Intalnirea

Cand il astepti pe Copos pe holurile cladirii ANA Holding, timpul poate sa zboare, efectiv, pe langa tine si risti sa uiti ca ai intalnire cu unul dintre oamenii de afaceri “de rasa” din Romania. De vina nu este holul respectiv, ci un om. Dl. Moldovan, mana dreapta a lui Gheorghe Copos, un personaj de o prestanta deosebita, ne-a intampinat in stilul unui gentleman britanic. Chiar de la primul contact impune respect si in jurul echipei noastre se simte un sentiment de admiratie. Dl. Moldovan lasa impresia de enciclopedie deschisa in fata noastra, impartind opinii despre cele mai cunoscute sau exclusiviste ceasuri, cu fotograful nostru, dl. Dragos. Personal, admit ca atunci ma interesa mai putin marca ceasurilor aduse in discutie si incercam sa ma concentrez pe minutele si secundele pretioase ce se scurgeau din timpul alocat sedintei noastre. Cand dl. Moldovan ne-a impartasit si “afinitatea” lui George Copos pentru sedintele foto, parca auzeam secundarul ceasurilor respective, cu sau fara tourbillonul lor suflat in aur alb sau platina, cum ticaie.
Pentru ca tinta noastra era in intarziere, acelasi domn ne-a prezentat birourile principale, ale presedintelui si al Alexandrei, incercand sa ne insufle, timid, niste cadre pentru fotografiile noastre.
George Copos nu a intarziat prea mult dar, asa cum fusesem deja informati, era in mare graba catre o sedinta de la Pitesti, unde trebuia sa arunce o privire pe hartiile de la IMEP. Copos este, exact la fel ca dl. Moldovan, un tip ce inspira incredere prin prestanta deosebita. Costumul si camasa arata exact asa cum ar trebui, iar intreg personajul este, parca, o veche si buna cunostinta, pe care am vazut-o si cu o zi inainte, si vineri, si saptamana trecuta…
Am intrat din nou in biroul principal. Perechea Copos/Moldovan are impreuna o istorie de zeci de ani, pentru ca cei doi se cunosc inca din timpul facultatii. Asta am aflat-o deja la “masa de discutii”, chiar de la cei doi. Tot ei au spus, cu jumatate de gura, ca drumurile lor s-au separat de cateva ori, doar pentru a se intalni din nou peste ceva timp.
La primele raspunsuri aveam impresia ca il privesc pe Copos prin ecran, deoarece stiu sigur ca nici eu si cu atat mai putin Andreea nu-l intrebasem asa ceva. Dar omul acorda interviuri de 17 ani, asa cum ne atentionase, zambind, si dl. Moldovan. Avea dreptate.
Ca sa obtii ceva nou de la Copos, trebuie sa fii cu adevarat incapatanat. Fiecare raspuns al sau era insotit de o scurta schita pe care si-o desena pe un biletel alb, unul nou de fiecare data. Pe birou erau doua fotografii ale Alexandrei, cafeaua cu miere a intervievatului si, bineinteles, biletelul de la ultima intrebare. Cand a venit vorba despre Alexandra Copos, ne-a fost citit un mail prin care aceasta il informa pe tatal ei despre situatia cheltuielilor lunare. Gheorghe Copos vroia sa ne demonstreze ca nu a exagerat cand ne-a aratat statele de plata vechi prin care o recompensa, cu patru dolari pe ora, pentru munca ei in echipa sa.
Eu am fost intotdeauna convins ca nimeni nu poate construi nimic singur. Intalnirea cu Copos nu a facut decat sa-mi confirme acest lucru. Oamenii puternici vor avea intotdeauna oameni la fel de valorosi langa ei. Este principalul lor atu. Intotdeauna vor sti sa atraga pe langa ei oameni puternici, care sa creasca neincetat valoarea echipei pe care o conduc.