reverse real estate” sunt reprezentate si in Marea Britanie, site-ul BlockHunter, si in Olanda, unde activeaza Blockhunter Elkhulstekoop.nl, si chiar America, unde lupta se da intre BuyerHunt si Zillow.

    Deci, ce se intampla in plan real in timp ce noi incercam sa definim acest trend si sa anticipam directia lui de dezvoltare? In primul rand, intermediarii sunt preocupati sa inregistreze cat mai multi consumatori posibili, apoi, cand o masa critica a fost atinsa, sa negocieze un discount de grup cat mai mare cu furnizorii de produse, iar membrii pot alege apoi daca accepta sau nu oferta. De exemplu, organizatia olandeza United Consumers negociaza discounturi in masa pentru asigurari, petrol si electricitate in numele celor 250.000 de membri ai sai.

    SellaBand a creat o platforma care le permite fanilor sa sponsorizeze o trupa si sa primeasca in schimb o portie de showbiz. Sistemul functioneaza in felul urmator: fanii, denumiti “Credinciosii”, gasesc un artist sau o trupa care le place pe SellaBand.com.

    Pentru 10 dolari, ei pot cumpara o actiune la acestia. Odata ce o trupa a vandut 5.000 de actiuni, SellaBand le aranjeaza o sesiune profesionala de inregistrari care include cele mai bune studiouri, cei mai buni manageri si producatori. Credinciosii primesc un CD editie limitata al acestei prime inregistrari. Piesele sunt apoi lansate pe Internet ca download-uri gratuite, veniturile provenind exclusiv din publicitate, iar acestea sunt impartite la trei intre artist, credinciosii sai si SellaBand.

    Din moment ce atat credinciosii, cat si artistii au de castigat din vanzarea celor 5.000 de actiuni, ambii sunt interesati sa promoveze atat trupa, cat si platforma SellaBand.com in toate punctele de intalnire ale muzicienilor si ale fanilor: pe blogurile personale, paginile MySpace si alte comunitati online.

    Odata ce inregistrarea a avut loc, acelasi lucru se intampla si in ceea ce priveste portalul de download al SellaBand: artistii si credinciosii scot profit din incasarile din publicitate realizate prin cresterea traficului pe pagina lor de download. Deocamdata formatiile Nemesea, Cubworld si Second Person au atins pragul, de 50.000 de dolari si au beneficiat de inregistrare, in timp ce alti 20 de artisti sunt pe drum, strangand pana acum mai bine de 5.000 de dolari.

    Un alt startup caruia i se prevede un viitor fructuos este website-ul francez CrowdSpirit. Deocamdata inca in faza beta, compania dotcom vrea sa inchida cercul inovatiei: membrii site-ului nu numai ca vor propune idei pentru produsele electronice, dar vor lua parte la fiecare stadiu din ciclul de viata al proiectului pe care l-au imaginat, pana la achizitionarea produsului final. Intr-o prima faza a acestui proiect, atentia va fi indreptata asupra produselor cu un pret de piata sub cota de 150 de euro. Algoritmul dupa care va functiona acesta arata in felul urmator:

    Pasul 1: Comunitatea furnizeaza idei, le slefuieste si apoi le voteaza pe cele mai reusite.

    Pasul 2: Cele mai bune idei si specificatiile lor tehnice vor fi definite impreuna cu partenerii CrowdSpirit pe partea de cercetare si productie.

    Pasul 3: Primul prototip va fi testat si cizelat de comunitate.

    Pasul 4: Membrii comunitatii vor cumpara produsele pe care le-au imaginat si vor fi totodata responsabili cu recomandarea acestora cunoscutilor si retailerilor.

  • Futuristii

    David Beckham datoreaza succesul brandului sau personal lui Marian Salzman. Atunci cand Salzman s-a hotarat sa scoata termenul de metrosexual din jargonul de marketing la lumina cruda a zilei, in 2003, Beckham reprezenta un exemplu perfect pentru barbatul modern, preocupat de moda, extrem de ingrijit si indragostit fara scapare de produsele sale cosmetice.
    In calitate de vicepresedinte si director de marketing al agentiei J. Walter Thompson, cea mai mare companie de publicitate din lume, Salzman inregistreaza trendurile culturale din lume de peste 20 de ani si anticipeaza felul in care acestea vor fi traduse in cererea consumatorilor. In 2005, ea a prezis corect ca legatura dintre obezitate si insomnie, dovedita de cercetatorii de la Universitatea Bristol, va conduce la o crestere a numarului de paturi oferite de liniile aeriene clientilor lor, mai ales in cazurile zborurilor all-business-class, cum sunt Silverjet sau Eos si in cazul Lufthansa, care vrea sa includa paturi chiar si la clasa de coach. In ultima vreme, Salzman vede si prevede o inclinatie accentuata catre sentimentul de altruism. “Cu totii ne simtim incurajati intr-un fel sau altul de ceea ce fac Bill si Melinda Gates si ne dorim sa fim ca ei”, spune ea. “Altruismul este in mod cert pe val. La fel sunt si comunitatile mici, de tip non-profit, care ne dau senzatia de familiaritate si sentimentul ca facem cu adevarat parte din ceva mai mare decat noi.”
    Aceasta tendinta s-a tradus deja intr-o implicare din ce in ce mai serioasa a marilor companii in proiecte umanitare, prin includerea unor donatii in preturile de raft ale produselor lor. Apple, de exemplu, doneaza cate 10 dolari catre Global Fund pentru fiecare iPod rosu vandut. Ca urmare, in urmatorul sezon al sarbatorilor de iarna, Salzman este de parere ca tema campaniilor referitoare la decadenta va fi passe. Salzman, deja autoare a 13 carti, printre care si bestseller-ul “Buzz si Viitorul Barbatilor”, citeste viitoarele miscari ale societatii, in timp ce urmareste o cantitate impresionanta de reality-show-uri. “Deocamdata sunt dependenta de fenomenul ‘fat TV’. Este o masa enorma de oameni obsedati de corpurile lor.” In plus, ea este o consumatoare vorace de stiri, inclusiv cele din publicatiile straine. Insa dupa parerea ei, cel mai eficient training in domeniu l-au constituit teancurile de carti de beletristica pe care le-a citit in ultimii 20 de ani. “Obisnuiam sa citesc o carte pe zi, un obicei deosebit de costisitor in primii mei ani de cariera. Am invatat insa din lectura aceasta cum sa prezic reactiile emotionale si practice ale oamenilor in legatura cu aproape orice subiect”, spune Salzman. Cea mai recenta cercetare a ei a determinat-o sa traga concluzia ca americanii de provenienta islamica reprezinta un grup de consumatori trecuti pana acum cu vederea, dar care dispune de peste 170 de miliarde de dolari, bani pentru cheltuieli. In plus, tocmai s-a intors de la Beijing, acolo unde s-a intalnit cu cei mai reputati stilisti chinezi pentru a se consulta in legatura cu ultima ei descoperire culturala, sirena urbana, adica femeile chineze care, dupa decenii de-a randul in care s-au imbracat ca presedintele Mao, se intorc spre a-si reclama propria feminitate. Se anunta deci nasterea unei noi piete, iar sarcina ei este sa ii invete pe clientii sai cum sa se muleze cat mai bine pe aceasta piata.
    Insa Salzman nu si-a urmarit intotdeauna globul de cristal. Dupa ce a absolvit cursurile Universitatii Brown, in 1980, a renuntat la masterul de la Harvard pentru a se angaja drept chelnerita. A fost momentul ei de respiro, in care s-a gandit serios la viitorul ei. Stia ca la un moment dat va trebui sa-si ia un serviciu de adult, asa ca a inceput sa se documenteze asupra lumii corporatiste, directie care a condus-o catre primul ei contract cu o editura, la varsta de 24 de ani. Era un ghid de management a trainingului pentru proaspetii absolventi de facultate.
    Prima mare descoperire a lui Salzman a fost in 1992, atunci cand, in timp ce conducea o cercetare de piata la un liceu din Connecticut, a observat ca o parte dintre baietii albi, din suburbii, se imbracau si se purtau ca negrii din ghetouri. Sublinierea tendintei i-a asigurat lui Salzman un loc pe canapeaua emisiunii lui Oprah si la celelalte talk-show-uri americane de calibru. In mai putin de un an, se trezea prinsa in vartejul altui trend fierbinte – internetul.
    Ca cercetator de piata exclusiv pentru AOL, la inceputul anilor ’90, Salzman a avut asigurat un loc in primul rand la spectacolul boom-ului Internetului. Ea a fondat prima firma de research a pietei online din lume, Cyberdialogue, la varsta de doar 30 de ani, devenind unul dintre primii oameni care a studiat cine si de ce este online.
    Insa privind inapoi, singurul regret al lui Salzman este ca nu a investit si ea in tehnologie atunci cand AOL a atins cifra de 1 milion de abonati. “Cateodata am impresia ca nu ma gandesc deloc si la viitorul meu”, spune ea.

    Previziunile lui Salzman

    Produsele alimentare organice devin mainstream:? “O companie de mari dimensiuni din industria alimentara ale carei produse sunt procesate intr-o proportie majoritara va avea probleme foarte mari in viitorul apropiat”.

    Cumparaturile alimentare: “Cred in ascensiunea supermarketului bazat pe criteriul temporal, cu preturi invers proportionale fata de cat de mult timp esti dispus sa petreci in el. Daca esti pe fuga, platesti in plus.”
    Un presedinte global? “Restul lumii crede ca are si ea dreptul sa voteze atunci cand se alege cel mai puternic om din lume, care poate inflenta decisiv din perspectiva geopolitica soarta intregii omeniri, si de aceea ar trebui ales un presedinte american extern si unul intern.”
    Obsesia referitoare la celebritati si viata lor nu ne va parasi prea usor: “Internetul si televiziunea in timp real reprezinta celelalte aspecte ale celebritatii. Cei mai multi dintre noi nu am fost curiosi pana acum in legatura cu detaliile vietii personale ale oamenilor celebri, dar asta doar fiindca nu fusesem inca expusi acestor informatii.”
    Obsesia pentru celebritati va afecta alegerile americane din 2008: “Deocamdata ne gasim intr-o situatie de supra-expunere la media, astfel incat interesul nostru efectiv scade sub cotele de avarie. Iar in conditiile in care chestiunea cea mai interesanta este cea legata de voyeurismul celebritatilor…”

    FISA POSTULUI

    Numele functiei: Futurist

    Companii care angajeaza: Marile companii de marketing si advertising, printre care JWT Worldwide, Euro RSCG Worldwide si TBWA Chiat Day, au de obicei angajati trendspotteri si futuristi.

    Unde sa cauti posturi libere: Anunturile de angajari pe asemenea posturi sunt publicate in Adweek si pe site-urile MarketingCrossing.com si Marketingjobs.com. Pentru posturile din Marea Britanie, echivalentul este site-ul CreativeMatch.co.uk.

    Nivel salarial: Unei pozitii de management pe aceasta linie de cariera ii corespunde un salariu anual de 107.610 dolari, conform datelor Biroului de Statistica a Muncii din Statele Unite, in timp ce salariile de baza incep de la 30.000 de dolari.

    Abilitati necesare: Un background in sociologie si analiza statistica este de folos, la fel ca si abilitatea de a identifica sabloanele si de a afla inaintea celorlalti de produsele si trendurile care se pot dezvolta in revolutii mainstream. De asemenea, rabdarea este o calitate necesara, avand in vedere ca de cele mai multe ori trebuie sa stii sa astepti ca predictiile sa se adevereasca.

    Numarul de posturi similare in Statele Unite: Conform datelor Biroului de Statistica a Muncii, in Statele Unite sunt in prezent circa 159.950 de posturi de marketing manager.

  • Cea mai scumpa masina de serie din lume

    Deja anuntata ca intrata in productie, masina americana DiMora Natalia SLS 2 va ridica stacheta foarte sus pe piata celor mai scumpe si mai puternice limuzine sportive din lume.
    La inceputul lui 2009. In Beverly Hills, in toata America si, promisiunea constructorului, in Europa, ca urmare a cresterii apetitului pentru super-lux pe batranul continent. Cat va costa bolidul? Aproximativ doua milioane de dolari.

    De la “infinit” la “plus infinit”
    De multe ori ne intrebam unde poate ajunge tehnologia sau luxul atunci cand vorbim despre masini. Cert este ca de fiecare data cand un constructor prezinta o masina de neimaginat pana atunci, un altul “ii ia fata” cu un model si mai luxos, si mai rapid, si mai avansat tehnologic.
    Este deci greu de spus unde se va ajunge. E clar ca totusi, pana in 2009, Bugatti va ramane cea mai scumpa si mai puternica masina de serie din lume, dar zilele de suprematie ii sunt numarate. Noul etalon pentru cel mai performant produs al industriei auto pare a fi, deja, DiMora Natalia SLS 2. Sa nu facem vreo confuzie. Vorbim despre masini construite in serie, pentru ca in lume sunt deja “piese” mai scumpe decat cele doua, dar acelea sunt masini de colectie. Ele nu au 1.200 de cai putere sau motor de 14 litri cu 16 cilindri in V. Nici sasiul nu este construit din materiale folosite de NASA in industria aerospatiala. Natalia insa le are pe toate. Ea mai are si 50 de computere ce se ocupa de buna functionare a masinii. Pentru ca are si functii de limuzina, fiecare fotoliu al masinii este independent si se poate roti sau inclina dupa bunul plac. Depinde in ce pozitie vreti sa stati pentru masaj.
    Alfred DiMora isi va vopsi bijuteria intr-o vopsea revolutionara ce-si schimba culoarea in functie de vremea de afara: o zi insorita transforma limuzina intr-un alb perlat stralucitor, ce respinge cu nonsalanta fiecare raza a soarelui, iar o eventuala rupere de nori va schimba masina in “tinuta de seara”: negru sau bleumarin, depinde de costumul sau rochia pasagerului. Ati auzit bine, este o masina ce vrea sa atraga si cele mai puternice femei din lume, nu numai pe barbatii de langa ele. Dovada clara: o poseta (dotare optionala), ce se asorteaza perfect la masina poate costa 12.000 de dolari. Un chilipir.
    Natalia va fi lansata in 2009, in Beverly Hills, dar pana atunci clientii vor putea urmari tot procesul de constructie al masinii printr-un sistem sofisticat de camere web. Si veti avea ce vedea, pentru ca masina va fi asamblata in totalitate manual.
    “Lansarea acestei masini reprezinta cel mai bun exemplu pentru ce inseamna viitor”, spune John Greenwood, fondatorul Proxy Partners, unul dintre principalii sponsori ai proiectului. “Astazi, daca vrei sa convingi eventualii clienti sa-ti cumpere produsul, trebuie sa te gandesti la idei imense, globale si, cel mai important, noi-noute. Pe langa asta iti trebuie si un marketing de exceptie.”
    Exact asta a facut si DiMora. Construieste cea mai rapida si mai scumpa masina din lume si isi promoveaza creatia printr-o campanie de marketing nemaiintalnita. Masina se va “naste” in direct, prin intermediul unor transmisii live pe Internet. Oamenii pot vedea cum lucreaza designerii masinii, toate testele efectuate, inclusiv cele de siguranta in caz de impact.
    Natalia si sponsorii sai vor promova si o expozitie de doi ani la Voyager, cel mai mare targ auto ce va fi deschis la Las Vegas, in 2008. Tot prin contractele de sponsorizare este garantat un concurs la nivel global, unde castigatorul poate pleca cu premiul cel mare, Natalia SLS 2. Promovarea in sine va fi un eveniment fara precedent.
    Alfred DiMora, fondatorul companiei din Palm Spings, este deja un specialist in constructia de masini super-luxoase, dar cunoscute deocamdata numai in Statele Unite: Clenet si Sceptre.

    Specificatii tehnice

    Motor V16 ce dezvolta 1.200 cp

    masina poate decupla cilindrii considerati de prisos, pentru a reduce puterea sau consumul

    senzori ce monitorizeaza pulsul, presiunea si respiratia conducatorului auto

    schimba luminozitatea din habitaclu sau volumul sistemului audio sau converseaza cu soferul ca sa nu adoarma

    in interior este dotata cu un mini-bar ticsit cu sticle de vin sau Sampanie ce se deschid singure

    scrumierele sunt incrustate cu cristale Waterford